REDACTOR RESP0MZAB1L: a d a d c
Dr. V I C T O R P O P P APAR E.
ÎM POTRIVA B R U TALITĂŢI LOR PO LIŢIEN EŞTI
N u de mult, m inisterul de finanţe a d a t un o rd in dirL
culiar către toate oficiile de vam ă din ţa ră , prin care se
p u n ea în vedere vam eşilor că, în rap o rtu rile lor cu p u b li­
cul, trebuie să aibă o p u rta re cuviincioasă. C ircu lara dă
in stru c ţiu n i precise fu n cţionarilor de vam ă, făcându-i ate n ţi
că treb u ie să se po arte cuviincios cu publicul în to a te
ocaziile, să dea inform aţii cu b unăvoinţă şi să pro cedeze
la în d eplinirea form elor vam ale cu to a tă cu lan ţa. A cei
cari, d u p ă publicarea dispoziţiilor de m ai sus, vor co n ti­
n u a a a v e a o p u rta re necuviincioasă şi ră u voito are, erau
a v e rtiz a ţi ou aspre pedepse.
M ăsura m inisterului de fin an ţe s’a n ă sc u t din d u re ro a sa
c o n s ta ta re că vam eşii n o ştri sufăr de o obrăznicie in c u ra ­
b ilă ceea ce ne cireiază un p ro st renum e în s tră in ă ta te şi
o vie depresiune m orală îai ţa ră . E a e ra deci binev en ită.
N u putem înisă trece pe lân g ă aicest fapt, fă ră s ă ne
g ân d im că aedleaşi lu c ru ri se petrec, în tr'o la rg ă m ăsu ră,
şi în poliţie. S unt fun cţio n ari sau agenţi de p o liţie — şi
din nefericire sunt m ulţi — cari în rap o rtu rile lor ou p u b li­
cul au o p u rtare mai m ult d e c â t necuviincioasă.
Şi d ac ă m ăsura m inisterului de finanţe era necesară,
fiindcă publicul străin de la vam ă începe a cu n o a şte o
ţa ră , ea este to t aşa de nen ecesară în p oliţie, p e n tru ace­
leaşi motive. S trăinul care ne vizitează, a r e cu a u to rita te a
sta tu lu i aceiste pu n cte de co n tact: vam a şi p o liţia; şi ori­
c â t de corect s ’a r p u rta funcţionarii de vam ă, d u p ă o rd o ­
n a n ţa m inistrului de finanţe, dacă poliţia va co n tin u a să
fie in stitu ţie de te ro a re publică, n u p u te m n ă d ă jd u i în tr ’o
re p u ta ţie mai bună.
In aceeaşi m ăsu ră înisă în care trebuie să ne în g rijim
de b u n a reputaţie a ţă re i în străin ăta te , este n e c e sa r să
p u rtă m g rijă şi de resp e cta re a d repturilor cetăţen eşti. Mi­
n iste ru l de interne ar p u te a găsi un bun exem plu în m ă­
su ra m inisterului de finanţe, pedepsind a sp ru orice p u r­
ta re necuviincioasă a funcţionarilor de p o liţie fa ţă de
p u b lic. E ste dureros că astăzi, când pretindem că sîntem
o ţa r ă civilizată, să fim nev o iţi a. recu rg e la m ăsu ri de
rep resiu n e p en tru a d eştep ta în conştiinţa funcţio n arilo r,
sim ţu l datoriei, respectul şi dem nitatea m isiunei p e care
au a o îndeplni; dar m ai dureros este s ă se contin u e cu
a c tu a la sta re de lucruri, eu m entalitatea b a rb a ră care de­
g ra d e a z ă instituţiile şi le desorganizează. Poliţia- trebuie
să fie restabilită în d rep tu rile sale de au to rita te , şi aceaista
n u se poate face, din nefericire, decât cu energice m ăsuri
de corecţie p en tru to ţi acei ce o desionorează p rin p u r ta ­
re a lor.
în c ă din tim purile cele m ai vechi, b u n a ordine şi p re sti­
giul au to rităţilo r în s ta t s ’a u asig u ra t p rin sa n cţiu n i d ra s­
109
m m ad P R 1 M R K D A 0 T 0 R :
LUNAR G E O R G T U C H E I f O I
tice. C onstantin cel Mare p u n e a să fie p lim b aţi călare
deandoaisellea p e străaiJe cap italei sale to ţi sfetnicii n e ­
cinstiţi sau fu n cţio n arii cari tero riz au p o p u la ţia . P e n tru
vinovăţii m ai g rele, cel d in tâ i îm p ă ra t cre ştin nu se sfia
a ordona b ă ta ia ou nuiele în p ie ţele p u b lice. A şa erau
v rem urile atu n ci. A sprim ea lu i C o n stan tin cel Mare ar
p ro d u ce a stă z i o ro are; ea în să i-a a s ig u ra t o ad m in istraţie
m odel şi o ondine desăv ârşită în treb ile publice.
N oi nu cerem nici b ătaia cu n u iele şi n ici b a tjo c u ra
ech itaţiei deandoaisele, astăzi acestea n u m a i m erg. D ar
m ăsuri îm p o triv a celor ce îşi fac din ig n o ran ţă, ileg alitate
şi g rosolănie o specialitate, n u vom în c e ta s ă cerem p ân ă
ce aceste o biceiuri nu vor d isp ărea cu to tu l din poliţie.
D acă, sp re exiemplu la fiecare oficiu de poliţie s’a r
in stală o cutie p en tru reclaim aţiile p u b lic u lu i b ru ta liz a t
şi o fen sat de c ă tre poliţiştii, cari n ’a u a ju n s să în ţe le ag ă
că ei stau în slu jb a publicului şi n u p u b lic u l în slu jb a lor,
şi d ac ă ac e a stă cutie s’a r deischide s ă p tă m â n a l de un in ­
sp e cto r de p o liţie conştiincios şi cu o re p u ta ţie de cinste
şi mianiere civilizale bine stab ilită, n u m ele rău pe care
îl are a stă z i p o liţia ar d isp ărea în cel m ai s c u rt tim p.
P o liţistu l ştiin d că p u rta re a sa n ecu v iin cio asă, ca. şi orice
a c t abuziv să v â rş it în d au n a legii şi a cetăţen ilo r, va fi
asp ru şi ra p id san cţio n ată, îşi v a da to a tă silin ţa să se
p o arte frum os şi să devie un real a p ă r ă to r al legii. A stfel
s 'a r cneia şi o co n ştiin ţă p ro fe sio n a lă m ai p o triv ită cerin ­
ţelor de co n v ieţu ire în so c ietate a m o d ern ă, co n ştiin ţă care
astăzi ne lip seşte în Poliţie.
Şi de aceaista este nevoie, în ain te de to ate. Pr;>g>re-ui.
p e care îl dorim cu toţii, n u p o a te v en i d ecât p r in tr ’o
educaţie sis te m a tic ă ş.i energică. S au, în lip sa p o sib ilită ţi­
lor m ateriale, cari să în tre ţin ă şcoli de p reg ă tire p e n tru
p o liţişti, p â n ă ce aceste p o sib ilităţi se v o r ară ta, n u ne
răm âne d e c â t ed u c area ac tu alelo r elem ente de p oliţie pe
calea m ăsu rilo r represive. Cine v a av e a în el tă ria de a co­
resp u n d e m ă su rilo r de ordine, şi cine v a p u te a săişi m lă­
dieze a p u ă c tu rile învechite sp re o m ai civ ilizată în ţeleg ere
a m isiunei de p o liţist, acela, v a ră m â n e a şi va fi un ele­
m ent p reţio s; cine n u se v a p u te a schim ba, acela v a fi în ­
lă tu ra t, şi p o liţia n u v a p ierd e n im ic d acă nu va av e a
concursul ac esto ra . Din p o triv ă v a câştig a şi în p restig iu
şi în a u to rita te .
O pera de p u rifica re treb u ie să v in ă de sus. M inisterul
ide interne, u rm â n d exem plul m in iste ru lu i de fin au ţe, va
face o fa p tă b u n ă şi v a avea d rep tu l la to a tă rec u n o ştin ţa
p ublicului şi a poliţiştilor, ca ri se sim t rău , pe d re p t cu­
v ân t, în to v ă ră şia celor netrebnici.
GEORGIU CH ENDI
 Mişcarea
A dunm istraţranea, pireociupându-se de m işcarea in te rn ă a
po p u laţi'u n ei unui stat-, n u p riv e şte individul m em bru al
p o p u la ţiu n e i num ai ca o fiin ţă p e n tru sine, care îşi u rm ă ­
reşte scopurile individuale d e a achiziţiona mjloaicele p e n tru
tr a iu şi d e a-şi găsi în d estu larea iproprie în cad rele o rg an i-
za ţiu n e i sociale, ci şi ea o p u te re individuală activ ă. A ceastă
p u te re a individului, a so c ia tă eu p u te re a celorlalţi indivizi,
fo rm ează p u te re a societăţii. In d ân sa în să ise cuprinde şi un
p erico l, p en tru co lectiv itate, ca re poate să v in ă din p a rte a
u n o r indivizi, isau din p a rte a u n e i grupe de indivizi. P e ri­
co lu l p o a te fi în d re p ta t în c o n tra organizaţiunei actu ale a
so c ietăţii, sau în co n tra form ei de guvernare, în c o n tra fo r­
m ei de sta t.
F o rm e a z ă problem ă a adim inistraţiunei de a observa p e ri­
colele, care pot rezu lta p e n tru so c ietate d in m işcarea e le­
m e n telo r populaţiunei, exam in ân d pericolul ce îl po ate p r o ­
v o ca p u te re a individului lă sa t fă r ă su p ra veghi ere.
P e n tru soluţionarea, acestei problem e s ’a o rg an iz at p o li­
ţia populaţiunei, av â n d d e obiect circulaţiunea in te rn ă în tr e
h o ta re le statu lu i. T ot în ac e a stă catogorie de problem e in tră
şi o b serv area circidat.iunei e x te rn e , m işcarea p o p u la ţiu n e i
p este hotarele sta tu lu i (em igrare şi imigrare). P e n tru cu ­
n o a şte re a pu terii re p re z e n ta te de popoilaţiune ca n u m ăr s e r ­
v e şte recensăm ântul p o p u la ţiu n e i şi lu crările de statistică.
M işcarea populaţiunei în in te rio ru l sta tu lu i în îm p re ju ­
r ă r i n o rm ale este liberă. De asem enea nu este lim ita tă n ici
circu laţia, popu laţiu n ei în tre sta te . D esvoltarea m ijlo acelo r
de oomumioaţiune a fă c u t m are p a rte a popu laţiu n ei m obilă.
C o n tro lu l m işcării p o p u la ţiu n e i interio ru l sta tu lu i are m ai
ales tre i forme.
/. R eglem entarea circulaţiunei în în tre b u in ţare a m ijloace­
lo r de com unicaţii, ca c irc u la ţiu n e a pe strad e (tră su ri, a u to ­
m obile etc.) în lă tu ra re a p ie d ec ilo r de ciroulaţiune (îm p ied e­
c a rea aglom eraţiunei de perso an e, de tum u ltu ri), care ia şi
d en u m irea poliţiei d e stradă; circu laţiu n ea pe căile fe ra te
şi eu m ijloacele de n a v ig aţiu n e, în lă tu ra re a piedeceilor şi
p eric o lelo r ce se p o t ivi în în tre b u in ţa re a ac esto r m ijloace
de com unicaţii (poliţia în gări şi în porturi). C ircu laţiu n ea
se reglem entează p rin o rd o n an ţe (ordine), p rin in terd icte şi
p rin perm isiuni, stabilindu-se ord in ea de circulaţie, in te rzi­
cân d anum ite acţiuni, p erm iţân d accesul în anum ite la cu ri.
P ro b le m a circulaţiunei locale, ca interes exclusiv local,
e s te d a tă de regulă în a trib u ţiu n ile com unei. S ta tu l în s ă
p o a te av e a interesul de a se p reo c u p a şi de ac ea stă p r o ­
b lem ă, fie având organe speciale, fie c o n tro lân d a c tiv ita te a
o rg a n e lo r com unale.
II. A dioua form ă în co n tro lu l m işcării p o p u la ţiu n e i este
su p ra veghierea elem entelor periculoase p e n tru lin işte a p u ­
blică. A ceasta se face: a) la dom iciliu l indivizilor, cari n ’a u
o ociupa-ţiune, o profesiune, prim c a re să-şi câştige m ijloacele
de tra iu . A ceste elem ente să v ârşesc de reg u lă fu rtu ri, .spar­
g e ri e tc.; b) la elem entele fără u n dom iciliu, fă ră o ocupa-
ţiu n e , care să-i dea m ijloacele de traiu, ca cerşetori, v a g a ­
bonzi. c a ri se m işcă d in tr’o lo c a lita te în tr’a lta . F orm a a c e a ­ ta x a de 1 leu. P e n tru fiecare informaţiu-ne .se percepe o ta x ă
s ta d e supraveghire ia d en u m irea de poliţia cerşetorilor şi a
va g a b ondajului. M ijlocul d e p rev e n ţie este de reg u lă trim i­
te re a celor fără c ă p ă tâ i la locul de origine (com una de ap ar-
ţin e re ): c) la elem entele cari a u săvârşit deja in fra c ţiu n i şi
a u f o s t condam nate ju d a c ă to re şte , după îm p lin irea pedepsei,
p rin confiniare, n efiin d adm isibil de a p ă ră s i lo calitatea
f ă r ă de au to rizare a a u to rită ţii.
III. A treia form ă este in te rd ic tu l p entru an u m iţi indivizi
de a se aşeza în anum ite lo c alităţi. Supraveghierea^ a c esto r
elem ente se face când ele îşi c a u tă locul ide aşezare, ia r d ac ă
s ’au aşez at în localităţile su p u se interdictului, ele pot fi e x ­ c a re se înlocuiesc prin buletinele de în scriere. (L. 20 Mar­
p u lz ate .
110
internă
Regule rela tive la mişcarea internă. Biroul populaţium i. Con­
trolul străinilor. Lim itarea reşedinţei. R eglem entarea comu-
nicaţiunei
D reptul de a alege reşedinţă în in terio ru l ţă rii p en tru ce­
tăţen i nu este lim itat. Fiecare c e tă ţe a n îşi p o ate alege liber
locul d e reşed in ţă sa u de în treţin ere. C ă lă to ria în interiorul
ţării este perm isă fă ră nici un a c t de ciroulaţiune, în tim ­
puri norm ele. In te rito riile snepuse stării de asediu, călăto ria
este supusă rastricţiu n ilo r rezu ltate din m ăsu rile excepţio­
nale, caire se p u b lic ă de-o d ată cu d eclararea .stării de asediu.
C ălăto ria d in tr’o lo calitate în tr’iaita este adm isă num ai în
baza unei au to rizaţii.
L ib e rta te a d e m işcare este re strâ n să în g en e ral prin im pu­
nerea obligaţ.Lunei generale a celui ce-şi sch im b ă locuinţa de
a se a n u n ţa în lo c a lita te a unde a călăto rit. P o p u laţiu n ea şi
m işcările ei .se ţin în evid en ţă p rin biroul populaţiunei, in sti­
tu it în fiecare com ună. S’a în fiin ţat p rin L. 20 Martie 1915
s’a extins în în tre g treito riu l sta tu lu i p rin L. 2 M artie 1921.
B iroul p o p u la ţiu n n (L. 20 M artie 1915) are de scop de a
înscrie p e to ţi R o m ân ii şi străin ii cari au reşedinţa- obişnuită
în com ună. In reg istre se trec şi to ate schim bările de dom i­
cilii, cazu r de n aştere, căisătore, m oarte. Biroul liberează
buleţine de în s c rie r e 1 locuitorilor în re g istra ţi, certificate
p e n tru -schimbare de domiciliu ş i reşed in ţă, d ă ori cui infor­
m aţii relativ e la domiciliu.
Rom ânul, care îşi .stabileşte reşed in ţa o b işn u iţă îmfcr’o co­
m ună, trebuie să se prezinte b iro u lu i în term en de 15 zile
d ela sosire, sp re a se înscrie. S trăin u l treb u ie .să .se prezen te
în 24 de ore 'dela abţinerea b iletu lu i de lib eră petrecere în
ţară.
O rcine îşi schim bă domiciliul, fie în a ltă comună, fie în
a ltă ţa ră , fie căsşi schim bă locuinţa în ac ee aşi comună, tre-
bue să d eclare a c e a sta biroului cu cel p u ţin 48 ore în ain te.
P ro p rietarii, care dau cu chirie case, ap artam en te, sau
odăi, s u n t d a to ri să comunice în term en de 3 zile dela in tra ­
rea lo c atarilo r în im obilul lor, b iro u lu i so sire a acestora. Lo­
catarii au de asem enea obligaţia de a se an u n ţa biroului,
a tâ t la sosire, c â t şi la plecare.
Cei ce n u se în sc riu la biroul p o p u laţiei sunt. p edepsiţi ou
am endă.2
Biroul eliberează buletine de în scriere tu tu ro r locuitorilor
stab iliţi iîn com ună .înainte d e 1 Aug. 1914. P e n tru cei stab iliţi
d u p ă ac ea stă d a tă liberează num ai: 1 fu n cţio n arilo r sta tu lu i
sau a i d iferite lo r in stitu t iun i p a rtic u la re ; 2. celor ce ex ercită o
p rofesiune rec u n o scu tă utilă în lo c alitate; 3. celor ce dove­
desc, c ă au in terese sau leg ătu ri fam iliare v ă d it în comună,
sau că din cauze independente de v o in ţa lo r nu pot să^şi
reia vechiul dom iciliu.
C hestiunea obligaţiu-nei de a n u n ţa re a călăto rilo r sosiţi
1 Buletinele ide înscriere se lib erează g ra tu it. S cu tite de
orice tax ă. In caz de pierdere, p en tru d u p lic a t se percepe
d e 50 bani. T o a te celelalte cereri a d re sa t biroului şi certifi­
catele de sch im b ări de domiciliu şi reşe d in ţă su n t scutite de
ori ce ta x ă d e tim b ru . (L. 2 M artie 1921 art-. 37).
2 A m endă dela 500— 1000 Lei. S u n t trim işi în ju d e ca tă de
către a u to rităţile adm inistrative. C o n tra v en ţia se ju d ecă la
ju d e că to ria de ocol. S entinţa e d efin itiv ă şi executorie.
(L. 2. M artie 19.21 a rt. 34).
D u p ă p u n ere a în funcţiune a biroului p o p u laţiu nei, adm i­
n istra ţia com unală n u mai p o a te libera b ilete de identitate,
tie 1915 art. 45).
 în tr ’-o localitate a fo st reglem entată m ai ales în com unele
u rb an e p rin regulam ente locale. P rin creiarea legii din 20
M artie 1915 şi prin estin d e re a ei în în treg teritoriul sta tu lu i
aceste regulam ente locale în p a rte şi-au p ie rd u t p u te re a.
D acă ele p revăd şi a lte in stitu ţiu n i, asupra că ro ra le g ea n u
d isp u n e, acele răm ân n ea tin se.1
P e n tru controlul circulaţiunei străinilor legiu ito ru l a lu a t
m ăsu ri m ai severe prin L. 20 M artie 1915. R egulele ra la tiv e
la m işca re a străinilor su n t u rm ătoarele:
C ontrolul străinilor (L. 20 M artie 1915 ex tin să a s u p ra în ­
treg u lu i teritoriu prin L. 2 M artie 1921) se face prin tre c e ­
re a lo r în tr ’o evidenţă, oare se ţine la fiecare com ună. O rice
s tră in este dator s ă se p rez in te în term en de 8 zile, dela
so sire a în ţară, în lo calitatea «unde-şi stabileşte reşed in ţa,
p e n tru a abţine un bilet de liberă petrecere. A cesta se libe­
re a z ă de biroul de control al străinilor, în baza p a ş a p o rtu lu i
sa u actului, ou care străin u l a in tra t în ţa ră .
In caz de -schimbare a reşedinţei străin u l este d a to r a
a n u n ţa plecarea, a viza biletul, iar la noua sosirea şi p re ­
zenta b iletu l spre vizare.
S trăin u l, care nu se conform ă acestor regule, este p e d e p sit
cu am endă, ou închisoare, ev e n tu al este expulzat.
M inisterul de in tern e poate să oblige pe un străin , în in te ­
resu l siguranţei publice -în baza u-nui jurna-l al co n siliu lu i
de m iniştri, să părăsească localitatea, în care se află, sau s ă
locuiască în tr’o localitate anum e determ inată. D eoiziim ea
m in iste ria lă este nem otivată. E a fixea-ză un term en, în care
stră in u l trebuie s ’o execute. C ontravenţia se ped ep seşte cu
am en dă şi închisoare, indep en d en t de expulzare.
P e n tru a asigura efic ac ita tea m ăsurilor de control a su p ra
stră in ilo r şi călătorilor s ’a in tro d u s şi controlul hotelurilor
şi al altor stabilim ente asăm ănâtoare (L. 20 M artie 1915).
H o telu rile etc. su n t supuse -controlului au to rităţii. E le se p o t
deschide num ai în b aza unei autorizaţii a a u to rită ţii p o li­
ţieneşti.
H otelierii etc. sunt d ato ri a ţine reg istre n u m e ro tate şi
p a ra fa te , în cari vo r trec e zi c u zi călătorii sosiţi şi p lecaţi.
C ălăto rii găzduiţi trebue să fie an u n ţaţi în term en de 12
ore dela sosirea 1-o-r poliţiei. C ălătorii la sosire s u n t -datori
să sem neze un buletin de în scriere cu datele cerute. S tră in ii
tre b u ie s ă prezinte buletin u l -de liberă petrecere.
P ersoanele, cari în m od obişnuit dau ou chirie a p a r ta ­
m ente sau oidăi m obilate cu luna, săptăm âna sau ziua, su n t
obligaţi a cere au to rizaţia a u to rită ţii. E le sunt sup-use ace-
lu iaş control p en tru circu laţia străin ilo r ca şi hotelierii.
P erso an ele particu lare, c a ri v-o-r găzdui că lă to ri străin i,
fie ch iar pen tru o noapte, s u n t obligate a înounoştiiniţa p o li­
ţia, p rin scrisoare recom andată sa u declaraţie verb ală, d ând
d a te le necesare.
L ibertatea de a alege reşedinţa este nelim ita tă , în a fa ră
d e cazurile p revăzute p e n tru străin i şi p e n tru unele categ o rii
d e ce tă ţen i p-ropri, a căror răm ân ere în tr’-un loc s’a d o v ed ii
a form a pericol p e n tru linişte, sau ca san cţiu n e p e n tru ne-
co n fo rm area unor anum e m ăsuri de ordine.2
D ispoziţiile m ai însem nate ale acestei legi su n t:
V agabondajul şi ce rşeto ria su n t interzise în în tre a g a ţa ră .
V agabonzi (oameni fără că p ătâiu ) su n t aceia cari n u au d o ­
m iciliu statornic, nici m ijloace de hrană şi nu ex e rcită în
-mod -obişnuit nici o profesiune, deşi ar avea m ijloace şi p u ­
tin ţa de a-o face.
1 In legislaţia din A rdeal chestiunea a fost reg le m en tată
prin L. V : 1903 p e n tru lo c u in ţa streinilor.
2 A stfel de restric ţiu n i s’a u lu a t prin L egea p e n tru înfrâ-
n a re a vagabondajului şi a cerşetoriei din 9 Iulie 1921, care
fn-să se aplică num ai în câtev a judeţe (Ilfov, com una Bucu ­
re şti etc.) după au to rizaţia legiuitorului, de a se p-une în
ap licare succesiv.
111
S e co n sid eră cerşeto ri ori ce p erso an e a p te p e n tru o are­
care m u n că şi oare având m ijloace de ex iste n ţă, sau p u -
tâ n d u -şH e p ro cu ra, fac apel d in o b işn u in ţă la c a rita te a p u ­
blică, cu sco p u l de a realiza beneficii p e rso n a le , în orice m od
şi în orice loc.
V ag ab o n d aju l şi cerşetoria su n t c o n sid erate ea delicte şi
se ped ep sesc în sensul legii (art. 1— 3).
V agabonzii şi cerşetorii, co n stataţi p rin in stan ţe le ju d e c ă ­
to reşti v in o v a ţi p e n tru delictul de v a g a b o n d a j rasp. cerşe­
torie, su n t su p u şi la pedeapsa colonizării p e n tru m uncă d ela
5 zile la o lună, iîn caz de recid iv ă în ţr ’u n a n dela 1— 6 luni,
în caz de re c id iv ă în tr'u n term en de 5 an i cu colonizarea
p e n tru m u n că d ela 6 luni p â n ă la 5 ani.
V agabonzii şi cerşetorii, in a p ţi p e n tru o-rioe fel de m uncă,
cum şi m inorii m ai m ici de 18 ani, n u v-or fi condam naţi, ci
p u şi la d ispoziţia asistenţei sociale, p e n tru a-i reeduca, in­
te rn a sau p-lasa.
In leg islaţia din A rdeal su n t p re v ă z u te u rm ăto arele c a te ­
g o rii ale e-lementelor p ericuloase, care p o t fi trim ise -în b a z a
R eg u lam en tu lu i de escortare din 14 F eb r. 1885 la locul de
origine: a) vag ab o n zii (servitorii, c-ari îşi schim bă în tr ’u n a
stă p â n u l în c ă p o t fi clasificaţi în c a te g o ria aceasta), cerşe­
to ri fă ră au to rizaţie, persoanele su sp e cte p e n tru s ig u ra n ţa
p ublică, d acă n ’a u ap a rţin ere în com una în care se a flă şi
n u p o t face d o v ad a unei o-cupaţiuni s a u a u n u i v en it din
care să se su sţin ă; b) c-oootele, -care su fe rin d de boale v en e­
rice, d-upă v in d ecare nu ob-servă regulle-le de ordine, d u p ă
îm p lin irea p ed ep sei, în tru c â t n ’a-u a p a rţin e re în co m u n ă;
scan d alag ii, ca ri duc viaţă im orală, şi n ’a u d a t urm are av i­
zului a u to rită ţii de a părăsi lo c a lita te a ; s a u cei cari trim işi
cu m airşrută fixă, s’au a b ă tu t dela d ru m u l fix a t): c) in fra c­
to rii elib eraţi din pu şcărie d u p ă îm p lin irea pedepsei, d ac ă
in tră în categ o riile de sub a) şi b), sau d a c ă au fost p e d e p ­
siţi în b a z a co d u lu i de co n tra v en ţii a rt. 62— 63, 66, 67,
68— 70: d ) străin ii, dacă au fo st co n d am n aţi la exp u lzarea,
sau dacă în u n a din categoriile de su s, s a u dacă ră m â ­
n e re a lor în ţa ră este pericol p e n tru s ig u r a n ţa publică.
E sc o rta re a se face în baza u n ei h o tă râ ri a d u se de a u to ri­
ta te a p o liţială, în care se stabileşte locul de ap a rţin e re sa u
de -origine.
E x c o rta re a se face cu mianşrută fixă, cân d trim isul c ă lă ­
to reşte sin g u r d u p ă program ul fixat, a v â n d s ă se an u n ţe la
locul de sosire, sau cu escortă.
R eg lem en ta rea circulaţiunei din p u n c t de ved ere a în tre ­
b u in ţării m ijlo acelo r de co m unicaţiune s’a făc u t p rin re g u ­
lam entele locale. L eg islaţia a reg le m en tat n u m ai circulaţia
autom obilelor (L. 28 Aug. 1921).
E a e d e c re ta tă liberă pe to a te căile p u b lice, pe c-ari cir­
culă veh icu le cu trac ţiu n e anim ală. C u to a te aceste a u to ri­
tă ţile au d re p tu l să interzică cu to tu l, s a u n u m a i pe un tim p
determ in at circu latiu n ea pe anum ite căi, s ă fixeze o viteză
m axim ă, să stafoilescă condiţiuni sp eciale. N ici un autom obil
nu p o ate c irc u la d ec ât în baza u n u i p erm is, lib e ra t de a u to ­
rita te . Orice au tom obil p o a rtă un n u m ăr de ordine, cu litere
distin ctiv e, a p a ra te de sem nal şi felin are. A utom obilul p o a te
fi condus n u m a i de persoane, care au tr e c u t un exam en s p e ­
cial. P e n tru încălcarea, acesto r p re v e d e ri s u n t p rev ă zu te
sancţiuni sev ere.
Mişcarea ex te rn ă a populaţiunei. P a şa p o rtu l. E m igrarea
In tim p u ri n o rm ale m işcarea e x te rn ă a p o p u laţiu n ei, eşi-
re a şi in tra re a p este fro n tiera ţă rii este lib eră, le g ată n u m ai
de p o se d area u n o r au to rizaţii de că lă to rie. In unele s ta te
nu se cer nici aceste au torizaţii. In tim p u ri n en o rm ale, sta re
d e războiu, a m en in ţarea p ericolului de răzb o iu , epidem ii etc.
lib e rtate a de m işcare -peste fro n tierele ţă rii este su sp e n d ată .
P ro b lem a ad m in istraţiu n ii este de a c o n tro la m işcarea ex ­
te rn ă a p o p u la ţiu n ii, în sco p u l de a p re v e n i pericolul, ce
 p o ate rez u lta p en tru sta t, din in tra re a în fă ră a elem ente­
lo r p ericu lo ase ale p o p u la ţi unei. Se exercită control asu p ra
c ă lă to rilo r pe calea ferată sau ou naia. dela un p u n c t la al­
tu l a l ţării. P en tru a c e s t scop este o rganizat serv iciu l de p o ­
liţie la punctele de frontieră, p o rtu ri şi g ă ri (R. 1 A pr.
1904). Reg,uleie de trecere, peste fro n tieră su n t:
N ici un călător s tr ă in 1 n u p o a te in tra în ţa ră d a c ă nu p o sed ă
un p a şaport sau d o cu m e n t de călătorie, v iz at în reg u lă de
rep rez en ta n tu l diplom atic rom ân al locului, de unde este că­
lă to ru l sau de unde el a o b ţin u t p a şa p o rtu l (art. 10).
P a şa p o rtu l este reg le m en tat p rin Legea a su p ra p a ş a p o a r­
telo r din 21 M artie 1912.
P a ş a p o rtu l este un act liiberat de a u to rita te a a d m in istra ­
tiv ă p e n tru co n statarea id e n tită ţii persoanei resp ectiv e
(e v e n tu a l îm preună cu a soţiei şi copiilor în v â rstă sub 14
ani) cum şi ca dovadă că a u to rita te a din ţa r ă adm ite că lă­
to ria , nesuibvercând nici o p ied ecă din p u n c t de vedere adm i.
n is tra tiv , de altă p a rte că că lă to ria nu e p ăg u b ito are p e n tru
s ta tu l, în care intră posesorul.
In g en e ral se liberează p a şa p o rt oricărui cetăţean , !a ce­
rere ca re poate dispune asu p ra perso an ei sale şi care nu se
su b tra g e prin călătorie dela îm plinirea unei obligaţiuni de
in teres public.
P a şa p o artele se liberează de m inistrul de interne şi de
p refec ţii de judeţe şi de poliţie. Se emit în num ele R egelui.
Se lib e reaz ă pe 12, 6 ,i 3 luni.2
In unele cazuri se p o ate refuza liberarea p a şa p o rtu lu i.3
B ilete de trecere peste forntieră se liberează lo cu ito rilo r
rom âni din com unele situ ate la d istan ţă de ceti m u lt 15 kim.
de lin ia frontierei. A ceste bilete su n t valabile o zile şi num ai
p e n tru o singură călătorie. E le se liberează de şefii po liţiilo r
punctellor de frontieră.
N o rm ele relative la circ u laţia externă au suferit unele
r< stric ţiu n i în urm a războiului m ondial.
E m ig rarea este u n a d intre problem ele lu ate în preocupa-
ţiu n ile .statului în ep o ca din urm ă. P rin em igrare sta tu l p er-
de o p a rte din populatiune, prin urm are slăbeşte unul d in tre
elem en tele constituente ale sale. Cauzele care pricinuiesc
e m ig rarea , trebuie să preocupe sta tu l şi să le în lă tu re, p e n ­
tr u a p u n e stavilă em igrărei. In afară de aceea sta tu l este
în d re p t să lim iteze em igrarea prin m ăsuri adm in istrativ e,
a tâ t în interes public, cât şi în inter eseul m em brilor fam i­
liei em igrantului, cum şi ca p ro tec 'iu n e, p e n tru în şi -i em i­
g ra n ţi. L ibertatea de emigrare., care în g eneral n.u este lim i­
ta tă , n u dă drep t de a im igra în a lt stat. S tatele astăzi se
Gluga p r
Un p re v e n it n u e încă un vino v at. A ceasta e o axiom ă
ju rid ic ă pe care o găsim la b a z a tu tu ro r legislaţiilor. C ă d oar
e şi o chestie nu num ai de b u n ă îm p ărţire a d re p tă ţii, că şi
u n a de brie sim ţ: n u p oţi tra ta ca p e un v in o v a t p e acela în
c o n tra căruia nu ex istă de cât presum ipţiuni de a fi să v ârşit
un d elict ori o crim ă.
A n chetele ju d e că to re şti «urat fă c u te de oam eni şi, ca to t
ce e omenesc, s u n t su scep tib ile de greşeli. A te p rip i şi a
p ro c la m a culpabilitatea unui a re s ta t înainte de ia fi a d u n a t
îm p o triv a lui un imănuniehiu de p u te rn ice dovezi e a nesocoti
în se şi fundam entele in stitu ţiu n ii judiciare. .Societatea, p rin
m a n d a tu l ce l-a dat re p re z e n ta n ţilo r ei. de a elim ina elem en­
tele rele, n’a înţeles să com prom ită d in ain te poziţia socială
şi situ a ţia m a teria lă a celui u rm ărit.
A re stu l p rev en it e necesar, p e n tru că nu m ai cu a c e a s tă
condiţie m agistratul in stru c to r p o a te conduce in v e stig a ţiile
c a ri să-i formeze convingerea d e vinovăţia ori n e v in o v ăţia
p rev en itu lu i. D ar a tâ ta vrem e cât ce# a re sta t nu e decât un
p re v e n it el are drepitul la to a te m enajam entele com patibile
112
ap ără fa ţă de em igraţi, stabilind anum e condiţiuni p en tru
a fi adm işi de a trece frontiera.
In legislaţia R eg atu lu i vechiu nu se g ăseşte o lege, oare
să reglem enteze em igrarea. P rin decisiunea. m inisterului de
interne din 27 Iulie 1921 s’a in stitu it o com isiune, care să
studieze chestiunile în legătură cu em igrarea, să dee avi-
zuri m in isteru lu i şi să p regătească un a n tep ro iec t de lege.
in A rdeal se găiseşte în vigoare legea II: 1909 asupra emi­
grării, care reglem entează chestiunea em igrării, stabileşte
restricţiuni, ad m ite ca num ai În trep rin d erii au to rizate de mi­
nisterul de in tern e să se p o a tă ocupa cu tran sp o rtu l em i­
g ran ţilo r, determ in ă obligaţiunile în tre p rin d e re i, rap o rtu l de
drep t d in tre em ig ran ţi şi în trep rin d ere, în fiin ţează un fond
de eimgirare p en tru em igranţii lipsiţi de avere, cari doresc
să se rep atrieze, stabileşte p en a lităţi rig u ro ase în special
asu p ra în tre p rin d e rilo r de tra n sp o rt şi p ro ced u ra de u rm ă­
rire a co n trav en ien ţilo r. Dr. VICTOR ONIŞOR
Profesor Universitar, Cluj.
1 E ste o p rită in tra re a în ţa ră a c ă lă to rilo r străini, chiar
dacă au acte în reg u lă de călăto rie v izate: d acă au fost ex­
pulzaţi, d ac ă atin şi fiind de dem enţă n u su n t însoţiţi de
cineva, dacă li s’a interzis in tra re a în ţa ră ca m ăsură de
sig u ran ţă, d acă g ru p u ri de m uncitori străin i n ’au o b ţin u t
au torizaţia sp ecială a m inisterului, v agabonzilor şi în g e­
nere tu tu ro r acelo ra cari încă dela sosirea lor în ţa ră a r tre ­
bui .să cad ă în sa rcin a asistenţei publice (a rt. 11).
A ctele călătoriilor rom âni şi străin i se în reg istrează şi vi­
zează la in tra re a şi ieşirea din ţa ră . In fiecare zi lista, călă­
torilor străin i in tra ţi în ţa ră se trim ite m inisterului de
interne.
2 N um ai m inisterul afacerilor srăine p o ate libera p aşa­
poarte, care a tra g după sine im u n ităţi şi scu tiri speciale.
Mai liberează p aşap o a rte şi legaţiunile şi consulatele ro­
mâne.
P e n tru lib erarea p aşap o artelo r se p erc ep taxe. A sem enea
ş.i p e n tru vize.
P a şa p o a rte le su n t individuale. C u to a te aceste soţul, so­
ţia şi copii legitim i m inori (azi n u m ai sub 14 ani) p ot fig u ra
pe acelaş p aşap o rt, nu însă p ersonalul de serviciu, p recep ­
tori etc.
3 Nu se lib erează p aşap o arte: a) tin erilo r înscrişi pe tab e­
lele de recensăm ânt p entru re c ru ta re ; b) m inorilor trim işi la
studii în afară din ţa ră , num ai cu au to rizare a p ărin ţilo r sau
tu to rilo r; c) m ilitarilo r sub d rap el (R. 31 M artie 1912 a rt. 7).
v e n i t u l ii i “
cu interesul in stru cţiei. In prim ul loc, să nu se facă în ju ru l
num elui său d ec ât pub licitatea stric t treb u ito are, spre a
a ju ta la strân g e rea elem entelor d e co n v in g eri despre care
am vorbit,
■Grija aceasta de a vătăm a c â t m ai p u ţin interesele mo­
rale şi m ateriale ale p rev en itu lu i a f ă c ă u t ca, în unele le­
gislaţii — cuon e în cea franceză şi în cea belgiană — .să se
p re v a d ă în m od expres dreptull celui a re s ta t de a se sus­
trag e p riv irilo r indiscrete ale publicului. E ceeace se n u ­
meşte „le drodt â la cagoule” — d re p tu l glugii.
In to t tim pul c â t e adus în faţa ju d e că to ru lu i 'de in stru c­
ţie, p rev en itu l are latitu d in ea de a ise «servi d e o glu g ă care-i
acopere to a tă faţa , p ân ă sub bărbie. P a rte a dinainte a ace­
stei g lu g i are g ă u ri p en tru ochi şi g u ră, spre a înlesni res­
p iraţia acelu ia c a re o p oartă, Numai cân d apare în ain tea
instanţei de fond, ad ică atu n ci când din p rev en it ju n g e in­
cu lp at au su ficien te priO.be de vinovăţie, cel a re sta t n u se
mai bucură, de „d re p tu l glugii.”
 Este posibilă
In cursul procesului L an d ru , a produs m irare declara-
ţ iu nea unuia dintre experţii n um iţi să lăm u rească p e ju r a ţi
a s u p ra caracterului patologic al unor stă ri su fleteşti a c r i­
m in alului. El sp u n e a că, un om n u poate deveni asasin n u ­
m ai su b efectul sugestipnei hipnotice.
A ceastă afirm aţie pare în d răzn eaţă p e n tru acei c a ri cu ­
n o sc experienţele făcute de num eroşi o b servatori şi ca ri
au form ulat o p ă re re cu to tu l opusă aceleia a d-ruLui R u-
binovi'ci în faţa ju ra ţilo r din V ersaillas.
N u e în in tenţiunea n o astră să m enţionăm în a c e s t s c u rt
a rtico l to a te argum entele şi exem plele a r ă ta te în m arile
tra ta te de m edicină leg ală şi aiurea de că tre m arii m edici
şi psihologi cari s’au o cu p a t de această problem ă. E ste,
to tu şi, cu p u tin ţă s ă se dem onstreze că o crim ă p o ate să
fie com isă de un subiect în sta re de hipnoză, sub su g estia
u n ei persoane străine.
In prim ul rând, este de n e tă g ă d u it că o p e rso a n ă in stare
de somnambuliism n atu ral, a d ic ă spontan, ca re deci nu, e
su b influenţa procedeelor obicinuite ale h ipnotisorilo r, p o ate
com ite u n act delictuos, ad ică crim inal.
I a tă m ai m ulte exem ple de ad e v ărate crim e com ise de
som nam buli:
M arele medic O rfila vorbeşte despre un som nam bul care,
dorm ind în tr’un han s trig ă : „H o ţii!“ La. acest s trig ă t lu ­
m ea alergă, Cea dintâi p erso an ă oare in tră prim i un g lo n te
de revolver din p a rte a som nam bulului care-i strig ă : „Ah!
tu eşti ticălosule!“
L a 2 Iulie 1868, un elev al sem inarului din S ain t-P o n s
se scoală în tim pul n opţii şi se duce să dea un u ia din p ro ­
feso rii săi trei lovituri de cuţit, A doua zi nu-şi am in tea
nim ic de actul său crim inal.
In M artie 1877, ziarele au povestit pe larg isto ria unei
fem ei care se fu ra p e ea în săşi în crizele de somnambuliism
şi care neputându-şi am in ti de actele sale, a m ers p ân ă
acolo săsşi supravegheze pe p ro p riu l ei fiu pe ca.re-l bănuia
de aceste furturi.
P e n tru c ă un subiect în sta re de somnambuliism n a tu ra l
p o a te să com ită acte crim inale pe care m o ra lita te a să le
reprobe, este evident c ă acelaş subiect, în sta re de som-
namlbuliism pro v o cat v a fi u n instrum ent docil în m âinile
acelu ia care-i v a su g e ra să com ită cu tare sa u c u ta re fap t
delictuos. Şi dovada că ac est raţionam ent aste a priori logic
şi în conform itate cu faptele, este că în to a te la b o ra to are le
de psihologie, unde s ’a în c e rc a t să se sugereze com iterea
de crim e im aginare la su b iecte în sta re de hipnoză, ex­
p erie n ţele au a v u t m ai to td e a u n a o com plectă reu şită. S u ­
b iectele se supun orbeşte, în m od autom at, fă ră să p u n ă
a c tu l su g e ra t sub co n tro lu l conştiinţei lor.
A şa profesorul B em hem i dela N ancy a fă c u t ca unul
din subiectele sale să s tră p u n g ă cu pum nalul pe un p erso ­
n aj im aginar. In acelaş fel, Liegeois a fă c u t pe o f a tă să-şi
om oare mama, bine înţeles în mod im aginar, indicându-i
un m anechin.
Ceea-ce m ăreşte g ra v ita te a acestei supu n eri la sugestiuni
crim inale în tim pul stărilo r hipnotice, e că se p o t face su­
crima hipnotică?
g estiu n i an ticip ate . A stfel se p o ate sp u n e u n u i su b iect:
„M âine, la cu tare oră, vei face cu tare lu c ru . “
F u rtu ri experim entale, ad ică fu rtu ri co m an d a te fa ţă de
m arto ri în scop d e cercetări ştiinţifice, a u fo st să v ârşite
de p erso an e ca ri e ra u o n estitatea în săşi.
I a tă şi isto ris ire a experienţei făcu tă de d-rul V oisin: „A m
su g e ra t u n ei feanei, în tim pul som nului p ro v o ca t, ca în
m om entul cân d se va trezi, să se ducă să la un cu ţit v e ri­
tabil cu care să lovească un m an ech in c u lc a t în p atu l său.
M anechinul ac esta îm b ră cat cu rochie şi un b o n e t pe cap p ă ­
rea o femee c u lc a tă . C ând se trezi, se în d re p tă vertiginos
sp re o m asă, a p u c ă arm a şi ap ro p iin d u -se d e p at, îm p lân tă
p u tern ic ouţiul în femeea cu lcată, m aşin aliceşte, fă ră nici
o expresie a fig u rei, întocm ai ca şi cum a r fi fost mi. ca tă
de u n Tesort, E a a şte p tă un m om ent ap o i îşi relu ă locul
p ă râ n d a nu-şi am in ti de n im ic.“
L a aceste ex p erien ţe s’a a d u s oibiecţiunea că subiectele
cari se p re ta u la ele, a ră ta u a tâ ta su p u n e re num ai p e n tru
că îşi dăd eau seam a de c a racteru l im a g in a r al actelo r ce
li se com anda.
Nu aceaista e în să şi p ă re re a s a v a n ţilo r ca ri au a p ro fu n ­
d a t m ai a d â n c m isterele resp o n sa b ilităţii n o astre. Cei cari
au asista t la n u m ero asele e x p erien ţe de a c e st gen — p rin tre
cari pro feso ru l B ernheim - a u co n v in g erea, că anum ite s u ­
biecte se id en tifică total cu ro lu l ce li se d ă; ei nu jo a c ă
o com edie, ei cred că totul e ae v ea; d â n şii au fisionom ia,
m işcările, g estu rile, em oţiunile u nui a d e v ă r a t crim inal şi-ţi
d au im p resiu n ea clară că m erg în tr"a d e v ă r la crim ă. Se
în ţeleg e d ela sin e că o a ta re su p u n ere p a siv ă , au to m atică
nu se în tâ ln e şte la toate su b iectele în s ta re de so m n am ­
bul isim p ro v o c a t. M ulţi opun rezisten ţă, c a re e cu a tâ t m ai
ac ce n tu a tă cu cât p erso n a lita te a m o ra lă a subiectului e
m ai d esăv â rşită. Ceeace a în şe la t pe m ed icii cari n u ad m it
p o sib ilitatea crim ei sugerate, este to c m a i aleg erea nechib­
zuită a su b iectelo r necesare la ex p erien ţele lor.
T reb u eşte deci adm is îm p re u n ă cu s a v a n ţii cei mai a u to ­
rizaţi în m aterie , că subiectul h ip n o tiz a t p o ate deveni un
in stru m en t d e crim ă de o g ro z a v ă precizie, cu a tâ t mai
teribil cu c â t im ed iat d upă să v â rşire a a c tu lu i, to tu l este
u ita t, im p u lsiu n ea, somnul şi acela oare l-a p rovocat.
H ipnotism ul este deci un lu c ru cu deosebire periculos,
p en tru că p o a te .servi la să v â rşire a a u to m a tic ă şi inco n ştien ­
tă a unor fap te cu urm ările cele m ai fu n este. In în c ercă­
rile ce se fac de a se îm piedica fo lo sin ţa lui, s’a interzis
adesea h ip n o tiz orilor să ex p erim en teze în faţa p u b licu lu i
acte n eso co tite, cunoscută fiin d tendinţa- de im itaţie de care
dau d o v ad ă maissele şi o b serv aţiu n ile ce se fac în fiecare
m om ent d e sp re cu tare sa u cu tare p ro c e d e u de sin u cid ere
saiu de om ucidere.
N u p u te m to tu ş i să n u o bservăm c ă h ipnotism ul, asem e­
nea celor m ai m ulte desco p eriri ale sp iritu lu i om enesc,
p o a te aduce şi ră u şi bine. S u n t n u m e ro a se crim ele s ă v â r ­
şite în m od ştiin ţific, dar ac ea sta n u tre b u e să ne fac ă să
disp reţu im sfo rţă rile pe cari a tâ ţia o am en i le fac zilnic
p en tru p ro g re su l ştiinţei. Dr. CRINO U
113

P O L I
în d eo seb i, după m arele război, problem a reo rg an iz ărei
in stitu ţiilo r statu lu i p reo c u p ă a ş a de puţin o pinia p u b lic ă
— m ai ales la moi — în c â t C o rp u rile L egiuitoare, — ca ri
in a lte ţă ri reprezintă elem entul oficial şi a c tiv al acestei
opinii, — se pare că lu crează de form ă şi fără nici o le g ă­
tu r ă cu celebrul popor su v era n a l nem uritorului C aragiale.
Initr a d e v ă r categoriile profesio n ale nu su n t p reo c u p ate
d ec ât de situaţia lo r econom ică im ediată. P roblem a v iito ­
ru lu i este a tâ t de co m plexă şi m isterioasă ca o problem ă
m e tafiz ică ; g reu tă ţile vieţei aşa de mari, am in tirea cata-
s tro fa lu lu i război a tâ t de vie şi de su p ă ră to are, în c â t p re ­
z e n tu l sin g u r absoarbe to a tă ca p acitatea de g ân d ire a
n e v ro z a tu lu i produs al sociefăţei de astăzi.
N u m ai câteva ce rcu ri — re la tiv înalte — de in telec­
tu a li se p reocupă de a c est problem atic viitor. Căci ca te­
g o riile profesionale, chiar şi cele zise intelectuale, înd eo b şte
s u n t m ai asem ănătoare ou cele m anuale, prin ru tin a în ­
g u s tă cu care îşi înd ep lin esc funcţiunile, decât cu cercu rile
p u r in telectuale, ce ră sa r din to a te categoriile profesio­
n ale, în num ăr extrem de re strâ n s.
Im p o rta n t însă — şi îm b u c u ră to r — este totu şi exis­
te n ţa ac e sto r rarisim e cercuri. E le crează id e alu ri şi te o rii;
ele sp iritualizează v ia ţa şi a c ce le re ază progresul.
A stăzi la noi u n e le -d in tre cele m ai însem nate cercu ri
s u n t cele p reocupate de reo rg an iz area poliţienească. A cti­
v ita te a lo r se m an ifestează p rin cele două m ari rev iste:
u n a în B ucureşti, a lta în Cluj.
A cest fenomen să fie oare un produs superficial şi în ­
tâ m p lă to r, sau a re o sem n ificare m.ai ad â n că ?
în a in te de m arele război edificiul social în to a tă E u ­
ro p a, n u era m enit să dureze. N em ulţum irile se ad u n a u
de p retu tin d en i. C auzele rău lu i e ra u analizate d ar nim eni
n u se g â n d e a că ele pot avea rădăcini în în săşi s tru c tu ra
fu n d am e n tală a soci<‘ta tei. Se cerea totuşi reo rg an izarea
m u lto r instituţii. R ăzboiul în să a dovedit, — prin însăşi
fa p tu l c ă el devenise num ai o sim plă chestiune de tim p,
şi că n ic i o p utere om enească nu-fl p u te a evita, — că ră u l
este p ro fu n d şi că om enirea n u au ajuns încă la faza de
p ro g re s social şi m oral pe oare to ţi o în tre z ă re a u fo arte
a p ro p ia tă .
D u p ă război, — care a fă c u t posibile m ulte schim bări
p o litice de formă, d ar a lă sa t tim pului să aducă p re fa c e ­
rile fu ndam entale, — situ a ţia a d evenit şi m ai rea, fiin d
a g r a v a tă de distrugerile războiului, de datoriile cari s tri­
vesc, de etatism ul care p a ra liz e a z ă iniţiativele, de ab u z u ­
rile şi îm p reju rările specifice răzfooaelor, care crează: deo­
p a r te m izeria, d;e a lta sp ecu la an arhică şi sălbatecă. Şi
la to a te acestea în orien tu l E u ro p e i se mai a d a u g ă expro-
p ie re a p ro p ietarilo r a g ra ri m ijlo cii şi m ari şi im pro p ietă-
rire a ţă ran ilo r, deci în tă rire a elem entului co n serv ato r şi
ch e m a re a lui — teo re tic ă — la v ia ţa publică.
A ceste ap o i — şi altele — au produs o schim bare a
e o n d iţiu n ilo r de v ia ţă econom ice şi sufleteşti.
în d e o seb i la noi 3irn v ă z u t ap ărân d , p e lângă v ia ţa
a p ro a p e exclusiv agricolă, şi p u ternicii germ eni ai u n ei
v ie ţi in d u stria le şi com erciale, p rin alipirea nouilor ţin u ­
turi.
F a ţă de ap a riţia , ap ro a p e b ru scă , a acestui m ediu nou,
v ec h ea p u te re de a d a p ta re a individului a d evenit n e în ­
d estu lă to are, iar n ec esitatea u n ei instituţii care să-i u şu ­
reze sa rc in a devenea im perioasă.
A ceastă instituţie de sig u ra n ţă , ale cărei atrib u ţiu n i cu
c o n tu ru ri adesea fo a rte vagi, n ed eterm in ate — şi ch iar
din a c e a s tă cauză — n u p u te a să fie ailta decât Poliţia.
114
O rgan izarea sau re o rg a n iza re a in s titu ţii to r S tatu lu i
Ţ I A
La în c ep u t — în noui'le ţin u tu ri — ea era m ilitară, adecă
fără p reg ă tire profesională, fă ră m etodă şi tact. Bazată
num ai p,e intim idare, ea nu în d ep lin ea fu n cţiu n ea de g a r ­
diană a ondinei legale — echitabilă sau n u — şi a sig u ran ­
ţei cetăţenilor, ci a siguranţei S tatului. N u discut aci, nu
apreciez, ci num ai co n stat în ch ip obiectiv. P en tru că a r fi
mult de discutat, d ac ă sig u ran ţa politică re a lă poate ex ista
fără sig u ran ţa civilă, socială.
In urm ă s’a v ă z u t nevoia de a se ocu p a şi de ac ea stă
din u rm ă şi a s a s ’au im provizat poliţiştii. A fost o n ece­
sitate, fiindcă în to a te profesiunile s’au in tro d u s, cu g r ă ­
m ada şi fără selecţie aşa zişii specialişti. A fost o necesi­
tate, fiindcă n u mumai instituţiile p ublice a u sporit în fe­
lul acesta, d ar şi cizmarul, tâm p laru l, fieraru l, băcanul,
m an u factu ristu l s'a u im provizat în cursul unei nopţi de
insom nie. P ricin a aceasta a co n trib u it m u lt la scum pete
şi la p ro asta ca lita te a p ro ducţiunei. C onsum aţia fiind
însă p rea m are a accep tat totul. D ar o d ată cu echilibrarea
p ro d u cţiei eu consum aţia se n aşte co n cu ren ţa şi selecţia.
P o liţia treb u ea să urmeze aceste prefaceri.
A stăzi se sim te nevoia seleoţiunei: fiin d că rolul ei este
imenis. Se v o rb eşte iarăşi de reorganizare, ad ecă o rgani­
zarea din nou. D ar reorganizarea p resu p u n e m enţinerea
bazelor fu n d am en tale vechi; pe când în rea lita te este ne-
voe de o organizare, de crearea unei in stitu ţii nouă, cil
baze nouă. Cel p u ţin aşa soaot eu.
S’a v o rb it m u lt despre oeace este şi oeaoe trebue să fie
Poliţia, despre rolul ei actual şi ro lu l ce ar trebui să-l aibă.
Ş tiinţa so cială constată, descrie, clasifică, şi — când
po ate — explică fenomenele so ciale; p o litic a socială are
p rete n ţii mai m ari: ea voeşte să le m odifice şi să le îndru-
meze evoluţia, să le creeze chiar.
Rolul meu este m ai modest, este p rim u l rol; mă voiu
încerca în să — fiin d nevoit de îm p re ju ră ri — să schiţez
câteva principii fundam entale de o rg an izare, nu de reo r­
ganizare, fiindcă de p retu tin d en i se cere cu insistenţă o
reală îm b u n ă tă ţiă re a Poliţiei. Căci ac i opinia p ublică a
făcu t o excepţie — a eşit din som nolenţa-i orientală. A vân­
tul crim in alităţii — datorit în m are p a rte în ăsp rirei carac­
terelor şi im itaţiei gestului crim inal care în război p u te a
fi necesar, — pe de o parte, pe de a lta ac ţiu n e a cercurilor
intelectuale speciale, au co n trib u it la trez irea de o clipă
a orientalei n o a stre opinii publice. T o tu şi corpurile n o as­
tre leg iu ito are n u s’au p u tu t încă o cu p a cu rezolvarea,
în tr’o m ăsu ră o are care a problem ei o rg an izării sau reorga­
nizărei ■ — d acă se pretinde că astăzi este o organizare
oarecare — in stitu ţiei al cărui num e s u n ă urât, dar ale
cărei foloase ar p u te a să fie imense p e n tru societate *i
care se num eşte Poliţia.
Şi cu to a te că de trad iţia p o liţiei ro m ân eşti su n t legate
noţiunile de şicană, bacşiş şi sentim entul de dispreţ, sau
tocmai din aceste m otive, sp re a răsp u n d e m ultiplelor în ­
d ato riri ale chem ărei sale în v ia ţa m o d ern ă a statului, P o ­
liţia sim te nev o ia să-«şi p refacă s tru c tu ra şi fizionomia în
mod fundam ental. F uncţiunile p e cari e chem ată P o liţia
,să le în d e p lin iască a u un deosebit ca ra c te r de delicateţă
şi dibăcie de ad a p ta b ilitate con cretă şi prom isă, de în c re­
dere deplină, de oompreheuziume a- u n ei ordine sociale
şi de s ta t com patibilă cu interesele ostile ale diferitelor
n aţio n alităţi, ca te g o rii profesionale, g ru p u ri sociale, etc.
P en tru a răsp u n d e acestor obligaţii esenţiale, ea trebuie
să p ăstreze o im p a rţialita te vizibilă şi s ă se abţină de la
orice in terv en ţie, care ar în călca lib e rtăţile individuale,
civile şi po-litice, cân d acestea se m an ifestă în tr ’o sferă de
acţium ie psihică sau m aterială, în concordanţă ou celelalte
sfere de acţiune, şi a r fi com patibile ou ordinea p u b lică,
la rg înţeleasă, ou imorala p u b lic ă şi sentim entul pu b lic de
pu d o are. Vedem, aşa dar, a tâ te a atribuţii, com plexe şi
d elicate pe cari societatea m o dernă şi cea în evoluţie spre
o n o u ă form ă de viaţă, precum este societatea rom ânească, ' astfel de legi eu n u cunosc. A dm it că p o liţia a r avea la
le în credinţează Poliţiei. P e n tru aceasta nevoia u n ei or­
g a n iz ă ri este atât de sim ţită la noi.
In p rim u l rând o sim te şi o înţelege cercul sau cercu rile
in te le ctu a le profesionale speciale, a căror cu n o aştere a
nevoilor prezentului şi p reo cu p are de v iitor ooostitue cele
două ale lor m eniri de căpetenie. In al doilea râ n d o
p ricep intelectualii celorlalte profesiuni, şi în al treilea
râ n d o simte to a tă lum ea, to ţi indivizii cari, în g o an a
cu m p lită p en tru un codir-u de pâine şi un loc în societate,
ab so rb iţi de specialitatea lo r sau de necazuri, au nevoe
ca o in stituţie socială destoinică să vegheze la condiţiile
ex tern e de sig u ran ţă şi chiar de înlesnire a ra p o rtu rilo r
sociale de to t soiul.
Cu c â t mediul social se civilizează, cu a tâ ta devine
m ai com plex, şi cu a tâ t e:l im pune o diviziune a m uneei
şi o specializare.
A stăzi deci şi poliţia este chem ată să devie o in stitu ţie
n o u ă : înţelegătoare, cunoscătoare a noului m ediu social,
cu o rg anizarea şi legile lui şi a rezidii' dl or, a dro jd iei pe
c a re co rp u l social, ca orice corp viu, le p roduce p rin în ­
să şi fu n cţio n area sa tim p în d e lu n g at şi în condiţiu n i n u
to cm ai prielnice. A ceşti m icrobi patogeni: crim inalii, to x i­
nele lor, crima, şi m ijloacele totdeauna n-oui şi ingenioase
ce ei întrebuinţează, ia tă cele două laturi ale vieţei n o r­
m ală şi patologică, pe care poliţistu l este o llig a t s ă le cu ­
n o ască, spre a n u fi un sin ecu rist, un caraghi -s sa u p u r
şi sim plu un obstacol su p ă ră to r, pus de start- în dnum ul
so c ietăţe i către progres.
Cum în să opinia n o a stră publică, fiind prin esen ţa ei
în c ă orientală şi bizan tin ă şi nu im bracă f-or-ma occiden­
tală!, d ec ât când so c ietate a este tu lb u ra tă de isp răv ile
v reu n ei bande de falsificatori de bancnote sau de tâ lh a ri
d e rân d , ea se trezeşte o clipă, se m anifestează — destu l
d e anem ic, — şi apoi recade im ediat obosită în n irv an a ,
în nefiinţă.
C ercurile intelectuale înisă se agită, cer refac erea diu
tem elii a- instituţiei; dar -faţă de această opinie p u b lic ă
anem ică C orpurile L egiuitoare nu se p o t încă o cu p a de
a c e a s tă problem ă practică.
C ev a m ai m ult, credinţa m ea este că, o in stitu ţie cu
în su şirile schiţate m ai sus, în c ă m ultă vrem e — deşi este
o n ecesitate im perioasă — n u va p u te a lu a fiin ţă la noi.
T re i m ari cauze se opun cu în v erşu n are:
a) N ep u tin ţa S tatu lu i de a salariza p o liţia — c a de1ve-chiimea n ecesară, ci însuşiri pe ca ri nai le posedă m ulţi
altfel şi pe ceilalţi fun cţio n ari — cu lefu ri cari să consti-
tue o a tra c ţie p e n tru fu n cţio n arii destoinici, n u ca astăzi,
c â n d selecţia se face invers. De asem enea n e p u tin ţa de a-i
pune poliţistului de în d ăm ân ă m ijloace technice, spre a
p u te a lu p ta cu succes şi u rg en t pentru descoperirea, p rin ­
d erea, in stru irea şi p u n erea crim inalilor la îndăm âm a ju s ti­
ţiei, îm preună cu piesele de acuzare.
L ip sa de şcoli technice de poliţie, organizate d u p ă u lti­
m ele program e şi m etoade; precum şi de birouri speciale
de identificare, de unde poliţia şi justiţia să p o a tă lu a cele
m ai precise inform aţiuni.
T o a te acestea su n t în funcţiune de p o sibilităţile budge-
taxe.
Ş i cum situ aţia b u d g etară de astăzi -— după to a te sim-
to m ele — n u se v a îm b u n ă tă ţi decât fo arte lent, d a c ă bine alcătu it, din în tu n erecu l u n u i cab in et, f ă r ă cu n o aşterea
în ţeles n u se vor ivi noui p rile ju ri de secătu ire a av u ţiei
n aţio n ale, to a tă problem a organizărei poliţiei pe baze se­
rioase şi durabile, este -— din a c e s t p u n c t de vedere pre-
zum toriu — p rem a tu ră.
De form ă înisă exam inând şi celelalte ca u ze aflăm :
b) M entalitatea- bizantină care p re z id a la to t ce se în ­
făptuieşte la noi. Admitem că s’a-r face o leg e id eală —
în d ă m ân ă to a te m ijloacele tehnice de ca re dispune de
p ild ă p o liţia din P aris, din L ondra, s a u din Berlin. Ce
u tilita te a r p u te a trag e din ele nişte fu n c ţio n a ri cari a r fi
n u m iţi d u p ă o p o rtu n ită ţile politice, n u d u p ă c a p a c ita te
şi exam ene de ad m itere? La ce folos d a c ă u n ii ca n d id a ţi
a r cun o aşte d in ain te în treb ările, sa u d a c ă num irile s ’a r
face, n u d upă clasificare, ei în m od a rb itra r. D ar ch iar
d acă to a te p â n ă aci a r m erge bine şi sa lariile ar fi cu to ­
tu l sa tisfăc ăto a re în să avansările s’a r face la în tâm p lare
sau la s tă ru in ţă ?
Merg m ai d e p a rte ; adm it că pe lâ n g ă salarii, p o liţiştii
vor av ea şi ina m o vib ilita te ceeaoe d r e p t v ă spun eu n u
’ cred de loc. D acă în să acea in am o v ib ilitate v a fi n u m a i
de p rincipiu, şi î-n fa p t consiliul de d iscip lin ă ar fi sub s u ­
g estia minis-terală, ea însăşi in flu e n ţa tă de u n p erso n ag iu
politic n em u lţu m it la un m om ent d a t de atitu d in e a u n u i
ofiţer de p o liţie ? L a ce bun at-uned să p u n em un in stru ­
ment. p e rfe c ţio n a t în mâini p rim itiv e? C ăci m ai m u lt folos
v a trag e un m eşteşugar p ric e p u t d in tr ’u n in stru m en t de­
fectuos, d ec ât u nul n ep ric ep u t sau de re a credin ţă din-
tr ’u nul căru i teh n ica m odernă i-a ad u s u ltim a p erfec ţio ­
nare.
A ceastă p ricin ă de ordin m oral - cum vedem — este
ea în săşi p rezu m p to rie; dar ce v a m ai m u lt — ou durere tre-
bue să-mi a ră t cred in ţa — ea v a p e r s is ta şi dupăce s i­
tu a ţia econom ică şi b u d g etară se va- îm b u n ă tă ţi — şi în c ă
p o ate m u ltă vrem e în urm ă. C ăci e v o lu ţia econom ică se
face m ai rep e d e d ec ât cea m orală, în d eo seb i evoluţia p ro ­
gresiv ă. C â t d espre cea reg resiv ă, am v ă z u t cu c â tă v i­
teză s’a e fe c tu a t d upă război.
c ) A tre ia cau ză este tra d iţia — n u n u m a i în obiceiu­
rile p o liţien eşti (din vechiul reg a t), ei şi în concepţiile şi
sen tim en tele p u b licu lu i fa ţă de poliţie. In m are p a rte din
nenorocire, re a u a pă.rere ce publicul o are d espre poliţie
este în b u n ă p a rte în d rep tăţită.
F ă ră în d o ia lă p o liţia n o a s tră a n u m ă ra t în tre fu n cţio ­
n a rii ei elem ente de m are v alo are. Şi n ic i astăzi ele nu
lipsesc. Ceeaoe în tă re şte în să p ă re re a p u b lic u lu i este că,
aceste elem ente n u num ai că n u s u n t p u se în situ aţie să
,se valorifice pe ele şi să fie u tile so c ietăţe i, ci adesea s-unt
-şicanate, p e rse c u ta te şi obligate să în d e p lin e asc ă ro lu ri
de fig u ran ţi. C unosc p ersonal cazul u n u i suhins-peetor g e ­
n era l de p oliţie c-a-re se m ărg in eşte n u m a i la rolul de delle-
ga-t. I-tse refu ză stă ru ito r av a n sa re a, deşii a re nu num ai
in sp ecto ri g e n e ra li: titlu ri academ ice, a p ro fu n d a te cunoş­
tin ţe p rofesionale, cultură g en e rală , a b ilita te a şi flexu!
p o liţistu lu i de rasă- şi talen tu l de s c riito r care fo to g rafiază
la p tele m a teriale, sau su fleteşti şi le re d ă an alizate, şi
eistem afizate şi clasificate în cuvinte şi fraze.
d ) A r m ai fi a p a tra cauză. C red în s ă că e a nu v a du ra,
căci v a fi s p u lb e ra tă odată cu trec erea îm p re ju ră rilo r ca-re
au pricin u it-o : etatism ul. A ceas,ta de a ltfe l este de ordin
general. S ta tu l îşi întinde sfera de in flu e n ţă p retu tin d en i,
p rin felu rite legi. P oliţia în competenţa- ei este o b lig ată
să le aplice. S u n t în să unele legi c a ri n ic i cu cea m ai b u n ă
v o in ţă nu se p o t aplica; fiin d că su n t în com plectă c o n tra ­
dicţie cu sen tim en tele publice şi cu in te re su l social. A ci n-u
este v in o v a tă p o liţia şi n ici m a g istra tu ra , ci acei cari le-au
realifăţei şi a p o sib ilităţilo r de realizare.
Şi în le g ă tu ră cu etatism ul, — c a re tin d e să a tra g ă cât
115
 m ai m u ltă energie socială în an g ren aju l v ieţei de sta t,
ad esea form alistă şi in c ap ab ilă să nască şi isă canalizeze
energii productive, - în le g ă tu ră eu el a p a re a u to c ra tis­
m ul, absolutism ul rea l sub cele m ai dem ocratice form e.
A cest absolutism nu crează legi absurde, ci răstălm ăceşte
legile sp re a-şi im pune o vo in ţă. E l nu este te ro a re a legală
-— care în orice caz p o a te fi p rovizoriu accep tab ilă, — ci
te ro a re a ucazică, .care d ă o rd in e aspre, urgente, fără a ltă
p re o c u p a re decât rea liza rea u n ei voinţe de fier, şi care
duce fa ta l la abuzuri.
De execu tarea ac e sto r ordine politia iarăşi nu este vi­
n o v a tă .
D ar m ulţi nu v ă d originile răului, ci num ai efectele şi
se n ă p u s te sc cu in ju riile asu p ra celor ce execută, nu asu p ra
celor ce poruncesc.
R ezoluţiile comisiunei internaţionale a poliţiei criminale
(L u a t e î n p r i m a ş e d i n ţ ă d e l a 1 9
I. S ervic iu l de inform aţiuni asupra crim inalilor intern a ţio ­
nali E vid en ţa crim inalilor inter naţionali.
((P ro p u n e re făc u tă de d-l D r. R obert H eindl, consilier
intim la B erlin).
1. Membrii Com isiunei se an g a je az ă să p ro p u n ă g u v e r­
n elo r lor ca a u to rităţile poliţien eşti a ţării lor să inform eze
D irecţia de poliţie din V ena p r n tr ’un form ular, când un
crim inal internaţional, (hoţ, escroc sau falsificato r) sa u
o p e rso a n ă b ăn u ită de a fi un astfe l de crim inal îşi face
a p a riţia pe terito riu l lor. Se consideră ca crim inal in te r­
n a ţio n a l mai cu seam ă o p erso a n ă neavând nici dom iciliul
să u n ici şederea fixă în ţa ra au to rităţe i p o liţieneşti care
trim ite inform aţia în chestiune.
A ceste inform aţiuni trebuie să fie date pe cât posibil în
to a te cazurile, când e vorba de un crim inal in tern aţio n al,
fie că există proba unui delict, fie că nu ex istă d ecât o
b ăn u ială .
2. C â t despre statele vecine se va p u te a restrân g e la
serv ic iu l de inform aţii, mai ales în ceia ce p riv eşte rela-
ţiu n ile în tre pop u laţiu n ile lim itrofe, după circum stan ţe.
3. In ceia ce p riv eşte form u larele inform ative, sup lim en ­
tele I o t şi în tre b u in ţare a inform aţiilor, com itetului ad m i­
n is tra tiv al Com isiunei este în să rc in a t să elaboreze cât m ai
c u râ n d posibil p ro p u n erile şi să le supoie m em brilor Gorni-
siu n ei p e n tru critică.
II. E v id e n ţa internaţională p en tru urmărirea, crim inalilor.
■(Propunere făcu tă de d-l Dr. B runo Sohultz, d irecto ru l
poliţiei din V iena).
In acelaşi tim p ou ev id e n ţa crim inalilor in te rn aţio n a li
a r ă ta tă în articolul prim , se v a stabili la sediul C om isiu­
nei In tern aţio n ale a poliţiei crim inale o ev id en ţă in te rn a ­
ţio n a lă p en tru u rm ă rire a crim inalilor, al cărei m aterial v a
fi p u b lic a t înbr’u n ziar in te rn a ţio n a l de poliţie.
II. S ervic iu l idem tificărei de la d ista n ţă
(P ro p u n ere făcută de d-l Dr. H akon Jorgen&en, in sp e cto r
de po liţie la Copenhaga).
V a tre b u i ca ev id en ta in te rn aţio n a lă p e n tru u rm ă rire a
crim in alilor şi ev id en ta crim inalilor in tern aţio n ali să fie
to td e a u n a în relaţie cu biro u l de identificare de la d istan ţă ,
ca re se află la C openhaga.
IV. Creiarea un u i ziar internaţional d e politie
(P ro p u n e re făcută de <1-1 căp itan M. C. van H ooten D oorn).
R e v ista de poliţie „O ffentliche Sicherheit", e d ita tă la
V ien a în localul D irecţiunei p oliţiei şi red a cta tă de func-
ţo n a ri de poliţie a fo st re c o m a n d a tă ca mijloc de pub licare
al Com isiei in te rn aţio n a le de poliţie crim inală.
In a c est scop ea va p u r ta sub titlu l: „Z iar pentru p u b li­
caţiile Com isiunei in te rn a ţio n a le a poliţiei crim inale.
116
Acestea însă su n t trecătoare.
Cauza prim ă însă, cea econom ică, este ca p ita lă ; ea îm i
determ ină pesim ism ul cu p riv ire la aşezarea instiuţiei p o ­
liţieneşti pe baze sănătoase.
D ar atunci înseam nă să încrem enim cu b raţe le în cru ci­
şate, fataliişti cum n u m ai su n t astăzi nici ex trem — orien­
talii?
De sig u r că nu. S unt m ulte de făcut. Din tezaurul de
gân d u ri cari a ş te a p tă form ă şi realizare, am zărit un fir
frumos. Cu a ju to ru l cititorilor şi al rev istei Poliţia, mă voi
încerca să-l d apăn cu grabă şi să ţes cu ră b d a re o pânză,
poate nu aşa d e fină. dar solidă, spre a aştern e pe ea vii­
torul.
TIBER1U R. C O N STA N T
M agistrat, Slobozia.
- 2 1 M a i 1 9 2 4 l a Viena)
T oate notificările Com isiunei vor fi pub licate în tr’un
suplim ent al revistei, care va- p u rta titlu l „S ig u ran ţa p u b li­
că in tern aţio n ală", ziar p en tru puiblicaţiunile Comisiunei
internaţionale de poliţie crim inală în p a tru lim bi ale Con­
gresului (germ ană, engleză, franceză si italian ă).
A ceste suplim ent v a cuprinde în g en e ral:
1. Publieaţiundle Corni dunei.
.2. D isertaţii şi articole asu p ra ch estiu n ilo r de interes
internaţional.
3. M andate de arestare cu p riv ire la crim inalii in te r­
naţionali.
4. L ăm uririle poliţiei crim inale cu a ju to ru l m aterialului
de ev idenţă a crim inalilor in tern aţio n ali.
P e n tru to ate publicaţiile va treb u i să se întrebuinţeze
una din cele p a tru limbi ale congresului şi tex tu l germ an
va fi im prim at cu litere latine.
A ceastă resoluţie v a răm âne în v ig o are a tâ t tim p cât
durează rap o rtu rile actuale în tre D irecţia poliţiei din V iena
si rev ista „Offentlicihe Sicherheit".
V. L u p ta îm p o triva falşificaiorilor d e bancnote
(P ropunere făc u tă de d-l K. H. Broekhoff, Inspector de
poliţie la A m sterdam ).
Z iarul „Erkennungiszeichnen ec h te r u n d gefâiscihter Bank-
noten u n d an d erer W e rte“, e d ita t de „V erb an d " osterreicher
Banken und B ankiers io W ien“ va serv i p e n tru p u b lica­
ţiile Com isiunei in ternaţionale a poliţiei crim inale în ceia
ce prv eşte lu p ta îm potriva falsificato rilo r de m onede şi
mai ales în ceia ce priveşte no tificarea falsificatelor p en ­
tru inform area b ăncilor şi a b iro u rilo r de schunbuire n a­
ţionale şi străine.
R ed acto ru l ac estu i ziar, d-l Je an A dler, este num it în
tim pul funicţiiunei sale ca e x p e rt al Goimisiunei in tern aţio ­
nale de poliţie crim in ală în ceia ce p riv eşte publicarea sem­
nal m ontelor biletelo r de b an că."
VI. Lupta îm p o triva falşificaiorilor d e docum ente
(P ro p u n ere fă c u tă de d-l Dr. E rw ein H opler, procuror
general la Viena).
A r fi bine ca sigiliile au to rităţilo r în orice sta t să fie uni­
forme, pe c â t e posibil.
A poi a r fi de d o rit cu statele rep rase n tate in Oomisiune
să-i trim ită o p ro b ă a sigiliilor lor p e n tru Înregistrarea,
şi u tilizarea acesto ra, când se v erifică un docum ent.
D reoţia poliţiei din V iena este a u to rizată să elaboreze
p ân ă la v iito a re a şedinţă a Com isiunei o p ro p u n ere asu p ra
chestiunei ap lică re i am prentelor digitale în p aşap o arte.
T. PU TICI
Ş e f d e serv. la Insp. Gen. d e Siguranţă, Cluj.
 M â n a
Un proces ju d e ca t de cu râ n d în F ra n ţa, — şi care avea
d re p tu l la titlul de „s-ensaţional11 — a read u s în discuţie
ch estiu n ea scrisorilor anonim e sau apocrife şi a identifi-
că rei lor. Ca şi pe vrem ea afacerilor Dreyf-us şi C raw ford-
Humlbert, sîa u rm ărit cu p asiu n e discuţiile e x p e rţilo r şi
n ’au lip sit nici ironiile a s u p ra teoriilor lor cari n u se p rea
a c o rd a u în to td eau n a . . .
P rocedeele în tre b u in ţate de falşificatori, s u n t m ai m u lt
sa u m ai puţin redutabile p e n tru expert. Cele m ai cu ren te
co n sistă în a face ca te x tu l un u i docum ent să su fere m odi­
fică ri de „radere, cu v in te s u p r a s c ris e 1' s a u de „c o p ie re 1*.
A ici se p rez in tă două ipoteze: dacă „ te x tu l era în cre­
io n 11, se începe p rin a fo to g ra fia în cam era n e a g ră dosul
d o cu m entului; apoi el este lum inat de o fâşie de lum ină
în aşa chip ca să a p a ră relieful pe care Ta im p rim at v â r­
ful creionului în ain te de uscare. D acă „ te x tu l e ra în ce r­
n e a lă 11 atunci câteva p ic ătu ri de sulf-hidrat de am oniac su n t
în d e stu lă to are p e n tru a p u n e în evidenţă tră s ă tu rile de
c ern eală pe cari le-a p ă s tra t pagina raisă. In sfârşit, se
m ai p o ate utiliza m etoda zisă -de „ d e sc ă rc ă tu ră 11, b a z a tă
pe fa p tu l că cerneala sau creionul cedează în to td e a u n a o
p a rte din m ateria lor pag in ei care in tră în co n tac t e u aceea
pe care a f-ost scris textul.
A sem enea cercetări, cer m inuţiozitate şi ră b d a re ; d ar
ac este calităţi îşi găsesc ră sp la ta chiar în cazurile în
a p a re n ţă cele mai desesperante. In această p riv in ţă , ia tă
ce spune D-rul Locand: „ I n tr ’o afacere crim in ală mi s’a
c e ru t să citesc o etichetă de pe o c u tiu ţă cu eşan tio an e.
E tic h e ta era roasă aproape în întregim e şi locul unde era
fusese' spălat. Cu toate condiţiile defavorabile, reactiv ele
u zu ale făcură să a p a ră te x tu l eu o lim pezim e su rp rin z ă ­
to a re , graţie fap tu lu i că p u ţin ă cerneală se in tro d u se se
„ în lem nul de d edesubt11.
S u n t însă expertize mai delicate încă; e vorba de .scrie­
rile în cari fal-şificatorul „a fo rţa t11 m â n a victim ei sale,
s a u a călăuzit o „m ână in e rtă 11, — m ân ă de b ă trâ n , de
im p o ten t, de rănit-, oam eni atin şi de o afecţiune tre c ă to a re
sa u perm anentă, rezultă o serie de m odificări ca ri se ra ­
p o rte a z ă însăşi a s u p ra ca racterelo r scrie.rei su specte, şi
c a ri vor servi expertu lu i în tru stabilirea fraudei. Un-ele
c u v in te, unele litere. — cum a r fi „m “ sau „ n “ — vor fi
p r e a lungi sau p-rea a p ă sa te (forţele adunându-se în tr ă ­
să tu rile -cari coboară) p u n c tu a ţia v a fi adesea d u b la tă:
în sfârşit, se v a p u tea n o ta o anum ită ezitare în însăşi
„ a ta c u l11 cuvintelor.
N u ma.i puţin subtil v a fi studiul unei scrieri „ im ita te .11
T otuşi, sunt cazu ri câtnd scrierea falsificato ru lu i este
a t â t de îndeimânatec co n trafăcu tă, în-cât a r fi cu n ep u tin ţă
d e descoperit cea m ai m ică în d rep tare. P roblem a care se
p u n e atunci este acea a „identificării scrierii11, problem ă
fo a rte com plexă, Or, p e n tru a o rezolvi, trebuie în p ri­
m u l rân d p u să în joc lu n g a şi m inuţioaşa „ te h n ic ă grafo-
m e trie ă ; trebuie în făp tu ită apoi „analiza ce m e lei11 în tre ­
b u in ţa te ; şi apoi răm âne de p ro ced at la „id en tificarea
h â rtie i11.
T eh n ica g rafom etrică se bazează pe studiul „v ariaţiu -
n ilo r în raporturile în ălţim ilo r minuisculare11, — ceeace în ­
se a m n ă ea, dacă m ăsurăm în tr ’o scriere înălţim ea fiecărei
lin ii drepte din care e fo rm a tă litera, se -constată, că în-
n ă lţim e a m ijlocie, p e n tru o linie dată, răm âne con stan tă,
p rin rap o rt la înălţim ile m ijlocii ale a lto r linii din tr a v e ­
ste a . D-e pildă: dacă falsificatorul are obiceiul s ă facă
„.a'f-rile f-oarte mici, sau „«“-urile foarte m ari, ori care ar
fi form atul general pe ca-re-1 ado p tă p e n tru falşu l său,
liniile sale vor p ă s tra în tre -ele aceleaşi proporţii. A stfel se
p-oat-e staibili, p en tru fiecare scriere, o cu rb ă determ inată,
t r ă d ă t o a r e
— care n u se v a p u te a -— în nici un caz — su p rap u n e în
m od identic aceleia a un-u-i falş scris „d e o a ltă m ân ă11.
O fem ee de b u n ă condiţie, p o v esteşte în a c e a s ta p riv in ţă
D -rul L ocard, — veni în tr’o zi să ’m i s p u n ă că de m ai
m ulte să p tă m â n i e ra hărţuită, de un p e r s e c u to r ; în fiec are
seară, acesta stre c u ra sub uşa ei foi de h â rtie -scrisă, cari
co nţineau im p u tările cele m ai josnice. S erv ito rii acestei
doam ne, şi — ceeace o deises-peră şi m ai m u lt — însăşi fiic a
ei lu a u astfe l cu n o ştin ţă de in sin u ările p e câ t de falşe pe
a tâ t de abom inabile . . . S crierea n u p ă re a a fi fem enină;
e a e ra uşor d eg h izată; pe de altă p a rte , victim a n u av e a
nici cea m ai m ică b ăn uială care să p o a tă a ju ta cercetările.
Ii d ăd u i sfatu l să m i aducă to a tă c o re sp o n d en ţa pe care o
p rim ise tim p de două sau trei luni. A d-oua zi ea v en i la
m ine cu un p a c h e t volum inos. N ’a f-oist nevoie să c a u t
m u ltă vrem e p e n tru a descoperi o s c rie re d estul de ase­
m ă n ăto a re cu acea a scriso rilo r an o n im e . . . C lienta m ea
sări în su s şi-ani afirm ă că a u to ru l sc riso rii la ca re m ’am
op rit era p ro p rie ta ru l ei. p erso n a g iu co n d lerab il. cu m o­
ra v u ri au stere, etc. F ui s u rp rin s; d a r ou c â t exam inai
m ai m ult piesa, cu a tât regâsiam sem n e n eîn d o io ase de
id en titate cu scrisorile suspecte. In ziua u rm ăto are av u i
o co n v o rb ire d in cele mai vii cu p e rso n a ju l în chestiune,
c a re convorbire se term ină eu m ă rtu ris iri de un cinism
c a n d id : „Ce v rei — spune ei -— ia tă o fem ee care, sub
p re te x t că este v ăd u v ă de război, se b u c u ră de un a p a r ta ­
m e n t m ăreţ, p e n tru care mi se oferă o chirie mai m ult
d e c â t trip lă. Neştii-nd cum s’o fac să plece, am im ag in at
m ijlocul ac esta . . .
D actiloffrafia, — p re ca u ţiu n e inutilă
S tu d iu l a c e s to r tră să tu ri în g ăd u ise, deci, D -ruîui Lo­
ca ral de a descoperi pe vinovat. D ar a c ea stă descoperire
fu co n firm ată încă p rin tr’un exam en m inuţios al h ârtiei.
A cest exam en com portă, pe de-o-parte, o m ăsu rare a „gro-
sim ei11 h â rtie i cu aju to ru l a două m iei in stru m en te bine
c u n o scu te: rig la g rad a tă ou a ju to ru l că re ia se m ăso ară
cele m ai m ici m ărim i, şi „sfe ro m etru l11; şi pe de a ltă p arte,
o „an aliză ch im ică11 care rev elează n a tu ra fibrei sale, com ­
poziţia e x a ctă a pastei, co n ţin u tu l ei în K aolin, în arg ila,
-silicat de m ag n esiu , sulfat de var. etc.
In sfârşit, o a ltă analiză de acelaş g en îngăduie să se
recu n o ască „ c e rn e a la 11 care a se rv it la com punerea sc rip ­
tică a cu tă ru i sau cutărui d o cu m en t an o n im sau falsificat.
C unoscând a c e st trip lu p ro ced eu de falsificare de care
disp-un ex p erţii, unii falşificato ri c re d c ă su n t la a d ă p o st
scriindu-şi falşu rile sau scrisorile an o n im e la m aşin a de
-scris. Or, ei n ici îiu-şi în chipuie p o a te că su n t m ijlo ace
-de desco p erire şi în acest caz: căci fie c a re m aşină îşi are
-caracteristicele ei: unele scriso ri s u n t m u lt mai vizibile
decât altele, sau cerneala e m ai p ro n u n ţa tă la d re a p ta
decât, la stâ n g a ; altele su n t p u ţin d efo rm ate, altele p ă ta te .
Id en tificarea te x tu lu i scris Ia m aşină se mai p o ate în te ­
m eia, în un ele cazuri, pe „c o n sid e ra ţia lungim ei cioc ne-
lo r11: lu n g im ea b raţelo r cari p o a rtă ca ra c te re le tip o g rafice
a fost c a lc u la tă p en tru fiecare m a şin ă, în aşa fel înicât
„p u n c tu l de u n ificare11 să fie to td e a u n a acelaş. T o tu şi,
o ricare a r fi g ra d u l de p erfecţiu n e al acestei m aşini, lovi­
tu r a fie-cărui b ra ţ se face în tr ’un p u n c t fo arte u şu r diferit
de aceea a a ltu i braţ. A ceastă d e p ă rta re , deşi fo arte infi­
m ă, este fo tu ş reală.
Deci, d u p ă ce s’au dispus în se rii d iferitele sem ne tip o ­
grafice, se p o a te stabili p e n tru orice m aşină o „ c u rb ă 11
-determ inată, — şi după diferitele cu rb e o b ţinute, c a ri „nu
se p o t su p ra p u n e dela o m aşină la a lta , — reuşim să id en ­
tificăm un te x t suspect. N IC O L A E S T IE B E L
117
 D e s p r e f i z i o n o m i e
In decursul răsiboiului — p e rio a d ă a tâ t de p o triv ită
p e n tru oibservaţiuni în to a te d irec ţiu n ile — am a v u t p rile ­
ju l să-m i confirm m ie însum i, m u lte din p ăre rile asu p ra
căro ra, în a in te a răsiboiului, n 'a v e a m decât o v a g ă noţiune,
n e în tă rită prin co n statări reale.
A ju ta t de îm p re ju ră ri n ep â n d ite , am o bservat din c u rio ­
zitate la în c ep u t şi m ai tâ rz iu cu interes, a titu d in e a u nora
d m tre cam arazii m ei în d ife rite situaţuni, c â te o d a tă chiar
dificile p e n tru ei, stu d iin d a p u c ă tu rile şi mai ales mim ica,
pe ca re o p u n ea u în jo c în an u m ite îm p reju rări:
M i-am în tă rit convingerea, că o stare sufletească deose­
b ită, cu m a r fi team a, m ânia, rem uşcarea, u ra sa u chiar
p re m e d ita re a unui fa p t de să v ârşit, fiind a situaţiu n e e x ­
ce p ţio n a lă a individului, căru ia î i provoacă o a d e v ă ra tă
re v o lu ţiu n e în to a tă fiinţa lui, pu n e în funcţiune anum iţi
m uşchi ai feţii, lă sân d urm e p e f a ţa aceluia, care a în c erca t
asem enea clipe.
A m convingerea acestui fap t, zic, p en tru că acei pe care
i-am o b servat, mi-au confirm at m ai târziu acesta p ăre re
p rin fa p ta lor, fiind dovediţi, ca dezertori, boţi, violenţi şi
tră d ă to ri.
O m ul se naşte cu sp iritu l de im itaţie fo arte desv o ltat.
D acă vede vreo fa ţă m ai e x p re siv ă ca de obicei, apoi este
im p re sio n at şi in v o lu n tar îi im ită trăsă tu rile . A şa d ac ă v ed e
pe cin e v a că râde sau plânge, îi vine şi lui să facă la fel;
d ac ă v reo fa ţă i se p are am en in ţăto a re , în c ru n tă şi el sp râ n ­
cenele. P rim ind im presiunea din a fa ră , se sim te su g estio ­
n a t — v râ n d n evrând — im ită expresiunea feţei p e care o n ea fă c u tă a s u p ra lu crăto rilo r aceleiaşi m eserii. E x ecu tarea
o b serv ă, d ispunându-şi şi sta re a su fletească în ra p o rt cu
in te n ţiu n e a m a n ifesta tă de acea fizionomie.
A c e a stă im itaţie a p a re n tă sau disim ulată, con ştien tă sau
nu, p u n e p e individ în tr ’o anum e dispoziţie sufletească, m ar-
cându-i f a ţa cu tră s ă tu ri speciale unor în d eletn iciri a n u ­
m ite.
V edem deci, că analiza fig u rii individului a r tre b u i să ne
fie d e a ju n s la tălm ăcirea a p ro p ia tă a g ân d u rilo r lui obi­
cin u ite, p entrucă fiecare din aceste g ân d u ri au tre b u it să
Sase u rm e pe faţa lu i prin îm b in area sprâncenelor, strâ n ­
g e re a d in ţilo r şi d ila ta re a n ărilo r, m işcări care au în tr e ­
b u in ţa t anum iţi m uşchi ai feţei p e n tru a se exprim a.
In consecinţă desv o ltarea u n u ia sau altu ia din tr ă s ă ­
tu rile fig u rii, ar fi indiciul pe care-1 căutăm .
F ă ră a m ai exam ina cauzele, care au p u tu t conduce pe
in d iv id la com iterea fap te i; fă ră a m ai c e rceta an tec ed e n ­
ţele lui patologice şi nici pe acele ale ascen d en ţilo r să i:
lu a t a şa cum se p rez in tă, s’a În c e rc a t să se form eze — d u p ă
o b se rv a ţiu n i îndelungate — u n tip care să înlesn ească re ­
cu n o a şte re a infractorului în orice ocazkm e.
M ulţi crim inologi de seam ă s’au stră d u it să com pună o sau ba.
fig u ră , care să cu p rin d ă d u p ă o a n u m ită regulă, tră să tu rile
p ro p rii crim inalului. (P rin crim ă înţelegem orice violare
g r a v ă a legii, fie e a m orală, religioasă sau civilă. P rin
crim in al deci, nu vom rec u n o aşte num ai pe asasini, c i şi
pe in fra c to rii de orice n a tu ră ).
P e n tru acest scop s a u lu a t fo to g ra fii de aceiaşi m ărim e
a m ai m u lto r crim inali, trec ân d u -le cu o m are repeziciune
p e d in a in te a obiectivului u n u i a p a r a t fotografic în d o rin ţa
de a o bţine o fotografie com pusă, c a re să reprezinte un tip
g en e ral, du p ă fizionom ia în p a r te a fiecărei fotografii.
R ecă d o a c o n d a m n a tu lu i se p r o d u c e m a i ales în p r im e le lu n i, c a r i u r m e a z ă lib e r ă r ii
lu i d in în ch iso a re, d e u n d e c o n clu ziu n ea , c ă g r e u ta te a r e c la s ă r ii în so cieta te a lib e ra ţilo r,
e s te p r ic in a de c ă p e te n ie a c r e ş te r ii r e c id iv e i.
118
Nu s’a ajuns în să la rezultatul dorit, p e n tru c ă fotografia
nu se com pune d ecât d in pete lum inoase şi din umbre, nu
■din trăsătu ri. N u în lesn eşte d eci m ijlocul de recunoaştere,
pentrucă prinde fizionom ia ap ro ap e in stan tan eu , în n e­
mişcare.
P o rtretu l d e se n a t red ă cu m ai m u ltă e x a c tita te fiziono­
mia, p en tru c ă a rtistu l în treb u in ţează m ai m u lt timp cerce­
tând în p a rte fiecare tră să tu ră a feţei. De ac ee a p o rtre tu l
desenat este m ai ex p resiv decât fotografia.
A sem ănarea fizică Observată în tre crim in ali nu poate fi
decât efectul acelo raşi m oravuri, care im prim ă aceleaşi
tră să tu ri p e faţa lor. C aracteristica fizionom iei lor este
a s im e tria . figurii, fenom en m ult m ai fre cv e n t la ei d ecât
la ceilalţi indivizi.
Pe tem eiul ac esto r observaţuini, se spume că chiar şi
diferenţa etn ică a tip u lu i, precum şi aceea a sexului, tinde
să d isp ară; a şa că u n crim inal italian şi cu unul germ an
de exem plu, a r u rm a să aibă o m are asem ăn are în tră s ă ­
turile feţei, d u p ă cum femeia crim in ală îş i însuşeşte a p u ­
căturile b ărb ăteşti. Se înţelege că in divizi stă p â n iţi de
aceleaşi gân d u ri, u rm ărin d aceleaşi sc o p u ri şi tem ândm se
de aceleaşi pericole, v o r avea aceleaşi g estu ri, aceleaşi
obiceiuri şi ca consecinţă aceiaşi expresimţie a feţei.
F rica de ped eap să, team a de a fi d esco p eriţi sau fu ria
im posibilităţii de a se salva, to a te acestea au asu p ra tră s ă ­
tu rilo r feţe i in flu en ţa de a-le da un aspect cu to tu l deosebit.
In sp rijin ire a acesto r aserţiuni, vom a d ă u g a observaţiu-
co n tin u ă a acelo raşi lucrări, face ca ex e cu tan ţii lor să aibă
aceleaşi m işcări, oare le dau în to tu l aceiaşi înfăţişare, aşa
că ajungem la concluzia că felul o o u p aţiu n ii determ ină fi­
zionomia, care p o a te fi p riv ită ca rez u ltan ta umor m işcări
devenite ste re o tip e p rin obicinuinţa zilnică şi oare laisă ca
a ta re anum ire tră s ă tu ri pe faţă.
In p ra c tic ă fizionom onia ap lica tă a r a v e a un rol destul
de însem nat.
D u p ă leg islaţia engleză un om n u p o a te fi a re sta t d ecât
în urm a u n ei d eriziu n i a M arelui J u ry (C orpul ju raţilo r);
la noi to tu l depinde de ju d ecăto ru l de in stru cţie, oare în
baza m an d atu lu i de ad u cere p o ate pune stă p â n ire pe orcime.
R esp o n sab ilitatea este foarte m are, p e n tru c ă se poate ca din
eroare să d eţină pe u n nevinovat. De aceea ju d ecăto ru l de
instrucţie în ain te ide a se p ro n u n ţa definitiv, p rocedează cu
m ultă prev ed ere şi sin g u ru l să u sc u t este că fă ră să-şi dea
seam a, observă fizionom ia inculpaţilor care se porindează
prin fa ţa s a şi sfârşeşte d u p ă o lu n g ă p ra c tic ă , s ă deose­
bească — în tr ’o m ă su ră oarecare — pe v in o v a t de nevino­
vat, întocm ai cum m edicul, care de la c ă p ă tâ iu l patu lu i,
vede la p rim a a ru n c ă tu ră de ochi, dacă b o ln av u l este g ra v
Im p o rtan ţa acestu i sudiu este deci, de a reu n i un n u ­
m ăr de tră s ă tu ri caracteristice ale feţei crim inalului şi care
să ţin ă locul u n ei lu n g i experienţe, pe c a re .se bazează ju ­
decătorul de in stru c ţie în ta ctu l să u ide a recu n o aşte pe v i­
novat.
A genţii p o liţien eşti chiar, a r ev ita m ulte din experienţele
su p ărăto are, d acă cercetările lor le-ar face în mod ştiin ţi­
fic. N u s ’a r în şela d e m ulte ori ş i a r şti să d istin g ă în m ul­
ţime d in tr’o c ă u tă tu ră , pe acela care le este sem nalat.
REM ERANS
J lf, c, A Z O T
M in istru de J u s tiţie a F ra n ţe i
(Raport General pe anul 1878).
 HASARDUL REGELE
Cine nu-şi dă seam ă de obstacolele pe cari le în tim p in ă
p o liţia în cercetările crim inale nici nu-şi p o ate închip u i, ce
m are rol, jo a că hazardul în deslegarea m isterelor.
C ă p ita n u l Bouohandon .celebrul ju d e că to r de in stru c ţie
a l m a rilo r afaceri .de spionaj de .război, ne a ra tă , g ra ţie
lu n g e i sa le experienţe, p a rte a ce revine h az ard u lu i, în
d u elu l n eîn treru p t, d in tre icrimiiial şi p o liţist.
Ne aflăm la cu rtea .cu ju ri. Se judecă un proces m are.
In rechizitorul său, p ro cu ro ru l g eneral a scos în relief,
to a te sarcinile, g ru p a te p rin o p acien ţă m e to d ică şi lum i­
n o a s ă instrucţie. A p ărăto ru l însuşi, sforţân d u -se a le
d istru g e, aduce om agiul să u operei ju d ecăto ru lu i. Jo s, în
fu n d u l sălei, publicul a s c u ltă cu lăcomie, a c est p u b lic care
u rm ăreşte afacerile 'crim inale, îşi .căruia îi vine a cred e că,
p e n tru a descoperi pe vinovaţi, m a g istraţii p o se d ă d arm
u n u i a l doilea văz.
P u b licu l anerge p â n ă acolo că e în m ă su ră să atriibue o
p u te re misterioasă., mulţum lită .căreia, m a g istra tu l p o a te
citi ca în tr ’o carte deschisă în gândurile cele m ai în c âlc ite
şi isă reconstituie to ate fazele unei .crime to t a ş a de clar,
ca şi cânid ar fi asistat.
Ju d e c ă to rii de in stru c ţie to tu ş i nu s u n t nici g h icito ri,
n ici supraoam eni. N egreşit, toţi au drag o stea şi e x p e rie n ţa
profesinnei lor şi m ulţi depun spre a o ex ercita, ca lităţi
f ă r ă pereche: a ru n c ătu ră de ochi repede, c u n o ştin ţa oam e­
n ilo r .şi ia lucrurilor, sâ n g e rece, te n ac ita te, .spre a n u
pom eni decât pe cele prin cip ale. E m ai m u ltă asem ăn are
d e c â t şi-ar înch ip u i cineva, în tre ju d e că to r în ca b in e tu l
său, .şi un general p e câ m p u l de bătae.
D ar, bâte procedări cu d rep t lăudate, n ’a r fi răm as
la în c ep u t; câţi crim inali a r fi răm as n ecu n o scu ţi sau
nepedepisiţi, .dacă m ag istratu l n ’a r fi a v u t n o ro cu l să în ­
tâ ln e a sc ă în calea, isa un colab o rato r fă r ă seam ăn , un
m a estru , ar fi m ai bine zis, care aci îi aduce p ro b a pozi­
tivă^ a c i îl pu n e pe o u rm ă p e .care .singure lum in ile sale
1111 l’a r fi condus nici odatăş m aestru fo a rte capricio s de
altfel, căci .el n u ise m a n ifestă d e c â t c â n d îi p la c e , şi îu
m odul cel m ai n e a şte p ta t. M ai este nevoe să-l descriem
m a i m ult, când e d esig u r recunoscut?
■Erate H azardul, regele poliţiştilor şi p ro v id e n ţa ju d e c ă ­
to rilo r de instru cţie; este H azardul care in tră în scen ă
c â n d to tu l p a re d isp e ra t şi ca-re decide a tu n c i de- .soarta
b ătăliei, H azardul ca re ia m ii de forme.
E l p o ate fi un fragm ent d e scrisoare căzută din b uzu­
n a r; o fâşie de stofă răm a să în m âna în c le şta tă a victim ei,
o p recauţiune u ita tă ; u n lu c ru neînsem nat la p rim a vedere,
o sim p lă .greşeală .de ortografie, fa p tu l că ră u făc ăto ru l
a a p u c a t .pe tro tu a ru l d in dreapta, în loc de cel de pe
s tâ n g a . . .
I s to r ia m arilor procese aibun.dă .în exem ple. G re u ta tea
co n stă num ai s ă ştii să alegi.
C ine n ’a a u z it de afacerea „C urierul dm L io n “ ? P ă ­
rin ţii noştri s ’au p asio n at p e n tru a c e a stă cauză celebră.
T e a tru l a .pus m ân a p e ea, şi, aproape se p tu a g e n a r, ac to ­
ru l P aulin Menier, ju c a înică rolul lui Choipart, zis A m a­
b ilul, în care el se relevase cu p atru z ec i de an i m ai înainte.
V o cea răguşită, îm brăcăm inte sinistră, to tu l în tr ’în su l te
fă c e a s ă te înfieri, şi cân d cortina se lăsa, ju d e le Dau-
bantom, — prim ul b unul ju d e, — făcea să p lâ n g ă to a tă
lum ea din sală, c â n d s trig a : „N efericit L esurques! N 'am
p u tu t să-l scap! P o ste rita te a va ju d e ca !41
F ă ră a fi m ai pu ţin sfâşietoare dram a rea lă este cu to ­
tu l a lta . Ia,t-o în linii m ari:
L a 8 Mai anul al IV, p o şta din P aris, ducând m ai m ulte
m ilioane de asignaţi, şi p le c a tă de la h a n u l „ F a rfu ria de
zine“ la 51/ 2 seara, fu a ta c a tă , între 8 şi 9 ore, în tre Li-
119
POLIŢIŞTILOR
eu sain t şi M elun. C urierul E xcoffon şi s u ru g iu l Ş tefan
A udebert, fu ră a sasin a ţi; b an ii din d ilig in ţă p răd a ţi.
Ş tirea acestei crim e abom inabile, s ’a p r o p a g a t repede, şi
p rim a an ch etă dovedi că m ai m u lţi c ă lă r e ţi fu seseră v ă ­
zu ţi .în v e c in ă ta te a locului în orele care îl preced ase.
A ncheta g ăsi p e imul n u m it C ouriol, c a re n u dorm ise
ac asă în n o ap tea din spre 8 şi 9 Mai, şi ad u sese a doua zi
d im ineaţa p a tr u cai, Înşeiaţi la un h an g iu din stra.da
Fosses Saint-G enm ain-l’A uxerrois.
A re sta t la 20 Mai. Couriol, care fusese a d ă p o stit de tăi-
m iito ru l R ich a rd , e r a fără în d o ială o b u n ă cap tu ră, d ar m ai
răm ân ea a se descoperi ceilalţi asasin i.
în c re d in ţa tă ce tăţean u lu i D au b a n to n , ju d e c ă to r de p ace
al secţiunei P o n t-N erf, in stru cţia lân cezea, cân d la 21 Mai
se p ro d u se o lo v itu ră de te a tru fă ră p rec ed en t p o ate în
an alele ju d ic ia re .
In acea zi, pe la 10 dim ineaţa, J o s e .J i L esurques, care
locuia în P a ris de p este un an, în tâ ln i pe P ont-N euf, pe
C harles G uesnot, din D onai ca şi el. şi am ic din copilărie,
în tâ m p la re a , num ai, îi p u n ea f a ţă în fa ţă . L i d ăd u ră
b ună .ziua, d ar G u esn o t era g răb it.
F ă ră .să fi fo st de altfel com prom is, d a r nişte acte ale
lui, se o nes tra te la R ichard, cân d cu a re s ta re a lu i Couriol,
fu se se ră o p rite sp re exam inare, şi re s titu ire a treb u ia fă ­
c u tă chiar în d im in eaţa aceia.
Nea.vând nim ic mai bun de făcu t, L esu rq u es în to v ă ră şi
pe G uesnot. C ei doui inşi, in tra ră în b iro u l central al
poliţiei, şi p e cân d făceau an ti-cam eră la u şa cabinetului
ju d e că to ru lu i, e o n tin u a ră a v o rb i aim icalm ennte. D auban-
ton, fo arte o cu p a t, asculta n işte m a rto ri, în m area afacere.
C itase m ai cu se a m ă pe d.ouă .servitoare din M ontgeron, pe
M aria-V ictoria P etit, m ă rita tă S anton .şi p e fem eia Gros.se-
tete. Z ărin d p e L esurques, cele d o u ă fem ei tresă riră . Re-
ounoiseuiseră în tr ’în su l pe u n u l din cei p a tru călăreţi, ca re
p rân z iseră p e la unu la cârciu m a C h asse, şi b ău seră cafe­
aua pe la trei, la C hatelain p e n tru a p o rn i ap o i sp re seară
c ă tre L ieusaint.
C e rtitu d in e a lor este absolută, ş i c â n d in tra ră în cabi­
n etu l judelui, ac elaş strig ă t le ese am b e lo r din g u ră : „U nul
din asasin i e colo!41
In prim ul m om ent, ju d e c ă to ru l D au b a n to n fu incredul.
Nu-şi p u te a închipui, că un astfel de scelerat, a r avea
a u d a cia (.înfruntă tot) .să se aru n ce sin g u r în gura lupului.
C eru fem eilor am ănunte precise. D resă p ro c e s verbal p e n ­
tru d e n u n ţa re , -dădu ordin .să fie in tro d u s L esurques, şi îl
chastionă .sub un p retex t oare-care. E ra el! chiar el! Cele
d o u ă se rv ito a re , cu toate p ro te stă rile lu i L esurques, a fir­
m ă cu to a tă p u te re a su fletu lu i lor.
M ărturiile a lto ra veniră. In c u râ n d afirm aţiu n ile se rv i­
to a re lo r d ev e n iră o rea lita te. U nul d e c la ră că La d a t
sfoară lui L esu rq u es spre a-şi re p a ra p in te n u l: s’a g ă s it
în ad ev ăr la fa ţa locului un p in te n sfărâm at, le g a t ou
sfoară.
M ărturii de id en titate, m ă rtu rii fra g ile se v a zice? E x istă
d re p tu l d e a .se recunoaşte, fără a g reşi, o .persoană care
n ’a fost z ă rită d ec ât în tr e a c ă t ş i o s b ig u ră d ată? Se crede
•că a r fi fo s t văzută. Se afirm ă cu cea m ai m are b u n ă
•credinţă, din lum e şi e cineva în ş e la t de o asem ănare.
S u n t lu c ru ri îucrem enitoare.
P o ate. N u e m ai p u ţin a d e v ă ra t în să. că d en u n ţarea
ex actă, sau falşă, a celor două se rv ito a re din M ontgeron,
a decis s o a rta lu i Le-sure ues.
F ă ră a c e a stă fatală. în tâ ln ire în a n tic a m e ra ju d elu i, im­
unele său, n ’a fi fost d esig u r, p ro n u n ţa t n ic io d ată.
D aubanton, căru ia nimic n u i-1 desem na, n ’ar fi a v u t să
ancheteze a s u p ra vieţii sale şi a fa p te lo r lui.
 N’a r fi aflat, că de câ t-v a tim p Lesurques avea rela-
ţiu n e i suspecte, şi că la p a tru zile dupe om orul din Lieu-
s a in t, a s ta t la R ichard la aceiaşi m asă cu Couriol. Mai cu
'.seamă n ’a r fi izbucnit un no u şi d ram atic incident, în
a c e st p ro ces atât de bo g at în lo v itu ri d e te a tru . L esurques
e în tre b a t: „Ce a făcu t în ziua de 8 Mai? A s ta t la P a ris?
A f o s t văzut de vre un fu n c ţio n a r pub lic? A cu m p ărat
■ceva?“. E l răspunde că a sta t p â n ă la ora 2 în p ră v ă lia
b iju tie ru lu i L egrand de la P ala is R o y al şi biju tieru l con­
firm ă, precizând, de ac o rd c u L esurques, că, în fa ţa ac e ­
stu ia , a v â n d u t o lin g u ră a rg in ta ru lu i A ldenbof, operaţie
tre c u tă iîn registru. D acă e a d e v ă ra t, acuzarea se dărâm ă.
C lar este că, p rin tr’un funest h az ard , Leserqeus a fost con­
fu n d a t -cu unul d intre asasini; este imposibil în adevăr, că
la ora 1 isă fi fost la M ontgeron.
B iju tie ru l e inv itat să aducă registrul. O peraţiunea figu­
re a z ă în adevăr în ziu a de 8. D a r . o şte rs ă tu ră se vede,
ev id en tă . D ata prim itivă era 9, şi această cifră a fost
în lo c u ită eu 8. De cine? L eg ran d e în tre b at. E l se
a p ă ră de a fi auto ru l falşului, ia r la sfârşit de frică re ­
cu n o a şte că deşi vânzarea, înscrisă la data d e 8, n ’a p u tu t
fi f ă c u tă la 9. A firm aţia lui bizuindu-se pe reg istru , a p u tu t
face o declaraţie eronată, dar c a re eroare a fost com isă
a sig u ră el, eu bună cred in ţă; A ldenbof, care luându-se
d u p e registrul de vânzare, re c tific ă şi el.
A libiul ise clatină şi acuzatul, înţelege aşa de bine, în ­
c â t d u p e ce a exam inat el în su şi registrul, a ceru t ju r a ţi­
lor s ă considere ca n eavenite depoziţiile b a z a te pe d ată.
S tra n ie afacere! 'F ără a ne lu a du p ă fondul desbaterilor,
treb u e să convenim c ă H az ard u l a ju c a t un rol care te
u im e şte ou desăvârşire.
D acă, la 21 Mai, L esurques, ca re locuia a tu n c i în s tra d a
M o n tm artre No. 205 şi care eşise s ă se plim be, a r fi luat-o
la d re a p ta în loc s’o ia la stâ n g a , sau dacă a r fi tre c u t
p e P o nt-N euf cu câte-va m in u te m ai de vrem e sau mai
tâ rz iu , n u s a r fi în tâ ln it cu G uesnot, şi n u l-ar fi în so ţit
la p o liţie, bănuelile ju stiţie i n ’a r fi ajuns n ic io d ată p â n ă la
el, căci cele câte-va rela ţiu n i cu R ichard şi Couriol, p u te a u
răm â n e necunoscute. A stfel el n u s ’a r fi su it pe eşafod, şi,
72 de an i mai târziu , dupe cererea în revizie a V irginiei
L esu rques, p rocurorul g e n e ra l D elangle şi con silieru l
F a u s tin Helie, n ’a r fi răsc o lit a c e s t dosar p răfu it. C u rtea
de C asaţie şi istoricii, e d re p t, a r fi p ie rd u t o clară şi
'su b sta n ţia lă docuim entaţiune.
Am v ă z u t cum H azardul a p re d a t in vestigaţiilo r ju s ti­
ţiei pe u n om asu p ra căruia nici o bănuială n u cădea încă.
Voim v ed e a acum ad u cân d m a g istra ţilo r o p ro b ă fla g ra n tă .
S ă păşim un secol m ai ap ro ap e.
L a 13 Ian u a rie 1889, D -na R o u x Goulomy este ucisă cu
lo v itu ri de ciocan în p ră v ă lia s a din B-dul Sam t-G erm am .
R ă u făc ăto ru l s’a introdus la ea p e la 8*/* .seara, în m o­
m e n tu l pe când tră g e a oblonul de fier. D u p ă ce
a lovit-o, a scotocit prin to a te sertarele, a p us m âna pe
p ara le, şi a a şte p ta t m ai m ulte ore, ca să se golească b u le­
v a rd u l de lume, sp re a se s tre c u ra p e b u rtă p e sub oblonul
w ei. C ircum stanţele l’au s e rv it de m inune. Nim eni n u ’l
v ăzu se intrân d . Nimeni n u l’a v ă z u t eşind. N im eni n u l a
b ăn u it. E l, deafoia cunoştea pe D -na R oux Coulom y, n ic i
n u lo c u ia la P aris şi din o ra şu l un d e se înto rsese dupe o
a b s e n ţă d e stu l d e reg u la tă, p u te a să citească ziarele cu
to a te am ănuntele asu p ra p ro p rie i sale crime ş i să se a.mu-
zeze de n edibăcia poliţiei.
In a d e v ăr, aşa de bine fu se se ră lu a te p rec au ţiu n ile sale,
că n u a lă sa t nici o urm ă. M agistraţii, în fa ţa in succesu lu i
p rim e lo r lo r cercetări, e ra u s ă p le ce , când, alătu ri, de u n
s e rta r, aşezat p e u n biuron sp re a p u te a fi sc o to cit m ai
lesne, u nul zări fragm entul p lic u lu i unei scrisori. A d resa
120
se p u tea ceti în tre rg ă : D. Fulgen.ce G eom ay, caporal-seere-
ta r la al 871ea regiimient de linie, la Sain.t-Quentin.
Era asasinul, pe care îl desvăluia un m iraculos hazard.
O dată crim a să v ârşită , se aşezase în fotoliul de la biurou,
şi, faţă în fa ţă cu cadavrul b ătrâ n ei fem ei, el aştep tase
m ult, m ult, cu inim a bătân d ca s ă i se ru p ă de câte ori
vre un trec ăto r atin g ea oblonul de fier. De m ai m ulte ori,
.scosese b a tista săşi şte a rg ă su d o area care îi îneca fru n ­
tea, şi astfel, fă ră v o ia lui b u căţica de h ârtie, îi scăpase
din buzunar.
T oate aceste am ănunte, caporalul G eom ay le-a dat după
arestarea sa, care fu efectu ată fă ră în tâ rz ie re la cazarm a
Saint-Q uentin. A facerea a a v u t o are-care ră su n e t la epoca
aceia, dar, fără plic, c e a r fi d e v e n it ea? A r fi fost, fără în ­
doială, câte-va luni d e ce rcetări zadarnice, şi o ordonanţă
de neurm ărire a r fi a v u t loc, b a z a tă p e im posibilitatea de
a descoperi pe a u to ru l crimei.
Iată acuiirt al tre ile a exem plu şi mai su g estiv încă:
De d a ta asta ră u făcăto ru l e cunoscut, d a r a g ăsit m ij­
locul să fu g ă şi ascu n zăto area sa e bună. Singur h az ar­
dului se d ato reşte descoperirea. E ste v o rb a de o afacere
cam învechită, dar care pe tim pul său , a s tâ rn it o vie emo-
ţiuine în to a tă reg iu n e a N orm andă.
La 27 A ugust 1907 în cartierul din Rou.en p e care Ju les
Jan in îl nu m ea o „oribilă m ică V eneţie11, în fundul unui
cabaret, un tâ n ă r n u m it Perez. străp u n g e cu lovituri de
cuţit pe D-ra A ubert şi pe cu ltiv ato rii F o u rlo n g en şi P ia rt.
F'Oloisindu-se de spaim a produsă, şi n o ap te, el reuşi s ă
fugă. E ra acum v o rb a de a-1 aresta. D ar, aici încep di­
ficu ltăţile. E c ă u ta t p retu tid in i, în m arile oraşe, în Bel­
gia chiar, unde locuise odată. Perciheziţioaiându-hse ca­
mera, m ag istraţii au fost m iraţi de m arele num ăr de că rţi
poştale g ru p a te în ju ru l oglinzei sale. M agistraţii au co n ­
chis, că p e n tru a priimi atâtea, treb u ia ca P erez să fi scris
şi el la rân d u l lui. P o liţia făcu în d a tă o lis tă a cam arazilor
săi, şi p o şta fu sup rav eg h eată. D ar, săp tăm ân ile se scu r­
seseră, şi .scrisoarea p e care .se întem eiau to a te speranţele,
n u m ai sosea. T otuşi, iată că îu tr ’o zi, so seşte una de la
P aris. E a e a d re sa tă unui oare-care Mar . . . al cărui p ro ­
nume, stra d ă şi n u m ă r erau indicate exa.ct. M a r. . . nu
figurează în să pe lista neagră, p en tru fo arte simplul rezon
că el n ’a a v u t cu P erez decât fireşte v ag i relaţiuni.
Se în tâ m p lă to cm ai că facto ru l care serv ea cu artieru l
să fie b o ln a v şi s ă fie în lo cu it cu altu l, care, nefiinid la
curent cu serviciul, p red ă scriso area u n u i vecin to t M a r. .
dar care n u a re nici un rap o rt de c â t hom onim ul cu ad e­
v ăratu l d estin ato r. Cel d’al doilea M a r . . . rupe plicul.
E l citeşte şi rec iteşte scrisoarea, fără să în ţeleag ă nimic.
Totuşi, este isfoit de aluziile ce cu p rin d e cu privire la
crimă, şi ca bun cetăţean se g răb eşte să o ducă la com i­
sariatul de poliţie. E ra, fără nici o în d o ia lă scrisul lui
Perez, locul său de refugiu era de aju n s indicat, şi de aci
n’a fost d ecât o ju c ărie a p rinde pe asasin.
D acă scriso area so sea în a ju n sau a d oua zi, dacă fa c ­
to ru l n u ar fi în tre ru p t serviciul 24 ore, P erez avea toate
şansele, ca să scape p en tru m ult tim p, d ac ă n u p en tru to t­
deauna de or-oe urm ărire.
Un exem plu încă, şi aci s-ar p u tea in titu lu capitolul:
„E fectele unei g reşeli de ortografie".
In D ecem bre 1914, atunci cân d răzb o iu l se an u n ţa în c ă
lung, d o u ă sc rie ri pacifiste, de o n o tă pe c â t de. violentă
pe a tâ t de p erfid ă f u ră răsp ân d ite în F ra n ţa , mai cu seam ă
la P aris. In titu la te , prim a: „ Suntem în şela ţi", şi a doua:
„Suntem m inţiţi, e ra u poligrafiate şi puse în p licu ri pe care
se citea cu litere g ro ase : C etăţeni, cetă ţen ee citiţi. Se g ăseau
p retu tin d en i. Noaptea., distribuitorii le s tre c u ra u pe sub uşi,
ori în cutiile de scrisori. Ziua le aru n c au în M etropolitan,
 sau în tren u l Nord-Sud, sau prin raioanele m arilor m ag a­
zine.
Apoi, îşi întinseră câm pul operaţiunilor. Z iarele p u b li­
cau p e atunci listele de prizonieri, de refugiaţi, de so ld a ţi
tr a ta ţi în spitale, c ă u tă to ri de funcţii, rude care d o reau
ştiri, li se adresară tu tu ro r ac esto r persoane devenite m ai
accesibile descurăjărei, prin s itu a ţia lor, boala sau ex ilu l lor.
Li se trim eteau acestora tim brând plicurile cu 10 bani, — p e
atu n c i poşta 1111 e ra scum pă, — otrava, şi astfel se ex ercită
cu p u ţin ă cheltuială cea imai periculoasă şi, mai g rea de în ­
frâ n a t propagând.
Cele două scrieri ţinteau a dem oraliza n aţiunea, a sem ăna
p rin tre sold aţi p an ica şi descu rajarea, a sdrObi în n c re d erea
Î 11 şefii lor. Ei se ad re sau fem eilor, în num ele afecţiu n ilo r
celor m ai scumipe şi căutau a le înspăim ântă prin viziunile
orarei.
„M ame, soţii, spuneau ei, v i se îm puşcă copii voştri, soţii
vo ştri. D atoria v o astră este a le ordona să se în to a rc ă
acasă. S trigaţi p en tru pace. R egim ente în tre g i au pierit.
Şi m ai m ari hecatom be se p reg ătesc ..
D etaliu, mai m u lt ca stra n iu ! Una din scrieri se term in a
p rin o invocaţie către spirite.
P o liţia se puse a c tiv pe lucru.
N um eroase cărări fu ră urm ărite, în p articu la r, în cercu ­
rile anarhiste, dar nicăeri n u p u tu ră fi culese indicii utile.
E v id en t, ancheta rătăcea.
T re b u i ca hazardul să vie în aju to r, şi de d a ta a c e a sta
fuse d in Midi (sudul F ran ţei) că ne veni lum ina.
La G inetas, orăşel vecin cu Nortbonne, tră ia o D -nă, Isi-
dora Junid, de 72 de ani, v ăd u v a unui păzito r de câm p.
L a 29 Ianuarie 1915 ea veni foarte m işcată la ju d e c ă to ru l
de p ace al cantonului şi îi dăd u în mână un piic, so sit din
P aris, care conţinea cele două s c rie ri A dresa -»ra astfel
sc risă: D-na Ju n d , la G enestas (Aude). In cursul conver-
saţiu n ei, ea sem nală în tâ m p lă to r m agistratului că o străn e-
p o a tă a toţului ei, Em ilia D . . . , locuind la P aris, stra d a
Gay-Lussais, triimiţânidu-i felicitări de anul nou, com isese
a c e ia şi eroare ortogmafiacă priv ito are la c u v â n ta G inestas,
scris şi de a stăd a tă G enestas. Ju d e că to ru l m irosi ceva. Ceru
să i se aducă plicul celălalt şi procedă la com paraţie. Nu
era acel aş scris, d ar cern eala e ra aceiaşi, alb astră , de un
a lb a stru particu lar. Şi, m ai ales era com ună g re şe a la de
ortografie.
E l transm ise cele două docum ente celui d'al tre ile a con­
siliu de război din P aris, îm părtăşind observaţiunile sale.
G hicise bine şi urm a era excelentă. E ra un mic ap a rta m e n t
în s tra d a Gay-Lussac, unde E m ilia D . . . . sub ro m an ticu l
nu m e de Lucite, se rv ea ca m edium unui spirit, un d e ca ela­
b o rau scrierile. Din ac e a stă oficină porneau, şi ju s tiţia mili­
ta ră , după desibateri puiblice, a rostit conidam naţiuni severe.
In speţă, era vorba de oam eni cu deosebire şire ţi, d ar cel
m ai dibaciu rău făcător, cum a r putea el s ă se lu p te cu h a­
zard u l, acest m aestru ju d e de instrucţie, care îşi b a te joc de
to a te preoauţiunile, ră sto a rn ă to ate aran jam en tele şi dij u e ă
p lan u rile' cele mai bine u rzite?
V ai! T rebue să spunem . H azardul n u serveşte to t d’a u n a
interesele justiţiei. C âte o d a tă trece de p a rte a c e a la ltă a
b aricad ei şi se pune în serv iciu l crim inalilor. E l le stab ileşte
alibi în m om entul când ei se aşteap tă m ai p u ţin . S trică
în ori-oe caz teribil jo cu l d e că rţi şi se aanuzează c a să d ă ­
râm e inistrucţiile «ele m ai solide.
S u n t exemple deconcertan te în ac ea stă p riv in ţă .
L a întâm plare vom lu a trei.
iFu m are em otiune la P a ris când, La 5 D ecem bre 1891,
ziarele an u n ţară că b aro an a D ellard fusese asasin ată în ajun
în ap artam en tu l său, din bu lev rd u l Tem plului.
L a 4 V2, un tâ n ăr, co re ct învesm ântat veni să în tre b e pe
p o rta r, la ce etaj loeueşte. C âteva m inute apoi, coborî,
121
fără a se fi g răb it, p e când bona, D elphine H o u b re, cu g â tu l
ju m ă ta te tă iat, strig a : Ucigaşul!
D ram a avusese loc repede. In lipsa D elphinei, d u să p â n ă
aproape, b a ro a n a deschisese ea însăşi. V iz ita to ru l o izbise
cu cu ţitu l în sofragerie, şi o ucisese în ca m e ra fiu lu i ei, u nde
avusese p u te re a să se târa ra scă . A poi, în m om entul cân d
începuse a sco to ci mobilele, fusese s u rp rin s de bonă, care
venea cu o m ică lam p ă în m ână. C ercase de asem en i ca să
o ucidă, d a r lo v itu rile sale au fo st ră u d a te şi, cum ea se
sibătea ţip ân d , e l a g ăsit că e m ai ibine s ă o şte arg ă.
Tim p de câte-v a zile, in stru c ţia ră tă c i p e cărări falşe,
apoi bănuelile căzu seră asu p ra S u b lo co ten en tu lu i A n astay ,
din al 158-lea reg im en t de linie, în re la ţii cu fam ilia D ellard
şi la c a rie ra c ă ru i fiul, şef de b iro u la M inisterul de război,
se interesase.
A n a sta y se afla a tu n c i la P aris. E l n u p u te a deci să igno­
reze o crim ă a cărei ştire o răsp â n d ise ziarele tîn to ate col­
ţurile. ,
Şi, to tu şi el n u se prezintase ca să ex p rim e condoleantele
sale b in e fă că to ru lu i; nici m ăcar nu îi scrisese. F o arte p o tri­
vit, D-l Goron, şe fu l siguranţei, p le că d ela a c est indiciu, de
ordin p sihologic şi presum ţii g rav e în c e p u ră a se g răm ăd i
pe capul lui A n astasy , când h az ard u l îi v en i în a ju to r pe
n eaştep tate.
O doam nă fo a rte onorabilă care lo cu ia în b u le v ard u l
R iehard-L enoir, la câte-va su te de m e tri de locul crim ei,
v en i să afirm e, — şi aceasta era a d e v ă ru l, — că o fiţeru l
cinase la dânsa, la 4 D ecem brie şi că p le ca se la ora 10. E a
p re c iz ă că în m om entul cân d sosise el, p riv ise p en d u la:
p a tru ore b ăteau . N oaptea sosea şi ea to cm ai se p re g ă te a
-ă -i a p rin d ă lam pa.
Şi, asasin a tu l avusese loc, ceva m ai n a in te de ora 5, în
or-ce caz la 4 7 2 - M artorii erau fo rm aţi în această p riv in ţă.
Să ne în tre b ăm acum a ce a r fi fost d ac ă leg ea a s u p ra in­
stru cţiei co n trad icto rii, se afla a tu n c i în vig rare?
A vocatul, precu m îi co m anda n e g re şit d re p tu l şi datoria,
sa, dacă s ’a r fi g răb it a co m unica c lie n tu lu i său a c e a stă
'depoziţie, şi, în fa ţa unui astfel de alib i oare îi cădea ca
din cer, A n a sta y şi-ar fi m odificat p la n u l său de ap ă ra re .
Ce m ai v alo ra atu n ci, un co n tra alibi afirm a t de o p erso an ă
dem nă de crezare, m ă rtu ria D elphinei H o u b re care 1111 în tre ­
zărise pe asasin d ecât la lu m in a unei lăm.piţe şi în tr’o clipă
trag ică?
Oh! D acă A n astay ar fi ştiu t! D ar, A n astay nu ştia. Şi,
cum nu ştia, n u făcu nici o d ific u ltate să afirm e că in tra se
la cine-va în caisa de pe b u le v ard u l R ichard-L enoir. Şi,
când îşi m ă rtu ris i crima, în cele m ai m ici detalii, se ştiu că
pendula b ă trâ n e i doam ne era în urm ă, fă ră ca ea să ştie.
Imtr’un p ro ces de spion a g din u ltim u l război oh veni u r­
m ătorul caz: U 11 în a lt d ig n itar m ilitar la 2 Ian . trecu se fro n ­
tie ra deghizat, la 3 era în ţa r ă n e u tră , la 4 la P aris. In a ju ­
nul p lecării îşi seoaise banii d ela b an c ă, şi viză p a ş a p o rtu l
a fla t apoi. C u ocaziunea in stru c ţie i făc u m ă rtu risiri com ­
plecte.
D ar, la în c e p u tu l in stm eţiu n ei, H az ard u l in tră în jo c şi
com plică lu c ru rile .
O v erificare fiin d făcută la b an că, m a g istra ţii m ilita ri a-
flară, n u fără uim ire, că la 3 Ia n u a rie se p re z in ta s e clien tu l
ca să re tra g ă banii. Dar, atu n ci, d a c ă la 3 Ian u a rie era la
P aris, nu p u te a să fie în aceiaşi zi, s ă zicem la . . . G erolstein.
Ah! dacă, şi aci, crim inalul a r fi ş tiu t. D ar n u o află.
Şi, cum n u p u te a prev ed e ră sp u n su l băncei, recunoscu
fă ră h ezitare, ca îşi retrăsese b an ii la 31 D ecem bre, în a ju ­
nul plecărei, ceia ce determ in ă o n o u ă verificare.
Ce se în tâ m p la se? C lientul se p re z in ta se fo arte tâ rz iu şi
scrip tele au fo st reg u larizate la 3 Ia n u a rie , din cauza a d ouă
zile de să rb ă to a re care erau la m ijloc.
 P o liţia din
P e n tr u lărgirea cunoştinţelor de specialitate, credem că
e s te de un deosebit interes ca p o liţiştii nostrii să cunoască
în d e ap ro ap e modul de funcţionare şi organizare al p o liţiilo r
ap usene. Cu un veohiu tre c u t de esperienţe, aceste o rg an i­
zaţii au parcu rs o în tin s ă cale e v o lu tiv ă p â n ă ce au ajuns la
form a lor d e astăzi, şi prim a c e a s ta ce rcetarea lor a te n tă
oferă un v ast m aterial de bune învăţăm inte.
A stfel, urm ând articolele ce începem a publica, ne vom
p u te a de seamă d espre un fapt, care constituie condiţiunea
esen ţială de existenţă a u n ei bune poliţii. E ste vorba despre
p rin cip iu l adoptă.rei o rganelor de p o liţie condiţiunilor de tra i
ale s o c ie tă ţe i în care se desvoltă. A d ap tarea la m ediu este
ch e ză şia progresului. D acă a c e st principiu se realizează,
p o liţia d e v in e ceea ce în a d e v ăr trebuie s ă fie, un fac to r
so cial util.
P o liţia apuseană este de m ult pe această cale şi, de aceea,
în d o rin ţa de a-i urm a cât mai n eîn târziat şi noi, deschidem
a c e a stă serie de articole in stru ctiv e, în cepând cu p o liţia
P arisu lu i.
P o liţia din P aris e ste o răşenească. P re fe ctu l poliţiei e
în să n u m it de Ministerul] de In te rn e . P re fe ctu ra p oliţiei se
com pune din două p ă rţi: ca b in etu l prefectului şi biro u rile
pe d eo p a rte; de a ltă p a rte p o liţia siguranţei.
B irourile poliţiei c u p rin d p a rte a , pe care am putea-o n u ­
mi, se d en ta ră . F u n cţio n a rii a c e sto r birouri se ocup ă d u p ă
a trib u ţii de chestiunile p olitice, în truniri, presă, c ă rţi
o p rite , p aşap o a rte , p erm ise de v ân at, p ro stitu ţie, p la ­
sa re a alienaţilor, su p rav e g h erea copiilor orfani sau a b a n ­
d o n aţi, controlul m ăsurilor şi g re u tă ţilo r, al constru cţiilo r,
b irja rilo r, trăsu rilo r, al cu ră ţen ie i stadelor, etc. B irourile
s u n t g ru p a te în trei secţiuni, şi un se cretariat general, care
se o cu p ă eu chestia decoraţiilor, cu regula rea în tre g u lu i
oficiu poliţienesc, cu b u g etu l poliţiei, ş. a.
A lă tu ri cu această poliţie, pe c a re am putea-o num i poliţie
civ ilă, fu n cţio n ează u n a c u a n g a ja ţi în uniform ă, a ş a că
a re un a sp e c t m ilităresc: „la police m unicipale", p o liţia m u ­
n ic ip ală, în fru n te cu „la ch e f de la police m unicipale". Sub
o rd in ale acestu ia lucrează doi şefi de biurou, doi in sp ecto ri
d e p o liţie „inspectuers divisio n n a ires" — 70 ofiţeri d e p o li­
ţie, 25 inspectori, 100 brig ad ieri, 700 subgardieni şi 8500
se rg e n ţi de strad ă . P e n tru a u ş u r a îndep lin irea serviciului,
p erso n a lu l acesta e îm p ă rţit m ai în tâ i îr, şease brigăzi cen­
tra le , din care p a tru su n t în să rc in a te cu suprav eg h erea (Sigu­
ra n ţe i în te a tre şi alte spectacole publice, a d u c e a se o cu p ă
n u m a i cu circ u laţia vehiculelor p e străz i şi pieţe, ia r a şasea
e u p ra veghează halele şi pieţele. Mai sunt ap o i a lte 35 de
b rig ăz i îm p ărţite peste cele 20 c a rtie re — „ arrondissem ents"
— ale P arisu lu i. Din p erso n a lu l ac e sto r brigăzi, 500 oam eni
su n t to td e a u n a la dispoziţia p re fe c tu rii poliţiei şi fac s e rv i­
ciul ex te rn la cerem onii m ari, la .serbări publice, în te a tre ,
etc. ia r de fiecare c a rtie r răimian 260— 300 se rg e n ţi de stra d ă ,
cari se schim bă astfel, în c â t to td e a u n a să fie cam o su tă de
se rv ic iu , ş i anum e num ai în se rv ic iu l publicului, a ş a că nu
a u să .se intereseze de re v iz u ire a birjelor, de exam in area
la p telu i, de inspectarea cu ră ţen ie i etc.
P e lâ n g ă cele 35 b iro u ri de arondism ente ad m in istra te de
câte u n ofiţer, care treb u e să se prezinte în fiecare zi la
p re fe c tu ra poliţiei p e n tru r a p o rt şi p en tru a prim i in stru c ­
ţiu n i noui, mai su n t şi 75 co m isariate de poliţie, fiecare
co n d u s de un com isar, ca re e în p erm anentă le g ătu ră cu
b iro u l să u de arondism ent. C om isaratele su n t deschise de
d im in ea ţa dela nouă p â n ă s e a ra la zece, la nevoie şi p este
n o ap te. Com isarii sunt a d e v ă ra ţii ad v o caţi a i p u b licu lu i; ei
p o to le sc certe între vecini, re z o lv ă n eînţelegeri în tre b irja ri
şi m u şte riii lor, interv in la in cendii şi ieşiri de apă, a re ste ­
a z ă sa u a p ă ră învinuiţii pe n e d re p t, se interesează de copii
122
Paris
rătrăciţi, duc la sp italp e cei îm bolnăviţi su b it pe stradă, cu
un cuvânt sunt p ro v id en ţa p opulaţiei şi au ocaziune de a
cunoaşte n u num ai p ărţile în tunecoase ale capitalei, ca şi
multe secrete p ican te.
(Direct isub conducerea .prefectului de p o liţie mai su n t
două secţiuni; .cea n u m ită „le control gen era l", se ocupă de
plângerile în ain tate co n tra sergenţilor de stra d ă şi a fu n c­
ţionarilor, conduce cercetările, an g a je az ă fu n cţio n ari
noi, ia dispoziţii co n tra eomerciiuilui de lib ră rie şi contra
pressei, exam inează prospectele unor bănci, cari dau de
bănuit, ş. a. In fru n te a acestei secţiuni, e un şef n u m it
„controUeur g e n e r a i care dispune de un o fiţer de p oliţie
şi 60 inspectori. A doua secţiune se n u m eşte „le service
d ’identification", în să rc in a t să strâ n g ă m a te ria lu l doveditor
al crim elor făp tu ite ş i să fotografieze şi m ăsoare, după siste­
mul lui B ertillon in tro d u s în 1889, pe cei a re sta ţi. D eoarece
fiecare a re s ta t e fo to g ra fiat de m ai m ulte ori, a fa ră de aceea
se m u ltip lică şi m ăsu ratu rile, coileoţiunoa a c e a sta de foto­
grafii, u n ica în felul ei, conţine m ulte su te de mii de foto­
grafii.
Nu e nev o e s ă n e ocupăm mai a m ăn u n ţit cu serviciul p o li­
ţienesc (în hale, pieţe, teatre, etc. M erită în să să dăm o a te n ­
ţiune m ai m are aju to ru lu i, pe care îl d ă p o liţia în caauri de
nenorociri, căci ac ea sta scoate şi m ai m u lt în e v id e n ţă rolul
cu a d e v ă ra t social al oricărei poliţii. P e n tru scopul acesta,
poliţia a re în a in te de toate trăsu ri, ca ri duc p e un ră n it
fără nici o despăgubire la spitalul cel m ai a p ro p ia t. Dealun-
gul Senei şi al canaturilor, cari trec prin o raş sunt con­
stru ite 16 p av ilio an e de salvare, în care se g ăseşte to t m ate­
rialul n ecesar (p ră jin i, frânghii, etc) p e n tru un aju to r rap id
în caz de nenorocire, precum şi un p a t şi celelalte m ijloace,
cu aju to ru l că ro ra se poate rechem a în v ia ţă unul care şi-a
pierd u t conştiinţa. In faţa fiecărui p av ilio n e o luntre m ică;
pavilionul e în le g ă tu ră telefonică cu cel m ai ap ro p ia t birou
de poliţie, ia r acesta, la cel d in tâi sem nal, în ştiin ţează un
medic care a lea rg ă n um aidecât în a ju to ru l celui nenorocit.
P en tru accidente de strad ă se află în fiec are biurou de
com isariat cele n ecesare p en tru p an sam en te, precum şi
b ran card e. A ceste b iro u ri n ea v ân d to td e a u n a p erso n alu l
necesar p e n tru un tra n sp o rt im ediat, s’au fo rm at, la îndem ­
nul u nui m edic „am bulanţe orăşeneşti", a ju ta te a tâ t de stat,
cât şi de oraş. F o a rte folositoare s’a d o v ed it şi form area
unei u n iu n i com puse din medici, farm acişti şi moaşe, cari
s ’au obligat s ă a ju te pe oricine cere în cu rsu l nopţii a ju to r;
p en tru ac ea sta aju n g e a în ştiin ţa co m isariatu l cel mai a p ro ­
piat şi a da şi a d re sa celui ce are nevoie de aju to r, şi
p o liţia în ştiin ţează pe medic, (farm acist, m oaşe) căru ia
îi dă şi o rem u n eraţie. Cei săraci su n t d isp en saţi de p lată,
iar m edicul e plătit, d in tr’un fond v o ta t de consiliul com-
munal.
Pe lâ n g ă p o liţie, P arisu l m ai are şi G ard a republicană,
pe oare am pu tea-o asem ăna cu o ja n d arm erie orăşenească.
E a co n stitu ie o p a r te a arm atei şi se com pune din două divi-
zi com andate fiecare de un loeotenent-ookm el. Cele două
divizii cu p rin d tre i batalioane de in fan terie şi două esca-
droane de cavalerie. Serviciul acestei tru p e e m ai m u lt
extern, căci e în tre b u in ţa tă p en tru pază, în ch id eri de drum ,
etc. dar m ai ales, la ocaziuni festive, cân d s u n t prim iri m ari
la p reşedintele R epublicei, la deschideri de expoziţii, la se r­
bări m ari oficiale, ş. a. C heltuiala ou în tre ţin e re a acestei
trupe, m ai m u lt de p arad ă, o p o a rtă în p ă r ţi egale sta tu l
şi com una.
T oţi streinii, cari au vizitat P arisu l, au răm a s plăcuţi im ­
p resio n aţi de a titu d in e a liniştită şi m odestă a poliţiştilor din
acest oraş m are. E i n u intervin, d ecât câ n d e absolut nece­
sar, nu ca u tă să ia să în ev id en ţă şi su n t to d eau n a g a ta să
se rv e a sc ă piuiblicul. Si cu to a te acestea, şi în P a ris su n t
destui cari privesc cu ocbi ră i poliţia văzând în e a duşm an
lib e rtăţii, n u ceeace e în tr’ad e v ăr, ap ă răto a re a lib e rtă ţii fa ­
ţă d e cei a-1 ce abuzează de ea.
T o ţi sergenţii de stra d ă trebuie s ă fii făcu t se r­
viciul m ilitar şi trebuie să fa c ă tim p de cel puţin tre i lu n i
o şco ală de poliţie. In şcoala aceasta în tru c ţia este fă c u tă
de doi brigadieri şi şase subrigiadieri, d e la orele 8 la 11
în a in te de aimiaizi, în tr ’o sa lă m are cu bănci, p u p itre , pe
p e re ţi p la n u ri m ari de-ale o raşului şi, în cadre întu n eco ase,
m o stre de hârtie de legitim aţie, p aşapoarte, etc. „E lev ii"
p rim esc în şcoala aceasta- in stru c ţiu n i în p riv in ţa d ato riilo r
lo r f a ţă ide s ta t şi public, li se pu n e în vedere cân d au să
in terv in ă, ce să fac ă cu cei are staţi, cum să se p o a rte în
caz de accidente, ce atitu d in e să iea când publicul sau b ir­
ja rii le ad u c obiecte găsite, cum treb u e să fie schelele rid ic a ­
te în stra d ă şi vitrinele negustorilor, cum să supravcg h ieze
c irc u laţia vehiculelor, şi m ulte altele. D easem enea treb u e
s ă se d e p rin d ă şi cu re d a c ta re a rap o artelo r etc.; cu rsu l se
te rm in ă ou un exam en şi cel ce nu reuşeşte, tre b u e să-l
rep ete. Am am in tit m ai în ain te de com isariatele ră sp â n ­
d ite p este tot oraşul şi ad m in istra te de un com isar de p o ­
liţie a ju ta t de un secretar. E lung drum ul p ân ă să a ju n g ă
cin ev a com isar de poliţie în P a ris, căci de reg u lă tre c 10— 12
an i p â n ă să răsb ată la acest po st, — sa la ria t cu şa p te p ân ă
la zece m ii de franci anual. A sta era în a in te de răsfooiul
Santo Caserio — A s a s i n a r e a p r e ş e d i n t e l u i C a r n o t
Un tâ n ă r g a la n t care se afla foarte ap ro a p e de mine,
îm i ,s puse că p reşedintele C arnot trebuia să tre a c ă p e aci;
cân d de o d ată auzii M arseileza. Ga-rda p reşid e n ţia lă trec u
prin faţa- noastră: to a tă lum ea strig ă: T răiască! T răiască!
O ca retă trasă de p a tru cai se apropia: e ra a preşedin telu i.
C ân d observai c ă tră s u ra trec ea chiar p rin d re p tu l m eu,
sco sei din buzunar cu ţitu l; îm brâncii pe doui tin e ri ce se
a fla u în faţa m ea şi m ă repezi sp e m ijlocul străz i. Sării
în tr ’o clipă pe s-cara tră su ri şi ou m âna stâ n g ă deschise-i
u şa caretei, iar cu 'dreapta lovi pe p reşe d in te d re p t în
p iep t. Am strig a t: „T răiască R evoluţia!" P reşed in tele în
m om entul când prim i lo v itu ra, holbă oobii priv in d u -m ă
fix în faţă şi avân d o ra n ă -adâncă, se dete în a p o i A cea­
s tă p riv ire nu m ă m işcă de fel. Din p o triv ă , reg retăm că
n u l-am p u tu t lovi d rep t în inim ă, căci b ra ţu l m eu deviase
p u ţin , în clipa când aplicasem lovitura."
A ceste cuvinte au o sem nificare specială cân d n e g â n ­
dim la acela-, care le-a- p ro n u n ţat.
A sasinul preşed in telu i C arn o t era un tâ n ă r sla b şi -palid
la faţă-, ca de vre-o 20 de ani, ou urechile blegi, cu p ăru l
ra s p e cap, cu figura p re lu n g ă şi p la tă — un fel de
P ie rro t cu capul în p u ia t de idei revoluţionare — ochii în
fu n d u l capului, to td e a u n a fix a ţi asupra u n u i sin g u r p u n ct
ca o pasăre răp ito are, fixân d u -şi otoeiştii a s u p ra p răz ei
g a ta să -i cadă în g h iară. Mai de g ra b ă b lo n d d ecât
oacheş, cu buza de sus u m b rită de o m ică m u staţă , Ca­
serio nu-ţi inspira nici v ig ilen ţa om ului din sudul F ran ţei.
E l p u te a fi aisemânat cu un p o ta rc ă din fo b u rg u rile P arisu lu i,
ca re crescuse fă ră aer şi fără lum ină prin atelierile de
fab rici, nici de cum suibt soarele p u te rn ic a l câm piilor
lomfoa-rde. îm b ră caţi pe a c e s t om, astfel d escris, cu o
h a in ă largă de p o sta v a lb a stru şi cu o casque-tă albă pe
cap şi v eţi avea fizionom ia ex actă a lui Sa-nto Caserio.
T o ţi acei m edici legişti -care l’au ex am inat în celula sa,
au p u tu t culege urm ăto arele observ aţiu n i: C aserio v o r­
b eşte eu uşurinţă. Cinic p este m ăsură, el cere voie direc­
123
m ondial. Suma- ac e a sta a r face d u p ă s ta re a v a lu te i n o a s tre
de-acum a, şap tezeci p ân ă la o s u tă de mii de lei cel p u ţin . —
C an d id atu l tre b u e să a-iibe b a c a la u re a tu l, s ă fu n cţio n eze mai
m ulţi a n i ca se c re ta r al unui Com isar, să fa c ă exam enul de
„officier de la p a ix“ (ofiţer d e p ace), s ă servea'- î în cali­
ta tea ac e a sta c â ţiv a ani, să m ai fa c ă un ex am en de d rep t
şi ap o i n u m a i d u p ă aceasta p o ate c o n c u ra la un p o st de
com isar.
C om isarul de poliţie nu e în arm at, de ac ee a e u n eo ri în
pericol de m o arte. D eşi e u n eo ri p ro v o c a t la ex trem , el tr e ­
bue să-şi p ăstre ze to td eau n a lin iştea şi sâ n g ele rece. E în-
t r ’un a n u m it sen s ad vocatul p ublicului şi c a u tă to td eau n a să
fac ă p ace în tre cei ce se c e a rtă , d a r treb u ie, când e v o rb a
de crim e, ş. a. să intervină n u m ai decât şi să fac ă a ră ta re la
p o liţia de sig u ra n ţă , care u rm ăreşte p e cei v inovaţi. Un co­
m isar b in ev o ito r şi m area lor m a jo rita te e am abilă, p rev e n i­
to are, cu inim ă cald ă faţă de oam eni, — p o a te să facă fo arte
m u lt bine, căci el află mai în tâ i de to t ce se p etre ce în ca r­
tie ru l lui în a in te ca p o liţia să se ocupe oficial cu chestiunile
cari o privesc. E l face cea din tâi c e rcetare, p o ate p o to li n e­
în ţeleg eri, în tr ’un cu v â n t p o ate face p ace.
A stfel vedem din to ate acestea, c â t de m u ltă aten ţie se d ă
in tereselo r g en erale ale publicului, ceea ce a r fi de d o rit să
se realizeze şi la nioi.
CONSTANTIN ROSA
Poliţaiul Oraşului Caransebeş.
C R IM IN A L II C ELE B RI
to ru lu i închisoarei, ca să-i p erm ită a scrie d-lui Casim ir-
F erier, spre a-i im plora aju to ru l, d re p t recunoştinţă p en tru
a c tu l său, care adusese v a c a n ţă în p re şid e n ţia R epublicei.
E l se irită, se indignează co n tra lu c ră to rilo r cr.re se gu-
durează în ju ru l g u v ern am en talilo r. A tu n ci tră să tu rile fe­
ţei se co n tra ctă , tenul i-se în g ălb en eşte, ochii i-se um flă în
orbite. Fizionom ia sa ia ex p re siu n ea m a n iei şi a dezgustului.
C o n d a m n a t la m oarte, C aserio citi p u ţin , zicân d că îi este
inutil în p o ziţia sa de a-şi m ai obosi cre eru l cu lu c ru ri şi
fap te de pe u rm a cărora nu a r p ro fita de fel, şi care n u
a r prutea ad u ce nici un p ro fit sp e cta to rilo r.
C rim inalul a re firea celui care p u ţin se sinchiseşte de
so a rte a lu i şi de a acelor din ju ru l să u .
O h aim an a de strad ă , un tâ ră e b râ u fă ră pereche, un
câine, v ag a b o n d fă ră o -casă, fără stă p â n .
C rim inalul era foarte v anitos şi s e te a de a fi eo n o scu t
nu a fo st s tr ă in ă d-e crim a sa ca şi V aillan t, el n u voia
să se rv e asc ă d u p ă m oarte ca su b ie c t d e ex p erien ţe şi de
am uzam ent burgheziei.
C aserio avea- un tem p eram en t rec e şi crud. El p referă
în locul bom bei cuţitul, el lo v eşte v ictim a în faţă şi a c e s t
lu cru d en o tă o m are tem eritate.
L a 16 A u g u st 1894, crim inalul a fo st ex e cu tat în faţa
în ch iso rii S ain t-P au l, în m ijlo cu l u n e i a g ita ţii gro zav e.
A titu d in ea s a în fa ţa g h ilotinei n u f u lip s ită de cu raj.
T rem u rân d de m ânie şi elăn ţân in d u -i dinţii, ca un anim al
fero ce g a ta să sfâşie pe cel ce i-ar eşi în cale, el prim i
gem ând de u ră şi de g roază, lo v itu ra gh ilo tin ei. L acrim e
g ro ase îi cu rg e au pe am bii obraji.
în a in te a b ascu lei am en in ţăto are ou un g e m ă t furios, el
respinse p e p re o tu l care v enea să-i d e a u ltim a m ân g ăere
şi eu o voce în ă b u şită în clocote de sâ n g e el strig ă : „G ora-
gio -camaradi, ev iv a an arch ia!"
RAYM O N D E H ESSE

D e l i c t u l de p ă r ă s i r e
L eg a tu rile de fam ilie creează obligaţii cari existau în
le g e a n atu ra lă, În ain te d e a fi .codificate în le g ea scrisă.
E le s.unt rezum ate în u rm ăto arele artico le ale codului civil
francez.
„A r t 203. — P rin îmsuş f a p tu l căsătoriei, soţii c o n tra c ­
te az ă în d a to rie a d e a h răni, în tre ţin e .şi creşte copii lor.
„ A rt. 205. — C opii isunt d a to ri să dea alim ente ta tă lu i şi
m arnei lo r sa u ascendenţilor în lip s ă 11.
I a r leg ea din 13 dulie 1907 obligă p e fiecare d in tre soţi
s ă „ c o n trib u ie în m od sp o n tan eu, în m ăsura p u tin ţei lor, la
sa rc in ile căsniciei11.
D ar n u există nici o sancţiune ex trao rd in ară în pro fitu l
c re d ito rilo r acestor drepturi. D acă debitorul nu le p lă tea ,
n ’a v e a u a ltă oale de u rm a t d e c â t să u rm ărească pe cale c i­
vilă. P re a adeseori m ijlocul era iluzoriu. D ecâte ori n ’am
fo st m a rto ri la faptul scandalos şi revoltător ai unui b ăb a t
care, d u p ă ce şi-a p ă ră sit n ev a sta şi copiii, condam nat p rin
se n tin ţa d e divorţ, de .a servi o p en sie alim entară, se 'd ă d e a
p este ca p , .spre a zădărnici efectele acestei condam n ări. îşi
tă in u ia a d e v ăratu l dom iciliu, lo c u ia la ţiito a re a ori la a
d oua lui femee, îşi măslluia s itu a ţia în aşa ch ip că u rm ă ri­
rea în civil, pe cât de lu n g ă p e a tâ t de co stisito are, să
isp răv ia, p rin încheerea u n u i proces-verbal de insolva­
b ilitate .aparentă.
De vrem e în d e lu n g ată cele m a i m ulte d in tre naţiu n i au
Cărţile de j o c şi r e l i g i a
Se povesteşte că, iou m u lţi an i în urm ă, u n so ld a t din
g a rd a unei m ănăstiri d in S p an ia .catolică, era .să p lă te a sc ă
e u v ia ţa o g ra v ă ab a te re , d a c ă j i u air fi a v u t p re z e n ţa de
sp irit să .se .apere în tr ’u n m od c a r e s ă fie cu .totul p e p lacu l
c ă lu g ă rilo r drept .credincioşi.
A cel so ld a t fu p rin s c u un jo c de c ă rţi în m ână. M are
scan d al.
S ta re ţu l, în tu rb a re a sa ceru c a ne.legi.utul să fie pe d a tă
sp â n z u ra t.
V in o v atu l în s ă a fo st m ai în tâ i .dus în f a ţa .superiorului,
unde s ’a a p ă ra t astfel:
„A c e st jo c de cărţi, dom nule locotenent, îmi se rv e şte d re p t
c a rte de .rugăciuni, şi-l p o r t to td e a u n a .cu m ine.
„ T ră g â n d un as, îm i ad u c a m in te c ă nu ex istă d ec ât u n
sin g u r D um nezeu, c re a to r .al tu tu r o r lucrurilor.
„ C a rte a c u doi .ochi ;mă face .să-mi ream intese de cei d o i
h o ţi ră s tig n iţi o d ă tă c u D om nul n o stru Isus-Ohriistos.
„ T re i ochi îmi în făţişează cede tre i fiinţe în tru D om nul:
T a tă l, F iu l şi Sfântul-D uh.
„ P a tr u îm i spune d e cei p a t r u e v a n g h elişti: Sfântul Ma­
tei, S fâ n tu l Marcu, S fântul L u c a şi Sfanţul lo an .
„Cintci-ul, cele cin ci p lă g i a le d iv in u lu i .răstignit. M ân­
tu ito ru l nostru.
„ C ân d tra g un şase, îm i a d u c am inte că D um nezeu a
o re ia t C erul şi P ăm â n tu l în şa se zile.
„ D a c ă e vorba de şa p te, g â n d e sc la A to tp u te rn ic u l, c a re
d u p ă c e a term inat creaţi/unea, s’a odihnit în ziua a şa p te a
şi-mi ream intesc deasam enea că ex istă şeap te taine b ise ri­
ceşti.
„ C â n d priv irea m i se fix ează p e c a rte a cu opt och i m i-
ad u e am inte d e cei 'Opt oam eni d re p ţi cari a.u su p ra v e iţu it
p o to p u lu i din vrem ea lui Npe.
„ N o u ă m ă fac e să g ândesc ila cele nouă fecioare ©ari au
v e n it .să -se închine lu i Isus-C bristos.
124
P R O B L E M E D E L E G I S L A Ţ I E SO C IA L Ă
a f a m i l i ei
considerat aceste fa p te ca o g reşe ală d e co m p etin ţa trib u n a ­
lelor represive. Statele-U nite în 1888, E lv e ţia în 1891, G er­
m ania în 1894, N orvegia în 1902, R usia în 1903, A nglia în
1908, N oua-Zelanda ş i A u stralia .în 1010, Belgia în 1912 au
creat d elictu l d e „p ă răsire a fam iliei11.
P rin leg ea d in 7 F eb ru arie 1924, delictul acesta a fost
introdus şi în C odul p en al francez.
Legea ac e a sta ©dictează pedeap sa închisorii de la 3 luni
la un an, sa u o am en d ă de 100—2000 fran ci, contra oricărui
persoane oare, ou v o in ţă va fi în tâ rz ia t mai m u lt de trei lu n i
de a ach ita ratele p en siei alim entare sp re a o p lă ti celuilalt
soţ, capiilor săi m inori s a u ascendenţilor săi.
In caz.ul acesta, p erso an a, care are d re p tu l la ipenisia a li­
m e n tară treb u e m ai în tâ iu să-şi citeze d eb ito ru l în faţa ju d e ­
cătorului de p ac e. M agistratul ia a c t d e explicaţiile îm ­
p ricin aţilo r şi d resează un p ro c e slv e rb a l p e care-1 în ain ­
tează. p ro cu ro ru lu i R epublicii (p rim u l-p ro o u ro r) şi acesta
h o tărăşte .dacă e loc d e a se u rm ări .în corecţional pe debi­
torul recalcitran t.
E, fireşte, un proces, — dar tim id şi n eîn destulător.
Căci, su n t azi treizeci d e ani decând Codul, p en al g e r­
man pedepseşte ipe „acela care p rin viaţa, d estrăb ălată,
cauza mizerie fam iliei sale” ; acel aş co.d pedepseşte şi pe
„acela care, a v â n d m ijloace, nu-şi ex ecu tă obligaţia de
în tre ţin ere11. S an cţiu n ile s u n t asp re: în ch iso area sau —
ceace e p ra c tic — in te rn area în tr ’o casă de m uncă fo rţată.
„Zece, îm i în d r e a p tă m intea s p re icele zece p o runci ale
Domnului.
„F iecare v a le t .este p e n tru .mine u n u l d in nem ernicii slu ji­
tori ai C aiafei ş i a i lui P lia t c a r i în d ră z n iră să scuipe în
fata M ântuitorului nostru.
„R egina, îm i am in teşte de .regina din Saba, care a v en it
la Ieruisa.lem s ă adm ire /înţelepciunea lui Solomon.
„R egele îmii ream inteşte p e R egii m agi, cari îngenun-
ch iară în sta u l la picioarele co pilului .sfânt, m ărturie a re s­
pectului şi c u ltu lu i ce i se d ato ra.
„D acă ad u n n u m ă ru l ochilor d in tr’un jo c de cărţi, g ăsesc
că s u n t 365, to cm ai c â te zile avem în tr ’u n .an.
„N um ărul c ă rţilo r este de 52, adică to t a tâ te a câte să p tă ­
mâni s u n t în tr ’u n an.
„In sfârşit, .cele douăsprezece fig u ri î.mi rep rezin tă p e
cei, doisprezece apostoli.
„A stfel, vedeţi, dom nule locotenent, jo c u l meu d e c ă rţi
îmi serveşte în acelas timp de carte de ru g ăciu n i şi-şi de
calendar.11
Ia u rm a -unei asem enea a p ă ră ri so ld atu l fu im ediat p u s
în lib ertate.
Justiţie expeditivă
D esigur că scen a n u se po ate petrece d ec ât în America.
D ela u n a din cele mai mari ferm e din A m erica de nord-
vest se fu rase doi cai. Ise luă u rm a h o ţu lu i ce pornise spre
lo calitatea K., — dar călăreţii ferm ei n u m ai pu teau să-l
ajungă, căci p rea o luase înainte. Deci se te leg rafia şerifului
(prim ar-judecător) din K. dându-se to a te am ănuntele, cu
ru g area ca h o ţu l să fie prins.
T re cu ră două ceasuri, — d u p ă cari p ro p rie ta ru l ferm ei
prim i răsp u n su l:
— „Caii aci. H oţul sp ân zu rat.11