Preot Loan Mihălcescu

Preot loan Mihălcescu
DOGMATICA
IUBIRII
/K .
R O M Â N I A j C R E Ş T I N Â
Preot loan Mihălcescu
(Mitropolitul Irineu)
DOGMATICA
IUBIRII
Colecţia
„Clasici ai teologiei româneşti"
apare cu binecuvântarea
Î.P.S. Serafim Joantă,
fiind coordonată de
Pr. Prof.Dr. D um itru Popescu
CLASICI Al TEOLO GIEI ROMÂNEŞTI

1998
Redactor: M. BOJIN
Coperta şi viziunea grafică:
RĂZVAN LUSCOV
Tehnoredactor: EUGEN RĂDAN
Tipărit la: Atelierele tipografice METROPOL
© R O M Â N IA C R EŞT IN Ă , pentru prezenta ediţie
Textul de faţă reproduce lucrarea

Dogma Soteriologică,
Tipografia cărţilor bisericeşti, Bucureşti, 1926
Adresa editurii:
Bucureşti, Calea Plevnei 16, ap. 2, sect. 1
telefon: 315.06.84
ISBN 973-98958-1-6
PREFAŢĂ
M itro p o litu l Irineu M ih ălcescu se în scrie în galeria

ilu ş trilo r p ro fe so ri d e te o lo g ie ai B ise ric ii n o a stre ,
ca re s-au im p u s p rin re m a rca b ila lo r co n trib u ţie
teo lo g ică. O p era te o lo g ică a M itro p o litu lu i Irin eu
M ih ă lce scu cu p rin d e n u m e ro a se tra ta te, m an u ale,
articole şi stu d ii ce îm brăţişează m ai to ate discip lin ele
teologice, cu m ar fi T eologia sim bolică, D og m atica,
M o rala creştină, Exegeza biblică, Istoria bisericească,
T eolo g ia fu nd am en tală, D rep tu l b isericesc sau F ilo
zofia creştină. în toate aceste d o m en ii, M itro p o litu l
nostru a in trod u s o rigo are ştiin ţifică care a co n ferit
calitate sp o rită prestaţiilor sale teologice.
D a r p e lâ n g ă cu n o a şte rea d isc ip lin e lo r te o lo g ice
a m in tite , M itr o p o litu l Irin e u M ih ă lc e s c u s-a
re m a rca t d e a sem en i ca u n ilu stru c u n o scă to r al
u nu i alt d o m en iu teo lo g ic ex trem d e vast, cel al
F ilo z o fiei şi Isto rie i re lig iilo r, u n d e a e x c e la t p rin
p u b lic a re a u n u i n u m ă r im p re sio n a n t de stu d ii,
tr a ta te şi c o n fe rin ţe . O p e ra M itr o p o litu lu i
M ih ă lc e s c u , e x tre m de c u p r in z ă to a r e şi
d iv e rsifica tă , co n stitu ie o re a liz a re im p re sio n a n tă
ca re a p e rm is te o lo g ie i n o a stre să se rid ice p e n o i
cu lm i d e afirm are .
O p era te o lo g ică a M itro p o litu lu i M ih ălcescu se

în s c rie p e făg aşu l e fo rtu rilo r în tre p rin se p e n tru
e lib e r a r e a te o lo g ie i n o a s tre r o m â n e ş ti d e su b
in flu e n ţa sc o la stică , ca re s-a in filtr a t tr e p ta t în
c u p r in s u l ei, şi în to a r c e r e a ei la c o o r d o n a te le
Pr. IOAN MIHĂLCESCU
g â n d irii p a tristic e b a z a te p e le g ă tu ra in d iso lu b ilă

d in tre te o lo g ie şi s p iritu a lita te . A cesta este m o tiv u l
p e n tru ca re d e sc o p e rim în o p era te o lo g ică a m a re lu i
m itro p o lit in flu e n ţe ale g â n d irii sco la stice , cu m ar fi
c e le re fe rito a re la „ g r a ţie ", u n d e se v o rb e şte în sen s
s c o la stic d e g ra ţie a c tu a lă şi h a b itu a lă , de g raţie
p re m e rg ă to a re , c o n c o m ite n tă şi su b secv en tă , ca şi
c u m ar fi v o rb a d e g ra fie crea tă , în sen s ca to lic, d ar
to t a tâ t d e b in e se v o rb e ş te d esp re în d u m n e z e ire a
firii o m e n e şti a M â n tu ito r u lu i de că tre d u m n e z e ire a
S a, ca şi cu m ar fi v o rb a d e e n e rg ie n ecrea tă , în
d u h u l o rto d o x . T o t a s tfe l se in s is tă a s u p ra
a sp e c tu lu i d e je r tfă al o p e re i d e ră sc u m p ă ra re
în fă p tu ite de M â n tu ito ru l H risto s, ca şi cu m ar fi
v o rb a n u m ai d e faţa ră sc u m p ă ră rii în to a rsă către
D u m n e z e u -T a tă l, în se n s sco lastic, d ar se v o rb e ş te
a d e se a d e to a te a c te le m â n tu ito a re ale D o m n u lu i,
lu a te în a n sa m b lu l lo r, a d ică d esp re în tru p a re ,
je rtfă , în v ie re şi în ă lţa re la cer, ca şi cu m ar fi v o rb a
d e sp re a sp e ctu l r ă s c u m p ă r ă rii în to rs c ă tre fire a
o m e n e a s c ă a M â n tu ito r u lu i, în se n s p a tr is tic
ră s ă rite a n . A c e a sta e ste şi m o tiv u l p en tru ca re
P r o fe s o r u l N ic o la e C h iţe s c u , u c e n ic al
M itro p o litu lu i M ih ă lce scu , a tratat, în teza sa de
d o c to r a t, d e s p re d im e n s iu n e a o n to lo g ic ă a
ră sc u m p ă ră rii la S fin ţii P ărin ţi, ca re a fo st p rim ită
cu m u lt in te re s la v r e m e a sa şi c a r e r ă m â n e
im p o r ta n tă p â n ă a s tă z i. O p e ra te o lo g ic ă a
M itro p o litu lu i M ih ă lce scu p o a te fi co n sid e ra tă ca o
im p o rta n tă lu cra re d e tra n z iţie , ca re a v e a să a d u că
ro a d e în v iito ru l a p ro p ia t.
In lu cra rea d e faţă, in titu la tă „D o g m a tica iu b irii",

e la b o ra tă d e M itro p o litu l M ih ă lce scu , este v o rb a de
d o u ă a sp e cte fu n d a m e n ta le a le m â n tu irii n o astre,
4
DOGMATICA IUBIRII
u n u l cu n o scu t su b n u m ele d e m â n tu irea o b iectiv ii a

tu tu ro r în H risto s, şi altu l cu n o scu t su b n u m ele de
m â n tu ir e s u b ie c tiv ă , u n d e e s te v o rb a d e s p re
în su şirea su b ie ctiv ă a m â n tu irii o b ie ctiv e d e către
fieca re cre d in cio s, în B iserică, p rin S fin te le T ain e.
A c esta este m o tiv u l p en tru ca re lu cra re a de faţă
tra tea z ă p e larg atât d esp re B isericii, câ t şi d esp re
sfin tele T ain e. Cu to ate că te o lo g ia d o g m a tic ă a
în re g istra t p ro g re se re m a rca b ile p e c a le a în to a rc e rii
ei la d u h u l p a tr is tic d a to rită m a r ilo r c o rife i,
N ich ifo r C rain ic, D. S tă n ilo a e , lu cra re a d e faţă, p u
b lica tă d e M itro p o litu l Irin eu M ih ă lc e sc u p e
v re m ea cân d fu n cţio n a ca p ro feso r la F a c u lta te a de
T e o lo g ie d in B u cu re şti, su b n u m ele P re o tu lu i Io an
M ih ă lce scu , îşi p ă stre a z ă şi a stă z i v a lo a re a ei p rin
im en su l n u m ă r de tex te sau d o cu m e n te fo lo site, pe
lâ n g ă S fâ n ta S c rip tu r ă , d in te o lo g ia p a tr is tic ă
ră să rite a n ă şi ap u sean ă, p re cu m şi d in câ m p u l v a st
al d ife rite lo r relig ii, p en tru a fu n d a m en ta , d in p u n ct
d e v e d e re te o lo g ic, "D o g m a h ris to lo g ic ă ".
C red em că re tip ă rire a a ce ste i d o g m a tic i rep re

zin tă a tât u n o m agiu ad u s m a re lu i no stru că rtu ra r
şi teo lo g , Irin eu M ih ălce scu , d ar şi un in stru m e n t de
lu cru p re ţio s p en tru o ste n ito rii din câ m p u l teo lo g ic.
Pr. Praf. Dr. D U M IT R U P O P E S C U

I. ACTUL RĂSCUMPĂRĂRII
ŞI
PERSOANA RĂSCUMPĂRĂTORULUI
P rin că d e re a în p ă ca t a p rim u lu i om , d u p ă în
v ă ţă tu ra B ise ricii n o astre, c h ip u l lu i D u m n e z e u s-a
în tu n e c a t în el. C a u rm a re, v o in ţa lu i a slăb it, se n ti
m e n tu l s-a p e rv ertit, m in tea i s-a în tu n eca t, aşa că,
d eşi p u tin ţa să v â rşirii a ce ea ce era b u n şi p lă cu t lu i
D u m n e z eu nu se stin sese cu d e să v â rşire în el, to tu şi
în clin a m ai m u lt spre rău d ecât sp re bine. P racticarea
în d elu n g ată a p ăcatu lu i a ad u s d u p ă sine îm p ietrirea
în el, a d ev e n it a d o u a n a tu ră a o m u lu i, d u p ă leg ea
fo rm u la tă în ad ag iu l latin : „ In v etera ta co n su etu d o a l
tera n atu ra" . A fu n d area d in ce în ce m ai ad ân c în m o
cirla p ă ca tu lu i şi în stră in a rea de D u m n e z eu au făcu t
cu to tu l im p o sib ilă în to a rc e re a o m u lu i n u m ai p ri )
p ro p riile sale p u te ri la starea în c a re se a fla se ră p ro -
to p ă rin ţii n ea m u lu i o m en e sc în a in te de că d e re a î r
p ă ca t. V ie ţu ire a fără h ar era o sta re an o rm a lă , p rici
n u ită n u m ai de păcat. E a în sem n a m o artea sp iritu ală
a cre a tu rii raţio n ale, şi nu a ce sta era sco p u l p e n tru
ca re D u m n e zeu o făcu se. P en tru în lă tu ra re a a ce ste i
stări an o rm ale, trebuia - d u p ă cu m zice F ericitu l A u -
g u stin - u na din dou ă: sau ca om u l să se ridice la D u m
n ezeu, sau ca D u m n ezeu să Se p o g o a re la om . P rim a a l
te rn a tiv ă era cu n ep u tin ţă , d a tă fiin d starea o m u lu i.
N u ră m â n e a d ecât cea d e a d o u a şi p e a ce a sta a
a le s-o D u m n e z eu ca să re a d u că în stau lu l ce resc o a
ia ce a d u h o v n ice a scă ră tă cită p e p ă m â n t p rin a m ă
g ire a Sa tan ei.
7
I'r. IOAN MIIIÂLC i:S t U
C o b o râ re a lu i D u m n e z e u p e p ă m â n t p en tru rid i
ca re a o m u lu i a v e a să se facă în ch ip real şi fu sese
h o tă râ tă d e El d in e te rn ita te , fiin d că, tim p u l n e e x is
tân d p e n tru El, ştia c ă o m u l p e care-1 v a crea v a
c ă d e a în p ă c a t şi în a to tştiin ţa şi b u n ă ta te a Sa
h o tă râ se în a in te d e c r e a re m ijlo cu l p rin c a re se va
re p a ra g reşe a la o m u lu i. D u m n e z e u a p u s p e om la
c u re n t cu h o tă râ re a S a în d a tă d u p ă că d e re, că ci a s
p rim e a p e d e p se i d a te o m u lu i p e n tru n e so c o tire a
p o ru n cii d u m n e z e ie şti a fo st în d u lcită p rin făg ă-
d u ia la trim ite rii u n u i M â n tu ito r sau R ăscu m p ărăto r,
a n u n ţa t în u rm ă to a re le cu v in te , ad re sa te şarp e lu i
am ă g ito r: „ V răjm ăşie v oi p u n e în tre tine şi în tre fem eie,
în tre să m ân ţa ta şi să m â n ţa ei; A cela îţi va zd rob i capul,
iar tu îi vei în ţepa călcâiu l" (Fac. 3 ,1 5 ).
R ă s cu m p ă ră to ru l n e a m u lu i o m en e sc d in ro b ia
p ă c a tu lu i, fă g ă d u it lu m ii în cu v in te le d e m ai su s, a
fo st a ştep ta t cu m u ltă a rd o a re de cei m a i b u n i d in tre
o a m e n ii că z u ţi în m re a ja p ă c a tu lu i; n ă d e jd e a v en irii
Lui a fost ste a u a ca r e a co n d u s o m e n ire a că tre li
m an u l m â n tu irii tim p d e m ii de ani, câ t ea a ră tă cit
p rin în tu n e ricu l p ă c a tu lu i şi a v ie ţu it în u m b ra
m orţii. C ând p ă strarea acestei făgăd u in ţe sfinte a fost
a m e n in ţa tă să fie d a tă u itării, D u m n e z eu a ales din
sâ n u l p ă g â n ism u lu i c h a ld e e a n un b ă rb a t sfân t, pe
A v ra a m , p e c a re l-a fă cu t p ă rin te le p o p o ru lu i ales,
Israel, că ru ia i-a în c re d in ţa t - ca un d e p o z it sacru -
p ă stra re a p u ru re a v ie a fă g ă d u in ţe i d esp re v en irea
R ă s c u m p ă ră to ru lu i lu m ii, d â n d u -i şi o a d o u a fă g ă
d u in ţă , to t a tâ t d e p re ţio a s ă , că R ă scu m p ă ră to ru l se
v a n a şte din n e a m u l său.
* * •*
Să v ed em p e sc u rt cu m s-a p ă stra t în o m en ire

fă g ă d u in ţa P ro to e v a n g h e lie i.
8
DOGMATICA IUBIRII
N ăd ejd ea m ân g âieto are p e care D u m n ezeu a v ăr-

sat-o în in im ile p ro to p ă rin ţilo r a lu n g a ţi d in p a ra
d isu l p ă m â n tesc, p rin cu v in te le a m e n in ţă to a re la
ad resa şarp elu i, a fost p a trim o n iu l sfâ n t p e care
p rim ele g en e ra ţii îl p rim ea u d e la p ă rin ţii lo r o d a tă
cu d escrierea fericirii, apu se p en tru ele, a p a rad isu lu i
şi cu re g re tu l ad ân c p en tru p ierd e rea ei. Cu g ân d u l
v eşn ic în d re p ta t sp re re a liz a re a cât m ai re p e d e a
acestei făgăd u in ţe, E va a crezu t că a d o b â n d it în p e r
soan a p rim u lu i ei născu t de sex m ascu lin , în C ain, pe
R ă scu m p ă ră to ru l făg ăd u it. D e a ce e a l-a n u m it C ain
- dobândire, câştig, şi exclam ă: „A m d ob ân d it om (parte
bărb ătească) de la D um n ezeu " (4 ,1 ). Ş i cân d ilu ziile ei
au fo st îm p ră ştia te ca fum u l, când C ain nu n u m a i că
nu s-a a ră ta t ce ea ce n ă d ă jd u ia ea să fie, ba, d im
p o triv ă , i-a u m p lu t in im a d e d u rere sfâ şie to a re p rin
u cid e rea frate lu i său m ai m ic, b lâ n d u l A b el, ea n u -şi
p ie rd e n ici a tu n ci n ăd ejd ea că R ă scu m p ă ră to ru l fă
g ăd u it se v a n a şte d in co a p se le sale, că ci în S e t ea
v ed e „o a ltă să m â n ţă “, d ată ei în lo cu l lu i A b el. T e r
m enu l „săm ânţă'' ne a m in teşte, şi îi a m in tea d esig u r
E vei, fă g ă d u in ţa lu i D u m n ezeu d esp re R ă sc u m p ă
rătoru l d in „săm ân ţa" ei. T o t astfel d rep tu l L a m eh
cred e că p rim u l său n ăscu t, că ru ia îi d ă n u m ele de
N oe - lin işte, m ân gâiere, îi va în d u lci tru d a şi îi va
u şu ra m u n ca cu p a lm ele a p ă m â n tu lu i b le ste m a t d e
D u m n ezeu , ceea ce în seam n ă că so co tea că N oe va fi
R ă scu m p ă ră to ru l aştep tat. A c ee a şi n ă d ejd e, în să cu
p e rsp e ctiv e în d ep ărtate , se v ed e în c u v in te le cu care
N oe b in ecu v in tează p e fiul său Sem : „ B in ecu vân tat să
f i e D o m n u l D u m n ezeu l lui Sem " (9, 25).
O d ată cu a m e stecarea lim b ilo r şi îm p ră ştie rea u r
m aşilo r lu i N o e p e toată su p rafaţa p ăm ân tu lu i, făg ă
d u in ţa P ro to e v a n g h e lie i a fo st lu a tă cu sin e de
fiecare d in tre cei care acu m v o rb eau lim b i diferite, ca
o sfân tă ad u cere-am in te d esp re o rig in ea lor co m u n ă.
9
Pr. IOAN MIHÂLCESCU
A stfe l se e x p lic ă fa p tu l că în tâ ln im a ce a stă fă g ă

d u in ţă a p ro a p e la to a te p o p o a re le, d eşi de m u lte ori
a tâ t d e d e sfig u ra tă , în c â t n u m a i cu a n e v o ie p o a te fi
re cu n o scu tă . P rin c h e m a re a lu i A v ra a m şi h o tă râ rea
ca u rm a şii săi să fo r m e z e p o p o ru l ale s al lu i D u m
n ez e u , c a re să p ă s tre z e n e a tin se to ate tra d iţiile
sfin te, fă g ă d u in ţa R ă scu m p ă ră to ru lu i lu m ii nu n u
m a i că s-a p ă stra t n e a lte ra tă , ci s-a şi lu m in a t, c o m
p le ta t şi p re ciz a t d in ce în ce m ai m u lt,'p rin a d ă u
g a re a d e noi d e sc o p e riri d u m n e z eieşti.
In ce e a ce -i p riv e ş te , m ai în tâi, p e p ăg ân i, avem
d e o b se rv a t că n e v o ia ră sc u m p ă ră rii o m e n irii din
starea d ep lo rab ilă în ca re o aru n case căd erea în p ăcat
a fo st sim ţită d e to a te p o p o a re le . A şte p ta re a u n u i
R ă scu m p ă ră to r este - cu m zice a p o lo g e tu l ru s R oj-
d e tw e n sk i - p u n ctu l d e c o n ta c t în tre lu m e a iu d a ică
şi cea p ăg ân ă. S e te a d e ră scu m p ă ra re a su fletelo r d in
ro b ia p ă c a tu lu i şi je r tfa le în tâ ln im în to a te re lig iile ,
d e la ce le m ai d e jo s p â n ă la ce le m a i în a lte , d e la
cru d e le je rtfe o m e n e şti p â n ă la je rtfa cea fă ră de
sâ n g e a cre ştin ism u lu i. L eg en d ele şi m itu rile m u lto r
p o p o a re p ă g â n e d in a n tic h ita te arată, în ch ip m ai
m u lt sau m ai p u ţin lă m u rit, sp e ran ţe le e x p rim a te de
P ro to e v a n g h e lie în tr-u n R ă scu m p ă ră to r.
A stfel, v ech ii p erşi cred eau că la sfârşitu l fiecăreia
d in tre ce le trei p e rio a d e de câte 3000 d e an i din viaţa
o m e n irii v a v e n i câ te u n trim is al lu i A h u ra m a z d a ,
p rin cip iu l b u n , ca să sc a p e p e o a m e n i d e su b in flu
en ţa p rin cip iu lu i rău , a lu i A h rim a n . A ce şti trim işi
c e re ş ti su nt: H u se d a r, H u se d a r M a h şi S a o sia n t, toţi
trei fii ai lu i Z a ra tu stra , n ă scu ţi în m od su p ran atu ral.
In sp e cia l S a o sia n t se v a n a şte d in tr-o fe cio a ră , ca re
v a c o n c e p e sc ă ld â n d u -s e în tr-u n lo c în c a re se afla
săm ân ţa lu i Z aratu stra . A ceasta îi aco rd ă lu i S a o sia n t
ro lu l d e M esia. (C h a n te p ie d e la S a u ssa y e , H isto ire
des R eligion s, p. 475).
10
DOGMATICA IUBIRII
In d ienii - în faza u ltim ă a relig iei lor, în h in d u ism

- cred ea u , d e asem en ea, că zeu l K rişn a, în ca rn a re a
lu i V işn u - ca re p re zin tă o m u lţim e d e a se m ă n ă ri
u im ito a re cu M â n tu ito ru l H risto s - , a v e n it în lu m e,
în tre altele, p en tru ca să sfărâm e cap u l şarp elu i K ali,
d u şm a n u l o am en ilo r. (O relli, R elig io n sg esch ich te, p.
505).
La m exican i în tâln im cred in ţa că v a v en i u n m are
re fo rm a to r relig io s, ca re v a în lo cu i je rtfe le o m e n e şti
n em ilo a se cu o jertfă n ev in o v ată, iar statu ile lo r sfin
te rep rezin tă ad esea un şarp e ru p t în b u că ţi d e T eotl,
zeu l so a relu i.
D u p ă un m it eg ip tean , zeu l rău S e th - căru ia
g recii îi v o r sp u n e T y p h o n - , re p re z e n ta t su b fo rm ă
de şarp e, a d u se se o a m en ilo r to t fe lu l d e n en o ro ciri,
d e ca re au fo st sau v o r fi scă p a ţi d e că tre H o ru s, fiul
lu i Isis, fiica şi so ţia zeu lu i b u n O siris. H o ru s nu-1
o m o a ră p e Seth , ci n u m ai îl re d u ce la im p o sib ilitate a
d e a face rău . A se m ă n a re a d in tre fo n d u l a ce stu i m it
şi cel al P ro to e v a n g h e lie i cre ştin e este izb ito are .
C ev a m a i în v ă lu it în h a in a m ito lo g ie i g ăsim acest
fon d şi în m itu l g recesc d esp re P ro m e te u , ex p u s de
E sch il în trag ed ia nponTiTeuq Seqno«;, u n d e ch in u itu l
P ro m eteu e x p rim ă sp e ra n ţa că u rm a şu l ce se v a
n aşte în tr-u n v iito r dep ărtat din fem eia Io, aflată ca şi
el în su fe rin ţă , v a face să în ce te z e c h in u rile lu i şi ale
ei. S e ştie că în acest m it P ro m eteu este p erso n ificarea
o m en irii. T o t în acest m it îl au zim p e H e rm e s ad re-
sâ n d u -i lu i P ro m eteu cu v in tele: „N u m ai aştep ta
sfâ rşitu l ch in u rilo r tale, p â n ă ce nu se va arăta u n u l d in
tre zei, care să ia asupră-şi m u ncile tale şi să în drăzn ească
a se cobora în întunericul tartaru lu i". D in aceste cu v in te
se v ed e clar că m ân tu itoru l fă g ă d u it lu i P rom eteu nu
a v ea să fie u n sim p lu om , ci u n zeu , care să ia
a su p ră -şi sa rcin a p ă c a te lo r o m e n irii sim b o liz a tă
p rin P ro m eteu .
11
I’r. IOAN MiHĂLCESCU
M u lţi au v ă z u t c e v a p e rso n a l şi în L o g o s-u l lui

P la to n şi în în v ă ţă to r u l u n iv e rsa l al lu i S o crate .
L a ro m an i, că rţile sib ilin e v o rb eau în term en i
d estu l de lim p e zi - lu cru n eo b işn u it în stilu l lo r - d e
sp re v e n ire a îm p ă r a tu lu i m â n tu ito r, trim is d in
în ă lţim ile ce ru lu i p e n tru a a d u ce din nou p e p ă m â n t
v â rsta de au r. C ice ro re d u ce ace ste p re z ic e ri la tim
pu l său, n eştiin d care este m u rito ru l la care se referă,
iar V irgiliu în cearcă, în van, să le ap lice lu i A u gu stu s.
A c e a sta ne ara tă că a c e şti d oi sc riito ri ro m a n i se
a p ro p ia se ră , în c a lc u la r e a tim p u lu i în ca re a v e a să
v in ă R ă scu m p ă ră to ru l lu m ii, d e tim p u l în care,
în tr-a d e v ă r, a v e n it M â n tu ito ru l H risto s. A lţi doi
scriito ri ro m an i, isto ricii T acit şi S u eton iu , ne v o rbesc
cu o p re ciz ie a p ro a p e e x a ctă şi de lo cu l u n d e av ea să
se n a scă M â n tu ito ru l lu m ii. T a c it ne re la tea z ă că, p e
b a z a v ech ilo r trad iţii sfin te, co n v in g erea g en erală era
că O rie n tu l v a d e v e n i c â n d v a d o m in a n t şi a p ro a p e
de tim p u l în ca re tră ia el v o r ieşi d in lu d e e a c e i ca re
v o r a v e a a u to rita te a su p ra ev e n im e n te lo r. La fel se
ex p rim ă şi S u e to n iu , iar Io sif F lav iu în tă re şte s p u s e
le lo r, m ă rtu risin d că „ u n a d in tre cau zele p rin cip a le ale
războiu lu i ro m an ilor cu iu deii a fo s t şi con v in g erea lor, p e
tem eiu l u n or locu ri din S criptu ră, că, ch ia r în acel tim p,
v or v ed ea un om din ţara lo r (iu d eilo r) care va în cepe să
p o r u n c ea sc ă în tot p ă m â n tu l“ .
V e n ire a m a g ilo r d in R ă să rit, la n a şte re a M â n tu
ito ru lu i, este, în fin e, o d o v a d ă stră lu cită că în O ri
e n tu l în d e p ă rta t se a şte p ta u n M â n tu ito r şi se
c u n o ş te a u cu e x a c tita te m a te m a tică lo cu l şi tim p u l
v e n irii Lui.
* * *
S ă v ed em cu m s-a p ă stra t cred in ţa în v en irea R ă s

c u m p ă ră to ru lu i lu m ii în sâ n u l p o p o ru lu i ales. în
12
DOGMATICA IUBIRII
g en eral, p u tem sp u n e că aici, p e lâ n g ă p ă stra re a cu

sfin ţen ie a sp e ra n ţe i ex p rim a te în cu v in te le P ro to e-
v a n g h e liei, se m ai ad au g ă şi alte lă m u riri şi a m ă
nu n te, d esco p erite de D u m n e z eu p rin g u ra p ro
feţilor.
A vraam , Isaac şi Iacov, cu to ate că ştiau şi p ăstrau
fă g ă d u in ţa d ată p rim ilo r o a m en i d esp re R ă sc u m
p ă ră to ru l lu m ii, au p rim it d in nou şi m a i p recis
a ce a stă fă g ă d u in ţă , ca re p re z e n ta n ţi ai p o p o ru lu i
ales, în cu v in te le a d resate fie că ru ia d in tre ei: „P rin
n eam u l tău se v or bin ecu vân ta toate p o p o a rele p ă m â n tu
lui" (Fac. 2 2 ,1 8 ; 26, 4; 2 8 ,1 4 ).
Iacov, p e p atu l de m o arte, in sp ira t d e D u h u l
Sfân t, p re z ic e ch iar tim p u l v e n irii R ă sc u m p ă ră to ru
lu i şi tribu l din care se va n aşte, căci, b in e cu v â n tâ n d
p e fiul său Iu d a, zice: „Nu va lipsi sceptru din Iuda, nici
toiag de câ rm u ito r din coapsele sale, p â n ă va v en i îm p ă
c iu ito r u l C ăru ia se v or su pu n e p op o arele" (Fac. 4 9 ,1 0 ) .
M o ise, a m in tin d p o p o ru lu i fă g ă d u in ţa d ată de
D u m n e zeu p ro to p ă rin ţilo r şi p a tria rh ilo r p en tru
trim iterea R ăscu m p ărăto ru lu i, ad au g ă că acesta v a fi
p ro o ro c: „ P roo ro c din m ijlocu l tău şi din fr a ţii tăi, ca şi
m ine, îţi va ridica D om n u l D u m n ezeu l tău: p e A cela să-L
ascu lta ţi" (D eu t. 1 8 ,1 5 ).
în p s a lm i se în tâln esc o m u lţim e d e p re z ic e ri cu
p riv ire la M â n tu ito ru l şi ex istă c h ia r p sa lm i în tre g i,
a şa -z işii p sa lm i m e sian ici, în ca re se fa ce d e scrie rea
p e rso a n e i şi a d iferite lo r îm p re ju ră ri din v ia ţa M â n
tu ito ru lu i. A stfe l su n t p sa lm ii 2, 21, 39, 4 4 ,1 0 9 etc.
M ai p recis s-a prezis d esp re M â n tu ito ru l d e către
p ro o ro ci. S ă a scu ltă m câtev a d in tre ce le m ai în s e m
n ate p ro o ro cii asu pra celor m ai im p o rtan te m o m en te
din v ia ţa şi a ctiv itatea M â n tu ito ru lu i.
1. R e la tiv la tim p u l v en irii M â n tu ito ru lu i au p ro
fe ţit p ro o ro cii D an iel, A g h eu şi M aleah i.
13
a) Iată cu m se e x p rim ă D a n iel: „ Ş ap tezeci d e să p

tăm ân i su n t h o tă râ te p en tru p op oru l tău şi pen tru cetatea
ta cea sfâ n tă p â n ă ce fă r ă d e le g e a va trece p este m arg in i si
se v a p ecetlu i p ă c a tu l şi se va ispăşi n elegiu irea, p â n ă ce
d rep tatea cea v eşn ic ă va ven i, v ed en ia şi p ro o ro cia se v or
p ecetlu i si se va u n g e S fâ n tu l S fin ţilor. S ă ştii şi s ă în ţe
leg i c ă d e la ieşirea p o r u n c ii p en tru zid irea din nou a
Ieru salim u lu i si p â n ă la C el-U n s (H ristos) - Cel-Vestit —
su n t şap te să p tă m ân i; şi din nou v or f i zid ite p ieţele şi
zid u l din afară, în v rem u ri de strâm torare. Ia r d u p ă cele
şa iz eci si d o u ă de să p tă m ân i, C el-U n s va p ieri f ă r ă să se
g ăsea scă v reo v in ă în El, iar p op oru l unui dom n va ven i şi
v a d ărâm a cetatea şi tem plu l. Şi sfâ rşitu l cetăţii va ven i
p rin p o to p u l m ân iei lui D u m n ezeu si p â n ă la ca p ăt va f i
război — p ră p ăd u l cel hotărât. Şi E l va în cheia un
leg ă m â n t cu m u lţi în tr-o să p tă m ân ă, iar la m ijlocu l să p
tăm ân ii va în ceta je r tfa si p rin o s u l si în tem plu va f i u râ
ciu n ea p u stiirii, p â n ă cân d p ed eap sa n im icirii cea h otă râtă
se v a v ărsa p este lo cu l p u s tiir ii“ (D an . 9, 24-27).
E x p re siile „ S fân tu l S fin ţilor" şi „C el-U n s" nu m a i
la să n ici o în d o ia lă că p ro fe ţia se re fe ră la M â n tu i
to ru l H risto s, a şa cu m au în ţe le s-o şi ev reii.
P rin ce le ş a p te z e c i d e să p tă m â n i d e c a re se v o r
b e şte aici se în ţe le g s ă p tă m â n i de an i, cu m se o b iş
n u ia la iu d e i p e n tru c a lc u la r e a tim p u lu i. în p rim e le
şa p te s ă p tă m â n i av eau să se z id e a scă , d u p ă a ce a stă
p ro fe ţie , z id u rile Ie ru sa lim u lu i în îm p re ju ră ri g rele,
cu m s-a şi în tâ m p la t. D u p ă alte şa iz e ci şi d o u ă de
să p tă m â n i d e an i, a d ic ă în to ta l 4 38 d e an i şi ju m ă
ta te, a v e a să v in ă M â n tu ito r u l sau , m ai b in e zis, să
în ce a p ă m isiu n ea p re d ic ă rii în pu blic. O ju m ă ta te de
să p tă m â n ă încă, ad ică trei ani şi ju m ătate, av ea să în
tărea scă leg ătu ra m u lto ra, ad ică să atrag ă p e m u lţi la
în v ă ţă tu ra Sa, d u p ă c a re av ea să fie o sâ n d it p e n e
d re p t la m o arte. T o a te a ce ste a s-au în d e p lin it cu cea
14
DOGMATICA IUBIRII
m ai m a re p re cizie . P u n ctu l d e p le c a re al ce lo r
şa p tez eci de să p tă m â n i din p ro fe ţia lu i D a n ie l este
d a rea e d ictu lu i d e către A rta x e rx e L o n g im a n u l
către N eem ia p en tru rezid irea Ieru salim u lu i. A ceasta
a av u t loc în an u l 453 î.H r., la care ad ă u g â n d 3 0 d e
ani, care au trecu t de la n aşterea şi p â n ă la ap ariţia în
p u blic a M ântu itoru lu i, rezu ltă 483 d e ani, sau tocm ai
69 de să p tăm ân i de ani. M ai m u ltă p re ciz ie n ici că se
putea.
b) A g h eu - care a trăit în tim p u l cân d iu d eii se în
to rse seră d in cap tiv ita te, în u rm a p e rm isiu n ii lu i
C iru s - a p re z is v en irea M â n tu ito ru lu i în te m p lu l
d in Ie ru sa lim . Iu d eii - care d in ca u z a lip se i d e m ij
lo a ce şi a n eîn c e ta te i d u şm ă n ii a s a m a rin e n ilo r nu
m a i p u teau co n stru i un tem p lu ca re să eg a le z e în
sp len d o are p e cel al lui S o lo m o n şi lip sin d u -le ch iv o
tul, cu p a cu m an ă şi to ia g u l lu i A a ro n ce l în flo rit,
care av eau o n ep reţu ită v alo are p en tru ei - erau d es
cu ra ja ţi şi a p ro a p e în ce ta se ră zid ire a te m p lu lu i.
A tu n ci se rid ică din m ijlo cu l lor A g h eu , care, cu glas
p ro fetic, îi în cu ra je a z ă sp u n â n d u -le : „A şa zice D om
nul S avaot: „ P este p u ţin ă vrem e, Eu v oi cu trem u ra cerul
şi p ăm ân tu l, m area şi uscatu l; v oi zg u d u i toate p op o arele
şi va ven i C el A ştep ta t de toate n eam u rile şi voi u m ple de
sla v ă tem plu l acesta"... „şi slava acestu i tem plu de p e ur
m ă v a fi m ai m are decât a celui dintâi şi în locul acesta voi
sălăşlui pacea" (2, 6-9). C el aştep tat d e to ate n eam u rile
şi ca re a v ea să u m p le de n esp u să sla v ă să ră c ă cio su l
tem p lu al Z o ro b a b e l nu p u te a fi a ltu l d e c â t M â n tu i
to ru l lu m ii.
c) M a le a h i p re z ice d e a se m e n e a v e n ire a M â n tu i
to ru lu i şi p re ce d a re a v en irii Lui d e ce a a u n u i In ain -
te m erg ă to r, p rin cu v in tele: „Iată, Eu trim it p e în geru l
M eu şi v a g ăti calea în ain tea fe ţ e i M ele şi va v en i în d ată
în tem p lu l S ău D om n u l p e L a re II cău taţi şi în g eru l
15
leg ă m â n tu lu i p e C are v oi îl d o r iţi" (3, 1). C a şi A g h eu ,

M a le a h i p re z ice, a şa d a r, că M â n tu ito ru l v a v en i în
tim p u l câ t v a d u ra te m p lu l z id it d e iu d ei d u p ă în
to a rcere a d in ca p tiv ita te , căci a trib u te le: „ D o m n u l p e
C are II cău taţi" , „ în g eru l leg ă m â n tu lu i“ şi „D om n u l
tem p lu lu i“ e v id e n t că nu se p o t a co rd a d e c â t d u m
n e z e ie s c u lu i R ă sc u m p ă ră to r al o m en irii, a şte p ta t cu
a tâ ta sete d e iu d ei.
2. R ela tiv la o rig in e a M â n tu ito ru lu i a p re z is p r o
fetu l N atan, care l-a a s ig u ra t p e D avid , din p artea lui
D u m n e zeu , că fa m ilia sa v a îm p ărăţi în veac, ce ea ce
în sea m n ă că M ân tu ito ru l se va naşte din fam ilia sa (2
R eg i 1 2 -16); a p re z is D a v id în su şi (Ps. 88, 35) şi, în
fin e, p ro o ro c ii m ari: Isa ia , Ie re m ia şi Iezech iel.
„O M lă d iţă va ieşi din tu lpin a lui lesei şi un L ăstar
din rădăcin ile lui va da - zice Isaia - şi Se va od ih n i peste
E l D u h u l lui D u m n ezeu , d u h u l în ţelep ciu n ii şi al în ţe
legerii, d u h u l sfa tu lu i si a l tăriei, d u h u l cu n o ştin ţei şi al
b u n ei-cred in ţe" (11, 1 -2 ); iar Ie re m ia zice: „ Ia tă vin
zilele, zice D om n u l, câ n d voi ridica lui D a v id o d ra slă
d rea p tă şi v a îm p ă ră ţi ca îm p ă ra t şi va în ţeleg e şi va fa c e
ju d e c a tă şi d rep ta te p e p ăm ân t. în zilele Lui se va m ân tu i
Iu d a si Israel va locu i cu n ăd ejd e şi acesta este n u m ele Lui
cu care-L v or ch em a: D om n u l, drep tu l n o stru '. Iar Ie z e
ch iel zice: „Ş i voi p u n e p este ele un sin g u r p ăstor, care le
va p aste; voi p u n e p e ro bu l M eu D avid; el le va p a ş te şi el
v a f i p ăstoru l lor. Iar Eu, D om nu l, le voi f i D u m n ezeu , iar
robu l M eu D a v id v a f i p rin ţ în tre ei" (34, 23-24). E
lim p e d e că ce le p re z ise a ic i nu se p o t ra p o rta la p e r
s o a n a lu i D a v id , ci la u n u rm aş d in fam ilia sa, de
v re m e ce D avid era d eja d e m u lt m o rt când Iezech iel
sp u n e a a ce ste cu v in te.
3. Locul n aşterii M â n tu ito ru lu i a fost p rezis de
p roorocu l M iheia. „Şi tu, B etleem e Efrata, deşi eşti m ic în
tre m iile lui Iuda, din tine va ieşi Stăpânitor p este Israel, iar
obârşia Lui este dintru început, din zilele veşniciei" (V, 2).
16
DOGMATICA IUBIRII
4. N a ştere a Lui din F ecio ară a p re z is-o Isaia, p rin

cu v in tele: „lată, F ecioara va lua în p â n tece şi va n aşte
Fin şi v o r ch em a n u m ele lui E m a n u el" (7 ,1 4 ).
5. C ă M â n tu ito ru l va fi p ro o ro c sau în v ă ţă to r au
p re z is M o ise, Isaia şi M aleah i, a p ro a p e cu a ce le a şi
cu v in te, ca re la Isa ia su n ă astfel: „ F i-va în v rem u rile
cele de p e urm ă, c ă m u ntele tem plu lu i D o m n u lu i va f i în
tărit p este v ârfu rile m u n ţilor şi se va ridica pe d easu p ra
d ealu rilor. Şi toate p op o arele v or cu rg e în tr-acolo. M u lte
p op o are v or ven i si v or zice: „ V en iţi să ne su im în m u n
tele D om nului, în casa D u m n ezeu lu i lui lacov, ca El să ne
în v eţe căile S ale şi să m ergem pe că rările Sale". C ăci din
Sion va ieşi legea, şi cu vân tu l lui D u m n ezeu din Ieru sa
lim" (Isaia 2, 2-3; M ih eia 4 ,1 -7 ) .
6. C ă M â n tu ito ru l va fi p re o t sau arh iereu au
p rezis D av id şi Isaia; şi anum e, D avid sp u n e că E l v a
fi p reo t u n iv ersal ca M elch ised ec: „Ju ratu -S -a D om nul
şi nu-I va p ă rea rău: Tu eşti p reo t în veac, d u p ă rându iala
Iui M elch ised ec" (Ps. 109, 4); iar Isa ia sp u n e că E l v a
ad u ce, ca p re o t, o je rtfă p e ca re nu a a d u s-o n ici u n
alt p re o t în a in te d e El, a d ică Se v a a d u c e p e S in e în
su şi je rtfă p en tru îm p ă c a re a lu m ii cu D u m n e zeu ,
lată tex tu l a ce ste i p ro feţii ce le b re a lu i Isaia: „C in e va
cred e ceea ce n oi am au zit si braţu l D o m n u lu i cui se va
d escop eri ? C rescu t-a în ain tea Lui ca o odraslă, şi ca o
ră d ăcin ă în p ă m â n t u scat; nu av ea n ici chip, n ici f r u
m useţe, ca să ne uităm la El, şi nici o în făţişare, ca s ă ne
fie drag. D isp reţu it era si cel din u rm ă d in tre oam en i; om
al d u rerilo r şi cu n oscător al su ferin ţei, u nu l în ain tea
căru ia să -ţi a cop eri fa ţa ; d isp reţu it şi n eb ă g a t în seam ă.
D ar El a lu at asu p ră-S i d u rerile n oastre şi cu su ferin ţele
noastre S-a împemărat. Si noi îl socoteam pedepsit, bătu t si
ch in u it de D u m n ezeu , d ar El fu s e s e străp u n s p en tru p ă
catele n oastre şi zd rob it p en tru fă r ă d e le g ile noastre. El a
fost p ed ep sit pen tru m ân tu irea n o a stră şi prin rănile Lui
noi toti n e-am vin decat. Toţi u m blam rătăciţi ca n işte oi,
17
Pr. IOAN M1HÂLCESCU
fic c a r e p e calea n oastră, şi D o m n u l a fă c u t s ă ca d ă asu p ra

Lui fă ră d eleg ile n oastre ale tuturor. C hinu it a fo st, d ar S-a
su p u s si nu Ş i-a d esch is g u ra Sa; ca un m iel sp re
ju n g h iere S-a adu s şi ca o oa ie fă r ă de glas în ain tea celor ce
o tund, aşa nu Ş i-a d esc h is g u ra Sa" (53, 1-7).
7. C ă M â n tu ito ru l v a fi îm p ă ra t, a fo st p re z is, în
tre alţii, d e D av id şi d e Z ah aria. în p salm u l 2, D avid ,
v o rb in d în n u m e le M â n tu ito ru lu i, zice: „ Iar Eu su n t
p u s îm p ă ra t de El p este Sion , m u n tele cel sfâ n t al Lui,
v estin d p o ru n ca D om n u lu i. D o m n u l a zis către M in e:
„ F iu l M eu eşti Tu, Eu astă zi T e-am n ă s c u t! C ere de la
M in e şi-Ţ i v oi da n ea m u rile m o şten irea Ta şi stăp ân irea
Ta, m a rg in ile p ăm ân tu lu i" (v .6-8). Iar Z a h a ria , p r e
v e s tin d in tra re a triu m fa lă în Ie ru salim , zice: „B u -
c u ră-tefoa rte, f i i c a Sion ului, veseleşte-te, fiic a Ieru salim u
lui, căci iată îm p ă ra tu l tău v in e la tine d rep t şi b iru itor;
sm erit şi că lare p e asin, p e m â n z u l asinei. E l va n im ici
ca rele din E fraim , caii din Ieru salim şi arcu l de război va
f i frâ n t. El va vesti p acea p op o arelor şi îm părăţia L ui se va
în tin d e d e la o m are p â n ă la cea la ltă m are şi de la E u frat
p â n ă la m a rg in ile p ă m â n tu lu i“ (9, 9-10).
în a fa ră d e p ro fe ţiile cita te p ân ă aici şi c a re se
re fe ră la ev e n im e n te ca p ita le şi la o serie în tre a g ă de
fa p te d in v ia ţa M â n tu ito ru lu i, g ă sim şi p ro fe ţii ca re
se ra p o rte a z ă a p ro a p e la to a te m o m e n te le m a i
în se m n a te din v ia ţa Sa. A s tfe l s-a p re z is că E l v a fi
v â n d u t de u n u l d in tre u ce n icii S ă i p en tru treizeci de
a rg in ţi, că m a rto ri m in c in o şi îl v o r acu z a în a in te a
sin e d riu lu i, că v a fi o că râ t, lo v it cu p a lm a p e ste
o b raz, scu ip at în faţă, că m â in ile şi p icio a rele îi v o r fi
stră p u n se de cu ie şi co a sta d e su liţă, că h a in e le îi v o r
fi îm p ă rţite p rin tra g e re la so rţi, că v a fi a d ă p a t cu
fie re şi o ţet, că la m o a rte a L u i p ă m â n tu l se v a c u tr e
m u ra şi so arele se va în tu n e c a , că d u p ă m o arte se va
c o b o rî la iad , şi a treia zi v a în v ia din m orţi.
18
DOGMATICA IUBIRII
Când a venit plinirea vrem ii, adică atu nci când s-au
îm p lin it toate cele p e care le o rân d u ise D u m n ezeu , în
n em ărgin ita Sa în ţelep ciu n e şi iu bire d e o am en i, să se
întâm ple ca pregătire pentru venirea R ăscu m p ărăto ru
lui lum ii, atu n ci R ăscu m p ărăto ru l a v en it în îm p re
jurările descrise de organele descoperirii dum nezeieşti.
A cest R ă scu m p ă ră to r, care a sa tisfă cu t a şte p ta re a şi
a p o to lit setea în treg ii lu m i v ech i de d in a in te d e E l şi
în a că ru i p e rso a n ă s-au îm p lin it to ate p ro o ro ciile ,
este lisu s H risto s, a d o u a p e rso a n ă a P rea S fin te i
T reim i, F iu l lu i D u m n e zeu , n ă scu t în ch ip s u p ra n a
tu ral d in S fâ n ta F e cio a ră M a ria , în B e tle e m u l Iu d eii.
Până la v â rsta de 3 0 de ani, El a p e tre cu t n e c u n o sc u t
în G a lileea, în casa m am ei Sale d u p ă tru p şi a acelu ia
ca re trece a în a in te a o a m en ilo r d re p t p ă rin te le Său ,
tâ m p la ru l Io sif din N azare t, d u p ă ca re a în c e p u t în
p u b lic îm p lin irea m isiu n ii Sale d u m n e zeieşti, a d ev e
rin d p rin în v ă ţă tu ra Sa su b lim ă, p rin v ia ţa S a fără
pată, p rin n u m e ro a se le şi p â n ă a tu n ci n e m a ia u z ite
m inu ni şi, în cele d in u rm ă, p rin p atim a d e bu n ăv oie,
p rin m o arte, în v ie re şi în ălţare la cer, că E l este a d e
v ăratu l M â n tu ito r al n ea m u lu i o m en e sc, ad ev ă ra tu l
R ă scu m p ă ră to r al o m en irii d in sclav ia p ăcatu lu i.
F ie c a re fap tă, fie ca re cu v â n t al S ă u n e a ra tă în E l
p e D u m n e z e u -o m u l. C o n tra ce lo r ca re L -au so co tit
un sim p lu o m d o ta t cu o p u te re su p ra n a tu ra lă , este
d estu l să accen tu ă m m in u n ile L u i su p ra o m e n e şti,
v iaţa fără d e p ăcate, în v ă ţă tu ra su b lim ă şi co n ştiin ţa
Sa cla ră că este în tr-a d ev ă r F iu l lu i D u m n e z e u . C are
o m a zis câ n d v a cu m le zice E l v ră jm a şilo r S ă i în
tărâtaţi: „C in e din tre voi M ă vădeşte de p ăcat ?“ şi să nu
se g ă sea scă n im e n i care să-i p o a tă a d u c e v re o în
vinu ire, fie m ăcar cât de u şoară ? C in e altu l a cu tez a t
v reo d ată să se nu m ească Fiu al lui D u m n ezeu şi cin e
a p u tu t in sp ira co n tem p o ran ilo r săi cred in ţa că aşa şi
este în tr-a d e v ă r ? C are alt în te m e ie to r d e re lig ie sau
19
re fo rm a to r re lig io s a a v u t co n ştiin ţa - o co n ştiin ţă

atâ t d e lim p e d e şi d e să n ă to a să ca a M â n tu ito ru lu i
H risto s - u n irii cu D u m n e z e u în v iaţa sa p ă m â n
te a scă ? U n d e g ăsim în isto ria o m e n irii un p e rso n a j
real, ca re să fi făcu t a tâ te a a d e v ă ra te şi a tâ t d e m ari
m in u n i ca D u m n e z e u -o m u l Iis u s ? A ceste sim p le
co n sid eraţii, fără a m ai cerceta lo cu rile b ib lice şi m ăr
tu ris irile p a tristic e ca re se p o t in v o ca în sp rijin u l
a ce ste i id ei, ne d o v e d e sc în m o d sig u r că Iisu s H ris
tos este D u m n e z e u a d e v ă ra t.
Ş i m ai u şor se p o ate d o v ed i că E l a fost to to d ată şi
o m a d e v ă ra t - c o n tra r su sţin e rilo r e ro n a te ale u n o r
eretici, m istici, ca d o ch e tiştii, sau so fişti, ca ap o -
lin ariştii - , căci cin e se n aşte, trăieşte, sim te n ev o ia de
m â n ca re şi b ău tu ră , de so m n şi o d ih n ă , o ste n eşte,
u m b lă d in sat în sat p ro p o v ă d u in d şi făcân d m in u n i,
e p rin s, b a tjo co rit, ch in u it, ră stig n it, m o are, e d at jo s
de p e cru c e şi p u s în m o rm â n t, nu se p o a te să nu fi
a v u t tru p o m en e sc, să nu fi fost om , si în că om d esă
v â rşit, aşa cu m ar treb u i să fie o rica re om . A c e a sta
d in u rm ă în su şire , d e o m d esă v â rşit, n e ex p lică -
făcân d ab stra cţie d e fap tu l că El era în acelaşi tim p şi
D u m n e z e u - cu m a p u tu t El fi şi trăi fără d e p ăcat.
Fiin d D u m n ezeu a d e v ă ra t şi om a d ev ă ra t în u nu l
şi a ce la şi tim p, M â n tu ito ru l a în tru n it în p e rso an a Sa
d o u ă firi sau d o u ă n atu ri: d u m n e zeiască şi o m e n e a s
că, a m b e le d ep lin e şi fă ră n ici o în g u sta re a p re ro g a
tiv elo r lor. A ceste d o u ă natu ri, cărora le co resp u n d şi
d o u ă v o in ţe, de a se m e n e a d ep lin e, su n t u n ite în tre
ele, d u p ă cu m a d e fin it B iserica în sin o d u l IV ec u
m enic (C alced on , 451), în ch ip neam estecat, n esch im
bat, n e îm p ă rţit şi n e d e sp ă rţit (aauyxoxcoq, ax p enxeoq,
a5iaipeTco<; Koa axcopiaxcoţ). U nirea celo r d ou ă natu ri
în p e rso a n a M â n tu ito ru lu i H risto s în acest ch ip se
n u m e şte u n ire m istic ă sau ipostatică.
20
DOGMATICA IUBIRII
D in a ce a stă u n ire d ecu rg m ai m u lte co n se cin ţe

d o g m a tice, şi anum e:
1. C om u nicarea proprietăţilor am b elo r n atu ri în p er
so an a M ân tu ito ru lu i, com m u n icatio id iom atu m sau
p r o p rie ta tu m , a v x iS o a iq iS io fjax cov , i5i07toir|Oi<;,
Koivomr|CTt(;, în v irtu tea căreia o m u lu i Iisu s i se
atrib u ie în su şiri d u m nezeieşti, şi D u m n e z eu lu i Iisus,
în su şiri o m en eşti. A stfel, zicem : D u m n e z eu a c â ş ti
gat B iserica Sa cu sân g ele Său, sau a p ătim it, a m u rit,
a înviat, ori n u m im p e M ân tu itoru l „om fără încep u t,
n ecreat, fără d e p atim ă, p ru n c m ai în a in te d e v e c i"
etc. D esp re acest schim b de atribu te sau în su şiri în tre
cele d o u ă n a tu ri din p e rso an a M â n tu ito ru lu i p u tem
v o rb i n u m a i cân d avem în v ed e re p e rso a n a Sa, d ar
nu şi câ n d co n sid erăm fiecare n a tu ră în p arte. A şa,
d e ex e m p lu , vo rbind d esp re n atu ra d u m n e z eia scă a
lu i H risto s nu p u tem zice că D u m n e z e ire a s-a n ă s
cu t, a p ătim it, a m u rit etc., nici d esp re n atu ra o m e
n ea scă sin g u ră, că este ato tp u tern ică , o m n ip re z e n tă
etc.; p u tem în să zice şi u na şi alta d esp re p e rso a n a
M â n tu ito ru lu i.
2. In d u m n ezeirca n atu rii om en eşti în Iisu s H ristos,
a d ică rid ica re a ace ste ia la cel m ai în a lt g rad d e p e r
fecţiu n e p o sib ilă p en tru ea, fără ca, cu to a te acestea,
să-şi p ia rd ă în su şirile sale p ro p rii. A ce a sta se face în
v irtu tea strân sei u niri - ip ostatice - d in tre firea d u m
n ez e ia scă şi cea o m en ească.
3. Lui Iisu s H ristos i se cu vin e ad o ra re d u m n ez eia scă
în în treg im ea fiin ţ e i Sale, p e n tru că, d eşi este şi om ,
n a tu ra S a o m en e a scă s-a în d u m n e z e it, iar D u m
n ez e ire a n u în ce te a z ă nici un m o m e n t d e a fiinţa,
d eşi se u n e şte cu firea o m en ească.
4. S fâ n ta F ecio a ră M aria este in tr-a d e v ă r N ă scă
toare dc D u m n ezeu .
21
Pr. IO AN MIHĂLCESCU
* * *
A ctul răscu m p ărării (m ântuirii). M â n tu ito ru l

H risto s, lu â n d tru p o m e n e sc şi n ă scâ n d u -S e din
S fâ n ta F e cio a ră M a ria în lo cu l, la tim p u l şi în îm p re
ju ră r ile d e m a i în a in te sp u se d e p ro feţi şi d in v e ş n i
cie o râ n d u ite în p la n u l ic o n o m ie i d u m n e z e ie şti
p e n tru m â n tu ire a o m u lu i, Ş i-a p u s în tre a g a Sa v ia ţă
p ă m â n te a sc ă în se rv ic iu l m â n tu irii n e a m u lu i o m e
n esc. M a i în tâ i în tru p a re a , d u p ă aceea v ia ţa Sa sm e
rită şi p lin ă d e a sc u lta re şi su p u n e re că tre p ă rin ţi
p â n ă la v â rsta d e 3 0 d e an i; a p o i a ctiv ita te a Sa în
p u b lic, cu în v ă ţă tu ra , m in u n ile, p u rta re a Sa e x e m
p la ră în to a te îm p re ju ră rile ; în ce le d in u rm ă, p a ti
m ile, m o a rte a , în v ie re a , în ă lţa re a la cer şi trim ite rea
S fâ n tu lu i D u h , to a te a c e ste a su n t m o m e n te ale lu n
g u lu i şir d e fa p te ca r e co n stitu ie a ctu l m ân tu irii.
A c e ste fap te se p o t re z u m a în trei p u n cte: în slu jire a
sau ch e m a re a p ro fe tic ă , a rh ie re a sc ă şi îm p ă ră te a sc ă
a M â n tu ito ru lu i.
în s u ş i n u m e le d e M â n tu ito r , c a re
în s e a m n ă „u n s" , ne c o n d u c e c ă tre în tre ita ch e m a re
în d ep lin ită de El, că ci u n şi erau în V ech iu l T estam en t
n u m a i p ro feţii, a rh ie re ii şi reg ii. M â n tu ito ru l a în
tru n it to a te a ce ste trei c h e m ă ri în p e rso a n a S a şi E l
este, p rin u rm a re , U n su l p rin excelen ţă.
a) S lu jirea p ro fetică . P ro fe ţii V e c h iu lu i T e sta m e n t
a v ea u să facă c u n o s c u tă o a m e n ilo r a d e v ă ra ta în
v ă ţă tu r ă re lig io a să -m o ra lă , d e sc o p e rită d e D u m
n ez e u p en tru m â n tu ire a lu m ii sau , m ai scu rt, să
a d u că la cu n o ştin ţa o a m en ilo r v o ia sfântă a lu i D u m
n ez eu . A c e a sta o fă ce a u nu n u m a i p rin cu v â n t, ci şi
p rin fap te, p rin m in u n i, c a re în tă re a u şi ad ev e rea u
cu v â n tu l lor.
în a ce st sen s este p ro fe t şi M â n tu ito ru l. Pe cân d
în să toţi ce ilalţi p ro fe ţi au p re z is e v e n im e n te le care,
22
DOGMATICA IUBIRII
d u p ă râ n d u ia la d u m n ezeiască, aveau să se în tâ m p le
şi făceau m in u n i în lim itele d esco p eririi fă cu te şi p u
terii d ate lo r d e D u m n e zeu , M â n tu ito ru l H risto s, ca
Fiu al lu i D u m n ezeu şi în su şi D u m n e zeu , p re z ice to
tul cu d e la S in e ştiin ţă şi d isp u n e d e p u te re a facerii
de m in u n i în tr-u n grad n em ă su ra t, in fin it d e m are.
E l este a d ev ă ra tu l P rofet, P ro fe tu l p ro fe ţilo r. C ele
m a i m u lte d in tre p ro feţiile V e c h iu lu i T e sta m e n t
v estesc p e M â n tu ito ru l ca p ro fe t şi to t ca p ro fe t îl
p riv esc A p o sto lii şi u rm a şii lor, şi c h ia r m u lţi d in tre
d u şm a n ii Săi. El în su şi în m are p a rte fa ce u n sco p al
v en irii S a le p e p ă m â n t din p re d ic a re a a d e v ă ru rilo r
m â n tu ito a re, din îm p ră ştie rea în tu n e ric u lu i n eştiin -
ţei d e ce le re lig io a se şi d in lu m in a re a m in ţii o a m e
n ilo r p e n tru în ţe le g e rea a d ev ă ru rilo r m â n tu ito a re şi
p en tru d o b â n d ire a în m od real a m â n tu irii a d u se d e
El. „Eu su n t lu m in a lu m ii", zice El, „cel ce v in e d u p ă
M in e nu va u m bla în întuneric, ci va avea lu m in a v ieţii" .
Iar că tre sfârşitu l a ctiv ităţii S a le m e sia n ic e , în ru g ă
ciun ea din g răd ina G h etsim an i, El ro ste şte cu vin tele:
„F ăcu t-am cu n oscu t num ele Tău oam en ilor ... şi cu vân tu l
Tău l-au păzit... şi au cu n oscu t cu ad ev ă ra t că de la T ine
am ieşit, si au crezu t că Tu M -ai trim is" .
în v ă ţă tu ra p ro p o v ă d u ită d e M â n tu ito ru l F Iristo s
este a d ev ăru l abso lu t, ad ev ăru l în sine, p en tru că în
su şi D u m n e z e u - ad ev ăru l su p re m - este cel care-1
p ro p o v ăd u ieşte. D e aceea şi z ice M ân tu ito ru l d esp re
Sine: „E u su n t ad ev ă ru l" . D in a ce a stă ca u z ă , în v ă ţă
tu ra Sa se re fe ră cu d eo se b ire la S in e în su şi, la p e r
so an a Sa, şi în v ă ţă tu ra Lui nu se p o a te d esp ă rţi d e
p e rso a n a Lui. în v ă ţă tu ra lu i F Iristo s este în m are
p arte în v ă ţă tu ră d esp re FIristos. E a este în to talitatea
sa co n tin u a re a , îm p lin ire a şi sp iritu a liz a re a în v ă ţă
tu rii c u p rin se în L eg ea v ech e; cu p rin d e în sin e ce le
m a i în a lte, m ai cu rate şi m ai lim p e z i id e i re lig io a se
m o ra le, cu m nu se g ăsesc în n ici o altă re lig ie în ain te
23
sau d u p ă cre ştin ism ; d ă so lu ţia d e fin itiv ă a p ro b le

m ei o rig in ii şi n a tu rii sp iritu a l-m o ra le a o m u lu i; îm
b o g ă ţeşte sp iritu l cu o m u lţim e d e id ei noi p riv ito a re
la D u m n e z e u , o m şi lu m e , la ra p o rtu l d in tre o m şi
D u m n e z e u , d in tre o m şi o m , la cu n o a şte rea m e n irii
o m u lu i şi la m ijlo a ce le a tin g e rii ei etc. etc.
P e lâ n g ă în v ă ţă tu ră , M â n tu ito ru l şi-a în d e p lin it
c h e m a re a S a p ro fe tic ă p rin a ceea că a d at p ild ă de
a d e v ă ra tă v ia ţă re lig io s-m o ra lă . El în su şi a p ra c tica t
ce e a ce a în v ă ţa t. în tre a g a S a v ia ţă a fost o slu jire de
d ra g o s te a d u să p en tru în tre a g a lum e. D eşi îm b ră c a t
în tru p o m en esc, El nu s-a făcu t totuşi v in o v at de nici
un p ă c a t în a in te a lu i D u m n e z e u sau a o a m en ilo r, ci
a fost cel m ai d e să v â rşit m o d e l de v irtu te . El a sp u s
că nu este d ra g o ste m a i m are d ecâ t a ce ea de a-şi
p u n e cin ev a su fletu l p e n tru ap ro ap e le său şi a arăta t
a c e a s tă d ra g o ste p rin fap tă, p rim in d d e b u n ă v o ie să
fie d a t m o rţii p rin ră s tig n ire p en tru o m e n ire a a fu n
d a tă în n o ia n u l p ă c a te lo r. D e a ceea El a p u s ca id eal
al v irtu ţii om en eşti d ragostea, spunând: „P oru n că n ouă
v ă d au : să v ă iu biţi u nu l p e nitul, precu m Eu v-am iubit".
C h e m a re a Sa p ro fetică M â n tu ito ru l a în d ep lin it-o d i
re ct şi in d irect. D irect, p re d icâ n d El în su şi; in d irect,
prin A p o sto li şi u rm a şii lo r, p e care i-a în v ă ţa t şi-i în
v a ţă n eco n ten it p â n ă la sfârşitu l veacu rilor.
b) S lu jirea arh ierească. A rh ie re u l V ech iu lu i T e s ta
m e n t a v e a c h e m a re a d e a fi m ijlo cito r în tre D u m
n ezeu şi o a m e n i p rin a c e e a că el se ru g a p en tru o a
m e n i şi ad u cea je rtfe p e n tru p ă c a te le lor. Je rtfe le şi
a rh ie re u l V e c h iu lu i T e s ta m e n t erau n u m a i o p re în -
c h ip u ire a a d e v ă ra te i je r tfe şi a a d e v ă ra tu lu i a rh ie
reu , H risto s, c a re a a d u s o d a tă p e n tru to td e a u n a o
je rtfă c a re a cu ră ţit p ă c a te le în tre g ii o m en iri şi a îm
p ă ca t p e om cu D u m n e z e u . A ce a stă je rtfă a fo st E l
în su şi, c ă c i El S -a d a t p e S in e în su şi la m o arte, cu m
z ic e sfâ n tu l A p o sto l P avel în E p isto la că tre E v rei:
24
DOGMATICA IUBIRII
„U n astfel de A rh iereu se cu ven ea să av em : sfân t, f ă r ă de

răutate, fă r ă de pată, osebit de cei p ăcătoşi, şi fiin d m ai
p resu s d ecât cerurile. El nu are n evoie s ă a d u c ă ziln ic
jertfe, ca arhiereii: m ai întâi pen tru p ăcatele lor, apoi p en
tru ale poporu lui, căci El a fă c u t aceasta o d ată pen tru tot
deaun a, ad u câ n d u -S e jertfă p e S in e în su ş i1' şi „n u cu
sân ge de ţapi şi de viţei, ci cu în suşi sân gele Său a d ob â n
dit o v eşn ică ră scu m p ăra re1' (7, 26-27; 9 ,1 2 ).
A d u cerea acestei jertfe de ră scu m p ă ra re a o m u lu i
din ro b ia p ă ca tu lu i şi a m o rţii şi d e îm p ă c a re cu
D u m n ezeu este esen ţa slu jirii S a le a rh iere şti.
F a p tu l că m o artea p e cru ce a M â n tu ito ru lu i este
je rtfă a d ev ă ra tă , ad u să p en tru p ă c a te le lu m ii, n e-o
sp u n a tâ t p ro fe ţiile m e sian ice, câ t şi E l în su şi şi
A p o sto lii Săi, ca şi B iserica în v ă ţă to a re d in to ate tim
p u rile, care, p rin glasu l a u to rizat al re p re z e n ta n ţilo r
ei, prin sim b o a lele de cred in ţă şi p rin m ărtu risiri, în
v a ţă a ce a sta lăm u rit.
D in tre p ro o ro ciile m e sia n ice re fe rito a re la a ce a s
ta, ce a m ai p re cisă este p ro o ro cia lu i [saia, cap . 53:
„El a lu at asu p ră -Ş i d u rerile n oastre si cu su ferin ţele
noastre S-a îm povărat. Si noi ¡1 socoteam pedepsit, bătut si
ch in u it de D u m n ezeu , dar El fu s e s e străp u n s p en tru p ă
catele n oastre şi zd robit pen tru fă r ă d e le g ile noastre. El a
fo st p ed ep sit p en tru m ân tu irea n oastră şi p rin răn ile Lui
noi toţi n e-am vin decat. Toţi u m blam rătăciţi ca n işte oi,
fie c a r e p e calea noastră, şi D om n u l a fă c u t să ca d ă asu pra
Lui fă ră d eleg ile noastre ale tuturor. C hin u it a fo st, dar S-a
su p u s şi nu Ş i-a deschis g u ra Sa; ca un m iel spre ju n g h i-
ere S-a adu s şi ca o oaie fă r ă de g las în ain tea celor ce o
tund, aşa nu Si~a deschis g u ra S a...C ă s-a lu at de p e
p ăm ân t v ia ţa L u i ! P en tru fă ră d eleg ile p o p o ru lu i M eu a
fo st ad u s sp re m oarte" (v. 1-8).
lo a n B o te z ă to ru l zice d esp re El: „ la tă M ielu l lui
D u m n ezeu , care rid ică p ăcatu l lum ii" şi în s u ş i M â n tu
ito ru l z ic e d e sp re Sin e: „F iul O m u lu i n-n v en it să 1 se
25
slu jească, ci ca El să slu jea scă şi să-şi dea su fletul Său răs
cu m p ă ra re p en tru m u lţi"; „E u su n t p â in ea cea vie, care
s-a co bo rât din cer; d e va m ân ca cin eva p âin ea aceasta, va
trăi în v eac si pâinea, p e care Eu o voi da, este trupul M eu,
p e ca re-l voi da p en tru v ia ţa lu m ii". „A cesta este trupul
M eu , ca re se fr â n g e p en tru voi". „A cesta este sâ n g ele
M eu , al Legii celei noi, care p en tru voi şi p en tru m u lţi se
v a rsă sp re iertarea păcatelor". „N u prin sân ge de ţapi şi de
viţei — cu m to c m a i l-a m au z it p e sfâ n tu l A p o sto l
P a v el sp u n â n d - , ci p rin p ro p riu l Său sâ n g e a in trat
Iisu s întru cele sfin te, d o b â n d in d răscu m p ărare veşn ică"
şi „ H ristos, P astile n ostru , p en tru n oi S-a je r t fit " .
In a ce st se n s g lă su ie sc - cu m am sp u s d eja - şi
sfin ţii P ă rin ţi şi în v ă ţă to r ii b ise rice şti în te x tele ca re
ex p rim ă în ch ip o ficial în v ă ţă tu ra B ise ricii şi în scrie
rile lor.
P rin je rtfa v ie ţii S a le , M â n tu ito ru l a sa tisfă cu t, în
lo c u l o m e n irii, d re p ta te a d u m n e z e ia scă v ă tă m a tă
p rin p ă c a t şi a re sta b ilit îm p ă c a re a o m u lu i cu D u m
n ez e u . Je rtfa sau sa tis fa c ţia a ce a sta su b stitu tiv ă
(satisfactio vi caria) a lu i H risto s a av u t aceeaşi v alo a re
p en tru om , ca şi cân d ar fi a d u s-o el în su şi, p en tru
u rm ă to a re le m o tiv e:
1. Iisu s H risto s este a d e v ă ra tu l re p re z e n ta n t al
o m e n irii în a in te a lu i D u m n e z e u , p en tru că E l a av u t
în p e rso a n a Sa, p e lâ n g ă firea d u m n e z e ia scă , şi fire
cu a d e v ă ra t o m e n e a scă .
2. E l a su b stitu it o m e n ire a p o triv it v o in ţe i lu i
D u m n e z e u , ca re fu se se in su lta t prin că d e rea o m u lu i
în p ă c a t, şi ca a ta re je r tfa a d u să d e M â n tu ito ru l în
lo c u l şi în n u m e le o m e n irii a fo st b in e p rim ită de
D u m n e z e u , ca re o râ n d u ise.
3. E l a p u tu t su b stitu i o m e n ire a cu cel m ai d ep lin
su cce s p en tru că, în c a lita te a Sa d e fiin ţă o m en e a scă ,
a fo st fără d e p ăcat.
26
DOGMATICA IUBIRII
4. Je rtfa a d u să de El în lo cu l o m e n irii n -a p o rn it
d in n ici un in teres, ci din ce a m ai cu ra tă şi sin ceră
iu b ire d e o am en i.
5. A ceastă jertfă trebu ia să satisfacă, şi a satisfăcu t
p e d ep lin , d rep tatea şi m a jesta te a d u m n e z e ia scă
v ă tă m a te p rin p ă ca t, p en tru că cel c a re a a d u s-o nu
era n u m ai un sim p lu om , ci D u m n ezeu şi om în a ce
laşi tim p.
P en tru a ce a sta , je rtfa ră s c u m p ă ră to a re nu n u m a i
că a satisfăcu t p e d eplin d rep tatea d u m n ezeiască, jig
nită p rin p ă ca t, ci a av u t o v a lo a re sau m e rite p riso -
sito are în a in te a lu i D u m n e zeu , atât p e n tru o am en i,
în n u m ele că ro ra a fo st ad u să, cât şi p e n tru M â n tu i
to ru l, care a ad u s-o . O a m en ii nu n u m a i că s-au îm
p ă ca t cu D u m n e z eu , ci s-au făcu t fiii Săi, p ă rta şi ai
h a ru lu i, ca re le aju tă să ră m â n ă d re p ţi şi să d ev in ă
sfin ţi, şi au c â ştig a t din nou m ă rirea şi v ia ţa d e veci.
M ân tu ito ru l a câştig at p en tru n atu ra Sa o m en e ască -
că ci p en tru ce a d u m n e z eia scă nu m ai p u te a câ ştig a
nim ic, fiind d esăv ârşită - p riv ileg iu l ca tru p u l Său să
d evină nestricăcios, nem u ritor şi p ream ărit, să stea în
ce ru ri şi să fie stă p â n a to ate ce le d in ce r şi de p e
p ă m â n t.
F iin d a d u să în n u m ele o m e n irii şi d e că tre D u m -
n ez e u -o m u l Iisu s, je rtfa Sa se în tin d e a su p ra tu tu ro r
o a m en ilo r d in to ate lo cu rile şi tim p u rile, asu p ra tu
tu ro r p ă ca te lo r, este, în tr-u n cu v â n t, u n iversală.
în a fară d e ră sc u m p ă ra re a o m u lu i d in ro b ia p ă
catului, je rtfa M ân tu ito ru lu i a avu t şi alte scop u ri, pe
ca re le-am p u te a n u m i secu n d are, şi an u m e:
a) să ad ev erească m isiu n ea Sa d u m n e z eia scă şi să
p e ce tlu ia sc ă a d ev ă ru l în v ă ţă tu rii Sale;
b) să d ea lu m ii p ild ă de sm eren ie, ră b d a re şi le p ă
d are de sine;
c) să sfin ţea scă cu sân g ele Său n o u a le g ă tu ră d in
tre D u m n e z eu şi om , re sta b ilită de El;
27
d) să a d e v e re a sc ă p rin fap tă n e m ă rg in ita Sa iu

b ire d e o a m e n i şi, în fin e,
e) să ră sto a rn e p ă re re a falsă a iu d eilo r d esp re un
M e sia p ă m â n tesc.
* * •*•
c) S lujirea îm părătească. C a p ro fet şi arh iereu , M â n

tu ito ru l şi-a d e sfă şu ra t m ă rire a Sa în tr-u n ch ip care
p u te a fi v ă z u t n u m a i cu o ch ii d u h o v n iceşti. C a a rh i
ereu , E l s-a u m ilit ch iar şi în jo sit m ai m u lt d ecât orice
o m , p rim in d d e b u n ă v o ie a su fe ri b a tjo cu ri, in su lte,
c h in u ri şi m o a rte d e o ca ră ; d ar p en tru în d e p lin ire a
a c tu lu i m â n tu irii şi p o triv it d e m n ită ţii S a le d e F iu al
lu i D u m n e z e u , M â n tu ito ru l tre b u ia să arate şi o m ă
re ţie, sp le n d o a re şi p u te re co re sp u n z ă to a re cu a c e s
te d o u ă în su şiri ale S ale: d e D u m n e z eu şi M â n tu ito r
al lu m ii. N ici u n a d in tre d re g ă to riile o m e n e şti nu
este m ai m ă re a ţă ca ce a d e îm p ărat. îm p ă ra t trebu ia,
a şa d a r, să fie şi M â n tu ito ru l, p en tru a p u te a ară ta
m ă re ţia D u m n e z e irii S a le şi îm p ă ra t a şi fost, d ar nu
în a cc e p ţia o b işn u ită a c u v â n tu lu i, nu u n îm p ă ra t
c a re să stea în fru n tea u n u i a n u m it p o p o r, care să -şi
a ib ă cu rte a sa, o şte n ii să i şi c a re să fie p lin d e d eşa r-
ta m ă rire lu m e a scă ; ci E l a fo st şi este îm p ă ra t sp iri
tu al, îm p ă ra t al a d e v ă ru lu i, îm p ă ra t ceresc, îm p ă ra
tul îm p ă ra ţilo r. A c e a sta n e -o d o v e d e şte n u m e le de
îm p ă ra t ca re i S -a d at d e c ă tre p ro fe ţi, d e u nii d in tre
c o n te m p o ra n ii S ă i şi d e E l în su şi; n e-o d o v ed esc
ap o i, în ch ip stră lu cit, m in u n ile S a le şi m ai ales m i
n u n ile fă cu te cu p ro p ria p e rso a n ă : co b o râ re a la iad,
în v ie re a d in m o rţi, în ă lţa re a la cer şi şed e re a d e-a
d re a p ta T atălu i.
în p ro feţii se v o rb e ş te d e M â n tu ito ru l ca îm p ă ra t
c a re v a p e rp e tu a în v e c i ca sa şi îm p ă ră ţia lu i D av id
(în ca rtea P salm ilor); ca îm p ă ra t care va face ju d e ca tă
28
DOGMATICA IUBIRII
şi d rep ta te p e p ă m â n t (Ierem ia); ca îm p ă ra t şi m â n

tuitor (Z aharia). A celaşi lucru îl sp u n e şi arh an g h elu l
G av riil către S fâ n ta F ecio ară, când îi a n u n ţă că ea va
naşte pe M â n tu ito ru l lu m ii: „A cesta va fi m are şi F iu l
C elu i P reaîn alt se va ch em a si D om n u l D u m n ezeu Ii va
da Lui tronul lui D avid, p ărin tele Său. Şi va îm p ărăţi
p este casa lui la c o v în veci şi îm părăţia L ui nu va avea
sfârşit" (L c .l, 32-33).
M agii d e la R ăsărit întreabă de locul u n d e s-a n ăs
cu t „îm păratu l iu deilor", a căru i stea o v ă z u se ră la R ă
sărit, şi, aflându-1, îi ad u c d aru ri ca u n u i D u m n e zeu
şi îm p ărat.
La in tra re a tr iu m fa lă în Ie ru sa lim , iu d e ii îl
n u m esc îm p ă ra t al lu i Israel. El în su şi nu re sp in g e
acest titlu cân d P ila t îl în treab ă d acă este îm p ă ra t, ci,
dim p otrivă, răsp u n d e: „Tu însuţi zici că su nt îm părat",
iar d ea su p ra ca p u lu i Lui, pe cru ce, s-a scris: „lisu s
H ristos, îm p ăratu l iudeilor."
M in u n ile săv ârşite d e M ân tu ito ru l au v ăd it în a in
tea m a rto rilo r o cu la ri şi a ce lo r ce au cre z u t şi vo r
cred e în El m ă rirea Sa d u m n e z eia scă . M in u n e a să-
turării celo r 5000 de OEimeni cu cinci p âin i şi d oi p eşti
a u m p lu t d e a tâta a d m ira ţie p en tru p e rso a n a Sa pe
cei să tu ra ţi în ch ip m in u n at, în câ t v o iau să-l p ro c la
m e îm p ărat, iar to ate celelalte m inu n i au d eştep tat în
su fletu l ce lo r ca re le-au v ăzu t sau au a u z it v o rb in -
d u -se d esp re ele id e ea că El este o p e rso a n ă d u m
n ez eia scă, sau cel p u ţin un om în z e stra t cu p u te re
su p ra n a tu rală.
Prin m in u n ile să v â rşite asu p ra p ro p rie i S a le p e r
so an e, M â n tu ito ru l a arătat, în fine, că este stă p â n al
vieţii şi al m o rţii, al ce ru lu i şi al p ă m â n tu lu i, că este
D u m n ezeu a d ev ărat şi că p u terea şi slav a Sa nu su n t
n u m ai a tâ t de m ari câ t s-au ară ta t o ch ilo r o m en e şti,
ci in fin it m ai m ari.
29
* * -k
La a ctu l m â n tu irii, să v â rşit d e M â n tu ito ru l H ris-

to s p rin în tre ita S a slu jire, au lu a t p arte to ate ce le trei
P e rso a n e ale D u m n e z e irii,p e n tru că fiin ţa d u m n e z e
ia scă , fiind u n a sin g u ră şi n ed e sp ă rţită , nu e cu
p u tin ţa ca u n a d in tre p e rso a n e le D u m n ezeirii să facă
ce v a fără p a rtic ip a re a ce lo rla lte . C o n sid e ra tă ca u n
actu s ad in tra, m â n tu ire a este a şa d a r o p e ra în tre g ii
S fin te i T re im i; c o n sid e ra tă ca nctns ad cxtra, e ste n u
m ai o p era F iu lu i. T a tă l şi S fâ n tu l D u h au c o la b o ra t
n u m a i la m â n tu ire, dar n -au să v ârşit-o în to ate a m ă
n u n te le ei, cu m a făcu t F iu l, ca re a în d e p lin it-o nu
n u m a i ca D u m n e z e u , c i şi ca om . D e ace ea, F iu l
p o a rtă în m od sp e cial n u m e le d e M â n tu ito r sau R ă s
c u m p ă ră to r al n e a m u lu i o m en e sc.
II. CONDIŢIILE SFINŢIRII
în su şire a d e către om a m â n tu irii a d u se lu m ii de

M ântuitorul H ristos se num eşte, cu u n cuvânt, sfinţire.
în v ă ţă tu ra d esp re sfin ţire cu p rin d e u rm ă to a re le
trei ch e stiu n i p rin cip ale: co n d iţiile sfin ţirii, o rg a n e le
sfin ţirii şi m ijlo a ce le sfin ţirii.
1. Harul dumnezeiesc
S u b n u m e le d e h ar se în ţe le g e o rice d ar p e care-1
d ă D u m n e z eu o m u lu i în ch ip g ratu it, în v ed e re a
m ântuirii. P entru că aceste daru ri se p o t face p e d ou ă
căi, p e ca le n a tu ra lă şi p e ca le su p ra n a tu ra lă , h aru l
p oate fi n atu ral şi su p ran atu ral. N u m ai cel d in u rm ă
este h ar în în ţe le su l p ro p riu al cu v ân tu lu i. P en tru că
h aru l se d ă în d e o se b i în v ed e re a m â n tu irii şi p en tru
că lisu s H ristos este cel care a realizat m ân tu irea n ea
m u lu i o m en esc, de aceea h aru l se m ai n u m eşte şi h ar
m ân tu itor sau h aru l M ân tu itoru lu i. P ă rin ţii b iserice şti
i-au dat diferite num iri, ca de p ild ă r| otvox'tev em K -
o u p ia, aju toru l cel de sus, r| t o \ ) X oyov xeipo - m ân a
C uvân tu lu i, r| t o d r'teo'u pomi - ap lecarea lu i D u m
nezeu sau r| t o u f>eot> k w t i c t k ; - m işcarea lu i D u m
nezeu.
S e d istin g m ai m u lte felu ri d e h ar, d u p ă m o d u l
sau ch ip u l cu m lu crea z ă în om . A stfe l, ia n u m e le d e
h ar in tern , cân d lu crează în in terio ru l su fletu lu i, lu
m in ân d ra ţiu n ea , îm b o ld in d v o in ţa şi d eştep tâ n d
d o rin ţa p en tru în su şirea m ân tu irii, şi extern , cân d în
râ u reşte d in a fa ră asu p ra o m u lu i p e n tru p rim irea
31
Pr. IOAN M1HÂLCESCU
m ân tu irii, ca, d e ex., p rin m inu ni, prin p red icarea cu

v â n tu lu i lu i D u m n e z e u etc. Se m ai n u m eşte h a r a c
tual, sau trecător, şi h ab itu al sau perm an en t, d u p ă cum
a cţio n e a z ă n u m ai p en tru u n tim p sau în p e rm an en ţă
a su p ra su fle tu lu i. în a c e s t d in u rm ă caz, p e n tru că
d u ce cu sig u ra n ţă la sfin ţire , se m ai n u m e şte şi h a r
sfin ţitor. I se m ai sp u n e a p o i p rev en ien t sau p rem erg ă
tor, con com iten t şi su bsequ en t, d u p ă cu m p rem erg e, în
so ţe şte sau u rm ea z ă u n e i fap te. în sfârşit, se m ai n u
m e şte su ficien t, cân d d ă în d e a ju n s p u te re p en tru
a tin g e re a sfin ţirii, cu to a te că o m u l p o a te să nu facă
u z d e el, şi eficace, câ n d e fe c tu e a z ă sfin ţirea.
C u m se v e d e d in în se şi n u m irile d ate, h a ru l este
n e c e sa r p en tru m â n tu ire , şi ch ia r d u p ă în su şire a
m â n tu irii sau a ju n g ere a la sfin ţen ie este n ev o ie d e el
p e n tru ca să nu se p ia rd ă m â n tu irea câ ştig a tă .
a) M â n tu ito ru l sp u n e lă m u rit, în m ai m u lte r â n
d u ri, că h a ru l d u m n ez eiesc este ab so lu t n ecesa r p en tru
m ân tu ire. „D e nu se va n aşte cin eva din a p ă şi din D uh
nu v a p u tea să in tre în îm p ă ră ţia lui D u m n ez eu “ (In 3,
5). „ R ă m â n eţi în M in e şi E u în voi. P recu m m lăd iţa nu
p o a te să a d u că ro a d ă d e la sin e, dacă nu răm ân e în viţă,
tot aşa nici voi, d a c ă nu ră m ân eţi în M ine. Eu su n t viţa,
v oi su n teţi m lădiţele. C el ce răm ân e în M in e si Eu în el,
acela ad u ce road ă m u ltă, căci fă r ă M in e nu p u teţi fa c e
n im ic " (In 15, 4-5). „ N im en i nu p oa te să v in ă la M ine,
d a c ă n u -l va trage Tatăl, C are M -a trim is" (In 6, 44).
La fel sp u n e şi A p o sto lu l: „E l n e-a m ân tu it, nu din
fa p te le cele în tru drep tate, să v â rşite de noi, ci d u p ă a L ui
în durare, prin baia n aşterii celei de a doua şi prin în noirea
D u h u lu i Sfânt, p e C are L -a v ărsat p este noi, din belşu g,
prin Iisus H ristos, M ân tu itoru l nostru, ca în dreptân du -n e
p rin h a ru l Lui, să n e fa c e m , d u p ă n ădejde, m o şten itorii
v ieţii celei v eşn ic e" (T it 3, 5-7).
S fin ţii P ă rin ţi au e x p r im a t şi ei în te rm e n i fo arte
e lo cv e n ţi d o ctrin a d e sp re h a ru l m â n tu ito r. „P recu m
32
DOGMATICA IUBIRII
un m ăslin sălbatic - zice sfân tu l Irineu d a c ă nu se al-

toiestc, nu adu ce nici un folos stăp ân u lu i său prin starea
sa sălbatică, ci este tăiat şi aru n cat în fo c , a i un p om n e
roditor, aşa răm ân e si om ul care nu p rim eşte altoirea prin
cred in ţă si prin revărsarea S fân tu lu i D uh; răm ân e ceea ce
a fo s t m ai în ain te şi ce este: carn e şi sân g e şi, ca atare, nu
p oate m oşten i îm părăţia lui D u m n ez eu " . Iar sfâ n tu l
M acarie cel M a re zice: „P recu m p eştele nu p o a te vieţu i
fără apă, sau precu m nim eni nu p oate um bla fă r ă picioare,
11 u p oa te ved ea fă r ă ochi, vorbi fă ră lim b ă sau au zi f ă r ă
urechi, tot astfel fă r ă D om nu l lisu s si fă ră con lu crarea p u
terii d u m n ezeieşti nu este cu p u tin ţă a în ţeleg e tain ele
atotîn ţelep ciu n ii du m n ezeieşti şi a fi creştin d esă v â rş it" .
în c a n o a n e le şi h o tă râ rile d o g m a tic e a le m u lto r
sinoad e lo cale ţinute în v eacu rile V şi V I co n tra p ela-
g ien ilo r şi sem ip e la g ie n ilo r, h o tărâri co n firm a te de
sin o d u l IV ecu m e n ic, se g ăsesc de a se m e n e a fo arte
m u lte lă m u riri p riv ito a re la n e c e sita te a h a ru lu i
pentru m ân tu ire. T o t aşa şi în d iferite ru g ă ciu n i.
b) H arul este n ecesar pentru în cepu tu l credin ţei m ân
tuitoare.
A cest lu cru l-a su sţin u t B ise rica co n tra se m ip e la
g ien ilo r, care în v ăţau că în ce p u tu l m â n tu irii, ad ică
cred in ţa, este un act p u r o m enesc. R aţiu n ea în săşi ne
sp u n e că o m u l, ad ân c că z u t p rin p ă c a t, nu p o a te
p u n e în ce p u t m ân tu irii, căci d acă ar fi p u tu t face lu
cru l acesta, ar fi p u tu t să şi co n tin u e şi a stfe l să se
m â n tu iască sin g u r. Şi d acă ace asta ar fi fo st p o sib il,
a tu n ci M ân tu ito ru l H ristos n-ar m ai fi v e n it în lu m e.
C u v in tele S a le re p ro d u se m ai su s a ra tă a ce a sta
d estu l de clar. în acelaşi sen s se p ro n u n ţă şi sfin ţii
A p o sto li şi sfin ţii Părinţi.
c) H aru l este n ecesar om u lu i si d u p ă să v ârşirea m â n
tuirii sale, p en tru ca să fa c ă fa p te v red n ice de el ca fiu al
haru lu i, fa p te bu n e sau cu ad ev ăra t creştin eşti. M â n tu i
toru l le ce re ce lo r care îl p rim esc să ră m â n ă în c o n
33
Pr. I O A N MIMÂLCliSCU
tin u ă îm p ă rtă şire cu El: „ R ă m ân eţi în M in e si Eu în

voi. P recu m m lădiţn nu pon te să a d u că ro ad ă de la sine,
d a c ă nu răm ân e în ~oiţn, tot nşa nici voi, ducă itu răm ân eţi
în M ine. Eu su n t vita, voi su n teţi u dădiţele. C el ce ră
m ân e în M in e şi Eu în el, acela ad u ce rondă m u ltă, căci
fă r ă M in e nu p u teţi face n im ic". „P recu m ochiu l trupesc,
z ice F ericitu l A u g u stin , d eşi deplin săn ătos, nu ponte
v ed ea f ă r ă lu m in ă, tot nat f e l si om ul, chinr de ar f i el pe
dep lin în dreptat, nu p o a te vieţu i d rep t de nu va f i aju tat
de su s p rin lu m in a v e ş n ic ă n d rep tă ţii" .
d) In fine, hn rul este n ecesa r p en tru p ersev era r ea în
credinţa adev ărată si în fap tele bun e p ân ă la sfârşitul vieţii.
F ără aju to ru l co n tin u u al h aru lu i se p o ate ch iar ca
cei m ân tu iţi să alu n ece, să g reşească, ceea ce-1 face pe
sfâ n tu l A p o sto l P av el să p re v in ă asu p ra a ce ste i p ri
m ejd ii p rin cu v in te le : „ C el ce stă, să ia senmn să nu
cad ă" . în v ă ţă tu ra B ise ric ii ne sp u n e că ch ia r o p a rte
d in sp iritele b u n e au c ă z u t din h aru l lu i D u m n e z eu ;
cu a tâ t m ai u şo r este, aşa d a r, p en tru om să cad ă,
c h ia r a tu n ci cân d se află în sta re h arică. D e a ce ea B i
serica în v a ţă că h a ru l este n ecesar fără în tre ru p e re
p â n ă la sfâ rşitu l v ieţii.
U niversalitatea h arului. S p u n â n d d esp re h a r că
e ste n e cesa r în to a te m o m e n te le v ieţii, în a in te, ca şi
d u p ă sfin ţire , se în ţe le g e în tru câ tv a ch ia r d in a c e a s
ta că h aru l trebu ie să fie u niv ersal, dat p en tru toţi o a
m e n ii. A c e a sta se v e d e cla r d in scop u l v e n irii M â n
tu ito ru lu i, c a re este m â n tu ire a tu tu ro r o a m e n ilo r,
fără d eo seb ire; din ca ra cte ru l u n iv ersal al je rtfe i Sale;
d in cu v in te le S a le: „ M erg ân d , în v ăţaţi toate n ea
m u rile, b otezân d ii-le în n u m ele Tatălui'' etc.; d in v o in ţa
e x p resă a lui D u m n e z e u , ca to ţi o a m e n ii să v in ă la
cu n o ş tin ţa a d e v ă ru lu i şi să se m â n tu ia scă ; d in p ra c
tica co n tin u ă a B ise ric ii O rto d o x e , ca re în to td e a u n a
ch e a m ă p e p ă că to şi la p o că in ţă , p entru a p rim i h aru l
34
DOGMATICA IUBIRII
d u m n e z eiesc, şi din în v ă ţă tu ra tu tu ro r P ărin ţilo r

bisericeşti.
A celaşi lucru ni-1 sp u n e, în fine, şi ra ţiu n ea . D acă
harul este in d isp e n sa b il p en tru m ân tu ire, iar D u m
nezeu v o ieşte m ântuirea tuturor, El trebu ie să-l şi îm
p artă tu tu ror, să-l pu nă la d isp o ziţia tu tu ro r, căci, în
caz con trar, ar fi n ed rep t faţă de cei cărora nu l-ar da,
lucru ca re nu se îm p a că cu sfin ţen ia şi d re p ta te a a b
solu tă ale lui D u m n ezeu .
Cu to ate acestea, g no sticii, în v e a c u rile p rim a re,
au gu stin ien ii, în Evul m ediu, şi ja n sen iştii şi calv in ii,
în tim p u rile m o d ern e - iar a ceştia din u rm ă p ân ă
astăzi - , au în v ă ţa t că h aru l nu este u n iv ersal, p en tru
că nu se d ă tu tu ro r o a m en ilo r fără d eo se b ire , ci n u
m ai ce lo r p re d estin a ţi p entru m â n tu ire şi fericire
v eşn ică. (V ezi că rţile sim b o lice ale ca lv in ism u lu i şi
M acarie II, 326).
D esp re p re d estin a ţie, B iserica n o a stră a în v ă ţa t
în to td ea u n a că ea nu este a b so lu tă sau n e c o n d iţio
nată - cum su sţin p re d estin a ţia n ii, că, ad ică, s-ar în
tem eia n u m ai p e liberu l arbitru al lu i D u m n e z e u , ci
că ea se re a z e m ă p e ato tştiin ta sau p re ştiin ţa d u m
nezeiască, în v irtu te a căreia D u m n e z eu , ştiin d ce fel
de fap te are să facă fiecare om , îl h o tă ră şte m ai
în ain te de n a şte rea sa către fericirea sau o sâ n d a
v eşn ică. Cu alte cu v in te, p re d e stin a ţia este le g ată şi
de fap tele o m u lu i. D u m n ezeu nu ră sp lă te şte cu feri
cire a v e ş n ică p e n ici un om ca re n-o m erită prin
fap tele sale d in ace astă v iaţă şi n ici nu se p o a te zice
că ex istă cin e v a care să se m â n tu ia scă , a d ică să facă
fap te b u n e, n u m ai p en tru că D u m n e z eu l-a p re d e s
tin at sp re fericire. A m â n d o u ă ace ste a lte rn a tiv e su n t
d eo p o triv ă d e im o ra le şi n ed em n e de D u m n e z eu .
R esp in g â n d în v ă ţă tu ra c a lv in ilo r d esp re p re d e s
tin aţie, B ise rica n o astră d eclară în M ă rtu risire a lu i
D ositei: „N u p en tru că D u m n ezeu nr fi v oit fă r ă n ici un
35
m o tiv p e uiiii să-i ju stific e , şi p e alţii să-i osân d ească, ci

p en tru că a p rev ă z u t că u n ii v o r în trebu in ţa în bine, iar
alţii în rău lib erta tea lor, p en tru aceea a p red estin a t p e
unii sp re fe r ic ir e , şi p e alţii i-n lep ă d a t" .
R aportul h aru lu i cu libertatea. Cu to ate că fără
a ju to ru l h a ru lu i d u m n e z e ie sc nu p u tem în tre p rin d e
şi fa ce n im ic b u n , to tu şi el nu m ă rg in e şte , nu re s
trâ n g e în tru n im ic lib erta te a n o astră de a voi şi lucra,
n ici n -o sile şte la îm p lin ire a b in elu i. în op era m â n
tu irii, h a ru l d u m n e z e ie sc şi lib e rta te a o m u lu i m erg
m ân ă în m ân ă. N ici h a ru l sin g u r nu m â n tu ie şte pe
o m , p en tru că, d eşi ace asta s-ar p u tea, n-ar fi d rep t şi
m o ra l; n ici lib e rta te a sin g u ră , sau om ul p rin p ro p ri
ile sa le p u te ri, p e n tru că este p e ste p u tin ţă. R olul
p rin cip a l îl are în să h a ru l. El în ce p e şi tot el sfâ rşeşte
si d esă v ârşeşte lu crarea m ântu irii, iar libertatea o m u
lu i co n lu crează cu el. C o n lu crarea este cu totul liberă
şi nesilită, d o v ad ă că nu toţi se m ân tu iesc, d eşi D u m
n ezeu v o ie şte a ce a sta . Ş i d acă nu toţi se m â n tu ie sc,
este d in ca u z ă că nu to ţi v o r să c o n lu c re z e cu h aru l,
ci m u lţi i se o p u n , c e d e a z ă în d e m n u rilo r ce lu i rău şi
se le a p ă d ă cu to tu l d e h ar.
E un lucru în a fa ră d e o ric e în d o ia lă că o m u l sin
gu r, în v irtu te a lib e rtă ţii sale, nu p o a te c â ş tig a m â n
tu irea ; iar că h aru l d u m n e z e ie sc singu r, sau că D u m
n ezeu nu m â n tu ie şte p e om fără c o n c u rsu l v o ii lui,
a ce a sta n e-o sp u n lă m u rit o m u lţim e d e te x te din
S fâ n ta S crip tu ră . E ste d estu l să cităm cu v in te le p lin e
d e a m ă ră c iu n e p e c a re le ro ste şte M â n tu ito ru l, g ân -
d in d u -se la so arta tristă p e ca re o v a av ea C eta tea
sfâ n tă d in p ricin a n e a sc u ltă rii fiilo r lu i Israel, a d ică
d in p ricin ă că se o p u n e a u p rim irii h a ru lu i ad u s lu
m ii d e M ân tu ito ru l ei: „lerusaliiu e, leru salin ie !...de câte
ori am v oit să adu n pe f ii i tăi, d u p ă cum a d u n ă p asărea
p u ii săi su b aripi, d ar nu aţi voit" (M t. 23, 37); sau c u
v in te le p u se în g u ra S a d e sfân tu l e v a n g h e list Ioan ,
36
DOGMATICA IUBIRII
în A p o ca lip să : „lntă, stnu In u şă si bnt; de vn au zi cin e

va glasu l M eu si va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina
cu el şi el cu M in e" (A poc. 3, 20).
S fin ţii P ărin ţi au fo st cu to ţii d e aco rd asu p ra
acesto r p u n cte de cred inţă. A stfel, Sfân tu l Iustin sp u
ne: „ N aşterea n oastră n-a atârn at de noi, d a r a-L urina p e
D u m n ezeu p rin p u terile sp iritu ale p e care ni le-n dăruit,
a leg ân d ceea ce este p lă cu t Lui, aceasta d ep in d e de noi.
D um nezeu însuşi ne asigu ră şi ne fa c e să credem aceasta" .
S fâ n tu l Io an G u ră de A u r se e x p rim ă şi m ai clar:
„D u m n ezeu nu constrânge p e nim eni, dar dacă El voieşte,
iar noi nu voim , m ân tu irea n oastră este cu n eputin ţă.
A ceasta în să nu din ca u z ă că v oin ţa Sa ar fi n ep u tin
cioasă, ci p en tru că nu i ’oieste să silea sc ă p e n im en i" . Iar
Sfân tu l M a ca rie cel M are sp u n e: „ N a tu ra om en ea scă
este ca p ab ilă să p rim ea sc ă si b in ele şi răul, şi lu cru l lui
D u m n ezeu si p u terea v răjm aşu lu i; d a r nu pon te f i silită,
fă r ă con sim ţirea voin ţei om eneşti. D in cau za libertăţii cu
care este în zestrat om ul, D u m n ezeu nu p ro d u ce n im ic în
om , cu toate că p oate".
R e sp in g â n d în v ă ţă tu ra ca lv in ilo r d e sp re p re d e s
tin are, ca re im p lică în sin e şi n im icire a sau cel pu ţin
m ărg in irea lib ertăţii d e către h ar, B ise rica n o astră in-
v a ţă în M ă rtu risire a Iui D o sitei că: „pen tru atin g erea
m ântuirii, D u m n ezeu dă om u lu i m ai în tâi h aru l lu m in ă
tor... în să n u -i n im iceşte libertatea, ci-i în g ăd u ie s ă se
su p u n ă sau nu harului... Pentru aceea cei care doresc să se
su p u n ă h a ru lu i de bu n ăvoie şi să-i îm p lin ea scă p oru n cile
n eap ărat n ecesare, p rim esc un h ar deosebit, cu care con
lucrând, în tărin du-i şi p erfecţion nn du-i n econ ten it în d ra
g ostea lui D u m n ezeu ... îi ju stifică şi-i d u ce la fericire, iar
p e cei care nu v oiesc s ă i se su p u n ă si să-i u rm eze, şi deci
nu ascu ltă de p oru n cile lui D u m n ezeu , ci u rm ează îm
bold i rilor S atan ei, care în trebu in ţea ză rău lib erta tea d a tă
de D u m n ezeu cu scopul de a fa c e binele de bunăvoie, aceia
se dau osân d irii veşn ice" (D ecretu l 14).
37
Pr. IO AN MIHĂLCESCU
In ce e a ce p riv e şte felu l în care co n lu crea z ă h aru l

cu lib e rta te a în actu l m ân tu irii, acesta este şi răm ân e
u n m ister n ep ă tru n s d e m in tea o m en e a scă . A stfe l a
fo st şi este în ţe le s în B ise ric a n o astră şi d e a ceea nici
n u s-au făcu t în c e rc ă ri d e a-1 clarifica.
La ro m a n o -c a to lici s-au em is m ai m u lte teo rii
a su p ra a c e stu i p u n ct. C e le m ai im p o rta n te su n t: a
a u g u stin ie n ilo r, a to m iştilo r şi a co n g ru iştilo r. T o a te
aceste teo rii nu au d u s în să la nici u n rezu ltat p ractic,
b a, d im p o triv ă , au d at n a şte re la d ez b a teri p ă g u
b ito a re d e su flet.
In ce co n stau a ce ste teorii:
A u g u stin ie n ii d ed u c efica cita tea h aru lu i din trep
tata p lă ce re ca re se n a şte în su fle t p en tru p rim irea şi
co n lu c ra re a cu acesta.
T o m istii în v aţă că efica cita te a h aru lu i d ep in d e de
p re d ete rm in a rea fizică, a d ică de p u terea in trin secă şi
e s e n ţia lă a h a ru lu i, c a re în d e a m n ă v o in ţa la acţiu n e
şi o p e re a z ă c h ia r o m lă d ie re a ei faţă d e h ar, aşa
în câ t, d e în d a tă ce h aru l este p re z en t, nu p o a te lip si
co n c u rsu l v o in ţei. La o b ie c ţia că în m od u l a ce sta de
c o n lu c ra re al h a ru lu i se p ie rd e sau cel p u ţin se jig
n eşte a d ân c lib erta te a , to m istii răsp u n d cu su b tilită ţi
so fistice , care nu p o t sa lv a n ic i m ăcar a p a re n ţe le.
In fine, teo ria co n g ru istă se red u ce la a firm a ţia că
h a ru l este p rin în să şi firea lu i activ şi în to td eau n a efi
c a ce, d ar că v o in ţa îi p o a te z ă d ă rn ic i acţiu n ea. D eşi
nu ex istă un h a r a ctiv şi u n u l eficace, to tu şi treb u ie
a d m is că există un h ar m ai p u tern ic şi u nu l mai slab.
C ând D u m n e zeu v rea în m od ab so lu t să m ân tu iască
p e cin ev a , îi dă acel h a r ca re a d u ce d u p ă sin e n ea p ă
rat c o n sim ţă m â n tu l o m u lu i.
C â t d e d e p a rte su n t a ce ste teorii sau sistem e d e a
p u te a ex p lica ce ea ce -şi p ro p u n , n e-o sp u n e d o g m a
tistu l P erro n e , c a re , d u p ă ce le e x a m in e a z ă p e to ate,
co n ch id e: „D in cele spu se, rez u ltă că nu e nici un sistem
38
DOGMATICA IUBIRII
fă ră lacune, nici unul fă r ă părţi u m broase. E ste de aju n s

să m ărtu risim d og m a desp re eficacita tea ¡¡arului si lib er
tatea om u lu i. M ai dep arte să lăsăm fie c ă r e i şcoli să-şi
ap ere cum va crede m ai bine p ărerea ca re-i co n v in e şi să
nu n e d ezbin ăm din cauza u n or ch estiu n i asu p ra cărora
B iserica n-a v oit să se d ecid ă“ („ P re a le ctio n e s T h e o lo -
giae D o g m a tica e ").
2. Credinţa şi faptele bune

H a ru l d u m n e z e ie sc nu ex clu d e , ci, d im p o triv ă ,
p re su p u n e şi p o stu lează co n lu cra rea lib eră a o m u lu i
în actul m ân tu irii sale. A ceastă co n lu crare lib eră co n
stă în p rim u l rân d în credinţă. C red in ţa este, aşad a r,
a d ou a co n d iţie a sfinţirii şi p rim a d in p artea om u lu i,
co n d iţie a b so lu t in d isp en sa b ilă . S u b n u m e le de c r e
d in ţă se în ţe le g e aci actu l lib er p rin ca re o m u l p ri
m eşte h aru l p e care D u m n ezeu i-1 p u n e la în d em â n ă
p en tru a p u te a a ju n g e la m ân tu ire. D e v re m e ce h a
rul m â n tu ito r i se d ă o m u lu i în în v ă ţă tu ra , m o d elu l
de v ieţu ire şi je rtfa de pe cru ce a M â n tu ito ru lu i, c r e
d in ţa co n stă, aşad ar, în a sc u lta re a în v ă ţă tu rii, u r
m area v ie ţii şi re cu n o a ştere a în se m n ă tă ţii je rtfe i e x
p ia to rii a d u se d e M ân tu ito ru l. A c e a sta n e-o sp u n e
lă m u rit în su şi M â n tu ito ru l, cân d zice: „ M erg eţi în
toată lu m ea si p ro p ov ă d u iţi E v an g h elia la toa tă fă p tu ra .
Cel ce va cred e şi se va boteza se va m ân tu i; iar cel ce nu
va cred e se va o sâ n d i" (M c. 1 6 ,1 5 -1 6 ).
E x istă şi o cred in ţă ca re se îm p ă rtă şe şte de
D u m n e z eu în dar, în v irtu te a că reia cei cred in cio s
cu n o aşte m ai b in e d ecât ceilalţi voia lu i D u m n ezeu şi
p o a te să v â rşi m in u n i. A cea stă cre d in ţă este cea d e
sp re ca re v o rb e şte M ân tu ito ru l a tu n ci cân d le sp u n e
A p o sto lilo r S ă i că, d e-ar av ea -o m ăcar câ t u n g ră u n
te de m u ştar, ar p u te a zice m u n telu i să se m u te, şi
39
s -a r m u ta. D ar nu d e a ce a stă cre d in ţă este n e v o ie în

a ctu l m â n tu irii, ci d e cre d in ţa în sen su l a ră ta t m ai
su s, ca un act p e rso n a l şi lib e r al o m u lu i. F ap tu l că
c re d in ţa m â n tu ito a re e ste u n a ct p e rso n a l al o m u lu i
n e-o a ra tă , p e lâ n g ă c u v in te le M â n tu ito ru lu i, şi
im p u ta re a p e ca re E l le -o face ce lo r ce nu v o r să
c re a d ă în în v ă ţă tu ra Sa: „D e nu le-nş f i vorbit, p ăcat nu
a r av ea; d a r acu m n -au cu v â n t de d ez v in o v ăţire p en tru
p ă c a tu l lo r" (In 15, 22). „ F ă ră credin ţă, dar, nu este cu
p u tin ţă s ă fim p lă cu ţi lui D u m n ezeu , căci cin e se ap rop ie
de D u m n ezeu trebuie să crea d ă că El este si că Se fa c e răs-
p lă tito r celor care II cau tă" (Evr. 11, 6). „ M ărtu riseşte p e
lis u s H risto s si cred e că n în v iat din m orţi, şi te ~oei m â n
tui, căci în d rep tăţirea s tă n u m a i în a crede şi m ân tu irea
d es ă v â rş ită este în a m ă rtu risi si a ad ău g a în cred in ţare
d e p lin ă Ia cu n o ştin ţă " , z ic e S fâ n tu l G rig o re T e o lo g u l.
în s ă ş i ra ţiu n e a să n ă to a să sp u n e că fără cred in ţă
n u n e-a m p u te a m ân tu i, că ci p en tru a ne m ân tu i tre
b u ie să ştim m ai în tâ i ce m ijlo a ce de m â n tu ire n e-a
p u s D u m n e z e u la în d e m â n ă . C u m ace ste m ijlo a ce
s u n t c u p rin se în în v ă ţă tu ra şi fap te le M ân tu ito ru lu i,
nu le-am p u te a c u n o a şte d a că n -am cu n o a şte ce le
s p u se şi fă p tu ite d e El. A p o i, cu n o scâ n d că a ce ste a
su n t sin g u rele m ijlo ace de m ân tu ire, trebu ie să şi cre
d e m în ele cu tărie, că ci n u m a i cred in ţa ferm ă şi co n
sta n tă , ca re nu p o a te fi d e z ră d ă c in a tă d in in im i de
n ici u n fel d e p a tim i şi isp ite, n u m ai a ceea este m â n
tu ito a re.
D a r în afară d e a ce asta, cre d in ţa m ân tu ito are tre
b u ie să în d e p lin e a sc ă şi o a ltă co n d iţie , şi a n u m e să
fie v ie, a d ică să se a ra te p rin fa p te b u n e. C red in ţa vie
sau - d a că v rem să lu ăm în co n sid e ra re fap tele se p a
ra t d e cre d in ţă - f a p t e l e b u n e su n t, în co n tin u a re, in
d isp e n sa b ile p e n tru m â n tu ire. „ C red in ţa fă r ă de fa p te
este, d u p ă e x p resia S fâ n tu lu i A p o sto l Iacov, m o a r ta ',
şi to t el sp u n e ex p res: „D in fa p t e este în d rep tat om ul,
40
DOGMATICA IUBIRII
iar nu n um ai din cred in ţă" (Iac. 2, 24). „N u cel ce-M i

zice: D oam ne, D oam n e, va intra în îm p ărăţia ceru rilor -
zice M â n tu ito ru l - , ci cel ce face voia P ărin telu i M eu ,
C are este în ceru ri" .
A cela şi lu cru îl în v a ţă toţi S fin ţii P ărin ţi. M a i clar
sp u n e S fâ n tu l C h irii al Ie ru sa lim u lu i: „ C in stirea de
D u m n ezeu co n stă din d ou ă p ărţi: din cu n o aşterea ex a ctă
a d og m elor credin ţei şi din fap te bune. D og m ele fă ră fap te
bune nu su n t p lă cu te lui D u m n ezeu . El nu p rim eşte însă
nici faptele, dacă nu su n t în tem eiate p e dogm ele credinţei.
C ăci la ce ar servi a cu n oaşte în văţătu ra lui D u m n ezeu şi
a săvârşi, de pildă, u râtul ad u lter ? Sau la ce i-ar fo losi
cuiva cu m pătarea, d acă ar blasfem ia ca un n eleg iu it ?
„P rin cred in ţă se va în drepta om ul, fă r ă fa p tele L egii"
(Rom. 3, 28). „N u se în dreptează om ul din fa p te le Legii, ci
prin credin ţa în Usus H ristos" (Gal. 2, 16)".
P ro te stan ţii, în fru n te cu L u ther, sc a n d a liz a ţi de
traficu l cu in d u lg e n ţe din B iserica ro m a n ă , p e b az a
în v ă ţă tu rii d esp re fap tele su p e ro g a to rii - cu m v o m
v ed ea ceva m ai d ep a rte în v a ţă că fa p te le b u n e nu
su n t n ecesa re p e n tru m ân tu ire şi că cre d in ţa e su fi
cientă. „Credinţa singură este — d u p ă ex p resia din F o r
m ula co n co rd iae - m ijlocul si in stru m en tu l prin care ne
apropiem de H ristos M ân tu itoru l şi acea d rep tate care
ponte sta în ain tea scau n u lu i dreptăţii lui D u m n ezeu ,
a d ică ju stificarea d ep lin ă sau sfin ţirea" C re d in ţa este,
aşad ar, d u p ă p ro testa n ţi, folosin d te rm e n u l lo r fa
vorit, n u m ai cnusa apprelien den s, opyavov / V t ] t i t i k o v ,
iar nu c o n lu c ră to a re cu harul în actu l m â n tu irii. D e
fap te b u n e n ici nu p o a te fi v o rba în a ctu l m ân tu irii.
Cu toate acestea, în v ăţătu ra d esp re fap tele bu n e o au
si p ro testa n ţii, cu d eo se b ire a că, d u p ă ei, ele nu
p reced ju stific a re a , ci-i u rm ează, ca o ro ad ă a ei.
C redin ţa a ctiv ă în d ra g oste - o cred in ţă sau p a rte a
cred in ţei d iferită de cea ju stific a to a re - n aşte sau p r o
duce fa p te le bune. A ceastă cred in ţă co re sp u n d e iu birii
Pr. IQAN MIHÁLCESCU
d u m n e z e ie şti a ce lo r re n ă s c u ţi (prin B o tez), d in în

v ă ţă tu ra B isericii n o astre şi a celei ro m an o -cato lice, şi
este d escrisă d e L u th er ca o lu cra re d u m n e z eia scă în
n o i, ca re „n e sch im bă, ne ren aşte în D u m n ezeu , o m o a ră
p e v ech iu l A dam , ne tran sfo rm ă în alţi oam eni, reface in i
m ile, su fletu l şi toate p u ta rile n oastre şi ne îm p ărtăşeşte
D u h u l Sfânt. A c e a s tă c re d in ţă c ceva viu, activ, aşa c ă e
im p o sib il ca ea să nu lu crez e totd eau n a binele. D e a sem e
nea, ac ea stă cred in ţă nu se în tr ea b ă dacă trebu ie să fiică
fa p t e bune, ci m ai în ain te de a f i în trebat a fă c u t deja m u l
te si e con tin u u o c u p a tă cu îm p lin irea lor" (P refaţă la
Epistola către Romani). Aici, credinţa nu mai e pasivul
organ on lipticon d e m ai sus, ci e ceva care ne am inteşte
fo a rte b in e d e fid e s ca rita te fo rm a ta a ro m a n o -c a to li-
cilo r, e flo a rea re d e şte p tă rii tu tu ro r p u te rilo r su fle
teşti ale o m u lu i, cu m o n u m e şte tot L uth er în co m e n
ta riu l său la E p isto la că tre G a la te n i: „E in im a in tegră,
v o in ţa b u n ă si m in tea sau ra ţiu n ea creată din n o u " . Cu
alte cu v in te, ca să ne fo lo sim d e term enii C o n fesiu n ii
A u g u sta n e : „Justificării îi u rm ează noua ascultare — no
va obcdientia —, în care n u m ai se cu prin d si fa p tele bune".
A şa d a r, fa p te le b u n e su n t re cu n o sc u te , d ar în u rm a
ju stifică rii, nu în a in te de ea. In p riv in ţa rap o rtu lu i lor
cu m â n tu ire a , s-a zis c h ia r că ele su n t p e ricu lo a s e.
D isp u ta p e a ce a stă tem ă d in tre M e la n ch to n , M ajo r,
F la ciu s şi A m sd o rf a fo st în c h e ia tă de F o rm u la co n -
co rd ia e , ca re a sta b ilit u rm ă to a re le p u n cte, re fe rito r
la a ce a stă ch e stiu n e :
1. F a p te le b u n e u rm e a z ă n e a p ă ra t ju stific ă rii, şi
u n d e nu u rm e a z ă , a co lo nu este a d e v ă ra tă cred in ţă .
2. S ă v â rşire a fa p te lo r b u n e este ce v a o b ie ctiv ,
a d ic ă se sp rijin ă p e o rd in e a d u m n e z eia scă , iar nu p e
v o in ţa a rb itra ră a o m u lu i. Cu to ate ace ste a, ele nu
ap a r ca ce v a im p u s o m u lu i, ci, de v rem e ce cel re n ă s
cu t este fiu al lu i D u m n e z e u , fap te le bu n e ră sa r cu
to tu l lib er şi sp o n tan .
42
DOGMATICA IUBIRII
3. F a p te le b u n e nu au n im ic de a fa ce cu ju s tifi
carea. Nu se p o a te sp u n e, în nici un caz, că cre d in ţa
re a liz ea z ă ju stific a re a şi că, ap o i, ea ar tra n sm ite
fap telo r b u n e sa rcin a de a o co n tin u a şi d esă v â rşi.
îm p o triv a a cestei în v ă ţă tu ri, B ise rica O rto d o x ă a
a ccen tu a t în sin o d u l din Ieru salim , 1672, în v ă ţă tu ra
N o u lu i T e s ta m e n t şi a S fin ţilo r P ă rin ţi d esp re
cred in ţa v ie sau cred in ţă şi fapte. „ N oi credem , se
sp u n e în d ecretu l 13 din M ă rtu risire a lui D o site i,
ap ro b a tă de a ce st sin o d , că uit m um ii prin credin ţă, ci
prin credinţa cea lu crătoare în caritate, ad ică prin credinţă
şi fap te se în d rep tează om ul. S ocotim cu totul im p ioasă
părerea că credinţa, su bstitu in du -se faptelor, câştigă drep
tatea în H ristos... C redem m ai vârtos c ă nu n u m ai u m bra
credinţei, ci credinţa reală în noi ne în dreptează prin fa p te
în H ristos. F aptele nu le privim n um ai ca o m ărtu rie p e n
tru întărirea chem ării noastre, ci Ic privim ca roade pe care
le face credinţa n oastră activă si care, d u p ă făg ăd u in ţa lui
D u m n ezeu , p ot să câştige fiecăru ia răsp lătirea bin e m eri
tată, b u n ă sau ren, d u p ă cum n lu crat în tru p " .
în ro m a n o -ca to licism se ad m ite, ca şi la noi, că
cred in ţa vie, ad ică îm p reu n ă cu fap tele b u n e, asigu ră
m â n tu irea, d ar se su sţin e că o m u l p o a te face m ai
m u lte fapte b u n e d ecât îi su n t n ece sa re p en tru m â n
tu ire (opera su p erog atoria). P entru m â n tu ire este de
aju n s îm p lin ire a p o ru n cilo r d u m n e z eieşti. C in e îm
p lin e şte în să şi sfatu rile e v a n g h elice, acela d o b â n
d eşte m erite p riso sito are. T o ate m eritele p riso sito are
fo rm ea z ă un tezau r, din care B ise rica îm p a rte ce lo r
care n-au m erite în d eaju n s. A ceastă îm p ă rţire se face
prin in d u lg en ţe.
în tre a g a în v ă ţă tu ră d esp re fa p te le e x tra sau
su p ra le g a le, te z a u ru l m eritelo r şi in d u lg e n ţe este o
în v ă ţă tu ră falsă, a cărei im o ralitate şi p rim e jd ie p e n
tru su flete s-a v ă d it m ai ales p rin ab u zu l c a re s-a fă
cu t cu in d u lg e n ţe le de tot felul.
în a in te d e a trece Ia o rg a n e le şi m ijlo acele sfin ţirii,

să n e o p rim o clip ă la n atu ra sau fiinţa sfinţirii.
B ise ric a n o a stră în v a ţă că prin actu l sfin ţirii sau
ju stific ă rii, a d ică al în su şirii h a ru lu i sfin ţito r de către
om , a ce sta se cu ră ţeşte cu totu l d e p ăcate şi se face în
re a lita te d rep t şi sfâ n t sau , cu alte cu v in te, că o m u l
ju s tific a t este u n o m cu to tu l n o u , re n ă scu t şi străin
n u n u m a i d e v in a p ă c a tu lu i, ci şi de în tin a re a lui.
A stfe l, d escriin d e fe c te le ta in ei b o te z u lu i, M ă rtu ri
sire a o rto d o x ă zice: „ A cea stă tain ă şterg e (nim iceşte,
d esfiin ţea ză ) inai întâi tonte p ăcatele: în pru n ci, p ăcatu l
străm oşesc, inr în cei m nturi, atât p ăcatu l străm oşesc, cât
şi p e cel person al; d u p ă aceea, el creează din nou p e om şi-l
a sa z ă în acea stare de d rep tate p e care a nvut-o în sta ren de
n ev in o v ăţie şi de n ep ă că to şen ie" . Iar în M ă rtu risire a lui
D o site i (d ecretu l 16), citim : „N u se p o a te sp u n e că b o
tezu l nu d ez lea g ă d e toate p ă c a tele de m ai în ain te de ei si
că acesten a r răm ân e, n u m ai că n -ar m ai avea pu tere. A
în v ăţa în felu l ncestn este cea m ai m are fărădelege, este le
p ăd are, iar nu m ărtu risire a credinţei. D im potrivă, fie c a r e
p ăcat, care ex is tă sau a ex is ta t în ain te de botez, se n im i
ceşte şi se co n sid eră ca in ex isten t sau ca şi cum n -ar fi
ex ista t v reod ată. C ăci sim b o a lele su b care se p rez in tă
b otezu l a r a tă p u terea Iui cu răţitoa re, şi cu v in tele S fin tei
S crip tu ri cu p riv ire la b o tez au în ţelesu l că prin el se
p r im eş te cu răţirea dep lin ă, ceea ce se ved e din în seşi n u
m irile b otezu lu i. D a că el este b otez cu D uh şi cu fo c , e v i
d en t că îm p ă rtă şeşte cu ră ţire deplină, p en tru că D u h u l
cu răţeşte pe deplin. D acă este lum ină, prin el se alu n g ă fot
în tu n ericu l. D a că este ren aştere, se trec toate cele vechi,
ia r v ech i nu su n t d ecâ t p ăcatele. D n că cel cure se botenză
se d ez b ra că de om u l cel v ech i, se d ez b ra că si de păcate.
D a că se îm b ra că în H ristos, se fa c e în realitate fă ră de p ă
cat, p rin m ijlocirea b o tez u lu i" .
A cea stă în v ă ţă tu ră are răd ăcin i sigu re şi ad ân ci în
S fâ n ta S c rip tu ră şi în sc rie rile S fin ţilo r P ărin ţi. N u
44
DOGMATICA IUBIRII
m irile d e f i i ai lui D u m n ezeu (In 1, 12), p ă rta şi d u m n e

zeieştii fir i (II Pt. 1, 4), m ântuiţi prin baia n aşterii celei de
a dou a şi prin în n oirea D u hu lu i S fân t (T it 3, 5), cu răţiţi
prin sâ n g ele lui H ristos de tot p ăcatu l ( I In 1, 7), cei în
care locuiesc D um nezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul D uh (1 In 4,
13; In 14, 20; I C or. 3 ,1 6 ) şi altele de felu l acesta, n u
m iri p e c a re le în tâln im la tot p asu l în N o u l T e sta
ment, nu p ot avea în ţeles d ecât d acă le lu ăm în sensul
lor p ro p riu , iar nu fig u rat şi, în acest caz, ju stific a re a
sau sfin ţirea nu p o a te fi n u m ai ex tern ă, su p erficia lă ,
de form ă şi nu ele fapt, ci cev a real, iar c u ră ţire a de
p ă cate şi sfin ţire a, cev a faptic.
P ro testan ţii în v aţă că ju stifica rea nu este o lu crare
lă u n trică a h a ru lu i în om , ci este n u m a i a ctu l în v ir
tu tea că ru ia D u m n e zeu a p lică o m u lu i m e rite le lui
lisu s H risto s, co n sid erân d u -1 d rep t în a in te a S a, fără
să-i ştearg ă p ăcate le. P ro p riu -zis, ei fac d eo se b ire în
tre ju stific a re şi sfin ţire. Ju stifica rea este actu l ju rid ic
prin ca re D u m n e z eu nu m ai im p u tă o m u lu i p ă c a
tele, iar sfin ţire a este actu l terap e u tic, tra n sfo rm a re a
care u rm ează ju stificării. „C redem , în văţăm şi m ărtu ri
sim , su n ă p u n ctu l 2 din articolu l III, p a rtea I din F o r
m ula co n cord iae, că, p otrivit Sfintei Scripturi, cu vân tu l
ju s tifica re în sea m n ă a ierta, a declara lib er de p ă c a te “ (p.
3 3 5 -3 3 6 ); „C u vân tu l regen erare sau reîn n oire trebuie în
trebu in ţat n u m ai d u p ă iertarea p ă c a telo r p en tru m eritele
lui H ristos"; şi m ai d eparte: „C ând în văţăm că renaştem
şi ne în d rep tăm prin lu crarea S fân tu lu i D uh, nu în ţele
gem că în fiin ţa si viaţa celor ju stifica ţi şi ren ăscu ţi nu
m ai e n ici o n ed rep tate d u p ă ren aştere, ci că H ristos, cu
deplina Sa ascultare, a acoperit păcatele lor, care răm ân to
tuşi în n atu ra lor în această viaţă. P en tru cred in ţa şi as
cu ltarea Iui H ristos ei su n t declaraţi si con sideraţi sfinţi şi
drepţi, cu toate că, din cauza n aturii lor coru pte, su n t şi
răm ân p ăcătoşi p â n ă la inoart ".
45
Şi cu tonte că ju s tific a re a este n u m ai cev a ex tern ,

iar, p ro p riu -z is, nu are lo c o re n a şte re n ici o d a tă cu
ju s tif ic a r e a , n ici m ai tâ rz iu , p ro te s ta n ţii to tu şi
p re tin d că cel ju s tific a t tre b u ie să fie pe d ep lin c o n
v in s d e fericirea sa în v ia ţa v iito a re , ba ch ia r m ai
m u lt: că cel re n ă scu t nu m ai p o ate p ierd e m ântu irea,
cu m z ice L uther în scriso a re a sa „D esp re cap tiv itatea
b a b ilo n ic ă ": „ Vezi cât de b o g a t este creştin u l sau cei b o
tezat, căci ch ia r d acă a r v rea si tot nu p oa te p ierd e m â n
tuirea, fie p ă c a tele Iui o r icâ t d e m ari, a fară de cazu l cân d
nu v a m ai v rea să c r e a d ă " . E cu rio s cu m p ro te sta n ţii
în v a ţă că o m u l p o a te fi sig u r de m â n tu irea şi fe ri
cirea sa veşnică, când su sţin că m ân tu irea este nu m ai
un d ar al h a ru lu i, în tim p ce B ise rica n o astră şi cea
ro m a n o -ca to lică , d eşi în v a ţă că în actu l m ân tu irii are
u n rol în se m n a t cre d in ţa p e rso n a lă şi fap tele b u n e şi
că, p rin u rm a re, o m u l ar p u te a şti în tru câ tv a d acă a
m eritat m ân tu irea sau nu, şi cu toate că în v aţă că ju s
tifica rea este o re g e n e ra re , to tu şi su sţin că om ul nu
p o ate şi nici nu treb u ie să fie niciod ată sigu r de m â n
tu irea sa, o ricât de sfân tă ar fi viaţa p e care el o d uce,
p en tru că acesta este lu cru l ato tştiin ţei d u m n ezeieşti.
D a to ria sa este d e a se sili n u m ai să în a in te z e din
d esă v â rşire în d e să v â rşire şi, oricât ar fi de sus, să nu
crea d ă că a făcu t tot ce e a ce era n ecesar pentru m â n
tu irea sa, ci să ia în to td e a u n a seam a - cu m zice sfâ n
tul A p o sto l Pavel - să nu cad ă.
în v ă ţă tu ra p r o te s ta n ţilo r d esp re ju s tific a re şi
s fin ţire este, aşad ar, p e ric u lo a s ă pentru m â n tu ire şi
im o ra lă .
Ca şi în v ă ţă tu ra e x p u să până aici, a lu te ran ilo r,
este si în v ă ţă tu ra re fo rm a ţilo r. Nu n u m ai C alv in si
Z w in g li în sc rie rile lor, ci şi c ă rţile sim b o lice re fo r
m ate v o rb esc to ate d esp re u n actu s foren sis, im pu in tio
ju s titia e C h risli şi d esp re cred in ţa ca opyavov Âr|7i-
46
DOGMATICA IUBIRII
tik o v al ju stific ă rii. A cţiu n ea h a ru lu i d u m n e z e ie sc

este a ccen tu a tă ch ia r m ai m u lt d ecâ t în lu te ra n ism ,
ca sin g u ra ca u z ă eficie n tă a ju stifică rii.
A su p ra vieţii m orale a cred in cio şilo r, d o ctrin a re
form ată d esp re ju stific a re are m ai m u ltă in flu en ţă ,
p en tru că h aru l ju stific a to r nu e co n sid e ra t în m od
ex clu siv ca o fav o are d u m n e z eia scă d e a nu so co ti
p ăcatele om ului, ca ceva num ai extern, ci e şi cev a in
tern, o p u te re ca re d eştea p tă cred in ţa. „ C ân d D u m
nezeu ad u ce la în deplin ire p lan u l Său în cei aleşi sau o p e
rează în ei adevărata întoarcere - zice ca n o n u l 11 al
S in o d u lu i din D o rtre ch t - nu se în g rijeşte a tâ t de m u lt
de pred icarea extern ă a E vangheliei si de lu m in area m inţii
lor prin D u hul Sfânt, ca să p oată înţelege d rept şi discerne
cele ce su n t ale D u h u lu i lui D u m n ezeu , ci se în g rijeşte
mai ales ca si eficacitatea acelu iaşi D uh să p ă tru n d ă în in
teriorul om u lu i, să-i d esch id ă inim a, să în m oaie p e cel în
vârtoşat, să taie îm preju r p e cel netăiat, să im prim e voinţei
noi calităţi... A ceasta este acea regen erare p red ica tă atât de
m u lt în S cripturi, acea creaţie nouă, în v iere din m orţi şi
v iv ificare p e care D u m n ezeu o o p ereaz ă în noi fă r ă de noi.
A ceasta în să nu se face cu m va n um ai p rin tr-o d octrin ă ce
răsu n ă din afară, p rin tr-u n p recep t m oral etc., ci e o ap a
riţie cu totul su pran atu rală, fo a r te p u tern ic ă si totod ată
fo arte p lăcu tă, m in u n ată, sfântă, in d escrip tib ilă ... Şi în
voinţa deja ren ăscută nu lucrează n um ai D u m n ezeu , ci ea
însăşi, p u să în m işcare de D u m n ezeu . D e aceea se zice că
om u l îşi v in e cu ad ev ăra t în sin e si cred e p rin ac ea stă
g ra ţie p rim ită " .
D eo seb irea ese n ţia lă d in tre lu teran i şi re fo rm a ţi,
relativ la ju stific a re , este cu p rin să în d o ctrin a d esp re
p re d estin a re , ca re g ara n te a z ă la a ce ştia d in u rm ă
sigu ran ţa ju stificării. Pe cân d la C alvin p red estin area
e o a recu m co n d iţio n a tă , la Z w in g li este a b so lu tă şi
n eco n d iţio n ată.
47
Pr. IO AN MIHÂLCESCU
S c rie rile sim b o lic e ale re fo rm a ţilo r m ai în d u lcesc

p u ţin a sp rim e a teo riei lu i C alvin şi a lu i Z w in g li d e
sp re p re d e stin a ţie .
C â t p riv eşte ra p o rtu l d in tre p re d estin a ţie şi ju s ti
fica re, acesta este u rm ă to ru l: ju stifica rea nu c altcev a
d ecâ t a p lica rea ac tu lu i etern al p red estiu atiei în cei aleşi.
A cea stă a p licaţie se face astfel: D u m n ezeu d eşteap tă
cre d in ţa în om , p rin D u h u l S fâ n t p u n e în el to to d ată
şi săm ân ţa ren aşterii şi-l u n e şte cu H ristos. U nirea cu
H risto s p re m e rg e p rin u rm a re actu lu i p ro p riu -z is al
ju s tific ă rii. M ai m u lt ch ia r: fă ră ea nu se p o ate face
ju stificarea. „In ce fel p oate f i credinţa m ântuitoare — zice
C a lv in daca nu su n tem m u ţi cu H ristos ?" şi „Nu
p en tru că p rivim p e H ristos de departe, în a fară de noi, ni
se im p u tă /atribuie, n. red .j d rep tatea Lui, ci p en tru că
n e-am îm brăcat cu El şi su n tem în trupul Lui, de aceea ne
m â n d rim că su n tem cu El în co m u n itatea credin ţei" (In~
s titu tio ...). R e a lita te a u n irii cu H risto s treb u ie a d u să
în lu m in a cu n o ştin ţe i c e lu i ales p en tru ca să ştie cu
sig u ra n ţă că e ales sau că e fiu al lui D u m n ezeu . M o
m en tu l în ca re o m u l a ju n g e să se co n v in g ă d e sig u
ranţa m ân tu irii sale, în baza p rim irii lui H ristos prin
cre d in ţă , ca g a ra n t al m â n tu irii sale, este m o m en tu l
ju s tific ă rii p ro p rii, ca re se p o a te num i si im p u ta re a
(a co rd a rea , a trib u ire a , n. red.) d rep tăţii lu i H ristos.
O altă d iferen ţă în tre refo rm aţi şi lu teran i, relativ
la ju stific a re , este că p o că in ţa , care în lu teran ism p re
ce d e cre d in ţa şi d u c e la cred in ţi!, la re fo rm a ţi v in e
d u p ă cre d in ţă , ca un ro d al ei şi am b ele în co lţesc în
su flet n u m ai prin ascu ltarea p red icării E v an g h eliei şi
din citire a L eg ii v e c h i, a V e c h iu lu i T e sta m e n t.
F ap tele b u n e sunt, de asem en ea , p reţu ite m ai m ult la
re fo rm a ţi. D u p ă a ce a sta cu n o a şte om ul că este în
p o se s ia h aru lu i, d acă fa ce fa p te bu ne, p en tru că ele
s u n t rod ul cred in ţei.
48
DOGMATICA IUBIRII
B iserica ro m a n o -ca to lică în v a ţă , ca şi B ise rica

no astră, că m â n tu irea se câştig ă p rin h aru l d u m n e
zeiesc şi prin credinţă şi fapte bune din p artea om ului.
O d eo sebire p e care nu trebu ie s-o trecem cu v ed erea
există în tre B iserica noastră şi cea ro m an o -cato lică, pe
de o parte, şi cea p ro testan tă, pe de alta, în ceea ce
p riv eşte cred in ţa ju stifica to a re . Cu toţii co n sid eră m
cred in ţa ca u nu l d in tre factorii m ântu irii, dar în tim p
ce n o i şi ro m a n o -ca to licii o so co tim ca u n m e rit al
om u lu i, p entru că el nu se o p u n e la p rim irea haru lu i
d u m n e z eiesc, ca re o d eşteap tă, p ro te sta n ţii o c o n
sid e ră ca u n act ex clu siv al lui D u m n e z e u , fără să
co n stitu ie un m erit al o m u lu i, aşa în cât m ân tu irea se
redu ce în cele din u rm ă num ai la h aru l d u m n ezeiesc.
A ceastă co n clu zie este firească, dacă ne gând im la în
văţătura p ro testantă despre starea orig inară a p rim u
lu i om şi că d e re a lui. T o ate ace le în su şiri sp iritu a le
alese, care form au în starea o rig in a ră ce e a ce se n u
m eşte cu un cu v â n t „ju stiţia o r ig in a lii“, sau ce ea ce
noi n u m im „chipu l lui D u m n ezeu în o m “, erau , d u p ă
p ro testan ţi, în su şiri n atu rale ale o m u lu i, pe care le-a
p ierd u t p rin căd erea în p ăcat. P ierzân d ce le m ai
în alte în su şiri ale firii sale, aju n s a p ro a p e o bru tă,
n ed e o seb in d u -se , sp iritu al, d e a n im a le d ecâ t prin
ju stiţia civilis, o m u l este în m âna h aru lu i ca o p iatră,
ca un b asto n sau ca o u n ealtă în m ân a ce lu i ca re le
m ân u ieşte. în ace astă stare, atât d e ad â n c căzu t,
o m u l nu m ai pu tea d isp u n e nici d e a tâ ta v ig o are
sp iritu a lă ca să p rim ească, p rin cred in ţă p e rso n ală ,
h aru l care-1 ch em a şi care avea să-l d ucă la m ântuire,
ci ch ia r această cred in ţă i se dă tot d e către har. C o n
cep ţia d esp re că d e rea rad icală a o m u lu i p rin p ăcat
este, de asem en ea, cau za pentru care nici h aru l m ân
tu itor nu-1 p o ate ren aşte în a d ev ăratu l sen s al cu
v â n tu lu i, ci n u m a i n u -i so co teşte p ă ca te le, şi p en tru
49
ca r e o m u l, şi d u p ă ju stific a re , co n tin u ă să facă fap te

rele.
Nu to t aşa stau lu cru rile d u p ă în v ă ţă tu ra B isericii
n o a s tre şi a celei ro m a n o -c a to lic e . C ă d e rea nu este
a ic i r a d ic a lă , p e n tru că , după în v ă ţă tu ra
ro m a n o -c a to lic ă , p rin p ă c a t o m u l n -a p ie rd u t n im ic
d in ce e a ce era p ro p riu firii sale, ci n u m ai d aru rile
s u p ra n a tu ra le a le h a ru lu i d u m n e z e ie sc , iar prin
a c e a s ta frâu l d e au r ca re ţin ea în a sc u lta re tru p u l,
m a teria , faţă d e su flet, şi ca re p ă stra a stfel e ch ilib ru l
d in tre ele; iar d u p ă în v ă ţă tu ra B ise ricii n o astre,
p ie rz â n d şi a ce ste d a ru ri su p ra n a tu ra le şi în acelaşi
tim p slă b in d u -se şi p u te rile su fle te şti ale o m u lu i,
că d e re a e ste m are, p ie rd e re a în se m n a tă , d ar nu ra
d ic a lă şi ire p a ra b ilă . A stfe l, o m u l era în sta re să
ră sp u n d ă la ap e lu l h a ru lu i d u m n e z e ie sc p re v e n ito r
p rin tr-u rr act d e cre d in ţă şi p rin fa p te p e care le
d e şte a p tă n u m ai h aru l.
III. ORGANUL SAU MIJLOCITORUL
SFINŢIRII
Biserica
M â n tu ito ru l H risto s a ră scu m p ă ra t p e toţi o a m e
n ii d in ro b ia p ă ca tu lu i şi a m orţii, a a d u s m â n tu irea
p en tru to ţi sau i-a în d re p tă ţit pe toţi în a in te a lu i
D u m n ezeu , dar o m u l nu-şi p oate în su şi sin g u r m ân
tu irea, d up ă cu m n-a p u tu t nici s-o c â ş tig e sin g u r.
Pentru în tă rire a şi p ă stra rea h a ru lu i m ân tu ito r,
d o b â n d it p rin cred in ţa în El, M â n tu ito ru l a trim is
sfin ţilo r Săi a p o sto li p e Prea S fâ n tu l D u h , ca re să-i
co n d u că si să-i în v e ţe to t ad ev ăru l. S fin ţii ap o sto li,
lu m in a ţi şi co n d u şi de Prea S fâ n tu l D u h, au râ n d u it
sfin tele tain e, prin care să se co m u n ic e m ai d ep a rte
h aru l S fâ n tu lu i D u h şi au d ese m n a t ca u rm a şi ai lor
pe episcopi, preoţi şi diaconi, care să-i înveţe p e cred in
cioşi şi să-i cond u că spre m ântuirea în fapt a sufletelor
lor. B iserica în v ăţăto are sau ierarhia bisericească este,
aşad ar, m ijlo cito a rea m ân tu irii sau sfin ţirii o m u lu i.
N u m ai în sânul B isericii şi prin ascu ltarea şi u rm area
în v ă ţă tu rilo r p ro fe sa te de ierarh ii ei este cu p u tin ţă
în su şirea m â n tu irii sau sfin ţirea: E xtn i ecclesim ii n u l-
hi snlus. E a sin g u ră este m ijlo cito area sau o rg anu l
sfin ţirii, p en tru că n u m ai ea d isp u n e d e a d e v ă ra te le
m ijlo a ce n ece sa re sfin ţirii.
D ar ce este B iserica ?
M â n tu ito ru l H risto s, v o rb in d d esp re fra te le care
ne g reşeşte (M t. 18, 15), sp u n e că m ai în tâ i trebu ie
să-l m u străm în tre patru ochi. D acă nu ascu ltă , să
5!
rv. IOAN M1HÂLCESCU
m ai lu ăm d o i sau trei m arto ri, iar d acă nu ascu ltă

n ici d e ace ştia, să-l a d u c e m în a in te a B isericii, iar de
nu va ascu lta n ici d e B ise rică, să în ce tăm a-1 m ai
p riv i ca p e un frate, ci să n e fie ca un p ăg ân şi vam eş.
B ise rica treb u ie să fie, a şa d a r, d u p ă cu v in te le M â n
tu ito ru lu i, cel m ai în a lt trib u n al p en tru ju d e ca re a
n e în ţe le g e rilo r iv ite în tre creştin i. D in cin e se c o m
p u n e a cest tribu nal ne arată tot M ântu itoru l, prin c u
v in te le im e d ia t u rm ă to a re : „ A d ev ărat g ră iesc v ou ă:
O ricâte v eţi lega p e p ăm ân t, v or f i leg ate si în cer, şi
o ricâ te v eţi d ez leg a p e p ă m â n t, v or fi d ez leg ate si în cer".
P rin u rm a re , A p o sto lii şi u rm aşii lor su n t cei ca re
c o m p u n acest trib u n a l, B iserica.
A ltă d ată, p e cân d M â n tu ito ru l se afla în p ă rţile
C ez a re ii lu i F ilip , i-a în tre b a t p e A p o sto lii Săi: „ C in e
z ic oam en ii că su n t Eu, F iu l O m u lu i ? ¡ar ei au răspu n s:
Unii, loan B otezătoru l, alţii llie sau Ierem ia sau unul din
tre p ro oro ci. Şi le-a zis: D a r v oi cin e ziceţi că su n t ? R ă s
p u n z â n d Sim on Petru a zis: Tu eşti hlristosu l, Fiul lui
D u m n ezeu C elui viu. Iar lisu s, răspu n zân d, i-a zis: F eri
cit eşti, S im on e, fiu l lui io n a , căci nu trup şi sâ n g e ţi-au
d escop erit ţie aceasta, ci T atăl M eu, Cel din ceruri. Şi Eu
îţi zic ţie că tu eşti P etru si p e această p ia tr ă voi zidi B i
serica M ea si p o rţile ia d u lu i nu o v o r birui" (M t. 16,
13-18). D u p ă aceasta M ân tu ito ru l făgăd u ieşte că îi va
d a lu i Petru p u te re a ca o rice va lega pe p ă m â n t să fie
leg a t şi în ceruri, şi orice va d ez leg a p e p ăm ân t să f i e d ez
legat şi în cen tri. Prin c u v â n tu l „piatră", p e care M â n
tu ito ru l sp u n e că va în te m e ia B iserica Sa, se în ţe le g e
- cu m v o m v ed e a m ai d e p a rte - m ă rtu risire a lui
P etru că FIristos este F iu l lui D u m n ezeu , sau c re d in
ţa în d u m n e z e ire a Sa.
D acă, aşad ar, B iserica se în tem eiază p e cred in ţa în
d u m n e z e ire a lu i F Iristos, a tu n ci toţi câţi m ă rtu risesc
a ce a stă cred in ţă su n t fii ai B ise ricii sau m em b rii ei.
A c e st lu cru n e fiin d ex c lu s, ci, d im p o triv ă , p re su p u s
52
DOGMATICA IUBIRII
în tr-u n g rad m ai în alt la A p o sto li şi u rm a şii lor,

p u te m z ice că B iserica este to ta lita tea ce lo r ca re au
crezu t, cred şi v o r cred e în Tisus H risto s, ca a d e
v ă ra tu l Fiu al lui D u m n ezeu .
***
D in d efin iţia d ată B isericii re z u ltă că a e x ista t B i

serică şi în a in te d e v en irea M â n tu ito ru lu i H risto s,
căci şi în a in te de E l au fost o am en i, în sp e cia l din
sân u l p o p o ru lu i iu d eu , care au tră it şi m u rit cu n ă
d ejd ea în El ca R ăscu m p ărăto r al lu m ii. S e p o ate,
aşadar, v o rb i d esp re o Biserica a V echiului T estam en t si
desp re o B iserică a N ou lu i T estam ent.
T o t astfel se p o ate vorbi de o B iserică lu p tăto are şi
de o B iserică triu m făto are. B iserica lu p tă to are e s t e co
m u n ita tea tu tu ro r ce lo r care v ieţu ie sc p e p ă m â n t în
a d ev ă ra ta cred in ţă în lisu s H risto s. E a se n u m eşte
astfel p en tru că m em b rii ei treb u ie să lu p te n eco n
ten it îm p o triv a d u şm an ilo r din afară ai B isericii şi să
se stră d u ia scă din to ate p u te rile să p ă stre z e h aru l
m ân tu ito r, ce ea ce iarăşi reclam ă sforţare, în co rd are,
lu p tă su fletească. B iserica triu m fătoare este to talitatea
cred in c io şilo r ca re au trecu t din a ce a stă v iaţă în a r
m aţi cu cred in ţă şi năd ejd e în D u m n ezeu , în călziţi de
focu l d rag o stei, îm p o d o b iţi cu p o d o a b a fap te lo r
bu n e, în tr-u n cu v â n t este co m u n ita te a cred in cio şilo r
ră p o sa ţi, ca re au lu p tat în a ce a stă v ia ţă lu p ta cea
b u n ă şi d rea p tă şi au p rim it în ce ru ri cu n u n a slavei.
Pentru că lo cu in ţa acesto ra este în ceru ri, B iserica tri
u m fă to a re se m ai n u m eşte şi B iserică cerească sau îm
părăţia slavei.
C ân d fo lo sim d en u m ire a d e B iserică, în ţe le g e m ,
de o b icei, B ise rica lu p tăto are.
C red in ţa în lisu s H risto s fiin d co n d iţia ca re se
cere p e n tru ca cin ev a să fie m em b ru al B isericii, iar
53
b o te z u l, p o a rta p rin c a re se intră în B ise rică, se

în ţe le g e d e la sin e că su n t m em bri ai B isericii toţi o a
m en ii ca re au p rim it b o te z u l şi p ă strea z ă cred in ţa
m ă rtu risită la b o te z, c re d in ţa în p e rso a n a şi în v ă ţă
tura M ân tu itoru lu i H ristos. M ân tu irea fiind câştig ată
d e că tre d u m n e z e ie sc u l n o stru R ă scu m p ă ră to r p e n
tru toţi o a m en ii, fără d eo se b ire , şi B iserica îm p ă r
tăşin d o a m e n ilo r h aru l m â n tu ito r, u rm ea z ă că m e
n irea ei este să îm b ră ţişe z e în tre a g a o m en ire, ca toţi
o a m e n ii să se facă p ă rta şi ai m ijlo acelo r m ân tu ito a re
p e ca re ea le a re la d isp o z iţie , ca toţi să se m â n tu
iască. D e aceea si z ice M â n tu ito ru l A p o sto lilo r Săi:
„ M erg eţi în tonta lu m ea si p ro p o v ă d u iţi E van g h elia In
tontă făp tu ra. Cel ce va crede si se va boteza se va m ântui;
iar cel ce nu va cred e se va osân di" (M c. 16, 15-16) şi
„ M erg ân d, în văţaţi tonte n eam u rile, botezân d u -Ie în n u
m ele T atălu i..." (M t. 2 8 ,1 9 ) .
Cu toată a ce a stă te n d in ţă ex p resă a B ise ricii d e a
îm b ră ţişa p e toţi o a m e n ii, nu toţi au p rim it şi
p rim esc cred in ţa în H risto s, de aceea nu to ţi o am en ii
s u n t m e m b rii B ise ricii. T o ţi în să câţi au p rim it b o
tezul si ţin cred in ţa în H ristos, ch iar dacă ar fi în tin aţi
d e p ă c a te g rele, su n t m e m b rii B isericii. A ce a sta în
v a ţă şi su sţin e B iserica n o a stră şi cea ro tn an o -ea -
to lică, îm p o triv a p ro te sta n ţilo r W iclif, H us, C alv in ,
Luther, care spu n că m em brii Bisericii su n t n u m ai cei
d rep ţi şi sfin ţi, cei p re d e stin a ţi, iar nu şi cei p ă c ă to şi
şi re p ro b a ţi. F a lsitate a în v ă ţă tu rii lo r se v ă d e şte din
în su şi sco p u l B isericii, c a re este de a ed u ca, a form a
şi a c o n d u ce la m â n tu ire pe toţi o am en ii, care d is
p u n e d e m ijlo ace h a rice p en tru sp ă la rea p ă c a te lo r şi
ca re se sileşte m ai ales pe p ăcăto şi să-i ad u că la calea
a d e v ă ru lu i, căci, d u p ă cu v in te le M â n tu ito ru lu i, cei
b o ln avi, iar nu cei săn ăto şi au nevoie de doctor. A p o i
M â n tu ito ru l în su şi, v o rb in d d esp re B ise rică , o c o m
p ară cu ţarina, în care creşte grâu si neghin ă, cu nirea-
54
DOGMATICA IUBIRII
ja de p escu it, care p rin d e p eşti m ari şi m ici, cu zece f e

cioare, d in tre care n u m ai cin ci au fo st cu m in te, iar
cin ci fără m inte, cu un ospăţ de nuntă, la care iau p arte
şi bu n i şi răi etc. T o t M â n tu ito ru l n e în v a ţă , în ru g ă
ciun ea d om n ească, să n e ru găm ziln ic lu i D u m n ezeu
pen tru ie rta rea p ă ca te lo r şi a in stitu it în B ise rică
tain a p o că in ţe i, p en tru cu răţire a de p ă c a te şi îm p ă
carea cu D u m n e zeu , ce ea ce n-ar av ea sen s d a că B i
serica ar co n sta n u m ai din d rep ţi şi sfinţi.
A p o sto lii sp u n iarăşi lim p e d e că B ise ric a se
co m p u n e din d rep ţi şi p ăcăto şi. „ D a că zicem că p ăcat
nu avem , ne am ăgim p e noi în şin e şi ad ev ăru l nu este în
tru noi. D acă m ărtu risim păcatele noastre, El este cred in
cios si drept, ca să ne ierte p ăcatele si să ne cu răţea scă p e
noi de toată n ed rep tatea " (T In 1, 8-9). „ M ă rtu risiţi-v ă
unu l altu ia p ă catele si v ă ru gaţi u nu l p en tru altul, ca să
v ă vindecaţi" (Iac. 5 ,1 6 ), în d eam n ă sfân tu l A p o sto l la-
cov, iar sfân tu l A p o sto l Pavel co m p ară B iserica cu „o
ca să m are“ (Tac. 5, 16) în care „nu su n t n u m ai v ase de
au r şi de argint, ci şi de lem n şi de lu t; si u n ele su n t sp re
cinste, iar altele spre necin ste" (II T im . 2, 20).
în E p istola în tâi către C orinteni, cap ito lu l 5, găsim
un caz co n cret, al u n u i m are p ă că to s, un in cestu o s,
care a fost so co tit m em bru al B ise ricii p â n ă când
sfâ n tu l A p o s to l P av el a p o ru n c it să fie e x c lu s d in
B ise rică .
în lu p ta co n tra n o v aţien ilo r, d o n a tiştilo r şi p ela-
gienilor, B iserica p rim ară a accen tu at, p rin g u ra unui
C ip rian , A u g u stin , A m b ro z ie, le ro n im , T e rtu lia n ,
T e o d o re t şi alţii, că şi p ăcăto şii su n t m e m b rii B ise ri
cii atâta tim p câ t nu su n t exclu şi form al - ex c o m u n i
ca ţi - d in sân u l ei.
D in ce le sp u se, re zu ltă că în ce te a z ă a fi so co tiţi
m e m b ri ai B isericii:
1. A postaţii sau renegaţii, ad ică cei care leap ăd ă
cred in ţa creştin ă, p en tru că aceştia, d u p ă ex p resia
55
sfâ n tu lu i ap o sto l Pavel: „ calcă în picioare p e Fiul lui

D u m n ezeu , dispreţu iesc şi p ro fan eaz ă sângele L egăm ân tu
lui prin care au fo s t sfinţiţi şi n ecin stesc B iserica harulu i";
2. E reticii, ca re, d eşi nu le a p ă d ă cu totul cred in ţa
c re ş tin ă , to tu şi în v a ţă a se m e n e a ab eraţii, în câ t o r ă
n esc d e m o a rte în în să şi fiin ţa ei. D e aceea, B ise rica
din ce le m ai v ech i tim p u ri, p o triv it sfatu lu i sfân tu lu i
a p o sto l Pavel: „D e om u l eretic, du pă întâia şi a doua sfă-
tuire, fe r e ş te -t e " , a e x c o m u n ic a t din sân u l său p e toţi
e re tic ii ca re au p e rsista t în v e d e rile lor rătăcite;
3. S ch ism aticii, ca re re fu z ă să ascu lte de d iscip lin a
B isericii. D eşi v in a lor, în ap are n ţă, nu e m are, totuşi,
p e n tru că ei nu v o r să se su p u n ă B isericii, se ex clu d
ei în şiş i d in râ n d u l m e m b rilo r ei. M â n tu ito ru l în su şi
a sp u s: „D acă fratele tău... nu va ascu lta de B iserică, să-ţi
fie ţie ca un p ăgân şi v a m e ş " .
D e ş i to ţi m e m b rii B ise ric ii su n t eg ali în a in te a lu i
D u m n e z e u , căci, d u p ă e x p re sia sfân tu lu i a p o sto l
P a v el, în a in te a lu i D u m n e z e u nu este iu d eu , nici
elin , nici stăp ân , nici ro b, n ici p arte b ă rb ă tea scă şi fe-
m eia scă , ci toţi su n t fii ai Lui p rin cred in ţa în El (Gal.
3, 28), to tu şi, p en tru b u n u l m ers al B ise ricii p e p ă
m ânt, ca in stitu ţie c o m p u să din oam eni, M ân tu itoru l
în su şi a râ n d u it ca u n ii d in tre fiii B ise ricii - cei m ai
d e sto in ic i, m ai ap ţi, m ai lu m in a ţi şi m ai d e v o ta ţi lu
cră rii m ân tu irii lo r şi a lto ra - să aib ă rolul d e în v ă ţă
tori şi c o n d u că to ri p e c a le a a d e v ă ru lu i, iar ce ila lţi să
a sc u lte d e ace ştia , să se s u p u n ă lor şi să le u rm ez e .
M em b rii c o n d u c ă to ri în B ise ric ă fo rm ea z ă B iserica
co n d u că to a re sau în v ăţătoa re, o ri ierarh ia bisericească,
c a re co n stă din trei trep te: e p isco p a t, p re z b ite ra t şi
d ia c o n a t, iar m e m b rii c o n d u şi fo rm ea z ă B iserica as
cu ltă to a re sau tu rm a c re d in c io şilo r.
P ro te stan ţii nu re cu n o sc d eo se b ire a d in tre B iseri
ca co n d u că to a re şi cea ascu ltă to a re , d in tre ierarh ie şi
tu rm ă . Ei su sţin că toţi cre d in c io şii au p u te re s p iri
DOGMATICA IUBIRII
tu ală, în b aza p re o ţie i u n iv ersa le d e sp re c a re v o r

beşte sfân tu l a p o sto l Petru în în tâia sa e p isto lă : „Ini
m i su n teţi sem in ţie aleasă, p reo ţie îm p ă ră tea scă , n eam
sfânt, p o p o r ag o n isit de D u m n ezeu , ca să v estiţi în lu m e
bun ătăţile C elui ce v-a chem at din în tu n eric la lu m in a Sa
cea m in u n a tă " (2, 9) şi că d rep tu rile ie ra rh ie i nu su n t
de o rig in e d u m n e z eia scă , ci o m en e a scă , ad ică, că ea
nu este in stitu ită de D o m n u l H risto s, ci d e c r e d in
cioşi în d ecu rsu l tim p u lu i, p en tru că nu se p u te a u
o cu p a toţi de ce le sp iritu ale. Cu alte cu v in e , p re o ţia
se ex ercită n u m ai prin d eleg aţie d in p a rte a c o m u
n ităţii şi în n u m e le ei.
(A ceastă a se rţiu n e a p ro te sta n ţilo r şi c o m b a te re a
ei sunt cu n o scu te d estul de bine din Istoria d o g m elo r
şi d in D rep tu l b isericesc, de aceea nu in sist câ tu şi de
pu ţin a su p ra ei.)
C onstând din oam eni, având o ierarh ie de asem e
n ea a lcă tu ită din o am en i, B iserica lu p tă to a re este v i
zibilă. A cest lu cru este atât de lim p ed e, în câ t nici n-ar
m ai fi n ev o ie să fie am in tit, d acă p ro te s ta n ţii n -a r
su sţin e că B iserica este in v izibilă. în v ă ţâ n d că m e m
brii B isericii nu su n t toţi cei care au p rim it botezu l, ci
n u m ai cei p re d estin a ţi, şi cu m n u m ai D u m n e z eu îi
cu n o a şte p e cei p red estin aţi, p ro te sta n ţii au su sţin u t
că a d ev ărata B iserică este in vizibilă. T e o lo g ii p ro te s
tanţi m ai noi, recu no scân d falsitatea acestei aserţiuni,
recu rg la tot felul de so fism e p entru a su sţin e in v izi-
b ilitatea B isericii. Sfân tu l D u h, ca re lu crea z ă n e c o n
ten it în B iserică, este nev ăzu t - zic u nii d in tre ei - , ca
atare şi B ise rica este n ev ăzu tă. V iaţa p ă m â n te a sc ă
este n u m ai tim p u l crcd in ţe i - zic alţii - , tim p u l în
care v ed e m lu cru rile n u m ai ca în o g lin d ă , iar nu în
a d ev ă ra ta lo r realitate, ceea ce se va în tâ m p la n u m a i
în v iaţa v iito a re ; a şad ar n u m ai aco lo v o m p u te a
v ed ea B iserica.
57
Pr. I O A N M i H Ă L C E S C U
***
M â n tu ito ru l I Tristos n-a făcu t nici o d e o se b ire în

tre S fin ţii A p o sto li cu p riv ire la p u terea sp iritu ală pe
ca re le-a în cre d in ţat-o . E l i-a trim is p e toţi d eo p o triv ă
să p ro p o v ă d u ia sc ă E v a n g h e lia în toată lu m e a (Mt.
28, 19), sau la to ată fă p tu ra (M c. 1 6 ,1 5 ) şi le-a dat, de
a sem en ea , tu tu ro r d e o p o triv ă p u te re a d e a le g a şi
d ezleg a p ăcatele (M t. 1 8 ,1 8 ; In 20, 23). D u p ă ce M â n
tu ito ru l S -a în ă lţa t la ce ru ri şi d u p ă ce ei s-au îm b ră
c a t cu p u te re d e su s, p rin p o g o râ re a S fâ n tu lu i D u h
a su p ra lor, în z iu a C in ciz ecim ii, ei au co n d u s cu toţii
îm p re u n ă B ise rica lu i H risto s, d up ă cu m n e-o d o v e
d eşte faptu l aleg erii în co m u n a lu i M atia ca A po sto l,
în lo cu l lui Iu d a Isca rio tea n u l, in stitu irea d iaco n atu -
lu i şi m ă su rile lu a te în sin o d u l ap o sto lic. N ici unul
d in tre ei nu s-a b u c u ra t d e v re o a u to rita te sau de
v re u n d re p t m ai m a re fa ţă d e ce ila lţi, ci n u m a i ceea
ce h o tă rau în co m u n av ea a u to rita te p en tru toţi şi
p en tru fie ca re d in tre ei în p arte.
E p is co p ii, ca u rm a şi ai lo r, au p rim it a şa d a r şi ei,
cu toţii, p u te re eg ală. In tre ei, ca şi în tre A p o sto li, nu
este u n u l m ai m are d e c â t ce ilalţi. în tre a g a o rg a n iz a
ţie b ise rice a scă d e la în c e p u t ne ara tă că a u to rita te a
d e ca re d e p in d e a şi treb u ia să ascu lte fiecare ep iscop
în p a rte n-a fo st n icio d a tă un sing u r ep isco p , în v estit
cu p u teri şi d rep tu ri m ai m ari, ci a d u n are a ep isco p i-
lor. A stfel, h iro to n ia şi ju d e ca re a u n u i e p isco p se fac
de că tre m ai m u lţi a lţi ep isco p i, p o triv it ca n o a n e lo r.
T o t a stfe l şi c â rm u ire a B ise ricilo r d in tr-o p ro v in
cie sau stat se făcea d e ad u n area sau d e sin o d u l ep is-
co p ilo r din a ce a p ro v in cie sau din acel stat, care,
p o triv it can. 37 a p o sto lic , tre b u ie să se ţin ă d e d o u ă
o ri p e an şi să h o tă ra sc ă ce le d e cu v iin ţă p en tru p ă s
tra rea d o g m e lo r şi a p la n a re a n e în ţe le g e rilo r ce s-ar
ivi. D u p ă cu m sin o d u l p ro v in cia l este a u to rita te a b i
58
D O G M A T IC A IU BIRII
sericească cea m ai în altă pentru B iserica p ro v in cială ,

tot astfel sin o d u l ecu m en ic este a u to rita te a su p rem ă
p en tru în tre a g a B iserică. în to td e a u n a c h e stiu n ile
care au p riv it în tre a g a B iserică au fo st re z o lv a te n u
m ai de sin o a d e le ecu m en ice. N icio d ată un sin g u r
ep isco p - o ricare ar fi fost ra n g u l p e ca re l-a r fi av u t
el d u p ă d rep tu l u m an şi o ricâ t de m are ar fi fo st a u
toritatea lui m orală şi teologică - n-a rezo lv at în m od
d efin itiv ch e stiu n i care p riv eau în tre a g a B ise rică.
A u torita tea su p rem ă în B iserică este, aşa d a r, d u p ă
în v ă ţă tu ra B ise ricii noastre, sin odu l ecu m en ic.
B iserica ro m an o -cato lică su sţin e că cea m ai în altă
au to ritate în B iserică este ep iscop u l R o m e i sau papa.
T itlu l de p ap ă în să, care co re sp u n d e ce lu i d e p a tri
arh, nu este un titlu sau un ran g d e d re p t d iv in , ci
n u m ai u n u l de d rep t u m an , şi ca atare nu p o ate co n
feri su p e rio rita te asu p ra ce lo rla lţi e p isco p i. în c e r
cările te o lo g ilo r ro m a n o -ca to lici d e a sp rijin i a u to ri
tatea p ap ei, ca a u to ritate su p rem ă, p e d rep tu l d ivin ,
d upă cu m vom ved ea ceva m ai d ep arte, au răm as in
fru ctu oase. în săşi isto ria ne arată că p re te n ţiile p a p i
lor în a ce a stă p riv in ţă s-au lo v it şi sfă râ m a t tim p de
v eacu ri d e d rep tu rile sin o ad elo r. A b ia în a d o u a
ju m ă ta te a seco lu lu i trecu t, când p a p a a fost d eclara t
infailibil - la sinodu l de la V atican, 1870 - , abia atu nci
lu pta d in tre p a p ă şi sin o ad e a lu at sfâ rşit în m od o fi
cial. S in o d a liştii nu s-au stin s în să toţi. Prin u n ele
locu ri şi d in cân d în cân d se m ai a u d e câ te un glas
răzleţ, dar p u tern ic, care ad u ce am in te p ap ei, ca p ro
fetul N atan reg elu i D avid , că a d ep o sed at B iserica de
un cirept al ei, în folo su l său p erso n al.
în v ă ţâ n d că au to ritate a su p rem ă în B iserică este
sin o d u l ecu m e n ic, B iserica n o astră nu în v a ţă cu
aceasta că el este şi capu l sau şefu l B isericii, ci ace astă
cin ste o lasă în te m e ie to ru lu i ei, M â n tu ito ru lu i H ris-
tos. S in o d u l este n u m ai co n d u că to ru l v ă z u t al B ise
59
Pr. I O A N M I I I Â L C E S C U
ricii, un fel d e co n siliu d e fam ilie , care ţin e lo cu l c a

p u lu i fa m ilie i, d ar a d e v ă ra tu l co n d u că to r, cap u l
m a rii fa m ilii c re ştin e e ste în su şi M â n tu ito ru l, ca re a
fă g ă d u it A p o sto lilo r S ăi, şi p rin ace asta şi u rm a şilo r
lo r, că va fi cu ci în toate zilele, p â n ă la sfâ rşitu l v ea cu
rilor. Iar a fi cu ei nu p o a te în se m n a altce v a d e c â t a
co n lu c ra cu ei, a-i în d re p ta p e calea cea a d e v ă ra tă şi
p rin a ce a sta a co n d u c e El în su şi B iserica Sa.
T o t M â n tu ito ru l le sp u n e A p o sto lilo r S ă i că cei
care v o r ascu lta cu v ân tu l lor, de EI ascultă, si cei care se
v o r lep ăda de ei, de El se leap ăd ă, ce ea ce iarăşi în s e a m
nă că E l este ce l ca re, în ch ip n ev ăzu t, p ro p o v ă
d u ie şti1 cu v â n tu l d u m n e z e ie sc prin g u ra A p o sto lilo r
şi a u rm a şilo r lor. P en tru a ce e a şi p o ru n ce ş te El
A p o sto lilo r S ă i, zicâ n d : „ să nu v ă n u m iţi în văţători, că
în v ă ţă to r u l v ostru este u n u l: H risto s" (M t. 23, 10).
P re c u m M â n tu ito r u l în s u ş i e ste în v ă ţă to r u l
su p re m şi u nic în B ise ric ă şi d u p ă în ă lţa re a S a d e p e
p ă m â n t la cer, tot a stfe l E l este si a rh ie re u l şi câ r-
m u ito ru l su p re m al B ise ric ii sau „ in ai-iu arele p ă s to
rilor" , cu m îl n u m e şte sfâ n tu l ap o sto l P etru.
Sfân tu l A p o sto l Pavel sp u n e lăm u rit că M â n tu
itorul H ristos este cap ul Bisericii, iar aceasta este trupul
Său. D in m u ltele lo cu ri în care se sp u n e aceasta, m ai
lim pede este urm ătorul: „Bărbatul este cap femeii, precum
si H ristos este cap B isericii, trupul Său, al cărui m ân tu itor
si este. Ci precu m B iserica se su pu n e lui H ristos, aşa şi f e
m eile bărbaţilor lor, întru totul" (Ef. 5, 23-24).
în v ă ţă tu ra a ce a sta a fo st p ro fe sa tă şi d e ce i m ai
m u lţi S fin ţi P ărinţi.
Nu to t a stfel în v a ţă B ise ric a ro m a n o -c a to lică . Ea,
a firm â n d - cu m am v ă z u t - că p a p a este a u to rita te a
su p re m ă în B ise rică , s u sţin e to to d a tă că el este şi c a
p u l v ă z u t al B isericii, s in g u ru l re p re z e n ta n t al lu i
E Iristo s p e p ăm ân t.
60
Să v ed em m ai de ap ro ap e p e ce se în te m e ia z ă ro-
m a n o -ca to licii în su sţin e rile lor.
1. P asaju l d in M atei (16, 13-19), u n d e citim : „ V e
n ind lisu s în p ărţile Ceznreii lui Filip, îi în treba p e
ucenicii Săi, zicân d: C ine zic oam en ii c ă su n t eu, Fiul
O m u lu i ? Ia r ei au răspun s: Unii, loan B otezătoru l, alţii
llie sau lerem ia sau u nu l din tre prooroci. Si le-a zis: D ar
voi cin e ziceţi că su n t ? R ăspu n zân d Sim on P etru a zis:
Tu eşti H ristosu l, Fiul lui D um n ezeu C elui viu. Iar lisus,
răspunzând, i-a zis: F ericit eşti, Sim one, fiu l lui Iona, căci
nu trup şi sân ge ţi-au descoperit ţie aceasta, ci T atăl M eu,
Cel din ceruri. Si E a îţi zic ţie că tu eşti P etru şi p e această
p ia tră voi zidi B iserica M ea si p orţile iad u lu i nu o v or
birui. Şi îţi voi da cheile îm părăţiei ceru rilor şi orice vei
lega p e p ă m â n t s ă f i e legat si în ceruri, şi orice vei d ezleg a
p e p ăm ân t să fie d ezleg at şi în ceru ri" .
R o m a n o -ca to lic ii su sţin că din a ce st cita t re ie s cu
claritate d o u ă lu cruri: a) că Petru este tem elia p e care
este zid ită B iserica şi b) că lui sing u r i s-a d at p u terea
ch eilo r sau a ju risd ic ţie i în to ată B iserica, iar p a p a fi
ind urm aşul său d irect p e Scau n u l ro m an , a m o şten it
el sin g u r d in tre to ţi ep isco p ii B isericii cre ştin e acest
p riv ileg iu , el este d eci cap ul B isericii. C u m stau lu
c ru rile în ce e a ce p riv eşte afirm a ţia că p a p a este u r
m aşul sfân tu lu i Petru, vom v ed ea pu ţin m ai d eparte;
să a n a lizăm m ai în tâ i d acă din cita tu l de m ai' sus
re z u ltă ceea ce su sţin te o lo g ii ro m a n o -c a to lici.
M â n tu ito ru l nu îi sp u n e Iui Petru că v a z id i B ise
rica Sa p e el, căci atu n ci n-ar fi zis: „T u eşti P etru şi p e
această p iatră...", ci: Tu eşti Petru şi p e tin e voi zid i Bi
serica. T e x tu l o rig in a l m ai ales nu lasă loc n ici u n ei
a lte in te rp re tă ri, căci iată cu m su n ă: Kayco 5e croi
t a r y c o , o t i c r u ei Flexpoţ, K o a e m xaurr| xr| i r e x p a
oiKo5o|J.r|Ga) |_iou rr|v £KK^r|cnav, Koa 7tu?axi a5ou ot>
KaTiGX'UGO’UGiv o a m ^ . D acă p rin cu v in te le „şi p e
a c ea stă p ia tră " , M ân tu ito ru l l-a r fi d e se m n a t p e
61
Pr. I O A N M IH Â LC K SC U
Petru, atu n ci ar fi zis d esig u r: em t o u t w tco nexpco. Ce

în se a m n ă şi ce tre b u ie să în se m n e a tu n ci cu v â n tu l
„ p iatră" d in a ce st c i t a t ? S-au d at trei in terp retă ri
a ce stu i c u v â n t şi fie ca re d in tre ele este în te m eia tă .
a) U nii în ţe le g p rin p ia tră p e în su şi Iisus H ristos.
A şa , d e ex., F ericitu l A u g u stin spu ne: „B iserica uu va
trece, pen tru că e zidită p e piatră, de la care. a p rim it Petru
n u m ele său ; p en tru că nu de la Petru vin e piatră, ci Petru
d e la p iatră, p recu m nu H ristos v in e de la creştin , ci
creştin de la H ristos. P en tru aceea, dar, zice D om n u l: p e
ac ea stă p ia tră voi zidi B iserica M ea, p en tru că P etru z i
sese: Tu eşti H ristos, F iu l lui D u m n ezeu celui viu. P e
a c ea stă piatră, aşadar, p e ca re ai m ărtu risit-o tu, voi zidi
B iserica M ea, zice EI. P iatra ad ică era H ristos; p e tem elia
aceasta s-a zid it în su şi P etru. N im en i, adică, nu p oa te
p u n e a ltă tem elie d ecâ t cea p u să, ad ică lisu s H risto s" . Şi
în altă p arte, tot la F ericitu l A u g u stin , citim : „T u eşti
P etru şi p e a ceastă p ia tră , p e care ai m ă rtu risit-o tu, p e
ac ea stă p ia tră p e care ai cu n o scu t-o zicân d: Tu eşti H ris-
tosul, Fiul lui D u m n ezeu celu i viu, pe aceasta voi zidi B i
serica M ea; vasăzică: P e M in e însum i, Fiul lui D u m n ezeu
celu i viu, i ’oi zidi B iserica M ea. Pe tine te voi zid i p e
M ine, iar nu p e M in e pe tin e" . M ai lăm u rite d ecât a ce s
te cu v in te ale F e ricitu lu i A u g u stin , cu greu s-ar
p u te a sp u n e altele.
Ş i în S fâ n ta S c rip tu ră g ăsim n u m e ro a se lo cu ri -
ca re în tă re sc sp u se le lu i A u g u stin - în care n u m ai
M â n tu ito ru lu i I se d ă n u m e le de p iatră. A şa, de
ex e m p lu , în p sa lm u l 117, 2 2 găsim cu v in tele: „P iatra
p e care n-au băgat-o în senină ziditorii, aceasta s-a fă c u t în
capu l u nghiului. D e la D om n u l s-a fă c u t aceasta şi m in u
n ată este în ochii n oştri". A c e le a şi cu v in te le ap lică
M â n tu ito ru l la S in e , cân d zice: „A u, n -aţi citit n ici
od a tă în S criptu ri: P iatra p e care n-au b ăg at-o în sea m ă
zid itorii..." . T o t astfel a v em cu v in tele p ro o ro cu lu i Isa-
ia „ lată, pun în Sion P iatra din cnpul u n ghiu lu i, aleasă,
62
D O G M A T IC A IU B IR II
de m are preţ, şi cel ce va crede în ea nu se va ru şin a" .

A ceste cu v in te su n t a p licate tot M â n tu ito ru lu i d e
Sfân tu l A p o sto l Petru (I Pt. 2, 6). S fâ n tu l A p o sto l
P av el îl n u m e şte p e D o m n u l H risto s p ia tră şi
tem elie u n ică a B isericii: „P ărin ţii n oştri t o ţ i ... aceeaşi
m ân care d u h ov n icea scă au m ân cat şi toţi aceeaşi b ău tu ră
du h ov n icească au băut, că beau din p ia tra du hovn icească,
iar p iatra era H ristos" şi „ A ltă tem elie n im en i nu p oa te
pu ne, d ecât cea pu să, care este H risto s" . A c e ste cita te
b ib lice dau o d eo se b ită tărie cu v in telo r lui A u g u stin
şi in firm ă cu to tu l in te rp re ta re a te o lo g ilo r ro -
m a n o -cato lici, d u p ă care p rin p ia tră se în ţe le g e
Petru.
b) A lţi in terp reţi în ţe le g p rin c u v â n tu l „piatră"
m ărtu risirea lui Petru: „Tu eşti H ristosu l", sau, cu alte
cu v in te, cred in ţa în H ristos. A şa sp u n e sfâ n tu l Ioan
G u ră de A u r: „P e această p ia tră voi zidi B iserica M ea
v rea să spu n ă: p e credin ţa m ărtu risirii tale voi zidi B ise
rica" . Iar sfân tu l A m b ro zie zice: „ C redin ţa este tem elia
B isericii, căci nu despre trupu l lui P etru, ci d esp re cre
d in ţă s-a zis: şi p orţile iadulu i nu o v or b iru i" .
c) A lţii, în fine, au în ţeles p rin „piatră" p e toţi
A postolii. A şa, de pild ă, O rigen spu ne: „Tu eşti Petru.
P ia tră în să este fiecare în văţăcel al lui H ristos. A u d oa ră
socoteşti tu că n u m ai pe P etru se zid eşte toată B iserica ?
C e vei zice de Ioan, fiu l tun etu lu i, si de toţi ceilalţi A p o s
toli ? A u d oa ră vei în drăzn i să zici că p o rţile iad u lu i nu
v or biru i pe P etru, dar vor biru i p e ceilalţi A p ostoli ? Nu
se îm p lin eşte oare cu toti si cu fiecare în p a r te cu vân tu l:
P orţile iadu lu i nu o v or biru i 1 şi: P e a c ea stă p ia tr ă voi
zidi Biserica M ea ?". In acest sens, în care O rig en îl n u
m eşte pe Petru piatră, ad ică p iatră ca şi ceilalţi A p o s
toli, îl n u m esc ad esea p e Petru p iatră şi alţi P ărin ţi şi
scriito ri b iserice şti, ca: C ip rian , T e rtu lia n , Iero n im ,
Ilarie, A u g u stin ş.a.
63
Pr. I O A N M IH Ă LCFSCU
N ici u na d in tre in te rp re tă rile d ate de v ech ii co

m e n ta to ri a ce sto r c u v in te nu se p o triv e şte cu in ter
p re ta re a teo lo g ilo r ro m an o -cato lici, ceea ce d o v e d e ş
te că aceasta este neîn tem eiată, arbitrară şi inovatoare
şi nu p o ate serv i ca bază a în v ă ţă tu rii p e care v o r s-o
c lă d e a sc ă p e ea.
T o t aşa d e p u ţin fa v o ra b ilă ro m a n o -c a to licilo r
este şi in te rp re ta re a c u v in te lo r d e la fin ele cita tu lu i
d e m ai sus: „Şi îţi v oi da clicile îm părăţiei ceru rilor...''.
P u terea ch e ilo r n -a fost co n ferită în m od ex clu siv lu i
P etru . C h ia r din a ce st cita t v ed e m că M â n tu ito ru l a
a d re sa t în tre b a re a „ C in e zic oam en ii că su n t Eu ?" şi
„ Voi cin e cred eţi c ă su n t ?" tu tu ro r A p o sto lilo r. E la
m intea o ricu i că şi răsp u n su l pe care l-a dat Petru - şi
ca re a r fi p u tu t fi d at d e o ric a re altul d in tre A p o sto li
- n -a fost d at d e c â t în n u m ele tu tu ro r A p o sto lilo r şi
ca atare şi făg ăd u in ţa d ată de M ân tu ito ru l H ristos lui
Petru nu-1 p riv e a n u m a i p e el, ci p e toţi A p o sto lii, în
n u m ele căro ra el v o rb ise. A şa au în ţeles această făgă
d u in ţă cei m ai m u lţi co m e n ta to ri. E d estu l să-l cităm
p e F ericitu l A u g u stin , ca re zice: „D eşi, toţi fiin d în tre
baţi, iitnuai P etru răsp u n d e: „T u eşti H ristosuT' şi lui i se
zice: „Iţi voi da cheile îm p ărăţiei cerurilor'', totuşi n im en i
s ă nu so co tea scă cu m v a că n u m ai el sin g u r ar fi p rim it
p u terea de a lega şi d ezleg a, de v rem e ce, p recu m ră sp u n
su l 1-a dat p en tru toţi, tot aşa şi fă g ă d u ia la a p rim it-o îm
p reu n ă cu toţi, aşa zicân d, ca rep rezen ta n t al acestei
unităţi; şi pen tru aceasta v orbeşte unul pentru toţi, pen tru
că este u n itate în toţi".
C h ia r în E v a n g h e lie g ăsim lo cu ri în care se sp u n e
clar că această p u tere s-a dat tu tu ror A p o sto lilo r d eo
p o triv ă . T e x tu a l, a c e le a ş i cu v in te, n u m a i că în locul
s in g u la r u lu i g ă s im p lu ra lu l, le în tâ ln im to t la
e v a n g h e listu l M a te i (18, 18) şi la e v a n g h e listu l Io an
(20, 21). La sfâ n tu l Io an se v ed e în că şi m ai cla r că
p u te re a ju ris d ic ţio n a lă se dă tu tu ro r A p o sto lilo r d e
64
o potrivă, căci M ân tu itoru l spu ne: „P ace v o u ă ! Precum

M -a trimis p e M ine Tatăl, v ă trim it şi Eu p e voi. Şi zicân d
acestea, a su fla t asu pra lor şi le-a zis: L u aţi D uh S fân t;
cărora le veţi ierta păcatele, le v or f i iertate şi cărora le veţi
ţine, v or f i ţin u te" . A ici nu n u m a i că d ă tu tu ro r S fin
ţilor A p o sto li p u te rea iertării p ăcatelo r, ci le şi sp u n e
că -i trim ite şi-i în v e ste şte p e to ţi cu a ce e a şi p u te re şi
a u to rita te cu care a fost trim is şi în v e stit E l în su şi de
T atăl.
2. P en tru su sţin e rea a firm a ţie i că n u m a i sfâ n tu l
Petru a p rim it p u te rea ju risd ic ţio n a lă , te o lo g ii ro-
m a n o -ca to lici in v o că m ai d e p a rte u rm ă to a re le c u
v in te, p e c a re M â n tu ito ru l i le -a a d re sa t lu i P etru p e
ţărm u l la cu lu i T ib eriad ei, d u p ă în v ie re: „S im on e, fiu l
lui lon a, M ă iu beşti tu m ai m u lt d ecâ t aceştia ? El a răs
p u n s: Da, D oam n e, Tu ştii că Te iu besc. Z is-a lui: P aşte
m ieluşeii M ei. Iisus i-a zis iarăşi, a dou a oară: Sim one, fiu l
lui lon a, M ă iu beşti ? El ¡-a zis: Da, D oam n e, Tu ştii că
Te iubesc. Z is-a lisu s lui: P ăstoreşte oile M ele. Iisus i-a zis
a treia oară: S im on e, fiu l lui lon a, M ă iu beşti ? P etru s-a
în tristat, c ă i-a zis a treia oară: M ă iu beşti ?, şi I-a zis:
D oam n e, Tu stii toate. Tu stii că Te iu besc, lisu s i-a zis:
P aşte oile M ele" (In 2 1 ,1 5 -1 7 ).
P en tru că în S fâ n ta S c rip tu ră e x p re sia „a paşte"
are a d ese a în ţe le su l de „a co n d u ce, a a d m in istra " -
ca, d e ex., în u rm ă to ru l cita t d in S fâ n tu l A p o sto l
P av el: „L u aţi am in te de voi în şiv ă şi de toată turm a, în
tru care D u h u l S fân t v-a pu s p e voi episcopi, ca să p aşteţi
B iserica lui D u m n ezeu , p e care a câ stig at-o cu în suşi
scu m p sâ n g ele Său" (Fap te 20, 28) - , te o lo g ii ro m a n o -
ca to lici p retin d că prin cu v in tele d e m ai su s M â n tu i
toru l i-a d at sfâ n tu lu i P etru, şi n u m a i lu i, îm p u te r
n icirea de a co n d u ce B iserica sau d e a fi cap u l ei.
C u v in tele a ce ste a în să, d ep arte d e a fi o îm p u te r n i
cire d eo se b ită, su nt, d im p o triv ă, o d o ja n ă p en tru în
treita lu i le p ă d a re de S tă p â n u l şi în v ă ţă to ru l său la
65
Fr. I O A N M IH Â L C E SC U
în ce p u tu l p a tim ilo r, în cu rte a a rh iere u lu i. A ltfe l ce

ro st a r a v e a în tre b a re a re p e ta tă d e trei ori, n u m ire a
lu i Petru cu n u m e le p e care-1 p u rta se în a in te de
A p o s to la t şi în tris ta re a lu i d u p ă a treia în tre b a re ?
R o m a n o -ca to lic ii a firm ă că P etru s-a în trista t p en tru
c ă şi-a d a t se a m a d e g re u ta te a în să rcin ă rii c a re i s-a
în cre d in ţa t. D a r d e ce nu s-a în trista t P etru şi a tu n ci
câ n d i-a d at M â n tu ito ru l p u te rea ch eilo r, d acă e ad e
v ă ra t, cu m su sţin ro m a n o -c a to licii, că n u m a i lu i i s-a
d a t a ce a stă p u te re ? A d e v ă ru l este că p rin a ce ste c u
v in te M â n tu ito ru l îl re in te g re a z ă în A p o sto la t pe
sfân tu l P etru , care p ierd u se această v red n icie p rin în
treita le p ă d a re cu ju r ă m â n t d in cu rte a a rh iere u lu i.
A stfel au în ţeles a ce st p asaj toţi P ărinţii bisericeşti.
E d estu l să-l cităm p e F ericitu l A u g u stin , ca re e a p u
sea n şi ţin u t la m a re c in s te d e ro m a n o -c a to lici. Iată
cu m se e x p rim ă el in tr-o p re d ică la z iu a S fin ţilo r
A p o s to li P etru şi P a v e l: „N u f i trist, A p o s t o l e !
R ă sp u n d e în tâia, a dou a, a treia oară. D e trei ori să
în v in g ă în d ra g oste m ă rtu risirea , p en tru că de trei a în
v in s în fr i c ă lepădarea. T reb u ie d ezleg at de trei ori ceea ce
s-a leg at de trei ori. D ez lea g ă prin d ragoste ceea ce ai legat
prin fr i c ă " . A ltă d a tă , iarăşi, co m e n tâ n d a ce st pasaj
A u g u stin zice: „ P en tru în treita lep ăd are se fa c e în treită
m ărtu risire, ca să nu s lu je a s c ă lim ba m ai pu ţin d ra g ostei
d ecâ t fric ii..., să f i e o d o v a d ă d e d ra g oste a p a şte turm a
D om n u lu i, d a c ă a f o s t un sem n de fr i c ă lep ă d area d e P ă s
to ru l" .
3. U n alt text in v o c a t de ro m an o -cato lici este aces
ta: „Sim one, Sim one, ia tă satan a v-a cerut să v ă cearnă, ca
p e g râ u ; iar Eu M -am ru g at p en tru tine să nu p ia r ă cre
din ţa ta. Şi tu, oarecân d , în torcân du -te, în tăreşte p e fr a ţii
tăi" (Lc. 22, 3 1 -3 2 ). P en tru că M â n tu ito ru l z ic e că se
v a ru g a n u m a i p e n tru P etru , şi el să în tă re a sc ă p e
fra ţii săi, ro m a n o -c a to lic ii zic că aici este v o rb a d e o
p u te re d e o se b ită d a tă lu i P etru , d e u n p rim a t al lu i
66
faţă de ceilalţi A postoli. D ar şi aici, ca şi m ai sus, ad e

v ăru l e cu totu l altul: cu v in tele acestea su n t ro stite de
M â n tu ito ru l în a in te de p a tim ile S a le şi su n t o p ro o -
ro cie a lep ăd ării lui Petru şi a re in te g ră rii lu i în a p o s
tolat. în tă rire a p e care el av ea s-o a d u că ce lo rla lţi
S fin ţi A p o sto li nu era p rin cu v â n t, p o ru n că o ri sfat,
p o rn ite d e la el ca de la un su p erio r, ci p rin fap tă,
ad ică p rin isp ita lui. D o v ad ă p en tru a ce a sta este şi
te rm e n u l „ fra ţi“ cu care M â n tu ito ru l n u m e şte p e
ce ila lţi sfin ţi A p o sto li.
4. S fâ n tu l e v a n g h e list M a te i, în e n u m e ra re a
S fin ţilo r A p o sto li, îl n u m eşte p e P etru „cel d in tâ i":
„ N u m ele celor doisprezece A postoli su n t acestea: în tâ i Si-
m on, cel n u m it P etru, si A n drei, fr a te le lu i..." (10, 2).
P en tru că nu se sp u n e în co n tin u a re: al d o ilea , A n
d rei, al treilea , Iaco v şi aşa m ai d e p a rte , re z u ltă -
p retin d ro m an o -cato licii - că aici e v o rb a d esp re p ri
m a tu l lu i P etru .
în lo cu l p a ra le l în să (Lc. 6 ,1 4 ) , P etru nu m a i este
n u m it „ ce l d in tâ i", ce ea ce ar fi tre b u it să se facă n e
g reşit, d acă p rin acest ca lifica tiv d e la sfâ n tu l M a te i
s-ar fi în ţe le s ce v a d eo seb it. „ C el d in tâ i" e P etru
d u p ă tim p u l ch e m ă rii la A p o sto la t, iar nu ca a u to ri
tate. A stfe l au în ţeles acest îoc toţi co m en tato rii. A şa,
d e p ild ă, F e ricitu l A u g u stin zice: „ P etru e cel din tâi,
iar P av el cel m ai de pe u rm ă", re fe rin d u -se , fă ră în
d o ială, la o rd in e a în tim p în ca re au fo st c h e m a ţi la
A p o sto la t.
„Tu eşti Sim on, fiu l lui Ion a; te v ei n u m i C hifa (ce
se tâlcu ieste: P etru )“ (In 1, 42). F a p tu l că i-a sch im b a t
n u m ele în se a m n ă - zic ro m a n o -c a to licii - că M â n tu
ito ru l a a v u t d e la în ce p u t în v e d e re ce v a d eo se b it
p entru Petru. D ar la M arcu (3 ,1 7 ) v ed e m că şi Io an şi
îa co v p rim e sc to t atu n ci n u m e le d e „ B o a n e rg h e s ".
N atan ael a prim it, de asem en ea, în A p o sto lat n u m ele
d e B a rto lo m eu ; Iu d a al lu i Iaco v a p rim it su p ra n u
67
Pr. Î O A N M IH Ă L C E SC U
m e le d e T ad eu l sau L ebeu l; Sim o n , p e cel d e Z elotu l,

iar M a te i, în a in te d e a fi A p o sto l, se n u m ea Levi, aşa
că m ai m u lt d e ju m ă ta te d in A p o sto li şi-au sch im b a t
n u m ele , ce ea ce ar în se m n a , d u p ă lo g ica ro m a n o -
catolicilor, că toţi aceşti A p o sto li au prim it o întâietate.
S c h im b a re a n u m elu i în să era şi este în că un o b icei în
O rie n t şi se face a tu n ci câ n d cin ev a îm b ră ţişea z ă o
n o u ă carieră. O b iceiu l s-a p ăstrat în creştin ism , la in
tr a re a în m o n a h ism .
D in to ate a cestea reiese că sfântu l Petru nu s-a b u
cu ra t ele nici u n p rim a t faţă d e ce ila lţi A p o sto li.
A c e a sta ar fi fo st în c o n tra d ic ţie cu în v ă ţă tu ra e x
p re să a M â n tu ito ru lu i. O ri d e câte o ri se v o rb e ş te în
B ise rică d e u n p rim a t sp iritu a l, se u ită sfa tu rile p e
c a re M â n tu ito ru l le-a d a t S fin ţilo r A p o sto li, felu l
cu m a a ră ta t E l că în ţe le g e în tâ ie ta te a , a tu n c i cân d
m a m a fiilor lu i Z eveciei s-a ap ro p iat de D ân su l şi L-a
ru g a t să a co rd e fiilo r ei p riv ile g iu l d e a şed ea u n u l
d e -a d rea p ta , şi a ltu l d e -a stâ n g a Sa în îm p ă ră ţia Sa.
„ Ş tiţi c ă ocârm u itorii n eam u rilor dom n esc p este ele şi cei
m ari le stăpânesc. N u tot aşa va f i între voi, ci care între voi
va v rea să f i e m are să f i e slu jitoru l vostru. Şi care în tre voi
v a v rea s ă f i e în tâiu l s ă v ă fie v ou ă slugă, d u p ă cum şi Fiul
O m u lu i n-a ven it s ă I se slu jească, ci ca să slu jea scă El şi
să-S i dea su fletu l ră scu m p ăra re pen tru m u lţi" (M t. 20,
25-29).
C in e în ţe le g e cu m se c u v in e şi are în m in te ace ste
cu v in te ro stite de M â n tu ito ru l, nu se m ai g â n d e şte şi
nu m a i u m b lă d u p ă în tâ ie ta te , care nu a d u ce d ecâ t
g lo ria d eşartă şi trecă to a re a acestei lu m i, ci se sileşte
din to a te p u te rile să d o b â n d e a scă p rim atu l slu jirii în
d ra g o ste, al lu cru lu i bu n p en tru ap ro ap ele, al sm e re
n ie i şi je rtfe i d e sin e, d e sp re ca re v o rb e şte M â n tu i
to ru l. S e sileşte să im ite p ild a v ie ţii C elu i ca re a fo st
s m e rit p ân ă la m o arte , şi în că m o arte p e cru ce, iar nu
să v â n e z e un p rim a t ca r e să-i c o n sfin ţe a sc ă d rep tu l
68
de a i se săru ta p a n to fu l de că tre cre d in c io şi, cu m

face p ap a. M â n tu ito ru l a sp ălat p icio a re le u cen icilo r
Săi, iar o m u l, în că rc a t de p ăcate, să p re tin d ă a i se
să ru ta p a n to fu l d e că tre sem en ii s ă i !
* * *
T e o lo g ii ro m a n o -c a to lici su n t n e o b o siţi în c ă u
tarea şi fa b rica rea de d o v ezi în fa v o a rea p rim a tu lu i
Sfâ n tu lu i A p o sto l Petru. C eea ce n-au g ăsit în Sfân ta
S crip tu ră, au cre z u t că v o r g ăsi în S fâ n ta T rad iţie.
P en tru că u n e le scrie ri v ech i, m ai ale s litu rg ice, şi
u n ii P ărin ţi şi scriito ri b ise rice şti i-au d at sfâ n tu lu i
Petru n u m ele de tem elia B isericii, p ia tra credin ţei, che-
larul sau u şieru l cerurilor, corifeu l A p o sto lilo r etc., ro-
m a n o -ca to licii s-au g ră b it să co n c h id ă d in ace ste e x
p re sii p rim a tu l sp iritu a l al A p o sto lu lu i. E i u ită în să
că aceste e x p re sii su n t p o etice, p a n e g iric e , că nu i se
dau n u m ai lu i, că ex istă şi altele ca re se d au alto r
A p o sto li sau ch ia r u n o r P ărin ţi b ise rice şti, şi d acă
le-a m în ţe le g e ad litteram , ar treb u i să av em m ai
m u lţi p rim aţi.
A stfel, sfântu l Ioan G u ră de A u r n u m eşte p e sfân
tul A p ostol şi ev an g h elist Ioan „stâlp al B isericilor lu
m ii" , p e Petru şi pe Pavel, la un loc: „corifei ai A p osto
lilor, stâlp i şi zid u ri ale B isericii" , p e P av el sin g u r „zid
n eclin tit şi stâlp al B isericii, p ărin te de obşte şi cap al slu
jitorilor lui D u m n ezeu " etc. Iero n im îi n u m e şte p e toţi
A p o sto lii în g en eral, şi p e P etru , la c o v şi Ioan în
d eo seb i, „stâlpi ai B isericii" . A u g u stin îl n u m e şte pe
Pavel „prin cipe al A postolilor", iar Leon cel M are îi nu
m eşte p e Petru şi p e Pavel „ochi ai tru pu lu i lui H ris-
tos" etc.
N ici din fa p te le in v o cate d e o cc id e n ta li, că Petru
ar fi v o rbit în d iferite ocazii în n u m ele A p o sto lilo r, că
a p ro p u s să se aleag ă p rin so rţi un a lt A p o sto l în
69
Pr. I O A N M I H Â L C E S C U
lo cu l lu i Iu d a Isc a rio te a n u l, că a lu a t cel d in tâ i c u

v â n tu l în ziu a C in ciz e c im ii, că a ce rce ta t B isericile
din P a le stin a ş.a., nu re z u ltă că sfân tu l Petru ar fi
a v u t şi ar fi e x e rc ita t v re u n fe l d e în tâ ie ta te faţă de
ce ila lţi S fin ţi A p o sto li. L u cru l acesta nu se v e d e de
n ică ie ri şi nu e e x p rim a t n ic ă ie ri în scrie rile N o u lu i
T e sta m e n t. Petru s-a p u rta t faţă de sfinţii A p o sto li, şi
a ce ştia faţă d e el, ca în tru to tu l eg ali. Ba, atu n ci cân d
a d a t d o v a d ă d e d u p lic ita te în p u rtare, a fo st asp ru
m u stra t în p u b lic d e P avel, în A n tio h ia, iar cân d s-au
iv it ch e stiu n i în se m n a te în B iserică, rezolv area lor nu
s-a făcu t d e Petru sin g u r, ce e a ce ar fi trebu it să se în
tâm p le d acă ar fi av u t un asem en ea drept, ci s-a făcut
d e sin o d u l tu tu ro r A p o sto lilo r, ca re a p ro p u s a tu n ci
şi a su sţin u t id e ile S fâ n tu lu i A p o sto l P avel, iar nu p e
a le lu i.
D a că el a v o rb it a d e se a în n u m e le sfin ţilo r A p o s
toli, a fă cu t-o p en tru că a v e a , d u p ă cu m re z u ltă d in
în tre a g a sa activ ita te, o fire m ai im p etu o a să , m ai ex
p a n siv ă , ceea ce a fost, în ace la şi tim p, o calitate şi un
d efect al său ; a fă cu t-o m ai d ep arte, p en tru că ceilalţi
A p o s to li i-au în g ă d u it ca u n u ia ca re era cel m ai în
v â rstă d in tre ei şi în tâ iu l c h e m a t la A p o sto la t.
F a p tu l că a c e rc e ta t sau v iz ita t B ise ric ile d in P a
le stin a nu e o d o v a d ă a su p e rio rită ţii sale asu p ra
c e lo rla lţi A p o sto li, a u n o r d re p tu ri p e care ei nu le-a
fi a v u t, ci a ce a sta d o v e d e şte n u m a i că toţi A p o sto lii
se co n sid erau d eo p o triv ă eg ali, căci altfel ar trebu i să
a d m ite m că P etru şi lo a n , c a re nu fo s t trim işi de
c e ila lţi A p o sto li să -şi p u n ă m â in ile p e ste n oii c o n
v e rtiţi d in S a m a ria , erau m ai p re jo s d ecâ t ce ila lţi
A p o sto li şi erau la o rd in e le lor.
N u p o a te fi v o rb a , a şa d a r, d ecâ t cel m u lt d e un
p rim a t d e o n o a re al lu i P etru , d e a fi fost „ prim u s in
ter p ares" faţă d e to v a ră şii să i d e A p o sto la t, iar n ic i
d e c u m şi în n ici un ca z d e u n p rim a t ju risd iction n l,
c u m a firm ă ro m a n o -c a to licii.
70
D O G M A T IC A IU BIR II
Petru n eav ân d a ce st p rim a t şi n efiin d co n sid e ra t

cap v ă z u t al B ise ricii, n ici p ap a, ca re se cre d e u r
m aşu l lui, nu p o a te fi p riv it ca atare, ci sin g u ru l cap
al B ise ricii este M â n tu ito ru l H risto s, ca re o c o n d u ce
în chip n ev ăzu t, p rin ep isco p i ca o rg an e ale S ale, aşa
cu m în v a ţă B ise ric a O rto d o xă.
***
Infailibilitatea Bisericii. Prin in fa ilib ilita te în ţe

legem acea în su şire a B isericii în virtu tea căreia ea nu
p o a te greşi, a d ică nu se p o a te a b a te de la a d e v ă ra ta
în v ă ţă tu ră a M ân tu ito ru lu i.
In failibilitatea B isericii p oate fi u şor în ţeleasă dacă
ne gân d im că Iisus H risto s este cap u l ei real, c a re o
co n d u ce fără în tre ru p e re , şi că S fâ n tu l D u h p riv e-
g h ea z ă de a se m e n e a asu p ra b u n u lu i m ers al B is e ri
cii, rev ă rsân d a su p ra ei d aru rile Sale.
C u v in tele M â n tu ito ru lu i: „P e a c ea stă p ia tr ă voi zi
di B iserica M ea şi p orţile iadu lu i nu o v o r p u tea birui",
„M ergân d, în văţaţi toate n eam u rile" , „ lată, Eu su n t cu
voi în toate zilele p â n ă la sfârşitu l veacu rilor" şi „Eu ch i
ruga p e T atăl si alt M â n g â ietor v ă va trim ite, care să
răm ân ă cu voi în veac", serv esc d rep t b a z ă scrip tu ris-
tică a în v ă ţă tu rii d esp re in failib ilitate.
A u to ru l in failib ilităţii B isericii este, aşad ar, în su şi
D u m n e zeu , este Iisu s H risto s, cap u l ei, şi S fâ n tu l
D u h , ca a sisten t v eşn ic al ei în atin g e rea sc o p u lu i ei.
O rganul sau in strum entul infailibilităţii este ierarh ia
bisericească, sau, în special, au to ritatea su p rem ă a B i
sericii, ad ică sin od u l sau adu n area episcopilor, ca cel ce
co n d u ce în ch ip v ă z u t B iserica şi-l re p re z in tă p e în
te m eieto ru l ei.
O biectu l in failib ilită ţii îl co n stitu ie n u m a i a d e
v ă ru rile re v ela te c u p rin se în S fâ n ta S c rip tu ră şi în
S fân ta T rad iţie, nu şi ad ev ă ru rile ra ţio n a le p ro p o v ă
71
Pr. I O A N M IH Â L C E SC U
d u ite d e B iserică, cu m ar fi, d e ex em p lu , ad ev ăru rile

is to ric e şi filo so fice. A c e ste a d in u rm ă se p o t sc h im
b a, p o t flu ctu a, ca şi c a p ric iile ra ţiu n ii o m en eşti, cele
d in tâ i în să su n t v eşn ice , n e sc h im b a te , p en tru că ele
cu p rin d a d ev ă ru l a b so lu t, ca u n e le care au d rep t a u
tor p e în s u ş i D u m n e z e u .
B ise rica ro m a n o -c a to lică a d ev ia t de la a d ev ăra ta
în v ă ţă tu ră a B ise ric ii e c u m e n ic e şi în ce p riv e şte in
fa ilib ilita te a . Ş i a ce a sta era şi firesc, p en tru că în
v ă ţă tu rile false - ca şi c r im e le şi m in ciu n ile - se ţin
lan ţ, u n a a d u c e p e ce a la ltă , ce a d in tâ i o p ro v o a că pe
ce a d e-a d o u a şi a şa m ai d e p a rte . în v ă ţâ n d că p a p a
este ca p u l v ă z u t al B ise ric ii, că el este u n icu l re p re
z e n ta n t al lu i H risto s p e p ă m â n t, ca re ţin e în m ân ă
to a tă p u te re a sp iritu a lă , u rm a n e a p ă ra t să în v e ţe că
p a p a e ste in fa ilib il. A c e st lu cru a fo st u rm ă rit de
v e a c u ri în B ise rica ro m a n ă d e că tre te o lo g ii ei şi a
fost co n sfin tit în ch ip form al la sin o d u l d e la V atican ,
d in 1870.
Tată cu m su nă p asaju l din h o tărârea acestu i sinod,
p rin ca re se re cu n o a şte in fa ilib ilita tea p ap ei: „P on tifi
cele rom an , cân d v o rb eşte ex cath ed ra, atu n ci cân d în d e
p lin in d fu n cţiu n ea d e P ăsto r şi în v ăţător, în virtu tea
su p rem ei sa le au torită ţi A p o sto lice, d efin eşte în văţătu ra
care treb u ie să se ţin ă de toa tă B iserica, respectiv de cre
d in ţă si de m oravu ri, d isp u n e p rin asisten ţa divin ă, a c o r
d a tă ei în p erso an a fer ic itu lu i P etru, de acea in failibilitate
cu care d u m n ez eiescu l R ă scu m p ă r ă to r a v oit să f i e în zes
trată B iserica Sa, când im defini în văţătura de credin ţă sau
m o rav u ri; p en tru aceea şi cu a cest chip, d efin iţiile ep is
cop u lu i rom an su n t de la sin e, ia r nu din con sen su l B ise
ricii, ireformabile".
Iată ce a m ai m a re im p ie ta te şi n ele g iu ire p ro c la
m ată d o g m ă ! C ăci ce altce v a este d ecât o u zu rp are a
p re ro g a tiv e lo r p ro p rii n u m ai D u m n ezeirii, să atribu i
u n u i o m în su şire a de a nu fi su p u s g reşelii ? Şi să nu
72
se crea d ă că in fa ilib ilita tea p ap ală se m ă rg in e şte n u

m ai la cred in ţă şi m o rav u ri, cu m reiese d in cu v in tele
h o tă râ rii citate, ci ea se în tin d e m ai m u lt, e n e lim i
tată, că ci iată ce se sp u n e în ace la şi d ecret, ce v a m a i
jo s: „ D a că cin cva va zice că P on tificele rom an are n u m ai
oficiu l de in specţie sau direcţiu n e, nu în să şi p u terea s u
p rem ă şi p len ară de ju risd icţie în toată Biserica, nu n um ai
în p roblem e care se referă la cred in ţă si m oravu ri, d a r
ch iar şi în acelea care p riv esc discip lin a şi ad m in istraţia
B isericii răspândite în toată lumea, sau că aceasta o p osed ă
n um ai în parte, nu în toată p len itu d in ea acestei p u teri
suprem e, sau că această pu tere a lui nu este ord in a ră şi ne
m ijlocită, sau f a ţ ă de toate bisericile şi de fie c a r e biserică,
sau p este toţi şi fie c a r e din păstori si cred in cioşi, s ă f i e
a n a tem a " .
P u terea fără m arg in i cu care sin o d u l în v esteşte p e
p a p ă nu p o a te fi d ecâ t o u rm a re a in fa ilib ilită ţii lui,
ca re se în tin d e, aşad ar, n u n u m a i la h o tă râ rile p riv i
to a re la cred in ţă şi m o rav u ri, ci şi la d iscip lin a şi a d
m in istra ţia b iserice a scă .
T e rm en u l ex cathedra, care a p are în d efin ire a
in fa ilib ilită ţii, că, ad ică, a tu n ci su n t in fa ilib ile ce le
sp u se d e p ap ă, când v o rb eşte ex cathedra, este un te r
m en o b scu r şi de p arad ă, p en tru că n icăieri nu se e x
p lică câ n d a n u m e se so co teşte că v o rb e ş te p a p a ex
cathedra.
C o n se cin ţa d ec la ră rii p a p e i ca in fa ilib il este că,
c u v â n tu l lu i are a ce ea şi p u te re ca şi c u v â n tu l S fin te i
S c rip tu ri şi al S fin te i T r a d iţ ii! E l p o a te , aşa d a r,
p ro cla m a o ricâte d o g m e n o i v o ieşte, p e n tru că, d eşi
se sp u n e că p ap ii nu p o t p ro clam a d o g m e n o i, ci n u
m ai să le d ezv o lte p e cele care se găsesc n ed e z v o lta te
în T ra d iţie, o ric e p a p ă ca re va v o i să in tro d u c ă o
d o g m ă n o u ă va p u te a zice ca P iu s IX: „Io son 110 la
tradizzion e" !
73
Pr. I O A N M IH Â LC E SC U
** *
în S im b o lu l c r e d in ţe i m ă rtu risim că B ise rica

este: una, sfântă, so b o rn ic ea sc ă si A p ostolească. A c este
p a tru în su şiri sau a trib u te su n t c a ra cte risticile e s
e n ţia le ale B ise ric ii lu i H risto s.
U na se ch e a m ă B ise rica p en tru că u nu l este C ap u l
şi în te m eieto ru l ei, Iisus H ristos, al căru i trup este ea:
„ B ărb a tu l este cap fe m e ii, p recu m şi H ristos este cap B i
sericii" (Ef. 5, 23), z ic e sfâ n tu l A p o sto l P av el. M â n tu
ito ru l v o rb e ş te a p o i d e o u n ică tu rm ă a Sa, al că re i
p ă sto r este El, d e o u n ic ă îm p ărăţie a ceru rilor, sp re
ca re El este calea, iar su b am b ele n u m e se în ţeleg e B i
serica . S c o p u l sau ţin ta c ă tre ca re tin d e B ise rica este,
iarăşi, de a strân g e p e to ţi o am en ii la un loc, de a for
m a o u n itate, un în treg , cu m se ex p rim ă M ân tu ito ru l
în ru g ă c iu n e a S a d in g ră d in a G h etsim a n i: „ D a r nu
n u m ai p en tru aceştia M ă rog, ci şi p en tru cei ce v o r cred e
în M in e, prin cu v ân tu l lor (al A p o sto lilo r), ca toţi să f i e
una, d u p ă cum Tu, P ărin te, întru M in e şi Eu întru Tine,
aşa si aceştia în N oi s ă f i e u n a" (In 17, 20-21). C red in ţa
şi în v ă ţă tu ra d a tă B ise ric ii d e M â n tu ito ru l este de
a sem en ea u na şi p en tru a aju n g e la u nitatea cred in ţei
a d a t El B ise ricii p ă sto ri şi în v ă ţă to ri (Ef. 4 ,1 3 ) , şi, ca
a ta re, B ise ric a e u n a.
A c e a sta o în v a ţă şi S fin ţii P ărin ţi. A şa, sp re e x
em p lu , sfân tu l C ip rian zice: „B iserica este una, cu toate
că, ră sp ân d in d u -se credin ţa, m em brii ei su n t m u lţi la n u
m ăr. A stfel şi soarele are m u lte raze, d ar este unul singur,
p recu m şi un arbo re are m u lte ram uri, d ar este un sin g u r
arbore, sau, m ai bin e spus, cu toate că din tr-u n izv or curg
m ai m u lte râu leţe si ap ele cu rg cu îm belşu gare, totu şi se
p ă s tre a z ă u n itatea cu iz v o ru l“ .
S fâ n tă se n u m e şte B ise ric a p en tru că în te m e ie
to ru l şi C ap u l ei e ste sfâ n t; p en tru că p rin je rtfa L u i
ea s-a sfin ţit; p e n tru că în ea lu cre a z ă S fâ n tu l D u h ,
74
ca re rev arsă a su p ră -i h aru l Său sfin ţito r; p en tru că

scopul ei este de a sfinţi p e cred in cio şi etc. „P roorocul
num eşte Biserica cetate sfân tă - zice C h irii al A le x a n
d riei - p entru că s-a sfinţit, nu prin slujba d u p ă Lege, căci
L egea nu desăv ârşeşte nim ic, ci prin îm p ărtăşirea cu fir e a
L ui d u m n ez eia scă " .
S oborn icească sau u niversală ori catolică este n u m ită
B iserica p en tru că are m enirea să se în tin d ă p este tot
p ă m â n tu l şi să cu p rin d ă în sân u l ei p e to ţi o am en ii,
d e o rice n eam , din o rice loc şi din o ric e tim p , care
cred în lisu s H risto s, d up ă cu m re iese d in cu v in te le
p e ca re le a d rese a z ă M â n tu ito ru l sfin ţilo r A p o sto li,
câ n d îi trim ite la p ro p o v ă d u ire : „ M ergân d, în văţaţi
toate n ea m u rile..." . D eci, g lasu l B ise ricii se a d rese a z ă
tu tu ro r o am en ilo r, sân u l ei de m aică d u h o v n icea scă
este d esch is p ân ă la sfârşitu l v ea cu rilo r tu tu ro r celo r
ca re se în c h in ă d u m n e z e ie sc u lu i ei în te m e ie to r. Se
m ai n u m eşte u n iv ersa lă B iserica şi p en tru h aru l
S fâ n tu lu i D u h , pe care ea îl a d m in istre a z ă şi care
p o a te ierta to a te p ă ca te le şi p o a te m â n tu i p e to ţi
p ă că to şii. A cea stă în su şire a B ise ric ii o ex p rim ă , în
fru m o a se cu v in te, F ericitu l T e o d o re t cân d zice: „ B i
serica este una p este tot păm ân tu l, ca şi apa. P en tru aceea
p om en im în ru găciu n e B iserica cea una, sfân tă, so b o r
n icească şi A postolească, cea care este de la o m argin e a lu
m ii p â n ă la cea la ltă " .
A p ostolească se n um eşte, în sfârşit, B iserica p en tru
că cele d in tâi B iserici au fost în te m eia te şi o rg an iza te
de Sfin ţii A p o sto li, d u p ă p o ru n ca şi în sp iritu l d u m
n ez eiescu lu i lo r în v ăţăto r. Ei au râ n d u it p ân ă în cele
m ai m ici a m ă n u n te to t ce treb u ia să se facă în ele şi
cu m au râ n d u it ei, aşa s-a p ă stra t fără sch im b a re
p ân ă în ziu a de azi de ad ev ărata B iserică A p o sto lică,
B ise ric a n o a stră o rto d o x ă . Ie ra rh ia b ise ric e a sc ă ,
aşezată tot d e sfin ţii A postoli, p o triv it poru n cii D o m
n u lu i, p riv eg h ea z ă n eco n ten it la u rm a re a în to cm a i,
75
în to a te b ise ricile d in o ric e loc şi tim p , a ce lo r râ n

d u ite d e sfin ţii A p o sto li. P en tru aceasta se zice (Ef. 2,
20 şi A p o c. 21, 14) că B iserica e z id ită p e tem elia A p o s
tolilor, d eşi se ştie că u n icu l ei în te m eieto r este în su şi
D o m n u l Iisu s H risto s.
* **
B ise ric a lu i H risto s e ste u n a în to ta lita tea ei, d ar

ca în fă ţişa re se îm p a rte în m a i m u lte B ise rici, d u p ă
d e o se b irile d e în v ă ţă tu ri a d m ise în cu rg e re a v e a c u
rilo r, d u p ă n a ţio n a lita te a m e m b rilo r şi d u p ă p o z iţia
lo r g eo g ra fică etc. A stfe l, d in p u n ctu l d e v e d e re al
d e o se b irilo r d e în v ă ţă tu ră , av em : B ise rică o rto d o x ă ,
ro m a n o -c a to lică , p ro te sta n tă , arm e a n ă , n e sto ria n ă
etc., iar d in p u n ctu l d e v e d e re al n a ţio n a lită ţii şi cel
g e o g ra fic, av em : B ise ric ă ro m â n ă , ru să, g rea că , b u l
g a ră , s â rb ă etc. A c e a stă d in u rm ă d e o se b ire o află m
n u m a i în sâ n u l B ise ric ii o rto d o x e şi al ce le i p ro te s
tan te, că ci B iserica ro m a n o -ca to lică nu ţine seam a de
d e o se b irile n aţio n ale. S in g u ra d eo se b ire în d re p tă ţită
în tre B iserici este d eo se b ire a de în v ăţătu ră, p en tru că
d eo seb irile care p ro v in din n aţio n alitatea d eo seb ită a
m e m b rilo r lo r şi d in a şe z a re a lo r în d ife rite p ărţi a le
lu m ii se red u c, în ce a m ai m are p a rte, la d e o se b ire a
d e lim b ă în cu lt şi la m ici d eo seb iri în m aterie d e d is
cip lin ă , d in ca u z a o b ic e iu rilo r care d iferă d e la un
p o p o r la altu l, d e la o p a rte a lu m ii la alta.
F ie c a re d in tre B is e ric ile cre ştin e c a re se d e o s e
b e ş te d e c e le la lte p rin în v ă ţă tu ra sa p re tin d e că n u
m a i ea este în tru to tu l în d u h u l în v ă ţă tu rii M â n tu i
to ru lu i, cu a lte cu v in te , că n u m a i ea este a d e v ă ra ta
B ise ric ă a lu i H risto s, în tim p ce ce le la lte s-au d ep ă r
tat m a i m u lt sau m a i p u ţin d e tip u l a d e v ă ra te i B ise
rici. A d e v ă ru l nu p o a te fi în să d ecât u nu l sin g u r, iar
76
d rep tate nu p o a te av ea d ecât o sin g u ră B iserică, şi

a ce a sta este B ise rica n o a stră o rto d o x ă d e R ăsărit.
în tr-a d ev ă r, d in tre celetalte B iserici, cea arm ean ă,
m o n o fiz ită şi n esto ria n ă su n t eretice. E le s-au d es
p ărţit de tru p u l B isericii-m am e, al B isericii ad ev ărate
- o sân d in d u -se astfel singu re - în că d in v re m ea cân d
B ise rica era u n a şi n ed e sp ărţită, din tim p u l ecu -
m en icităţii ei, ad ică în d ecu rsu l p rim elo r o p t v ea cu ri
ale erei creştin e. R ă tă cire a lor fiin d e v id en tă , p re
ten ţia că v re u n a d in tre ele ar fi ad ev ă ra ta B iserică nu
a re n ici un tem ei. R ăm ân , a şad ar, n u m a i a lte d o u ă
B iserici, în afară de cea o rto d o x ă, ale c ă ro r p re te n ţii
treb u ie e x a m in a te : B iserica ro m a n o -c a to lic ă şi cea
p ro testa n tă.
C ea din u rm ă este cea m ai d e p ă rta tă d e ad ev ăr,
pen tru că în v ă ţă tu ra ei este o în tre a g ă ţe să tu ră de
erez ii şi s-a d esp ă rţit în tr-o m u lţim e n e n u m ă ra tă de
secte, u n a m ai rătăcită d ecât alta, şi ca re nu au n im ic
co m u n u n e le cu altele. P reten ţia lo r că stau p e te
m elia E v a n g h e lie i este n u m a i o v o rb ă g o ală, că c i nu
su n t d o u ă secte ca re să în ţe le a g ă E v a n g h e lia în a ce
laşi fel. L ep ă d â n d S fân ta T rad iţie, în ca re se g ăsesc
n o rm ele p e n tru in terp retarea S fin te i S c rip tu ri, şi
trecân d cu b u retele p este toată în v ăţătu ra, p ractica şi
râ n d u ia la B isericii d in p rim ele o p t v eacu ri, B isericile
p ro testa n te şi-au p ierd u t b u so la şi ră tă cesc p e m area
în v o lb u ra tă a p ă re rilo r o m en e şti, fără n ă d e jd e a de a
p u tea aju n g e cân d v a în p o rtu l m ân tu irii. D in tre n u
m eroasele rătăciri com u n e tuturor sectelor protestante
e d estul să am in tim lepăd area ierarhiei bisericeşti, ad
m iterea n u m ai a d ou ă sfinte taine, in terp retarea arb i
tra ră a S fin te i Scrip tu ri, n e p rim ire a S fin te i T ra d iţii,
lip sa d e v e n e ra re a sfin ţilo r, ic o a n e lo r şi m o a şte lo r
sfin te, tă g ă d u ire a n ecesită ţii fa p te lo r b u n e p en tru
m â n tu ire, în ţe le g e re a tain ei S fin te i T re im i în ch ip
m o d a list şi m u lte altele. Bise_ ica n o a stră a co m b ă tu t
77
Pr. I O A N M IH Ă L C E SC U
a ce ste ră tă ciri în d ife rite o ca z ii şi le-a o sâ n d it fo rm a l

în sin o d u l d e la Iaşi (1642) şi în cel d in Ie ru sa lim
(1672). Prin u rm are, B iserica p ro testan tă în g en ere nu
este B ise ric a cea a d e v ă ra tă .
B is e ric a ro m a n o -c a to lic ă a ad o p ta t ch ia r în a in te
d e d e s p ă rţire a ei de B ise ric a o rto d o x ă (1054) u n e le
erez ii şi p ractici n ec o n fo rm e cu Sfân ta Trad iţie, iar cu
tim p u l n u m ăru l lor a sp orit. A stfel, ea în vaţă că S fâ n
tu l D u h p u rce d e şi d e la Fiu l, fa ce d in p a p ă ca p u l
v ă z u t al B ise ric ii şi-l în v e ste şte cu în su şire a d u m
n e z e ia sc ă d e a nu g reşi, să v â rşe şte sfân ta eu h a ristie
cu p â in e n e d o sp ită , a d m ite fo cu l cu ră ţito r, ce lib a tu l
p re o ţilo r, p riso su l de fa p te b u n e ale sfin ţilo r etc. etc.
E a s-a a b ă tu t d e la a d e v ă ra ta în v ă ţă tu ră d a tă de
M â n tu ito ru l, p ro p o v ă d u ită de sfinţii A p o sto li şi fix a
tă d e sfin ţii P ă rin ţi, şi d e a ce e a n ici ea nu este a d e
v ă ra ta B iserică.
B ise ric a n o a stră o rto d o x ă d e R ă să rit este a d e
v ă ra ta B ise ric ă p e n tru că ea sin g u ră a p ă stra t fără
s c h im b a re to t ce p ro v in e de la M â n tu ito ru l, p rin
sfin ţii A p o sto li, şi în fo rm a în care s-a stab ilit d e către
s fin ţii P ă rin ţi în sin o a d e le ecu m e n ic e . Ea n -a sc h im
b a t n im ic şi n -a a d ă u g a t n im ic la ce ea ce a ţin u t şi a
în v ă ţa t B iserica ecu m e n ic ă în p rim ele opt v eacu ri ale
ex iste n ţei ei, ca re fo rm ea z ă ep oca clasică a creştin ă
tăţii. D u şm an ii ei o acu ză d in această cau ză d e în ţe p e
nire, de in cap acitate de pro g res, d ar ea se m ând reşte -
şi p e b u n ă d rep ta te - cu sta to rn icia , cu c o n s e rv a to
ris m u l său şi nu re g re tă a şa -z ise le p ro g re se în m a
te rie d e cred in ţă cu ca re se la u d ă alte Biserici, p entru
că a ce ste a su n t in o v a ţii şi rătăciri p rim e jd io a se . P ro
g resu l în m aterie d e cred in ţă co n stă - d up ă cu m ştim
- n u m a i în îm b o g ă ţire a şi d e să v â rşire a form ei, în
a d â n c ire a şi p ă tr u n d e r e a în ţe le su lu i, ia r nu în
sch im b a re a fo n d u lu i. N u m a i în a ce st sen s a că u ta t
B iserica o rto d o x ă să p ro g rese ze, num ai acest p ro g res
78
o rg an ic îl a d m ite ea în m aterie d e cre d in ţă , pe cân d

B iserica p ro testan tă şi cea ro m a n o -ca to lică au sc h im
b a t şi fo n d u l, au m o d ifica t în se şi te m e liile cre d in ţe i,
d e p ă rtâ n d u -se a stfel d e ad evăr.
F a p tu l că B iserica n o astră este u n ica B ise rică ad e
v ă ra tă se v ed e lim p e d e şi din a ceea că e a sin g u ră în
tru n eşte a trib u te le a d ev ă ra tei B iserici.
E a sin g u ră se p o ate n u m i una, p en tru că n u m ai ea
re cu n o a şte de u n ic cap al ei p e M â n tu ito ru l FTristos
şi p ăstrează u n itatea cred in ţei şi a în v ă ţă tu rii d ate de
El, p e când B iserica ro m an o -cato lică ad m ite şi u n cap
v ă z u t al B isericii, în p e rso a n a p a p e i, iar ce a p ro te s
tan tă a sfâ şia t u n ita tea cre d in ţe i şi a în v ă ţă tu rii, a d
m iţân d n u m e ro a se erezii.
E a sin g u ră este sfân tă, p en tru că n u m a i ea se
folo seşte, aşa cu m a rân d u it M â n tu ito ru l, d e ro a d ele
je rtfe i S a le p e cru c e şi de h aru l S fâ n tu lu i D u h şi d eci
n u m a i ea c o n d u c e fără g reş p e o a m e n i la m ân tu ire.
R o m a n o -ca to lic ii şi p ro te sta n ţii au fa lsific a t în v ă ţă
tu ra d esp re m ân tu ire, ju stifica re sau sfin ţire, cei d in
tâi a d m iţân d m eritele p riso sitoare şi in d u lg en ţele, iar
c e ila lţi tă g ă d u in d n ecesita tea fa p te lo r b u n e p e n tru
m â n tu ire şi a d m iţâ n d p re d estin a ţia .
E a sin g u ră este u n iversală, p e n tru că n u m a i ea se
în tem eiază p e h o tărârile sino ad elo r ecu m en ice şi este
d eci în d re p tă ţită a se ră sp â n d i în to a tă lu m e a şi a
d ă in u i p â n ă la sfârşitu l v eacu rilo r.
E a sin g u ră este A p ostolică, p en tru că n u m a i ea a
p ă stra t o rg a n iz a re a d ată d e sfin ţii A p o sto li şi a ră
m a s n e c lin tită p e te m e lia p u s ă d e ei, p o tr iv it
p o ru n cii M ân tu ito ru lu i.
în sfârşit, în su şi n u m ele d e ortodoxă, ca re în se a m
nă „ d rep t c re d in c io a să " sau „ d re p t s lă v ito a re ",
a rată că B iserica n o astră este a d ev ă ra ta B ise rică a lu i
FIristos.
79
IV. SFINTELE TAINE
N um ele. M ân tu ire a, ad u să lu m ii d e D o m n u l
H risto s şi m ijlo cită p rin B iserica Sa, se co m u n ic ă
cred in c io şilo r p rin sfin tele tain e sau sa cra m en te.
C u v ân tu l „tain ă" este e ch iv a le n tu l ro m â n e sc al
g recescu lu i |ru<yrr|piov, care în se a m n ă c e v a secret,
ascu n s, ca re nu se p o ate sp u n e sau nu p o a te fi
cu p rin s cu m intea. A p licat la actele sfin te ale re lig iei
creştin e, care p o a rtă n u m ele d e sfin te taine, cu v ân tu l
îşi p ă strea z ă în tre a g a sa sem n ificaţie, în tru câ t esen ţa
o rică rei sfin te ta in e o fo rm ează h a ru l d u m n e z e ie sc ,
ca re este n e v ă z u t şi d eci ascu n s şi n e c u p rin s cu
m in tea şi ca ata re cu n ep u tin ţă de re d a t în cu v in te,
cu toate că se co m u n ică într-o form ă sau p rin tr-o m a
terie p e rce p tib ilă sim ţu rilor.
C u v â n tu l „sa cra m en t" este de o rig in e la tin ă şi se
re fe rea , în lim b a ju l stră m o şilo r n o ştri p ă g â n i, la tot
ce ea ce era în le g ă tu ră cu cu ltu l, cu v ia ţa re lig io a să
(sacra). In creştin ism , el a p rim it sem n ificaţia sp ecială
de lu cru m a teria l sau a ct re lig io s p rin ca re c re d in
cio şii se p u n în leg ătu ră cu D u m n ezeu sau se îm p ă r
tăşesc d in h aru l Său .
C u v â n tu l tain ă n e în d rea p tă , a şad ar, g â n d u l m ai
m u lt că tre p a rte a d in lău n tru , că tre fiin ţa sau ese n ţa
sfin telo r taine, iar cu v ân tu l sacram ent, m ai m u lt către
p a rtea lo r ex terio a ră , către fo rm a şi m a te ria lor.
A m â n d o u ă se co m p le te a z ă , aşad ar, în tre ele.
E d e o b se rv a t că B iserica n o a stră o rto d o x ă se
folo seşte m ai m u lt d e p rim u l term en, p e cân d cea ro-
m an o -cato lică îl folo seşte exclu siv p e cel d e al doilea,
ceea ce este o ilu strare elo cv en tă a sp iritu lu i d eo seb it
ca re d o m n e şte în ce le d o u ă B ise rici su ro ri: B iserica
o rto d o x ă, m o şte n ito a re şi co n tin u a to a re a sp iritu lu i
81
elin , are p riv irile în d re p ta te în d e o se b i că tre ce e a ce

este sp iritu al, tainic, m istic în lu cru rile sfinte, p e când
B ise ric a p a p a lă , m o şte n ito a re şi co n tin u a to a re a sp i
ritu l la tin , p riv e şte m a i m u lt latu ra m aterială, p a rtea
v ă z u tă a lu c ru rilo r şi a c te lo r d u h o v n iceşti.
C a re d in tre ce le d o u ă B iserici este m ai ap ro ap e de
d u h u l d u m n e z e ie sc u lu i în te m eieto r, d e d u h u l ca re a
stă p â n it B ise ric a ce a u n a , în tim p u l d e d in a in te de
sfâ şie re a tru p u lu i ei în d o u ă , este u şo r d e v ăzu t.
Sacram entele V echiului Testam ent. S acram en te,
în în ţe le su l ro m a n o -c a to lic al cu v â n tu lu i, g ăsim în
to a te re lig iile , că ci ce a ltc e v a su n t je rtfe le , ca să nu
a m in tim d ecâ t d e ele, ca r e nu lip se sc d in n ici o re
ligie ? C u atât m ai m u lt n-au p u tu t lip si sacram en tele
d in re lig ia lu i Israe l, ca re lig ie d e sc o p e rită d e D u m
n ez eu şi m en ită să p re g ă te a sc ă o m en irea p e n tru p ri
m irea cre ştin ism u lu i. B a ch ia r în tre a ce ste sa c ra
m e n te şi ce le cre ştin e e x istă o iz b ito a re asem ă n a re.
A stfel, d e ex e m p lu , tă ie re a îm p re ju r p re în ch ip u ia
sfân tu l bo tez. F a p tu l că a ce a stă ce rem o n ie era p riv ită
ca u n m ijlo c d e a in tra în le g ă tu ră cu D u m n e z eu şi
d e a se fa ce p ă rta ş al u n u i a n u m it p riv ileg iu în a in tea
Iu i D u m n e z e u , a ce la d e a fi fiu al p o p o ru lu i ales, că
d eci ea în tru n e a c o n d iţiile care se cer de la u n sa c r a
m en t, o sp u n e lim p e d e M o ise p rin cu v in te le p e ca re
le p u n e în g u ra lu i D u m n e z e u , cân d face le g ă m â n t
cu A v raam : „V oi p u n e legăm ân tu l M eu între M in e şi în
tre tine si u rm aşii tăi, din n eam în neam , să f i e leg ă m â n t
v eşn ic, aşa c ă Eu voi f i D u m n ezeu l tău şi al u rm aşilor tăi
d e d u p ă tine... Ia r tu si u rm aşii tăi din n eam în n eam să
p ăziţi legăm ântul M eu. Ia r legăm ân tu l din tre M in e şi tine
şi u rm aşii tăi din n eam în neam , pe care trebuie să-l păziţi,
este acesta: toţi cei de p a rte b ă rb ătea scă ai v oştri să se taie
îm preju r...si acesta va f i sem n u l legăm ân tu lu i d in tre M in e
si v o i...Ia r cel de p a r te b ă rb ă tea sc ă n etă iat îm p reju r...su
82
fle tu l acela se va stârpi din p op o ru l său , căci a călcat

leg ăm ân tu l M e u " (Fac. 17, 7, 9 -1 1 ,1 4 ).
C ă tăierea îm p re ju r p re în ch ip u ia b o te z u l o sp u n e
sfân tu l A p o sto l P av el, care n u m eşte b o te z u l tăiere
îm p reju r: „In El aţi şi fo s t tăiaţi îm preju r, cu tăiere îm
p reju r n efă cu tă de m ână, prin d ez b ră ca rea d e trupu l
cărnii, întru tăierea îm p reju r a lui H risto s" (C ol. 2 ,1 1 ).
T o t a stfe l su n t şi în ă lţă rile şi je rtfe le ca re p re în -
ch ip u iesc tain a p o căin ţe i, d esp re ca re ia ră şi sfân tu l
P a v el sp u n e: „ C ăci d acă sân g ele ţap ilor si al tau rilor şi
cen uşa ju n in cii, strop in d p e cei spu rcaţi, îi sfin ţeşte spre
cu răţirea trupu lu i, cu cât m ai m u lt sâ n g ele lui H ris
tos...va cu răţi cu getu l v ostru “ (Evr. 9 ,1 3 -1 4 ).
D e asem en ea , m ielu l p a sca l şi p â in ile p u n e rii
în a in te au p re în ch ip u it tain a sfin tei e u h a ristii, iar
sfin ţirea p re o ţilo r a p re în ch ip u it tain a h iro to n ie i etc.
S a c ra m e n te le L eg ii v ech i nu îm p ă rtă şe a u în să
p rim ito rilo r h a ru l sfin ţito r p rin în să şi să v â rşirea lor,
cu m o îm p ărtăşesc sfintele taine în Legea cea nou ă, ci
n u m a i p rin cre d in ţa în m e ritele R ă scu m p ă ră to ru lu i
aştep tat. A c e a sta o sp u n e lim p e d e sfâ n tu l P av el, z i
cân d că: „ din fa p te le Legii nici un trup nu se va în d rep
ta în ain tea Lui" (R om . 3, 20) şi „că, prin Lege, nu se în-
d rep tea z ă n im en i în ain tea lui D u m n ezeu este lucru
lăm urit, deoarece (zice p ro o ro cu l A v a c u m )" d r e p tu l din
cred in ţă v a f i viu" (G al. 3 ,1 1 ).
La fel au în v ă ţa t şi sfin ţii P ărin ţi. A şa , d e p ild ă ,
sfân tu l Irineu zice: „Ştim din Sfânta S crip tu ră că D u m
nezeu n-a dat tăierea îm p reju r ca îm p lin itoare a dreptăţii,
ci ca un sem n prin care să se cu n o ască n eam u l lui A v ra-
am ... Şi că p rin ele nu se sfin ţea om ul, ci au fo s t date p o
p oru lu i ca sem n, se ved e din aceea că A v raa m a crezu t lui
D um n ezeu si i s-a socotit credinţa ca dreptate şi s-a n um it
p rieten u l lui D u m n ezeu fă r ă să fi fo s t tăiat îm p reju r şi
fă ră să f i ţin u t sâm băta" (A d v ersu s H ae re se s I, 4 ,1 6 ).
83
Pr. I O A N M IH Á LC E SC U
Sfintele taine ale L egii noi. D eosebiri con fe

sionale. Sacra m en tele L egii noi sau creştin e, sau, m ai
b in e sp u s, sfin te le ta in e , se d e o se b e sc d e sa c ra m e n
te le L eg ii v ech i p rin a ce ea că ele nu su n t n u m ai sem
n e ca a celea, nu su n t co n d iţii ale în d re p tă rii o m u lu i
în a in te a lu i D u m n e z e u sau ale sfin ţirii lu i, ci îm
p ă rtă şe sc p rin ele în se le , în d a tă ce s-au săv ârşit,
h a ru l d u m n e z e ie sc . S u n t, cu a lte cu v in te, ca u z a in
stru m e n ta lă a în d re p tă rii sau sfin ţirii o m u lu i.
A c e a sta e ste în v ă ţă tu ra B ise ricii n o a stre şi a ce le i
ro m a n o -c a to lice , în tim p ce p ro te sta n ţii în g en era l şi
to a te se c te le văd în sfin te le tain e n u m a i n işte sem n e
e x tern e , ca şi L eg ea v e c h e . în v ă ţă tu ra lo r g reşită, că
n u m a i cred in ţa - şi ace a sta so co tită ca dar ex clu siv al
lu i D u m n e z e u - m â n tu ie şte p e om , îi face să aco rd e
o im p o rta n ţă re d u să sfin telo r tain e şi să le co n sid ere,
ca şi e v reii d in a in te d e M â n tu ito ru l, n u m a i n işte
s e m n e e x tern e , p rin c a re se tre z e şte şi se ad e v e re şte
cred in ţa .
„ D espre în trebu in ţarea sacram en telor — se sp u n e în
C o n fe siu n e a a u g u sta n ă - se în v aţă că ele su n t aşezate
nu n u m ai p en tru a fi sem n e de recu n oaştere în tre oam en i,
ci m ai ales p en tru a f i sem n e şi m ărtu rii ale v oin ţei lui
D u m n ezeu către noi, p u se în ain te p en tru a trezi şi în tări
cred in ţa în cei slabi. D e aceea sa cram en tele treb u ie astfel
folosite, ca să sp o rea s c ă cred in ţa celor ce cred în fă g ă
d u ielile p e care ele le d eştea p tă si n u tresc. P en tru acelaşi
m otiv se osân d esc cei ca re în v aţă că sacram en tele ju s tific ă
ex op ere op crato şi nu v ă d în ele cred in ţa care ia rtă p ă
c a tele " (art. 23).
„ F ăg ăd u iala (du m n ezeiască) - se sp u n e în A p o lo g ia
co n fe siu n ii a u g u sta n e —este n efolositoare, d a c ă nu se
p rim eşte cu cred in ţă, si sa cram en tele su n t sem n ele fă g ă
d u ielilor. C red in ţa treb u ie în să s ă se aco m o d ez e uzului,
în cât cine p rim eşte cina D om n u lu i s-o p rim ească aşa (cum
e obiceiu l), p en tru că acesta este sacram en tu l N o u lu i T es
84
tam ent, cum zice clar H ristos (Ia L uca 22, 19-20). P en tru
cii a si h otă rât ca prin el să se p u n ă la în d em â n ă f ă g ă
du ielile date în N ou l T estam ent, ad ică g ra tu ita iertare a
p ăcatelor. Şi acest lucru se p rim eşte prin credin ţă, care
d eştea p tă con ştiin ţa tim idă şi o fa c e să sim tă c ă aceste
m ărtu rii nu su n t în şelătoare, ci atât de sig u re ca şi cum
D u m n ezeu ar fă g ă d u i din cer, p rin tr-o m in u ne, că vrea să
ierte. C e ar fo lo s i în să acele m in u n i şi fă g ă d u ieli celu i ce
n -ar crede ?".
C eea ce A p o lo g ia sp u n e aici d e sp re sfâ n ta e u h a
ristie treb u ie să se în ţe le a g ă şi d esp re c e le la lte sfin te
tain e. în su şi L u th er spu ne: „ L u cră rile lu i D u m n ezeu
(sacram en tele) su n t m ân tu itoare şt treb u in cio ase p en tru
fe r ic ir e şi nu exclud, ci, din contră, p o s tu lea z ă credin ţa,
căci fă ră cred in ţă nu p ot f i înţelese. D a că ai lăsa n u m ai să
se toarne a p ă p este tine, cu aceasta n -ai p rim i botezu l, ca
să-ţi fi e de v reu n fo lo s . N u m ai atu n ci îţi va f i de fo lo s ,
cân d te vei b oteza cu con vin gerea că el se fa c e din p o ru n
ca şi d u p ă rându iala d u m n ezeiască si în n u m ele lui D u m
n ezeu, p en tru ca s ă p rim eşti prin a p ă fe r ic ir e a fă g ă d u ită .
A cea sta în să n-o p oa te fa c e n ici m âna, n ici trupul, ci tre
bu ie s-o crea d ă in im a “ (C ateh ism u l cel m are).
R e fo rm a ţii se d eo se b esc d e lu te ra n i, fa ţă d e care
su n t m ai ra d ica li, din ca u z a în v ă ţă tu rii lo r d esp re
p re d e s tin a ţie , c a re e îm p in s ă la e x tre m . A stfe l
Z w in g li sp u n e: „C red, ba chiar ştiu, c ă sacram en tele
su nt atât de departe de a conferi graţia, că nici n-o cu prin d
în sine, n ici n -o îm p ă rtăşesc" (F id ei ratio ). în s u ş i te r
m en u l s a cra m en t este, d u p ă el, n ep o triv it, p e n tru că
im p lică în sin e id e ea d e ce v a în a lt şi sfân t, care
em a n c ip e a z ă co n ştiin ţa d e p ăcat, ce e a ce nu este
ca z u l cu sa c ra m e n te le creştin e, ca re n -a r fi a ltce v a
d ecâ t u n sim b o l al leg ătu rii cre ştin u lu i cu B ise rica şi
al d a to riilo r p e care le co n tractează ca m e m b ru al B i
sericii. P rin ele B ise rica se a sig u ră d e cre d in ţa fiilo r
ei, iar a ce ştia se arată ca n işte c a n d id a ţi p en tru H ris-
85
to s, sau o sta şi ai Lui. Cu alte cu v in te, sa cra m e n te le

s u n t o d o v a d ă p u b lică d e sp re h aru l ca re s-a d at
fie c ă ru ia m ai în tâ i în p a rtic u la r. A şa, d e p ild ă, p rin
b o tez B iserica p rim eşte în ch ip sărbăto resc în sânu l ei
p e cel ca re era d eja p rim it p rin har, ad ică p red estin a t
sp re m â n tu ire. B o te z u l nu o fe ră, aşad ar, h aru l, ci
p rin el se d ă m ă rtu rie din p a rte a B ise ricii că cel ca re
se b o te a z ă e în sta re d e g rafie. H aru l, d eci, iar nu
b o te z u l cu răţă d e p ăcat. T o tu şi sa cram en tele nu su n t
n u m a i se m n e e x tern e , fe n o m e n e p u r su b ie ctiv e, ci
c o re sp u n d - z ic e Z w in g li - şi u n o r fap te o b ie ctiv e
d in ic o n o m ia m â n tu irii. A stfe l, b o te z u l d ă m ărtu rie
că H risto s a m u rit şi a în v ia t în realitate. P âin e a şi
v in u l e u h a ristie ad u c a m in te d e tru p u l F iu lu i lu i
D u m n e z eu şi p re cu m p â in e a h răn eşte tru p u l o m u lu i
şi v in u l îi în v e se le şte in im a , to t a stfel H risto s h r ă
n e şte şi în v e se le şte su fle tu l o m en e sc lip sit de o rice
n ă d ejd e.
C a lv in se situ e a z ă în tre L u th er şi Z w in g li. S a c r a
m e n te le su n t p en tru el, ca şi p e n tru Z w in g li, un
sem n d e d e o se b ire în tre cre ştin i şi n ecreştin i, dar
a c e a s ta e n u m ai un m o m e n t secu n d ar, p e cân d a d e
v ă ra ta lo r fiin ţă e d e n a tu ră h a rism a tică . „M i se p are
- z ic e el - că aceasta p o a te fi d efin iţia scu rtă şi p ro p rie a
sacram en tu lu i, d acă zicem c ă e un sim bol extern, prin care
D om n u l fa ce cu n o scu t co n ştiin ţelo r n oastre fă g ă d u ie lile
b u n ăv o in ţei S ale către noi, p en tru su sţin erea slăb iciu n ii
cred in ţei n oastre si p en tru ca, la răndu-ne, s ă m ărtu risim
p ieta tea noastră, atât că tre El şi îngeri, cât si către o a
m en i" . Sau , m ai pe scu rt: „ S acra m en tu l este o m ărtu rie
a h a ru lu i d u m n ez eiesc că tre noi, co n firm a t p rin tr-u n
sem n extern u n it cu m ă rtu ria recip rocă a p ietăţii n oastre
că tre E l“ (Tnstitutio IV, 14, 1). Prin sa c ra m e n te lu
cre a z ă S fâ n tu l D u h, d ar n u m a i asu p ra ce lo r aleşi, p e
câ n d cei n ealeşi se sp ală, p rin b o tez, n u m a i p e d in a
fară şi p rim esc, la sfâ n ta îm p ă rtă şa n ie , n u m a i p âin e
86
şi vin. D in a ce st p u n ct de v ed e re, sa c ra m e n te le su n t
o rg a n e „prin care D u m n ezeu o p erea z ă cu efica cita te în
aleşii Săi".
S ectan ţii se ap ro p ie de u nu l sau altu l d in tre refo r
m atori. A stfe l, socin ien ii şi arm in ien ii nu v ă d în sfin
tele ta in e d ecâ t ce re m o n ii ex terio a re, ca re îi d e o se
b esc p e creştin i d e a d ep ţii alto r re lig ii; an a b a p tiştii le
p riv esc ca se m n e a le g o rice ale v ieţii sp iritu a le ; sive-
d en borg ien ii, ca sim b o a le ale u n irii o m u lu i cu D u m
n ezeu ; qu akerii şi du hoborţii, ca acte lă u n tric e s p iri
tu ale ale lu m in ii cereşti; n azaren ii, ca se m n e ale
ju stific ă rii şi ce rem o n ii p rin care se d e o se b e sc c r e ş
tin ii de n ecreştin i; baptiştii, ca m ă rtu rii so le m n e ale
lu i D u m n e z eu că cel ce p rim eşte sa c ra m e n tu l se află
d eja în stare d e g raţie etc. etc. (M a ca rie , T e o lo g ia
D o g m a tică O rto d o x ă , voi. II, p. 405; D im itrie v ici,
N a z a re n ism u l, trad u s d e I. B ălan , p. 146; G la u b e n s-
b ek en n tn iss u nd V erfassu n g der G e m e in d e n g etau f-
ter C h risten (B ap tisten ), p. 14).
D octrina ortodoxă. R ev en in d la în v ă ţă tu ra B ise
ricii n o a stre, treb u ie să a cce n tu ă m că - c o n tra r ră tă
cirilo r p ro te sta n te - sfin tele tain e su nt:
a) ca u ze ca re m ijlo cesc în re alitate p rim ire a h a ru
lui, iar nu sem n e goale, nici n u m ai co n d iţii ale p rim i
rii h a ru lu i;
b) ca u z e se c u n d a re şi in stru m e n ta le , a d ic ă îm
p ărtăşesc h aru l lu i D u m n ezeu , care e ca u z a p rim ară;
c) d eşi se c u n d a re şi in stru m en ta le, ele to tu şi lu
crea z ă d ire ct, iar nu p rin m ijlo cirea c re d in ţe i sau a
v re u n e i alte d isp o z iţii su b ie ctiv e şi
d) cu to ate a ce ste a nu ex clu d n e c e sita te a u n e i
a n u m ite d isp o z iţii su b ie ctiv e p e n tru p rim ir e a h a ru
lui, ci, d im p o triv ă , o p re su p u n , d ar e fic a c ita te a lor
nu d ep in d e d e a ce a stă d isp oziţie.
în v ă ţă tu ra că sfin tele tain e lu crează d ire ct sau n e
m ijlocit, că, ad ică, îm p ărtăşesc h aru l d u m n ezeiesc in
87
d e p e n d e n t d e sta rea p rim ito ru lu i şi a săv ârşito ru lu i,

se r e z u m ă în fo rm u la sau te rm e n u l sco lastic ex opere
o p erata, sp re d e o se b ire d e ce a ca re le co n d iţio n e a z ă
de s ta re a să v â rşito ru lu i sau a p rim ito ru lu i, ca re se
e x p r im ă p rin te rm e n u l ex o p ere operau tis.
în S fâ n ta S c rip tu ră se în v a ţă lă m u rit că sfin tele
ta in e îm p ă rtă ş e s c n e m ijlo c it h a ru l. A stfe l, M â n tu i
to ru l îi sp u n e lu i N ico d im : „ D e nu se va n aşte cin eva
din a p ă şi din D uh, nu va p u tea s ă in tre în îm p ărăţia Iui
D u m n ezeu " (In 3, 5). E l nu co n d iţio n e a z ă d eci in
tra re a în îm p ă ră ţia lu i D u m n e z e u d ecâ t d e n aşte rea
d in a p ă şi d in D u h , a d ică n u m a i d e să v â rşirea tain ei
sfâ n tu lu i b o tez, iar n ic id e cu m d e d isp o ziţia su b ie c
tiv ă a p rim ito ru lu i sau a să v â rşito ru lu i. La fel v o r
b e şte şi sfân tu l A p o sto l P a v e l d esp re e fecte le sfâ n tu
lu i b o te z : „E l n e-a m ân tu it, nu din fa p te le cele întru
d rep tate, săvârşite de noi, ci d u p ă a Lui în durare, prin ba
ia n a şterii celei d e d ou a şi p rin în n o irea D u h u lu i Sfânt"
(T it 3, 5), ad ică : re n a şte re a ca re se d o b â n d e şte p rin
b o te z nu se să v â rşe şte p e n tru cre d in ţa sau m e ritele
n o a s tre p e rso n a le , ci n u m a i p rin în d u ra re a lu i
D u m n e z e u , ca r e n i se c o m u n ic ă p rin sim p la
s ă v â rş ire a sfâ n tu lu i b o te z. T o t sfâ n tu l P av el îi a m
in te şte lu i T im o te i că d a ru l lu i D u m n e z e u , ca re este
în el, îl a re n u m a i p rin p u n e re a m â in ilo r lu i (ale lu i
P a v e l), fără v reu n m e rit p e rso n a l (II T im . 1, 6).
A c e e a ş i id e e o în tâ ln im şi în F a p te le A p o sto lilo r (8,
1 7 ,1 8 ) . F o a rte lim p e d e sp u n e a ce a sta şi sfâ n tu l Ioan
G u ră d e A u r: „ O m u l nu co n trib u ie cu n im ic la sfin tele
taine, ci totul este lu cru l atotp u tern iciei lui D um nezeu. El
este C el care n e sfin ţeşte" (O m ilia V III la E p isto la I
c ă tre C o rin te n i).
R a ţiu n e a p en tru ca re sfin te le tain e îm p ă rtă şe sc
h a ru l p rin sim p la lo r să v â rşire , sau ex o p ere operata,
este, d u p ă cu m re z u ltă d in c e le de m ai su s, că ele
s u n t o p e ra sau lu c ra re a d ire c tă a lu i D u m n e zeu
asu p ra ce lo r care le p rim esc, iar sâ v â rşito rii lo r su n t

sim p li m ijlo cito ri sau in term ed ia ri ori in stru m e n te .
A cea sta o ex p rim ă, în tre alţii, d estu l d e lă m u rit F e ri
citu l A u g u stin prin cu v in tele: „ E ficacita tea b otezu lu i
nu atârn ă nici de m eritele celor care-l săvârşesc, nici d e ale
celor cărora li se adm in istrează, ci de ale C elu i care l-a
aşezat (lisu s H ristos)" (C o n tra C resco n iu m IV , 18).
H arul care se îm părtăşeşte prin sfintele taine.
S co p u l sfin telo r ta in e este sfin ţire a o m u lu i. P rin u r
m are, h aru l p e care ele îl îm p ărtăşesc este h a ru l sfin -
ţitor. P rin tr-u n ele din ele în să acest d ar se d ă o m u lu i
lip sit de h ar, iar p rin altele se sp o re şte h a ru l ce lu i
care le p rim eşte. D in p rim a categ o rie face p arte taina
sfân tu lu i b o tez, ca re se să v â rşe şte a su p ra ce lo r care
nu su n t în că creştin i şi d eci n-au p rim it m ai în a in te
nici u n h ar, p re cu m şi tain a p o căin ţe i, ca re se a p lică
celo r care au p ierd u t, d in cau za p ăcate lo r p e rso n a le,
h aru l p rim it la sfâ n tu l b o te z. D in a d o u a ca te g o rie
fac p arte to ate c e le la lte sfin te taine, ca re se dau n u
m ai celo r care su n t în sta re h arică, to cm a i în sco p u l
d e a sp o ri h aru l d eja ex iste n t în p rim ito r. C ele d in tâ i
se p o t n u m i sfin te tain e d e n orm alizare, iar ce le la lte ,
de p erfecţion are a su fletu lu i creştin .
Pe lâng ă h aru l sfin ţito r p e care-l îm p ărtăşesc toate
sfin tele tain e fără d eo se b ire , fiecare d in tre ele m ai
îm p ă rtă şeşte şi un h ar sp ecial, care aju tă la a tin g e rea
ţin tei d eo se b ite care se u rm ă reşte d e fie ca re sfâ n tă
tain ă în p arte. D acă n -ar fi aşa, n -ar fi fo st n ev o ie să
se in stitu ie m ai m u lte sfin te taine. A stfel, p rin sfân ta
tain ă a b o te z u lu i se dă, p e lân g ă h aru l sfin ţito r care
p ro d u c e re n a şterea , şi h aru l sp ecial d e a p u te a p ă z i
în d a to ririle lu a te la b o tez, ca şi cel d e a p rim i c e le
la lte sfin te taine. Prin m iru n g ere, p e lâ n g ă că se în
m u lţeşte h aru l sfin ţito r, se dă şi h aru l sp e cia l d e a
p u te a lu p ta cu tă rie p en tru p ă stra rea şi a p ă ra re a
cred inţei. Prin p o căin ţă se dă, p e lân gă h aru l sfin ţito r
89
p rin ca r e se cu ră ţă p ă c a te le , şi h aru l sp e cial de a fi

m a i p u ţin a cc e sib il p ă c a tu lu i, şi aşa m ai d ep arte.
în sfâ rşit, u n e le d in tre sfin te le tain e lasă în su fle
tu l ce lo r c a re le p rim e sc o u rm ă sau im p rim ă un c a
ra c te r c a re nu se p o a te şte rg e n icio d a tă şi în n ici u n
fel. în tre a ce ste tain e se n u m ă ră , în B iserica n o astră ,
b o te z u l şi h iro to n ia, iar în B iserica ro m an o -cato lică şi
u n g e r e a cu sfâ n tu l m ir, sau co n firm a re a , cu m o n u
m e s c a p u se n ii. C a ra cte ru l d e creştin şi ce l de cleric,
ca re se d o b â n d e sc p rin s fâ n tu l b o te z şi, re sp ectiv ,
p rin h iro to n ie , nu se p ie rd , ch ia r d acă ce l ca re l-a
p rim it s-a r le p ă d a cie c r e d in ţa creştin ă , ci n u m a i
ră m â n e n eb ăg at în seam ă, nu m ai este în v igo are. D e
a ce ea , cân d un re n e g a t v re a să se în to arcă ciin nou în
sâ n u l B ise ricii, n u m ai e ste b o te z a t în că o d ată, iar
clericu l, d e o rice s-ar face v in o v at, n u -şi p ierd e h aru l
d o b â n d it p rin h iro to n ie , ci n u m a i e o p rit de a u to ri
ta te a b ise rice a scă d e a-şi e x e rcita d rep tu rile ca re d e
c u rg d in trea p ta ie ra rh ic ă p e ca re o are. Tndelebili-
tatea ca racteru lu i im p rim a t d e aceste sfinte tain e este
ra ţiu n e a p en tru ca r e ele n u se rep etă.
M ă s u ra în ca re sfin te le ta in e îm p ă rtă şe sc h aru l
s fin ţito r şi p e ce l sp e cia l d ife ră d u p ă g rad u l d e p r e
g ă tire al p rim ito ru lu i. M â n tu ito ru l în su şi a sp u s d e
sp re fem e ia cea p ăcăto asă: „ Iertate su n t p ăcatele ei cele
m u lte, căci m u lt a iubit" (Lc. 7, 47). D e a ce ea sfin ţii
P ă rin ţi îi în d e a m n ă p e cre d in c io şi să se p re g ă te a sc ă
su fleteşte cât se p o a te m a i b in e p en tru p rim irea sfin
te lo r ta in e. S ă -l a sc u ltă m , d e p iîd ă , p e sfâ n tu l C h irii
al Ie ru sa lim u lu i, c a re zice: „ C u răţă-ţi vasu l, ca m ai
m u lt h a r să p rim eşti, căci ierta rea p ă c a telo r sc d ă tu tu ror
deopotrivă, dar îm părtăşirea S fân tu lu i D uh se d ă fiecăru ia
d u p ă m ă su ra credin ţei. D a că te osten eşti pu ţin , pu ţin iei,
d a c ă v ei lucra m ult, m are-ţi va f i plata. P en tru tine însuţi
alerg i; caută, dar, ceea ce-ţi este de fo lo s " (C ateh eza I, 5).
90
Săvârşitorii sfintelor taine. A u to ru l sfin te lo r

tain e este M â n tu ito ru l în su şi, în v irtu te a firii S a le
d u m n ez eieşti. S fin ţii A p o sto li Petru şi P a v e l sp u n
aceasta, n u m in d u -se pe ei şi p e ceilalţi A p o sto li „slu
jito ri ai lui H risto s şi ¡canonii ai tain elo r lu i D u m n ezeu "
(I C or. 4, 1; I Pt. 4, 10). D rep tu l de a să v â rşi sfin te le
tain e a fost d at d e M â n tu ito ru l sfin ţilo r S ă i A p o sto li
şi u rm a şilo r lo r, ad ică m e m b rilo r ie ra rh ie i b is
ericeşti, şi nu o rică ru i cred in cio s, cu m so co tesc
p ro testa n ţii. A ce a sta re zu ltă m ai în tâ i din a ce e a că
M â n tu ito ru l a d at n u m ai sfin ţilo r A p o sto li p u te re a
d e a leg a şi d e z leg a p ă c a te le (In 20, 23) şi n u m a i lor
le-a p o ru n cit să să v â rşe a scă sfân ta e u h a ristie sp re
p o m en irea Sa (Lc. 2 2 ,1 9 ). P en tru ca cin ev a să p o ată,
aşad ar, săv ârşi sfin tele taine, treb u ie să fi p rim it
a ceastă îm p u te rn icire de la D u m n e z eu p rin u rm a şii
sfin ţilo r A p o sto li, căci, d upă cu m sp u n e sfâ n tu l
A p o sto l P avel, „n im en i n u-şi ia sin g u r cin stea aceasta,
ci dacă este ch em at de D u m n ezeu , d u p ă cum şi A aron .
A şa şi H ristos nu S-a p rea slă v it pe S in e în suşi, ca să Se
fa c ă arhiereu, ci Cel ce a grăit către El: „F iu l M eu eşti Tu,
Eu astăzi T e-am născut"...''Tu eşti P reot în v eac d u p ă
răn du iala lui M elch ised ec" (Evr. 5, 4-6). T o t sfân tu l
Pavel a rată că toţi câţi în d ep lin esc v re o slu jb ă în B is
erică su n t râ n d u iţi sp re aceasta d e M â n tu ito ru l în
su şi: „E l a d at pe unii A postoli, pe alţii p ro oro ci, p e alţii
evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători, spre desăvârşirea
sfin ţilor, la lu cru l slu jirii, la zidirea tru pu lu i lui H ristos“
(Ef. 4 ,1 1 -1 2 ).
C u m u rm a şi le g iu iţi ai sfin ţilo r A p o sto li su n t
a rh iereii, p re o ţii şi d iaco n ii, h iro to n iţi co n fo rm ca
n o a n elo r şi n eo p riţi d e Ia îm p lin irea în d a to ririlo r lor
sacerd o tale d in ca u z a v reu n ei vine, iar cu m arh iereii
sin g u ri au p le n itu d in e a p u te rii sp iritu ale, n u m a i ei
p o t să v â rşi to a te sfin tele taine. P reo ţii, ca d eleg a ţi
p e rm a n en ţi ai arh iereilor, p o t săv ârşi - p o triv it p ra c
91
Pr. f O A N M IH Ă LC E SC U
ticii b is e ric e ş ti fix a te p rin c a n o a n e - ,cu ex cep ţia h i

ro to n ie i, to a te ce le la lte sfin te tain e, iar d iaco n ii, ca
u n ii ca r e su n t n u m a i a ju to a re ale p re o ţilo r şi ale
a rh ie re ilo r, nu p o t să v â rşi n ic i o sfâ n tă taină.
S in g u ră tain a sfâ n tu lu i b o te z p o ate fi săv ârşită, în
lip sa p re o tu lu i şi în ca z d e m are n ev o ie, d e o rice
c re ştin , p e n tru m a re a în se m n ă ta te p e ca re o are
a ce a stă sfâ n tă tain ă p e n tru v ia ţă şi p en tru n esp u sa
g rijă p e ca re B ise ric a o p o a rtă de m â n tu irea su fle
telor. C a să nu treacă, ad ică , d acă este cu p u tin ţă, n i
m e n i d in a ce a stă v ia ţă fără ca să se fi îm p ă rtă şit d e
h a ru l sfin ţito r, B ise rica în g ă d u ie , cân d un co p il sau
c in e v a ca re v re a să d e v in ă creştin e p e m o arte, să
s ă v â rşe a sc ă b o te z u l o ric e cre d in c io s.
R ă tă cire a p ro te sta n tă , că o ric e creştin p o a te să
v â rşi sfin tele tain e, ră tă cire în te m e ia tă pe în ţeleg erea
g reşită a p re o ţie i u n iv ersa le (I Pt. 2, 5), este d ezisă de
în săşi p ractica lor, căci de fap t cerem on iile, cărora ei le
d au n u m ele de sacra m en te, se săv ârşesc de pastori,
b ă trâ n i, p re d ic a to ri, sau o ric u m s-ar n u m i a şa -z işii
lor p reo ţi, ca re nu n u m ai că se p reg ătesc an u m e p e n
tru a p u te a în d e p lin i a c e a stă ch e m a re , ci p rim esc şi
u n fel d e h iro to n ie d e la a lţii, ca re se află d eja în
a c e a s tă v re d n icie.
D e la s ă v â rşito ru l sfin te lo r tain e nu se ce re în să,
ca o ca n d itio sin e qua non, ca el să nu fie lip sit d e c r e
d in ţă şi să nu fie în tin a t d e p ăcat, cân d să v â rşe şte o
sfâ n tă tain ă. D acă el nu c r e d e sau e în tin a t d e p ăcat,
îş i a s u m ă o m are şi g re a ră sp u n d e re în a in te a lu i
D u m n e z eu şi a cu g e tu lu i său , d ar sfânta tain ă să v â r
şită d e el este şi ră m â n e v a la b ilă , p en tru că a d e v ă
ra tu l sau p rin cip alu l ei să v â rşito r este în su şi M ân tu i-
to ru l, în tim p ce o m u l c a re să v â rşe şte sfin tele tain e
este u n sim p lu in stru m e n t, şi ce e a ce el să v â rşe şte
este cu a d e v ă ra t sfâ n tă ta in ă , a d ică ea îm p ă rtă şe şte
în re a lita te h aru l sfin ţito r, d a că el are in ten ţia să
92
să v â rşe a scă ce e a ce să v â rşe şte B ise rica p rin acele

sfin te tain e şi d acă, d eci, se fo lo seşte d e m a teria p re
scrisă p en tru fie care sfân tă tain ă în p arte, d a că p r o
n u n ţă co re ct fo rm a sau cu v in tele de c o n sa c ra re şi
d acă îm p lin eşte cerem o n iile sau ritu l p rop riu fiecărei
sfin te taine. „A şa s ă ne so cotea scă p e n oi fie c a r e om : ca
slu jitori ai lui H ristos şi icon om i ai tain elor lui D u m
nezeu", l-am au zit p e sfân tu l A p o sto l P avel zicân d ( I
Cor. 4 ,1 ) şi tot el sp u n e: „D ar ce este A p ollo ? Şi ce este
P avel ? S lu jitori prin care aţi crezu t" (I C or. 3, 5).
P ărin ţii b iserice şti în v a ţă aceasta lăm u rit. „ D u m
nezeu lu crează şi prin cei n evrednici şi daru l b otezu lu i nu
p ierd e n im ic prin n ev red n icia p reo tu lu i" , z ic e sfâ n tu l
Ioan G u ră de A u r (O m ilia V III la E p isto la T către C o-
rin ten i). „D acă ar f i dou ă inele — zice sfân tu l G rig o re
de N az ian z - , u n u l de aur, iar altu l de fi e r şi a m â n d o u ă
a r avea săp ate p e ele acelaşi chip al îm p ăratu lu i şi s-ar
apăsa în ceară, prin ce s-ar deosebi urm a lă sată d e u nu l de
urm a lăsată de celălalt ? Prin nim ic... D eosebirea este nu
m ai în m ateria (inelelor), nu în urm a lăsată. A şa şi ţie, toţi
câţi boteaz ă să ţi se p a r ă deopotrivă, căci ch ia r d a c ă unul
va întrece p e altul în sfinţenia vieţii, totuşi pu terea botezu
lui este aceeaşi" (C u v â n ta re a X L D e sp re S fâ n tu l B o
tez). Iar F ericitu l A u g u stin aseam ăn ă sfin tele tain e cu
să m â n ţa care se a ru n că în p ăm ân t, p en tru c a re este
in d iferen t d acă m ân a care a aru ncat-o este cu rată sau
nu, şi cu lu m in a p e ca re toţi o p rim im cu ra tă , cu
to ate că a trecu t, p o a te , p rin lo cu ri n ecu rate.
în să şi ra ţiu n e a n e sp u n e că D u m n e z eu n -a p u tu t
co n d iţio n a v a la b ilita te a sfin telo r tain e de cre d in ţa şi
cu răţia su fletească a săvârşito ru lu i, p en tru că acestea
fiin d în su şiri lă u n trice , care nu p o t fi cu n o scu te de
alţii, p rim ito rii sfin telo r tain e n -ar p u te a fi n ic io d a tă
sig u ri d acă ele su n t sau nu v alabile.
A cea sta este în v ă ţă tu ra şi p ra ctica B ise ric ii d e la
în ce p u tu rile sale. D iscu ţia asu p ra b o te z u lu i e r e ti
93
Pr. I O A N M I H A L C E S C U
cilo r, p e tim p u l sfâ n tu lu i C ip rian , p re cu m şi ră tă ciri

le m o n ta n iştilo r şi d o n a tiştilo r şi ale alto r eretici au
d a t p rilej să se stab ilea scă o d ată pentru to td eau n a că
sfin tele taine, săvârşite ch iar şi de eretici, su nt valabile
d a că su n t să v â rşite co n fo rm u z u lu i a d ev ăratei B ise
rici (conf. can. 8 şi 19 ale sin o d u lu i I ecu m en ic, 7 al
sin o d u lu i II e c u m e n ic , 95 al sin o d u lu i V I ecu m en ic).
Prim itorii sfin telor tain e. P rim ito rii sfin telo r
ta in e su n t cre ştin ii, cu e x c e p ţia sfâ n tu lu i b o tez, ai
c ă ru i p rim ito ri su n t co p ii, p ă g â n i ori iu d ei v ârstn ici,
to cm a i fiin d că p rin ace astă sfân tă tain ă se d o b ân d esc
n u m e le şi sta rea d e creştin .
P en tru ca o sfâ n tă ta in ă p rim ită d e cin ev a să fie
v a la b ilă , se cere din p a rte a celu i ce o p rim eşte voin ţa
sau h o tă râ re a d e a o p rim i. N u se ce re a ce a sta d e la
co p ii, ca re n -au a ju n s în că la v â rsta raţiu n ii. E de
a ju n s v o in ţa p e n tru ca o sfâ n tă ta in ă să fie v a lid ă , fi
in d c ă p u te re a sfin te lo r ta in e n -o d ă - cu m a m v ă z u t
- n ici să v â rşito ru l, n ici p rim ito ru l, ci în su şi D u m
n ez e u . D e a ce e a B ise ric a a so co tit că sfin tele tain e
c h ia r s ă v â rşite şi p rim ite d e e re tici su n t v alab ile. Se
c e re n e a p ă ra t v o in ţă sau h o tă râ r e d in p a rte a p rim i
to rilo r m atu ri, p e n tru că o m u l este fiin ţă şi ra ţio n a lă
şi lib eră, iar p rim irea u nei sfin te tain e este în tr-u n fel
şi în tr-o a n u m ită m ă su ră o m ă rtu risire d e cred in ţă ,
ca re n -ar av ea nici o v a lo a re d acă n -ar fi co n ştie n tă şi
lib eră.
D e o se b ită de v a la b ilita te a sfin te lo r tain e este e fi
ca c ita te a lor, ad ică d a că ele su n t să v ârşite şi m ai ales
p rim ite în aşa fel în câ t să p ro d u c ă în su fle te ro a d e le
d u h o v n iceşti p en tru care a fo st aşezată fiecare d in tre
ele în p arte, căci se p o a te ca o sfâ n tă tain ă să fie
s ă v â rşită fără g reş, d eci să fie v a lab ilă, d ar să nu d ea
ro a d e le a ştep ta te, d in c a u z ă că p rim ito ru l n -a îm
p lin it to ate co n d iţiile p e n tru ca ea să fie efica ce în el.
P en tru o m ai d e p lin ă lă m u rire , am p u te a a sem ăn a ,
94
d in acest p u n ct de v ed ere, sfin tele tain e cu o p eraţiile

c h iru rg ic a le . N u to a te o p e r a ţiile d e a c e s t fel,
să v â rşite d u p ă to a te re g u lile ştiin ţei m e d ica le , îşi
atin g ţin ta d e a în să n ă to şi p e cel o p era t, c h ia r d acă
to ate su n t irep ro şab il făcu te. In tr-u n cu v ân t, n u su n t
toate eficace, şi aceasta n u m ai d in cau za ce lu i op erat,
p en tru că ori o rg anism u l i-a fost p rea slăbit, ori b o ala
sau ran a p rea gravă, ori co m p licată cu altă b o a lă etc.
T o t astfel stau lu cru rile şi cu sfin tele tain e. D in tre
m ai m u lţi cre ştin i care p rim esc o sfâ n tă ta in ă - să
sp u n em că e v o rb a de tain a sfin tei e u h a ristii - d in
m âin ile u n u ia şi a ce lu ia şi săv ârşito r, îm p lin ită d u p ă
toată râ n d u ia la p re scrisă şi de toţi p rim ită cu h o
tărârea ceru tă, fiind v o rb a aşad ar d e o tain ă v alabilă,
n u m a i cei ca re o p rim esc cu to ată p re g ă tire a ce ru tă ,
ad ică cei care şi-au m ărtu risit m ai în tâi p ă ca te le şi au
în d ep lin it ep itim iile d ate de d u h ovn ic şi, d u p ă aceea,
se în d re a p tă sp re sfâ n ta îm p ă rtă şa n ie cu cre d in ţa
n eclin tită că p â in ea şi v in u l eu h aristie su n t în su şi
tru p u l şi sân g ele D o m n u lu i, n u m ai p e n tru ace ştia şi
în a ce ştia sfâ n ta ta in ă a e u h a ristie i e şi efica ce , ad ică
are ca ro ad e u n ire a cu H risto s, iertarea p ă c a te lo r v e-
n iale, în tă rirea îm p o triv a isp itelo r şi ce le la lte .
P en tru ca o sfâ n tă tain ă să fie eficace, se m a i cere
din p a rte a p rim ito ru lu i, p e lâ n g ă h o tă râ re a d e a o
p rim i şi cred in ţa în caracteru l su p ra n a tu ra l al sfin tei
ta in e resp ectiv e, şi starea de cu ră ţie su fle te a scă , re a
liz a tă p rin sfâ n ta tain ă a p o căin ţei. N e g re şit că nu
cred in ţa şi cu răţia su fletească fac eficacitatea sfintelor
tain e, că ci ace asta d ep in d e d e D u m n e z eu , d ar lip sa
cre d in ţe i şi a cu ră ţiei este o p ied ică p en tru e fica ci
tatea lor. „C el ce va crede şi se va b oteza - z ice M â n tu
itorul - se va m ântui, iar cel ce nu va crede, se va osân di" ,
ce ea ce în se a m n ă că b o tezu l p rim it de ce i în v ârstă
fără cre d in ţă nu m ân tu ieşte. A celaşi lu cru treb u ie
să-l p resu p u n em şi d esp re celelalte sfin te taine. R aţi
95
u n e a n e sp u n e de a se m e n e a că, d u p ă cu m p e n tru a
o b ţin e ro ad e, nu este de aju n s ca săm ân ţa să fie săn ă
to a să , ci tre b u ie ca şi p ă m â n tu l să fie d e b u n ă c a li
ta te, a fâ n a t, să aib ă u m e z e a lă şi c ă ld u ră d in d estu l,
to t a stfe l şi sfin te le tain e, d eşi su n t de o rig in e d u m
n e z e ia sc ă şi ca a ta re au p u te re su p ra n a tu ra lă , to tu şi
nu p ro d u c în su fle te e fe c te le a şte p ta te , d acă a cestea
nu le p rim e sc aşa cu m se cu v in e , d acă nu su n t p re
g ă tite în m od co re sp u n z ă to r p e n tru p rim ire a lor.
M ateria şi form a sfin telor taine. în o rice sfân tă
ta in ă se d e o se b e sc d o u ă p ă rţi ese n ţiale : m ateria şi
fo rm a.
M a teria sau elem en tu l, cu m se n u m e a în tim p u rile
p a tris tic e , este un lu cru sau o lu cra re care ca d e sub
sim ţu ri, p rin care se îm p ă rtă şe şte p rim ito ru lu i în tr-o
fo rm ă se n sib ilă h a ru l sfin ţilo r.
F o rm a sau cu v ân tu l, cu m i se sp u n ea în v ech im e,
su n t c u v in te le p e ca re le ro ste şte să v â rşito ru l sfin tei
ta in e în le g ă tu ră cu în d e p lin ire a lu cră rii ca re co n s ti
tu ie m a te ria sfin tei tain e, c u v in te p rin care se lă m u
reşte ca racteru l sim bolic al a ce le i lu crări şi i se îm p ă r
tă şeşte p u te rea harică. N e ce sita tea acesto r d ou ă părţi
co n stitu tiv e ale o rică rei sfin te ta in e şi rap o rtu l d in tre
ele le -a e x p rim a t fo arte b in e F ericitu l A u g u stin în
ace ste câ tev a cu vin te: „A ccedit verbu m ad elem entu m et
fit sacram en tu m " (O m ilia 80 la E v an g h elia d up ă Ioan).
F ă ră m a te rie şi fo rm ă - la c a re B iserica n o a stră şi cea
ro m a n o -c a to lic ă au sta b ilit că m ai este n ecesar şi un
să v â rşito r can o n ic - nu p o t ex ista sfin te taine. Pentru
să v â rşire a u n e i sfin te tain e se ce r trei lu cru ri, zice
M ă rtu risire a o rto d o x ă , şi a n u m e : „în tâi, m ateria p o
trivită, p recu m este ap a la botez, p â in ea şi v in u l la eu
h aristie, u n td elem n u l şi altele, d u p ă n atu ra tainei. A l
doilea, p reo tu l h iro to n it ca n o n ic sau episcopu l. A l treilea,
ch em area S fân tu lu i D uh şi fo r m u la cu vin telor, prin care
96
p reotul sfinţeşte taina cu pu terea Sfântului D uh si cu g â n

dul hotărât de a o sfin ţi" (R ăsp u n su l la în tre b a re a 100).
A tâ t m ateria, câ t şi fo rm a v aria z ă - cu m se v e d e
din în su şi textu l M ărtu risirii o rto d o x e - d e la o sfâ n
tă tain ă la alta şi ele au fost râ n d u ite de în s u ş i M â n
tu ito ru l, ca şi sfin tele tain e în seşi şi tra n sm ise B ise ri
cii prin sfin ţii A p o sto li. D o v ad ă avem fap tu l că to ate
sfin tele tain e s-au săv ârşit din cele m ai v ech i tim p u ri
ale B isericii în ace ea şi form ă şi cu ace ea şi m a terie cu
ca re se să v â rşe sc şi astăzi în B ise rica n o a stră o rto
d oxă, fără ca isto ria să ne arate că acestea au fo st sta
b ilite de v reu n sinod ecu m e n ic sau d e v re u n P ărin te
b isericesc. A p o i, d acă ele n -ar fi aşez a te d e în su ş i
M â n tu ito ru l, ar fi in fe rio a re sa c ra m e n te lo r L eg ii
v ech i, care au fost aşez a te d e-a d rep tu l d e D u m
n ezeu în to ate a m ă n u n te le lor. în fin e, d a că m a te ria
şi form a, ad ică d o i d in tre cei trei facto ri c a re c o n s ti
tu ie o rice sfân tă taină, nu su n t a şe z a te d e în su şi
M â n tu ito ru l, cu m se m ai p o a te su sţin e că El este în
te m eieto ru l lor ?
F o rm a sau cu v in te le ca re se ro ste sc la să v â rşire a
sfin telo r taine nu su n t ex p licativ e sau cev a o cazio nal,
sau un fel de p red ică, cum susţin p ro testan ţii, ci su n t
cu v in te d e co n sacrare, ad ică prin ele se sfin ţe şte m a
teria sfin telo r ta in e şi se îm p ă rtă şe şte h aru l d u m
n ezeiesc. A cea stă p ă re re g reşită a p ro te sta n ţilo r este
co ro la ru l ră tă cirii lo r fu n d am en tale , a n u m e că o m u l
se m â n tu ie şte n u m a i p rin cred in ţă , ca d ar al lui
D u m n ezeu . în acest caz, sfin tele tain e nu m ai îm p ă r
tăşesc h aru l m ân tu ito r, ci su n t sim p le sem n e ex tern e
sau ce rem o n ii ca re trezesc în creştin cre d in ţa în p ro
m isiu n ile M â n tu ito ru lu i, p recu m şi se m n e p rin ca re
se d eo se b esc c re d in c io şii de n ecred in cio şi. în să ş i
form a ce lo r d o u ă ta in e ad m ise d e p ro te sta n ţi, b o
tezu l şi eu h a ristia , ara tă că nu e v o rb a d e n ici o
p ro m isiu n e, ci d e să v â rşirea u n u i act, că ci se zice:
97
„ B o tea z ă -se robu l lu i D u m n ezeu ..." şi „L uaţi, m âncaţi,

acesta este tru pu l M eu ..." sau: „B eţi din tru a c esta toţi,
acesta este sâ n g ele M e u ..." .
C erem oniile care însoţesc sfintele taine, ad ică
d ife rite le m işcări, g e stu ri şi acţiu n i ca re se fac la
s ă v â rşire a sfin te lo r ta in e, p re cu m : u n g e re a cu u n t
d elem n a celu i care se b o tează, cu fu n d area lu i d e trei
o ri în ap ă, în c o n ju ra r e a d e trei o ri a m e sei şi co lim -
v itre i, tu n d e re a p ă ru lu i şi altele, la b o te z ; în g e n u n
c h e re a la să v â rşirea sfin tei eu h aristii şi altele nu su n t
p ă rţi e se n ţia le ale sfin te lo r tain e şi nu su n t râ n d u ite
d e M â n tu ito ru l, ci d e sfin ţii A p o sto li sau d e u rm a şii
lo r în ce le d in tâ i v e a c u ri. Cu to ată tă c e re a p e ca re a
im p u s-o m u lt tim p d isc ip lin a arca n ă a P ărin ţilo r b i
sericeşti din p rim e le v ea cu ri, to tu şi av em n u m ero a se
şi p re ţio a se m ă rtu rii d esp re ex iste n ţa a n u m ito r ce re
m on ii care se p racticau în B iserica v ech e cu p riv ire la
sfin tele taine. A stfel, sfâ n tu l Iu stin M artiru l sp u n e că
p e v re m ea sa se să v â rşe a u a n u m ite c e re m o n ii la
sfâ n ta e u h a ristie (A p o lo g ia II). T e rtu lia n d e sc rie a l
tele, re fe rito a re la b o te z (D e b ap tism o şi D e C o ro n a).
S fâ n tu l C ip rian v o rb e ş te d e ex o rc ism e le ca re p reced
b o te z u l (E p isto la 76). S fâ n tu l C h irii al Ie ru sa lim u lu i
n e-a tra n sm is e x p u n e re a m ai m u lto r ce re m o n ii d e la
b o te z şi d e la sfâ n ta e u h a ristie (C ateh eze ). F e ricitu l
A u g u stin , v o rb in d d e p ă c a tu l o rig in a r, a m in te şte şi
d e ex o rcism e (C o n tra p e la g ia n u lu i Iu lian, ca rtea V I),
iar E v h o lo g h iu l este p lin d e ritu ri, de sim b o a le şi de
c e re m o n ii a c ă ro r v e c h im e u rcă p ân ă în v re m ea
A p o sto lilo r. în d e p lin ire a cu fid elitate a a ce sto r c e re
m o n ii este de m are folo s su fletesc p en tru cred in cio şi,
că ci fiecare d in tre ele îş i are ro stu l său b in e d efin it.
A stfel - p en tru a v o rb i d esp re toate, în g en eral - cele
d in a in te d e s ă v â rşire a sfin te lo r tain e au ca sc o p tre
z irea c re d in ţe i şi a p ie tă ţii şi d e a ne p re g ă ti p en tru
p rim ire a cu v re d n ic ie a sfin te lo r taine. C e le ca r e în
98
so ţesc sfin tele tain e scot în re lie f sfin ţe n ia lo r şi n e

um p lu d e re sp e c t şi ne în a lţă su fle te le la cu g e ta re a
celo r d u m n ezeieşti. C ele care u rm ea z ă sfin telo r tain e
n e a m in tesc d a to riile p e ca re ele n i le im p u n .
C ere m o n iile în g en ere nu îm p ă rtă şe sc o m u lu i
har, d ar în le sn in d u -n e în ţeleg erea natu rii, a efectelo r
şi a sfin ţen iei tain elor şi p re g ătin d u -n e p en tru p rim i
rea lo r cu v re d n icie, co n trib u ie în m are m ă su ră la
p rim irea m ai d in b elşu g a h aru lu i.
Ie ra rh ia b iserice a scă a îm b o g ă ţit în c u rg e re a v r e
m ii, în v irtu te a p u te rii d ate ei d e a a d m in istra sfin
tele taine, aceste cerem on ii. A cea sta nu în seam n ă în
să că să v â rşito rii sfin telo r tain e le p o t sc h im b a sau
m od ifica, ori trece cu v ed erea ca p e un lu cru de m ică
im p o rtan ţă, ci, d im p otriv ă, su n t d ato ri să le p ăstrez e
cu sfin ţen ie si să le în d ep lin ească toţi cât m ai ex act şi
m ai u n ifo rm cu p u tin ţă, p en tru că d e felu l să v â rşirii
lo r şi de re sp e ctu l cu care su n t p riv ite d e cre d in c io şi
d ep in d e şi cin ste a care se dă sfin te lo r tain e în seşi.
N um ărul de şapte al sfintelor tain e. B ise rica
n o a stră şi cea ro m a n o -c a to lică au a stă z i şa p te sfin te
tain e şi su sţin că aşa a fost în to td e a u n a , p en tru că în
su şi M â n tu ito ru l a a şezat sfin tele ta in e în n u m ăr de
şap te. C ân d şi cu m a a şezat M â n tu ito ru l fiecare
tain ă, se v a v ed e a la ex p u n ere a în p a rte a fiecărei
sfin te taine. A cu m să ved em d e u n d e şi cu m s-a n ăs
cu t d iscu ţia asu p ra n u m ăru lu i sfin telo r taine şi p e ce
te m ei s-a co n te sta t n u m ăru l lor d e şap te.
în lite ra tu ra p atristică în tâ ln im fiecare d in tre cele
şap te acte sfin te care p o artă n u m ele d e taină, d ar nu
a p a re n u m ă ru l d e şapte. A cea sta p en tru că n o ţiu n ea
d e sfân tă taină nu era în că d estu l d e p recis d efin ită şi
strict d e o se b ită d e cea d e ieru rgii, sau sacram en talii,
cum le sp u n apu senii. D e aceea u n ii priveau ca sfinte
ta in e şi sp ă la re a p icio a relo r, alţii, în m o rm â n ta re a şi
tu n d ere a în m o n a h ism , sau c h ia r to a te trei ş.a.m .d .
99
Pr. I O A N M IH Â LC ESC U
C â n d au a p ă ru t e re tic ii ca re au co m b ă tu t n o ţiu
n ea şi n u m ă ru l de şa p te al sfin te lo r taine, aşa cu m
a ce ste a erau în ţe le se d e a d e v ă ra ta B iserică, a tu n ci a
fo st n ecesa r să se d e fin e a sc ă cu e x a ctita te atât n o ţiu
nea, câ t şi n u m ăru l sfin te lo r taine. C u m aceşti eretici
au fost v a ld e n z ii şi catarii în A p u s, era d e a şte p ta t ca
¿iceastă d e fin ire să se fi fă cu t m ai în tâi în A p u s şi în -
tr-a d e v ă r aco lo o şi g ă sim în tâ ia o ară, la în ce p u tu l
v e a c u lu i X II, la te o lo g ii Petru L o m b ard u l şi H u g o d e
S a in t V icto r. La în c e p u tu l v e a c u lu i X III (1210),
a flă m n u m ă ru l d e şa p e al sfin te lo r tain e în tr-u n fo r
m u la r tip d e m ă rtu risire d e cred in ţă , p e ca re tre
bu iau s-o facă v a ld e n z ii c a re se întorceau în sân u l B i
se ric ii; în a d o u a ju m ă ta te a a ce lu ia şi veac (1274), îl
g ă sim în m ă rtu risire a d e cre d in ţă p re z e n ta tă de B i
s e ric a o rto d o x ă la sin o d u l d in L y o n , care în ce rca să
îm p a ce ce le d o u ă Biserici, d esp ărţite în anu l 1054; iar
la în ce p u tu l v e a c u lu i X V , în sc rie rile lu i S im eo n al
T e sa lo n icu lu i. D e aici în a in te îl g ăsim m ai d es atât în
lu c ră rile teo lo g ice, câ t şi în d ife rite h o tă râ ri ale B is e
ric ii, p e n tru că şi n u m ă ru l ce lo r ca re co n testa u a ce st
n u m ă r se în m u lţe şte o d a tă cu iv irea refo rm ato rilo r şi
a p re m e rg ă to rilo r lo r. O ficia l, B ise rica ro m a n o -ca to -
lică a sta b ilit n u m ă ru l d e şa p te al sfin te lo r tain e în
sin o d u l trid en tin (1 5 4 5 -1 5 6 3 ), iar B iserica o rto d o x ă
m a i în tâ i în tr-u n sino d ţin u t la C o n sta n tin o p o l, la
a n u l 1 638, îm p o triv a m ă rtu risirii lu i C h irii L u caris,
iar d u p ă a ceea în sin o d u l d e la Iaşi (1642), cu p rileju l
a p ro b ă rii M ă rtu risirii d e cre d in ţă o rto d o x ă a lu i
Petru M o v ilă.
C ă n u m ăru l d e şap te al sfin telo r taine, stab ilit for
m al a tâ t d e târziu , nu e ste c e v a a rb itra r şi d e p ro v e
n ie n ţă târzie, îl d o v e d e şte m ai în tâ i fap tu l că el a
e x ista t d e la în c e p u t a tâ t în B ise ricile d in R ăsărit,
a d ic ă nu n u m ai în ce a o rto d o x ă , ci şi în ce a co p tă ,
n e sto ria n ă , ab isin ia n ă , ia c o b ită şi arm e a n ă , c a re s-au
100
d esp ă rţit de B ise ric a e cu m e n ică în v e a c u rile IV -V II,

câ t şi în ce a d in A p u s, şi nu este de a d m is ca să-l fi
p rim it u nele d e la altele d up ă ce s-au d esp ărţit, ci tre
b u ie să fi e x ista t în în tre a g a B ise ric ă în a in te d e d es
p ărţire.
E v h o lo g h iu l no stru o rto d o x , ale că ru i ru g ă c iu n i
au fost co m p u se în în treg im e în ain te de sch ism a d in
tre B ise rica de R ă să rit şi cea d e A p u s, este iarăşi o
d o v a d ă fo arte p u te rn ic ă d esp re fap tu l că B ise ric a a
a v u t în to td e a u n a un n u m ăr de şa p te sfin te taine.
S p e cu la ţia teo lo g ică a m o tiv at în cu rg e re a v e a c u
rilo r în ch ip d iferit p en tru ce M â n tu ito ru l a in stitu it,
iar B ise rica ţin e şap te, iar nu m ai m u lte, n ici m ai
p u ţin e sfin te tain e. R aţiu n ea cea m ai p la u z ib ilă p a re
a fi sfin ţen ia n u m ă ru lu i şap te şi p rin u rm a re şi a n a
lo g ia cu ce le şa p te d aru ri ale S fâ n tu lu i D u h . D u p ă
alte păreri, n u m ăru l de şapte ar co re sp u n d e în to cm ai
tu tu ro r tre b u in ţe lo r sp iritu ale ale B ise ric ii şi ale fie
că ru i m em b ru al ei. A stfel, cin ci d in tre sfin te le tain e
co resp u n d treb u in ţelo r celo r m ai im p erio ase din v ia
ţa o m u lu i ca in d iv id sau celo r cin ci m o m e n te în se m
n ate d in v ia ţa sa, şi a n u m e: b o te z u l - n a şte rii; u n
g erea cu sfâ n tu l m ir - creşterii; sfâ n ta e u h a ristie -
treb u in ţe i de h ra n ă ; p o că in ţa - ie rtă rii p ă c a te lo r, iar
m aslu l - v in d e că rii d e bo li sau , d u p ă ro m a n o -c a to -
lici, n ev o ii d e m â n g â iere în ce le d in u rm ă clip e ale
vieţii. în o rd in ea vieţii spirituale, b o tezu l co resp u n d e
re n a şterii în Iisu s H risto s, u n g erea cu sfâ n tu l m ir,
sp o ririi h a ru lu i sfin ţito r, sfâ n ta eu h a ristie , h ra n ei
d u h ov n iceşti, iar pocăinţa, în săn ăto şirii d e b o ala p ă
catului. C elelalte d ou ă sfinte tain e co re sp u n d treb u
inţelor o m u lu i ca m em bru al societăţii sau cerinţelor
vieţii lu i sociale, şi anum e: căsăto ria co re sp u n d e p e r
p etu ării n eam u lu i om en esc, iar p reo ţia, p ro cu rării de
co n d u că to ri ai B isericii; sau , în o rd in e a sp iritu ală :
că s ă to ria p ro cu ră B isericii fii, iar p re o ţia , p ărin ţi.
101
Pr. I O A N M IH Â LCESCU
Sfintele taine şi ieru rgiile. în afară d e sfin tele

ta in e şi cu to tu l d e o se b ite d e ele sau câ te o d a tă în le
g ă tu ră cu ele, B iserica să v â rşe şte şi alte lu crări sfinte,
c a re îm p ă rtă şe sc o m u lu i h a ru l d u m n e z e ie sc în tr-o
m ă su ră m a i m ică d e c â t sfin te le tain e. A c este lu cră ri
sfin te se n u m e sc în B ise ric a n o astră cu u n term en
g recesc, ieru rgii, a d ic ă lu cră ri sfin te, iar ca to licii le
n u m e sc sacrain en talii.
D e o se b ire a d in tre sfin te le tain e şi ie ru rg ii co n stă
în a ce e a că sfin te le ta in e su n t râ n d u ite d e în su şi
M â n tu ito ru l H risto s, p e n tru ca re şi îm p ă rtă şe sc p ri
m ito rilo r h aru l sfin ţito r în cel m ai în a lt grad, p e cân d
ie ru rg iile su n t râ n d u ite d e B ise rica în v ă ţă to a re sau
d e ie ra rh ia b ise ric e a sc ă , d in ca re ca u z ă îm p ă rtă şe s c
h a ru l d u m n e z e ie sc în m a i m ică m ăsu ră. D re p tu l B i
sericii d e a in stitu i ie ru rg ii d ecu rg e din S fâ n ta S c rip
tu ră. Să v â rşin d a n u m ite ieru rg ii, ea n-a făcu t altcev a
d ecâ t să im ite p e d u m n e z e ie sc u l ei în te m e ie to r.
O rig in e a ie ru rg iilo r este, aşa d a r, în S fâ n ta S crip tu ră .
A stfe l, M â n tu ito ru l în s u ş i a b in e cu v â n ta t p â in e a şi
p e ş te le (M t. 14, 19) şi p e co p ii (M t. 19, 15), a d at
p o ru n că sfin ţilo r S ă i A p o sto li să b in e cu v in te z e c a s e
le în ca re v o r fi b in e p rim iţi (M t. 10, 12) şi le -a îm
p ă rtă ş it p u te re a d e a a lu n g a d em o n ii (M t. 10, 8).
Ie ru rg iile su n t d e tre i felu ri: ex o rc ism e , b in e c u
v â n tă ri şi sfin ţiri.
E x o rcis m e le se rv e sc la a lu n g a re a d e m o n ilo r şi
p e n tru îm p ie d ic a re a in flu e n ţe i lor. B in e cu v â n tă rile
s u n t ru g ă c iu n i ca re se fac p en tru d o b â n d ire a a ju
to ru lu i d u m n e z e ie sc , iar sfin ţirile su n t un g rad m ai
m a re d e b in e c u v â n ta re , sau o b in e c u v â n ta re m a i
so le m n ă .
T o a te trei p o t av ea ca o b ie ct p e om , ori lu cru ri sau
b u n u ri ca re-i a p a rţin lu i sau B isericii.
102
V. TAINA SFÂNTULUI BOTEZ
N oţiunea şi instituirea sfântului botez. B o te zu l

este ce a d in tâ i sfân tă taină, este - ca să z icem a şa -
u şa sau p o a rta p rin ca re se in tră în B ise rică şi
co n d iţia sin e qua non pentru p rim irea ce lo rla lte sfin te
taine. P rin el, o m u l se îm p ă rtă şe şte cu h a ru l d u m
n ez e ie sc sfin ţito r şi se face m e m b ru al B ise ricii lu i
H ristos.
C u v â n tu l „ b o te z " v in e d e la v e rb u l g recesc
(JarcTio , (3a7mi^(0, care în sea m n ă „a cu fu n d a , a sc ă l
da, a s p ă la ", şi in d ică, în creştin ism , ace a cu fu n d a re,
scă ld a re sau sp ă la re tain ică cu ap ă, p rin ca re o m u l
păcăto s, d ar in iţiat în cu n o aşterea în v ăţătu rii creştin e
şi d o rito r d e m ân tu ire, se cu ră ţă d e p ă ca te , se n aşte
din n ou că tre o v ia ţă d u h o v n ice a sc ă şi d ev in e fiu şi
m em bru al B isericii.
P o triv it acestei sem n ificaţii, sfân tu l b o tez a p rim i :
d iferite n u m iri, d in ca re u n e le se re fe ră la p artea
v ă z u tă , iar altele, la p artea n e v ă z u tă sau la efe c te le
lui. A stfel, a fost num it: baie (^ ou tp ov, lav acru m ), de
sfân tu l Iu stin M artiru l, de C lem en t A lex an d rin u l, de
sfâ n tu l Toan G u ră de A u r şi d e T e rtu lia n ; iz v or sfâ n t
(fo n s sacer) d e F ericitu l A u g u stin ; apă, d e sfin ţii
B a rn a b a, C ip ria n ş.a.; lu m in ă (<j)Coţ) sau lu m in are
<|)WtiO(aa), d e sfân tu l Iu stin M a rtiru l, de
C lem en t A le x a n d rin u l, de sfâ n tu l G rig o re d e N y ssa
şi d e F ericitu l T e o d o re t ş.a.; ren aştere sau n aştere din
nou (avayevvTiG ig, n a 'k iy y e v e a m ), d e sfâ n tu l Tustin,
de sfâ n tu l G rig o re d e N y ssa, d e T e rtu lia n ş.a.;
sfinţire, de G rig o re de N yssa, T e o d o re t ş.a.; p ecetea lui
H ristos, p ecetea creştin ism u lu i sau p ecetea cred in ţei d e
103
Pr. I O A N M IH A LC ESC U
s fin ţii E p ifa n ie , E frem Ş iru l, E v lo g h ie A le x a n d rin u l

ş.a. A v â n d u -se în v e d e re a m b e le p ărţi, şi cea v ă z u tă
şi ce a n ev ăzu tă, a fost n u m it şi: baie tainică, de sfântu l
G rig o re de N y ssa; baie m â n tu ito are, d e sfân tu l A m
b ro z ie ; baia p ocăin ţei şi a cu n oştin ţei, d e sfân tu l Iu stin ;
baia sau b otezu l ren aşterii, d e sfin ţii T eofil al A n tio h iei
şi lo a n G u ră de A u r; baia vieţii, d e C o n stitu ţiile A p o s
to lic e ; ap a vieţii v eşn ice, d e sfin ţii Iu stin şi C ip ria n ;
tain a ap ei, d e T e rtu lia n , şi în d ife rite a lte feluri.
B o te z u l a fo st in stitu it sau a şe z a t de M â n tu ito ru l
H risto s. A su p ra m o m e n tu lu i şi îm p re ju ră rii cân d l-a
in s titu it în să , te o lo g ii nu su n t toţi d e aco rd , ci p ă r e
rile su n t îm p ărţite. A stfel, u n ii sp u n că a fost in stitu it
câ n d M â n tu ito ru l a a v u t c o n v o rb ire a cu N ico d im şi
a ro s tit cu v in te le : „D e nu se va n aşte cin ev a din ap ă şi
din D uh nu va pu tea să in tre în îm părăţia lui D u m n ezeu "
(In 3, 5). A lţii su sţin că a tu n c i cân d D o m n u l H risto s
a fo st b o te z a t în Io rd a n d e c ă tre sfân tu l lo a n B o te z ă
to ru l; în fine, alţii sp u n că a fo st in stitu it d u p ă în
v ie re a S a din m o rţi, a tu n c i cân d a zis sfin ţilo r A p o s
toli: „ M ergân d, în v ăţaţi toate n eam u rile, botezân d u -le în
n u m ele T atălu i si al F iu lu i si al S fân tu lu i D u h..." (M t.
2 8 ,1 8 ) . (V e z i V . S u ciu , T e o lo g ia d o g m a tic ă sp e cia lă ,
v o i. II, p. 109 ş.u .).
D in tre a ce ste p ă re ri, ce a d in tâ i nu este v a lab ilă ,
p en tru că M â n tu ito ru l îi v o rb e şte lu i N icodim d e b o
tez ca d e o co n d iţie a b so lu t n ece sa ră p en tru in trarea
în îm p ă ră ţia c e ru rilo r, d a r n u d ă p o ru n că să se facă,
n ici nu sp u n e cu m tre b u ie făcu t.
A d o u a p ă re re se p o a te su sţin e cu o a re c a re so rţi
d e izb ân d ă, p en tru că su n t şi u nii d in tre P ărin ţii b ise
ric e ş ti cu m u ltă a u to rita te , ca , d e e x e m p lu , sfâ n tu l
lo a n G u ră de A u r, c a re o p a tro n e a z ă şi are d e p a rtea
sa im n e le şi ru g ă c iu n ile d e la p ra z n icu l B o te z u lu i
D o m n u lu i (V e zi S u ciu , o p . şi loc. cit.).
104
T o tu şi n ici a ce a stă p ă re re nu c o re sp u n d e a d e
v ăru lu i, p en tru că b o te z u l lu i Io an , d eşi era d in cer
(M c. 11, 30), era n u m a i p en tru iu d ei (M t. 3, 2; Lc. 1,
16; 3, 13), era n u m ai o p re g ă tire că tre b o te z u l lu i
H ristos (M t. 3 ,1 1 ; M c. 1, 8; Lc. 3, 10), era u n sim p lu
b o tez sp re p o că in ţă (M c. 1, 4; F a p te 19, 4) şi nu re-
năstea prin h aru l S fâ n tu lu i D u h, m o tiv p e n tru ca re
cei ca re p rim eau b o te z u l lu i treb u iau să-l p rim e a sc ă
şi p e al M â n tu ito ru lu i (Fap te 19, 2-5).
A cestea le sp u n lă m u rit şi sfin ţii P ărin ţi. A stfe l,
sfân tu l C h irii al A le x a n d rie i zice: „P recu m legea lui
M oise a fo s t o oa reca re p reg ătire către b u n u rile v iito are şi
către în chin area sp iritu ală a lui D u m n ezeu , cu p rin zâ n d
un ad ev ăr tainic, aşa şi botezu l lui loan f a ţ ă d e b otezu l lui
H ristos cu p rin d e o p u tere preg ătitoare" (C o m e n ta riu la
E v a n g h e lia lu i Io an , ca rtea II, 57). „loan p red ica b ote
zul p ocăin ţei - zice sfân tu l V a sile cel M a re - , D om n u l,
botezu l înfierii. B otezu l celui din tâi era n u m ai p regătirea,
al celu i de al doilea este în făptu irea b otezu lu i. A cela era
d ep ărtarea de păcat, acesta este ch ia r ap rop ierea de D u m
nezeu" (O m ilia d esp re botez). D e a sem en ea şi sfân tu l
Io an G u ră d e A u r sp u n e: „V edeţi cât de lă m u rit sp u n e
aceasta si evanghelistul, căci, după ce zice: „loan a ven it în
p u stia Iudeii, p ro p ov ă d u in d b otezu l p ocăin ţei" , ad au g ă:
„spre iertarea păcatelor", ca şi cum ar f i zis că-i în d eam n ă
să-şi recu n oa scă p ă ca tele şi să se pocăiască, nu ca s ă p r i
m ea scă p ed eap sa, ci ca să capete m ai u şor iertarea, care
trebu ia s ă v in ă m ai târziu; căci, d a c ă ei nu s -a r f i osân d it
sin g u ri pe sine, n -ar fi ceru t iertarea şi, d a c ă n -ar f i ceru t
iertarea p ă c a telo r lor, n -ar f i m eritat-o. A stfel b otezu l lui
Ioan p reg ă tea calea către un alt botez" (O m ilia X la
M atei).
N ici prin p rim irea b o tezu lu i Său d e la Ioan, M â n
tu ito ru l n-a in stitu it tain a sfân tu lu i b o tez, cu to ate că
prin el s-a d esch is uşa b o tezu lu i N o u lu i T e sta m e n t -
cu m zice sfân tu l Ioan G u ră d e A u r; s-a b in e cu v â n ta t
105
Pr. I O A N M IH Á L C E SC U
firea a p e lo r - cu m câ n tă B ise rica ; şi s-a d at p rilej

T a tă lu i să a d e v e rea scă , p rin g las d in cer, şi S fâ n tu lu i
D u h , p rin a ră ta re în ch ip d e p o ru m b el, că Iisu s este
D u m n e z e u , şi a stfe l s-a fă cu t c u n o scu tă în tre a g a
S fâ n tă T re im e , în n u m e le că re ia av ea să se să v â r
şea s că b o tezu l creştin . Prin b o te z u l Său , M ân tu ito ru l
a ară ta t cu m treb u ie să se facă şi ce este bo tezu l p ra c
tica t d e B ise ric a Sa.
A se m ă n ă to r cu b o tezu l sfân tu lu i lo an B o tezăto ru l
era şi b o te z u l u cen icilo r M ân tu ito ru lu i, în ain te d e în
v ie re a şi în ă lţa rea Sa la cer (In 4 ,1 ) . Şi aceasta o sp u n
lim p e d e sfin ţii P ărin ţi. „ V eţi în treba - zice sfâ n tu l
lo a n G u ră d e A u r - de ce n -a botezat M ân tu itoru l H ris
tos. A sp u s-o m ai în ain te sfâ n tu l loan (Botezătorul), cân d
a zis: „ A cela va b oteza cu D u h u l S fân t şi cu fo c " . D ar
D u h u l S fân t în că nu fu sese dat. Ia tă p en tru ce nu b oteza
Iisu s H risto s; ia r u cen icii S ăi b otezau n u m ai ca să a tra g ă
m u lţim ea la în v ăţătu ra m ân tu irii. Şi d acă a r în treba cin e
v a în ce era su p erio r b otezu l u cen icilor lui Iisu s botezu lu i
lu i lo a n , vom ră sp u n d e: în tru n im ic, căci şi u nu l şi altu l
erau f ă r ă h a ru l S fân tu lu i D u h şi se fă c e a u cu sco p u l de a
a d u ce la H risto s p e cei ce se b otezau " (O m ilia X IX la
E v a n g h e lia lu i lo a n ). T o t a şa z ice şi T e rtu lia n : „ U ce
n icii lu i Iisu s H ristos b o tea z ă ca slugi, ca si lo an B otez ă
torul, şi cu acela şi b otez ca el, ia r nu cu altul, că altu l nu
m ai era decât cel care a fo s t in stitu it m ai târziu de H ristos
şi care nu pu tea f i ad m in istrat atu n ci de ucenici, pen tru că
sla v a D o m n u lu i nu se a r ă ta se în că deplin si eficacita tea
b otezu lu i nu era în că a ş e z a tă p rin p a tim ă şi în viere" (D e
b a p tism o 1 0 ,1 1 ).
R ă m â n e , a şa d a r, că b o te z u l a fo st a şe z a t ca tain ă
d e M â n tu ito ru l n u m a i d u p ă în v ie re a S a d in m o rţi,
a d ic ă d u p ă ce a să v â rşit ră sc u m p ă ra re a n o a stră d in
p ă c a t cu sfâ n tu l şi sc u m p u l Său sân g e, d u p ă ce a
p rim it d rep tu l d e a îm p ă rtă ş i o a m e n ilo r d a ru rile
S fâ n tu lu i D u h, a tu n ci câ n d zice so le m n u ce n icilo r
106
Săi: „D atu -M i-s-a tontă pu terea în c e r ş i p e păm ân t. D eci

mergând, învăţaţi tonte neam urile, botezân du -le în n um ele
Tatălui şi al F iului şi al Sfântului D uh, în văţân d u -le să
păzească toate câte am poruncit vouă, şi iată, Eu sunt cu voi
în toate zilele, p â n ă la sfârşitu l veacului" (M t. 2 8 ,1 8 -2 0 ).
A vem aici to ate elem en tele n ecesare aşezării sfân
tu lu i b o tez ca tain ă, că ci el nu e n u m a i p e n tru iu d ei,
ci p en tru to ate p o p o are le, nu m ai e ce v a p re g ă tito r
sau p ro v iz o riu , ci e p en tru to td ea u n a , şi se sp u n e
categ o ric că treb u ie trad u s în faptă, ce e a ce şi v ed em
că face sfân tu l A p o sto l Petru, în ziu a C in ciz ecim ii, şi
d u p ă a ceea toţi sfin ţii A p o sto li, cu ce i c a re d ăd eau
sem n e d e p o că in ţă şi-şi ex p rim au d o rin ţa d e a îm
b ră ţişa cre d in ţa creştin ă.
A şa au p riv it aşezarea sfân tu lu i b o te z ca tain ă cei
m ai m u lţi şi m ai d e v ază d in tre sfin ţii P ărin ţi. S ă a u
zim , de p ild ă , ce sp u n e sfân tu l lo a n G u ră d e A u r:
„ S fân tu l A p o sto l P av el zice: „loan a b oteza t cu b otezu l
p ocăin ţei (nu se v orbeşte de iertarea p ăcatelo r), z icâ n d
pop oru lu i să cread ă în Cel ce avea s ă v in ă d u p ă el. Şi cum
s-ar f i p u tu t d ob â n d i iertarea păcatelor, câ n d je r tfa (de pe
cru ce) în că nu se adu sese, cân d D u hu l S fân t nu se po-
g orâse, iar p ăcatele nu se ştersesem , ura nu se îm blân zise
şi b lestem u l nu în cetase ?" (O m ilia X la M a te i).
„înainte de patim a si învierea D om nului — zice T ertu lian
- nu era d ecât cred in ţa sin g u ră sp re m ân tu ire. D ar când
la aceasta s-a adău gat credinţa d ep lin ă în naşterea, patim a
si în vierea Sa (a D om n u lu i), de atu n ci tain a şi-a avu t
toată d ep lin ătatea şi botezu l p ecetea sa. M ai în ain te era ca
o h a in ă a credinţei, ca ceva g ol şi slab şi fă r ă lege, acu m în
să legea b otezu lu i s-a fă c u t, fo r m a s-a h otărât: „M ergân d,
zice D om n u l, în văţaţi toate n eam u rile, b otezâ n d u -le în
n u m ele T atălu i si nl F iu lu i si a! S fân tu lu i D u h". A cu m
scop u l acestei legi se ştie: „D e nu se va n aşte cin ev a din
ap ă şi din D u hu l Sfânt, nu va intra în îm părăţia Iui D u m
n ezeu". En a su p u s cred in ţa n ecesită ţii botezu lu i. D e
107
atu n ci toţi cât cred se botează" (D e b ap tism o , 13). La fel

în v a ţă şi a lţi P ă rin ţi şi sc riito ri b iserice şti, ca, de
e x e m p lu , sfin ţii A ta n a sie cel M are, C h irii al Ie ru sa li
m u lu i şi Toan D a m a sc h in u l şi F e ric iţii A u g u stin şi
Ie ro n im .
R o m a n o -c a to lic ii su sţin cu în d ă ră tn icie că M â n
tu ito ru l a a ş e z a t ta in a s fâ n tu lu i b o tez la b o te z u l Său
şi că b o te z u l să v â rşit d e u c e n ic ii S ă i în a in te d e în
v ie re a S a a fost, d e a se m e n e a , sfâ n tă tain ă (V ezi S u -
ciu , o p .cit., p. 1 09-111 şi S im a r, L eh rb u ch d er D og -
m a tik , vo i. II, p. 80 7 -8 0 9 ).
M ateria botezului. M a te ria ta in ei sfân tu lu i b o tez
este a p a n a tu ra lă : „T rebu ie s ă se in am in te la botez -
z ic e M ă rtu risire a o rto d o x ă - ca apa să f i e curată,
n eam estecată cu v reo altă m aterie, n ep refăcu tă prin vreun
m eşteşu g , n ici să se în treb u in ţez e în locu l ei alt lichid"
(R ă sp u n su l la în tre b a re a 103). C ă ap a, ia r nu a lt e le
m en t, e ste m ateria a ce ste i sfin te tain e, re z u ltă lim
p e d e d in c u v in te le M â n tu ito ru lu i: „ D e nu se va n aşte
cin ev a din a p ă şi din D u h, nu va p u tea să in tre în îm
p ă ră ţia lui D u m n ezeu " (In 3, 5). Cu ap ă b o teza şi sfâ n
tu l lo a n B o te z ă to ru l, cu ap ă a fo st b o te z a t M â n tu i
to ru l, cu apă au b o te z a t şi sfin ţii A p o sto li. D e aceea a
ră m a s tra d iţia în B ise rica cre ştin ă ca b o tezu l să se
fa că n u m a i cu apă.
A u fo st în să şi su n t e r e tic i c a re nu a d m it b o te z u l
cu a p ă. A şa d e p ild ă, p a u licie n ii, so cin ie n ii şi q u ak e-
rii nu recu n o sc o m aterie sp ecială a b o tezu lu i; Luther
şi C a lv in au su sţin u t că o rice lich id p o ate fi m aterie a
b o te z u lu i; m an ih e ii şi g n o sticii, în v ech im e, şi catarii
în E v u l m e d iu , să v â rşe a u b o te z u l p rin a tin g e re a d e
foc, ia r lip o v en ii, în z ile le n o a stre , so co tesc ca stra re a
d re p t b o te z cu foc. In E v u l m e d iu , d e a se m en ea , fla-
g e la n ţii se b iciu ia u p â n ă ce sâ n g e ra u , p re tin z â n d că
în a c e s t fel p rim e sc b o te z u l sâ n g e lu i, iar u n ii d in tre
a rm e n i se b o te z a u cu la p te sau cu vin.
108
B o tezu l cu ap ă este resp in s şi a stă z i d e u n ii

sectanţi. A stfel, socinienii, d uh o bo rţii şi m o lo can ii în
v a ţă că p rin b o te z se în ţe le g e în N ou l T e sta m e n t în
v ă ţă tu ra M â n tu ito ru lu i, cred in ţa în El sau p a tim ile
Sale şi că d eci nu este n evo ie p entru m â n tu ire d e b o
tezu l cu ap ă sau cu a ltă m aterie, ci de u n b o te z d u
h o v n icesc, ca re este lep ăd area de p ăcat. A c e a sta , îm
p reu n ă cu a sc u lta re a şi îm p lin ire a cu v â n tu lu i lu i
D u m n ezeu şi cu cu ră ţire a prin sâ n g ele lu i H risto s,
m ijlo cesc m ân tu irea. La fel şi h lâ ştii în ţe le g p rin
b o tez h aru l S fâ n tu lu i D u h.
în v ă ţă tu ra ră tă cită şi p ractica in o v a to a re a se c
tan ţilo r nu p o t re z ista în faţa u n u i e x a m e n critic. Să
lu ăm , de p ild ă , a firm a ţia că b o te z în se a m n ă în v ă ţă
tu ra M â n tu ito ru lu i sau cred in ţa în El. D e ce a tu n ci
M â n tu ito ru l p o ru n ce şte sfin ţilo r A p o sto li să în veţe şi
s ă boteze, cân d le sp u n e: M ergân d, în v ăţaţi tonte n ea
m urile, b otezân d u -le în n u m ele T atălu i şi al F iu lu i si al
S fân tu lu i D u h “ (M t. 2 8 ,1 9 ) ? Sau în cu v in te le : „C el ce
v a cred e şi se va boteza, se va m ântui, ia r cel ce nu va
crede, se va osân d i" (M t. 1 6 ,1 6 ), ce ro st ar m ai a v e a să
se p o m e n e a scă d e b o te z, d acă el ar fi to t u n a cu c r e
d in ţa ? C e ar treb u i să în ţe le g e m ap o i p rin b o te z u l
D o m n u lu i d e că tre Toan B o te z ă to ru l ? N u cu m v a
faptul că M ân tu ito ru l a p rim it în v ăţătu ră d e la în ain -
te m erg ă to ru l Său şi că prin ap e le Io rd a n u lu i treb u ie
să în ţe le g e m cre d in ţa D o m n u lu i în S in e în su şi ? Şi
cu m ră m â n e cu d eo se b ire a h o tă râ tă p e c a re o fa ce
sfân tu l A p o sto l P av el în tre în v ă ţă tu ră şi b o te z : „N u
m -a trim is pe m in e H ristos să botez, ci să bin ev estesc" (II
C or. 1 ,1 7 ) ?
D e a se m en ea , d a că am co n ced e că b o te z u l în
seam n ă, p e ste to t u n d e se v o rb eşte d e el, p atim ă ,
cum în sea m n ă în tr-ad ev ăr la M atei (20, 22-23), ar u r
m a că sfân tu l lo a n B o te z ă to ru l nu b o te z a , c i to rtu ra
pe o am en i, şi că M â n tu ito ri,., când a trim is p e sfin ţii
109
Pr. I O A N M 1HÂLCESCU
A p o s to li să b o te z e n e a m u rile , le-a p o ru n cit să c h i

n u ia s c ă lu m ea , ce e a ce e ste c u lm e a a b su rd ităţii.
In sfâ rşit, a sc u lta re a şi îm p lin ire a c u v â n tu lu i lu i
D u m n e z eu şi c u ră ţire a cu sâ n g ele D o m n u lu i m ân -
tu ie sc în tr-a d e v ă r p e o m , d a r d u p ă cu m n u m a i u na
s in g u ră nu p o a te face a ce a sta , to t a stfel sin g u re
a m â n d o u ă , fără sfâ n tu l b o te z , nu su n t în sta re să n e
m â n tu ia scă , că c i M â n tu ito r u l sp u n e: „ D e nu se va
n aşte cin ev a din a p ă şi din D u h, nu va p u tea să in tre în
îm p ărăţia lui D u m n ezeu " (In 3 ,1 5 ) (V ezi M . A . C alnev,
C o m b a te re a se c te lo r ra ţio n a liste , fasc. V ).
B is e ric a n o a stră o rto d o x ă şi ce a ro m a n o -c a to lică ,
d e şi se d e o se b e sc în p riv in ţa felu lu i cu m să v â rşe sc
s fâ n tu l b o te z , to tu şi nu s-au a b ă tu t n ic io d a tă d e la
p ra c tica B isericii e c u m e n ic e v ech i de a b o teza cu ap ă
şi au d e z a p ro b a t fo rm a l şi c h ia r au c o n d a m n a t
p ă re rile şi p ra c ticile p o triv n ice .
P ă rin ţii b ise ric e şti su n t m a rto ri n e m in cin o şi ai
p ra c tic ii B ise ric ii a d e v ă ra te . A stfe l sfâ n tu l Iu stin
M a rtiru l zice: „ D a că cin ev a cred e cu tărie şi este convin s
că în v ăţătu rile şi cu vin tele n oastre su nt însuşi adevăru l si
se o b lig ă să -şi co n fo rm ez e v ia ţa cu el, îl în văţăm s ă cea ră
de la D u m n ezeu , p rin ru g ă ciu n e şi aju n are, iertarea p ă
ca telo r sa le de m ai în ain te şi aju n ăm şi ne ru găm si n oi
îm p reu n ă cu el. D u p ă aceea îl du cem în tr-u n loc u n de e
a p ă şi acolo se ren aşte ca si n oi, a d ic ă se cu fu n d ă în a p ă şi
se sp a lă în n u m ele P ărin telu i tu tu ror şi D om n u lu i D u m
n ezeu şi al M â n tu ito ru lu i n ostru Iisu s H ristos şi al D u
h u lu i Sfânt, căci H ristos a zis: „ D e nu v ă veţi n aşte din
nou, nu veţi in tra în îm p ă ră ţia lui D u m n ez eu " (A p o lo
g ia I, LX I). S fâ n tu l C h irii al Ie ru sa lim u lu i, de a se m e
nea, sp u n e: „ P recu m om u l este alcătu it din d ou ă părţi,
din su flet si din trup, aşa şi cu răţirea este de d o u ă fe lu r i:
n em a teria lă p en tru su flet si m a teria lă pen tru trup, ad ică
apa cu răţeşte trupul, iar D u hu l Sfânt p ecetlu ieşte sufletul,
ca s ă p u tem m erg e la D u m n ezeu cu in im a zd ro b ită şi cu
110
su fletu l spălat de apa cu rată“ (C a teh ez a III). A c e e a şi

id ee, cu a p ro a p e ace le aşi cu v in te, o e x p rim ă şi sfâ n
tul G rig o re d e N azian z în tr-u n c u v â n t la b o te z şi,
foarte a sem ăn ăto r, şi sfân tu l Io a n D a m a sch in u l (în
E x p u n e rea cred in ţei o rto d o x e, ca rtea IV ); iar sfân tu l
V a sile cel M a re zice: „B otezu l îşi p ro p u n e un în doit
scop: de a n im ici trupu l p ăcatu lu i, ca să nu m ai dea roa
dele morţii, si a - lfa c e să v ieţu iască prin D u h u l S fân t şi să
a d u că roadele sfin ţen iei. A pa în chipu ieste, dar, m oartea,
p en tru că p rim eşte trupul în ea ca în tr-u n m orm ân t, iar
D u hul îm părtăşeşte pu terea de viaţă, reîn n oin du -n e su fle
tele şi fă eâ n d u -le să treacă de la paliditatea de m oarte a p ă
catu lu i la v ia ţa din în cep u t“ (D e sp re S fâ n tu l D u h , 15).
R a ţiu n ea p en tru care M â n tu ito ru l a ales a p a ca
m aterie a sfâ n tu lu i b o te z este, d esig u r, m ai în tâ i că
ea se g ă seşte în to ată lu m ea m ai le sn e d e c â t alte e le
m ente şi fiin d că o ricin e v o ieşte să se m â n tu ia scă tre
b u ie să se b o te z e, u rm ează în m od n e c e sa r ca m a te
ria b o te z u lu i să fie la în d e m â n a tu tu ro r. A p o i, ap a
cu ră ţin d m u rd ă ria fizică, a fo st p riv ită şi în alte re
ligii ca cu ră ţito a re şi a su fletu lu i.
A cea stă d in u rm ă id ee o ex p u n e şi T ertu lian , care
zice: „ D a că apa, prin fir e a sa, ca m aterie care se în trebu
in ţează la spălat, ne du ce cu g ân d u l la p resu p u n erea unei
cu răţiri ispăşitoare, cu atât m ai m u lt va av ea a c ea stă în
su şire p rin a u torita tea d u m n ezeiască, d e la care a p rim it
toată p u terea ei" (D e b a p tism o , 5). Iar F e ricitu l Iero-
n im , re fe rin d u -se la efectu l b o te z u lu i, sp u n e: „ P re
cum ap a răcoreşte fr ig u r ile trupu lu i, tot astfel şi botezu l
răcoreşte fr ig u r ile poftelor" (E p isto la 83).
C h ip u l în care se fo lo seşte ap a la b o te z este c u
fu n d a rea în ea d e trei ori a ce lu i ce se b o te ază.
B o tezu l treb u ie să se săv ârşe ască p rin cu fu n d are,
m ai în tâ i p en tru că aceasta o im p u n e în să şi se m n ifi
ca ţia c u v â n tu lu i b o te z în g receşte. A p o i p en tru că
aşa a fost b o te z a t M â n tu ito r ii şi tot aşa au b o te z a t şi
111
Pr. I O A N M ÍH Á LC ESC U
s fin ţii A p o sto li. D u p ă a ce e a , b o te z u l este a se m ă n a t

d e sfâ n tu l A p o sto l P av el cu o b a ie (Efes. 5, 26; T it 3,
5 ), cu m o rm â n tu l D o m n u lu i, în care cel ce se bo tează
se în g ro a p ă îm p re u n ă cu E l, ca să se scoale îm p reu n ă
cu El la v iaţă n o u ă (C ol. 2, 13; R om . 6, 4), iar sfân tu l
P etru îl a se a m ă n ă cu p o to p u l (I Pt. 3, 19-21). T o a te
a ce ste n u m iri şi a se m ă n ă ri nu s-ar p o triv i p en tru
b o te z d acă el nu s-ar face p rin cu fu n d are.
C u fu n d a re a tre b u ie să se facă d e trei ori, p en tru
că b o te z u l se s ă v â rşe şte în n u m e le p e rso a n e lo r S fin
te i T re im i şi p e n tru că el în c h ip u ie şte m o artea, în
g ro p a re a şi în v ie rea D o m n u lu i, ca şi şed e rea Lui cea
d e trei zile în m o rm â n t. „N u o d ată - zice T ertu lian
ci d e trei o r i ne cu fu n d ă m : câ te o d a tă în n u m ele fie c ă r e ia
d in tr e p erso a n ele S fin tei T reim i" (A d v ersu s P rax eam ,
2 6). „P rin botez - zice s fâ n tu l lo an D a m a sch in u l - ne
în g rop ăm îm p reu n ă cu D o m n u l, cum zice du m n ezeiescu l
A p o sto l ... d e aceea cu fu n d a rea de trei ori în sea m n ă şed
erea D om n u lu i în m orm ân t tim p de trei zile" (E xp u n erea
c re d in ţe i o rto d o x e 4, 9). L a fel se p ro n u n ţă cei m ai
m u lţi P ărin ţi bisericeşti. D e aceea, a d ev ărata p ractică
A p o sto lic ă a sfâ n tu lu i b o te z este cea p rin în tre ită c u
fu n d a re, cu m o ţin e B ise rica n o astră orto d o xă.
T u rn a re a sau n u m a i stro p ire a cu ap ă a ce lu i ce se
b o te a z ă au fost a d m ise în B ise ric a v ech e n u m a i ca
e x c e p ţie şi în sp e cia l în c a z u ri d e b o ală. B o tez u l
s ă v â rş it în a ce st ch ip a d a t n a şte re la d iscu ţii în tim
p u l s fâ n tu lu i C ip ria n , iar ce i b o te z a ţi astfel nu erau
a d m işi să in tre în ie ra rh ie . T o tu şi, în B ise rica de
A p u s se în tâ ln esc şi u n a şi alta, în u n ele lo cu ri, şi din
c e în ce m ai d es în v e a c u l V III, iar d in v ea cu l X III se
g e n e ra liz e a z ă , cu to ate că T o m a d e A q u in o sp u n ea
că ce l ce nu b o te a z ă p rin în tre ită a fu n d a re g reşe şte ,
p e n tru că nu ţin e ritu l B ise ricii. In această p riv in ţă în
C a te h ism u l trid en tin se sp u n e: „ B iserica ad m ite trei
fe lu r i d e a îm părtăşi botezu l în chip valabil, şi an u m e: prin
112
cu fu n d area în a p ă a celui care se botează, prin tu rn are de

a p ă asu p ra lui şi prin stropirea tru pu lu i lui cu apă. E si
g u r că b otezu l este v alid în tr-u n u l din aceste trei felu ri...,
căci tot spălare este fie că cineva este cu fu n dat în apă, cian
a p racticat B iserica m u ltă vrem e, fie că se toarn ă apă, cum
se fa c e azi p este tot, fie că, în sfârşit, n u m ai se stropeşte,
cum se crede că a fo st n evoit să fa că sfâ n tu l P etru, cân d a
con v ertit şi botezat în tr-o sin g u ră zi trei m ii de oam eni''
(P artea a Il-a, D e sp re bo tez).
P ro testan ţii p ra c tică bo tezu l n u m ai p rin stro p ire ,
cu m l-au m o şte n it de la cato lici. N u m ai b a p tiştii,
p o că iţii şi n a z a re n ii săv ârşesc b o te z u l p rin c u fu n
d are, d ar nu d e trei ori, ci n u m ai o d ată.
P ractica ro m a n o -c a to lică si p ro te sta n tă d e a a d
m in istra b o te z u l p rin tu rn are sau stro p ire ră p e şte
acestei sfin te tain e p o sib ilitatea ca ea să sem n ifice în
g rop area, şed e rea în m o rm ân t şi în v ie rea D om n u lu i,
sem n ificaţie p e care nici cato licii, nici p ro testa n ţii nu
i-o tă g ă d u iesc te o retic; ei tra n sfo rm ă în re g u lă ce ea
ce B iserica v ech e şi B iserica n o astră o rto d o x ă a d m it
ca ex cep ţie.
F o rm a b o te z u lu i o co n stitu ie cu v in tele: „S e b otea
z ă robul lui D u m n ezeu (N) în n u m ele T atălui şi nl Fiului
şi al S fân tu lu i D uh. A m in ", căci aşa a p o ru n cit M â n
tu ito ru l A p o sto lilo r Săi, când i-a trim is la p red ică, să
s ă v â rşe a scă b o te z u l (M t. 2 8 ,1 9 ). în a ce st fel a şi p ro
ce d a t B ise rica în to td e a u n a , d u p ă cu m m ă rtu risesc
Părinţii şi scriito rii bisericeşti, „ lisu s H ristos a poru n cit
u cen icilor Săi - z ice T e rtu lian - să b oteze în n u m ele
T atălu i şi al F iu lu i şi al S fân tu lu i D uh, iar nu n u m ai în
n u m ele unuia. D e nceen şi su ntem cufundnţi nu o dată, ci
de trei ori în n u m ele celor trei persoane'' (A d v ersu s
P raxeam , 26). „ B otezu l izbăv itor nu se p o a te f a c e - zice
O rig en - d ecâ t în n u m ele P rea S fin tei T reim i, ad ică prin
ch em area T atălu i şi a F iu lu i şi a S fân tu lu i D uh" (D e
Principiis 1, 3.2). „O ricin e ar lăsa ceva din Sfânta T reim e
113
—z ic e S fâ n tu l A ta n a sie cel M a re - şi s-ar boteza n um ai

în n u m ele T atălui, sau n u m a i în n u m ele F iului, sau în
n u m ele T atălu i si al F iu lu i, f ă r ă S fân tu l D uh, acela nu
p rim e şte n im ic..., căci d esă v â rşirea şi m ân tu irea su n t în
S fân ta T reim e" (E p isto la I că tre S e ra p io n ). La fel au
în v ă ţa t şi a lţi P ă rin ţi şi sc riito ri b ise ric e şti, iar
c a n o n u l 4 9 A p o sto lic h o tă ră şte : „ să f i e ca terisit ep is
copul sau preotul care — d u p ă rânduiala D om nului — n-ar
b oteza în T atăl si în F iu l şi în S fân tu l D uh, ci în trei
F ărăd eîn cep u t, sau în trei F ii sau în trei M â n g â ieto r i" .
E x p re siile „a f i b otez a t în H risto s“ sau „a f i botezat
în n u m ele lui lisu s H ristos" , care se în tâln esc de câtev a
o ri în F a p te le A p o sto lilo r şi în e p isto le le sfâ n tu lu i
A p o s to l P av el, nu co n tra z ic b o te z u l în n u m ele S fin
tei T re im i ci, d u p ă c u m sp u n e sfâ n tu l E v lo g h ie
A le x a n d rin u l: „A se b o tez a în lisu s H ristos este a fi
b oteza t d u p ă rân d u iala şi trad iţia lui lis u s H ristos, ad ică
în n u m ele T atălui şi al F iu lu i şi al Sfântului D u h " . Sfin ţii
A p o sto li n u m e a u b o te z u l cre ştin „ b o te z în H ris to s "
sau „în n u m e le lu i H r is to s " , sp re a-1 d e o se b i de
b o te z u l S fâ n tu lu i lo a n B o te z ă to ru l, d a r nu-1
săv ârşeau altfel d ecâ t în n u m ele S fin tei T reim i, d u p ă
cu m p rim ise ră p o ru n c ă d e la d u m n e z e ie sc u l lo r în
v ă ţă to r.
F o rm u la d e b o te z a ro m a n o -c a to licilo r se d e o se
b e şte în tru c â tv a d e a n o a stră , a o rto d o cşilo r, p rin
a ce e a că se sp u n e: „E u te botez în n u m ele T atălu i..." ,
c e e a ce d ă n a şte re la în ţe le g e re a g reşită că p re o tu l,
iar nu D u m n e z eu , ar fi ce l ca re b o tează. A p a cu ca re
b o te a z ă c a to licii se sfin ţe şte în aju n u l P a şte lu i sau al
R u sa liilo r, iar nu la fie c a re să v â rşire de b o tez.
F o rm a b o te z u lu i a fo st d e n a tu ra tă d e u n ii e re tici
d in v ech im e , cu m au fost, d e p ild ă, e u n o m ie n ii, ca re
b o te z a u în n u m e le F ă c ă to ru lu i sau al n e fă cu tu lu i
D u m n e z e u şi al F iu lu i fă cu t şi al D u h u lu i sfin ţito r,
c re a t p rin m ijlo cire a F iu lu i; u n ii d in tre e u n o m ie n i şi
114
g n o stici, ca re b o tezau în m o artea lu i H risto s; m ar-

cosien ii, care botezau în n u m ele n ecu n o scu tu lu i T ată
a to a te şi al A d ev ăru lu i, m am a a to t ce există, şi a lu i
H risto s, c a re s-a p o g o râ t asu p ra lu i lisu s, sp re a se
u ni cu El şi a lu cra m inu n i şi ră scu m p ă ra rea o a m e
nilor; m o n ta n iştiî, care b o tezau în n u m e le T a tă lu i şi
al F iu lu i şi al lu i M o n tan şi al P riscile i ş.a. In tim
p u rile m ai noi, L uther a su sţin u t că nu este n evo ie de
ro stirea u nei an u m ite form u le la b o te z, ci e d estu l să
se facă în n u m e le lu i H risto s, iar Z w in g li le a p ă d ă
o rice form u lă.
Efectele sfântului botez, sau p a rte a lu i in tern ă,
co n stau în îm p ă rtă şire a h a ru lu i d u m n e z e ie sc , care
cu ră ţă p e om d e p ă ca tu l stră m o şesc şi d e to a te p ă
catele făcu te în ain te de p rim irea b o tezu lu i, îl în d rep -
tează, îl sfinţeşte, îl ren aşte către o n o u ă viaţă şi-l face
m em b ru al B ise ricii lu i H risto s. M ă rtu risire a o rto
d o xă se p ro n u n ţă asu p ra acestu i p u n ct astfel: „în tâi,
a c ea stă tain ă şterg e toate p ăcatele, şi an u m e: în p ru n ci
şterg e p ăcatu l străm oşesc, iar în cei în v â rstă şi p e cel de
voie. A l doilea, zideşte pe om şi-i în toarce acea dreptate p e
care a av u t-o în starea n evin ovăţiei si a n epăcătu irii. In
sfârşit, d u p ă botez, noi ne fa cem m em bri ai tru pu lu i lui
lisu s H ristos si ne îm brăcăm în D o m n u l n ostru “ (R ă s
p u n su l la în tre b a re a 103).
îm p ă rtă şire a o m u lu i d e h a ru l d u m n e z eiesc p rin
b o tez n e-o arată sfântu l A p ostol Pavel prin cu vin tele:
„D um nezeu ne-a m ântuit prin baia naşterii celei de a doua
si prin D u h u l Sfânt, p e care L-a vărsat p este noi, din
belşug, prin lisus H ristos, M ântuitorul nostru" (Tit 3, 5,6).
C ă p rin b o tez se cu ră ţă în tr-a d e v ă r p ă ca te le, se
v ed e d in ră sp u n su l dat d e sfâ n tu l A p o sto l P etru
celo r care-1 în trebau în ziu a C in cizecim ii ce să facă ca
să se m â n tu ia scă : „P ocăiţi-v ă şi să se b oteze fie c a r e din
voi în n u m ele lui lisu s H ristos, sp re iertarea p ăcatelor"
(F ap te 2, 38). în d re p ta re a şi sfin ţire a o m u lu i prin
115
Pr. I O A N M II1Â LCESCU
b o te z re ie s e d in c u v in te le sfâ n tu lu i A p o sto l P avel,

ca re z ic e ce lo r ce fu se seră în tin a ţi d e m u lte p ă ca te
în a in te de b o tez: „ V-nţi spălat, v -aţi sfinţit, v -aţi în
d rep tat în n u m ele D o m n u lu i iis u s si în D u hu l D u m
n ezeu lu i nostru'' (1 C or. 6, 11). R e n a şte re a la o n o u ă
v ia ţă re z u ltă d in c u v in te le M â n tu ito ru lu i: „D e nu se
va n aşte cin eva din a p ă şi din D uh, nu va pu tea să intre în
îm p ă ră ţia lui D um nezeu'' (In 3, 6). în sfâ rşit, că cel
b o te z a t se face m em bru al B isericii sau al tru p u lu i lui
Iisu s H risto s se în v e d e r e a z ă d in c u v in te le sfâ n tu lu i
A p o sto l Pavel: „C âţi în H ristos v-aţi botezat, în H ristos
v -aţi şi îm b ră ca t" (G al. 3, 27).
A c e la şi lu cru îl sp u n şi P ă rin ţii şi scriito rii b ise ri
ceşti. A stfe l, sfâ n tu l lo an G u ră d e A u r sp u n e: „ B o
tezul h a ru lu i cu răţeşte p e toţi, fie în ch in ător la idoli, f i e
d esfrâ n a t sau a d u lter sau v in o v a t d e orice alt m are p ăcat.
D e ar av ea cin ev a în sin e fo t rău l din lum e, d a c ă se cu
fu n d ă în ap ele botezu lu i, iese din aceste d u m n ez eieşti ap e
m ai cu rat ca razele soarelui. Cel ce iese din baia aceasta nu
n um ai că e curat, ci şi sfân t si drept, căci A postolu l n-a zis
n u m ai „ v-aţi spălat", ci si „ v -aţi sfinţit, v-aţi în dreptat".
B otez u l nu ne ia rtă n u m a i p ăcatele, ci ne cu răţeşte şi
fărăd eleg ile. D u pă botez su n tem oarecu m născuţi din nou,
căci el n e c reea z ă şi ne fo r m e a z ă din nou" (P en tru lu m i
n a ca te h u m e n ilo r, 3). „Botezul - sp u n e F e ric itu l A u -
g u stin - şterg e a b so lu t toa te p ă catele: p ăcatu l o rig in a r şi
p ăcatele actuale, păcatele cu gân du l, cu cu vân tu l şi cu fa p
ta, p ă c a tele cu ştiin ţă si fă r ă ştiin ţă... D a că cin ev a trece
din a c ea stă v ia ţă în d ată d u p ă p rim irea b otezu lu i, n u-i
răm ân e n im ic d e ispăşit, căci i s-a iertat tot" (C u v â n t la
S im b o lu l sfin ţilo r A p o sto li).
T o tu şi, u n e le u rm ă ri ale p ă c a tu lu i o rig in a r, ca:
n eştiin ţa , p o fta, a m ă ră c iu n ile v ieţii şi m o arte a nu se
în lă tu ră prin botez, ci ele răm ân şi d u p ă botez, ca să-i
a d u c ă a m in te o m u lu i d e c ă d e re a sa şi să co n stitu ie
u n m erit d acă le v a în v in g e în lu p tă d rea p tă , fiin d
116
aju tat de h aru l d u m n ezeiesc. A c e ste u rm ă ri ale p ă

catului originar, necurăţite prin botez, sunt, ca să le
spunem aşa, rădăcinile păcatelor personale, dar nu p ă
catul orig in ar însuşi, care n -ar fi d istrus, ci nu m ai
acoperit, d u p ă cu m în v aţă p rotestanţii. (V ezi I. M ihăl-
cescu, C om p en d iu de T eologie sim bolică, p. 275-280).
Cu p riv ire la efecte le b o te z u lu i, p ro te sta n ţii m ai
cad şi în a ltă rătăcire. A stfel, C alv in su sţin e că cre
d in ţa p rim ită la bo tez nu se m ai p o a te p ierd e , iar
Luther în vaţă că haru l prim it la b o tez se p o ate pierd e
nu m ai p rin to tală n ecred in ţă.
A v â n d e fecte le p e care le-am e n u m e ra t, b o te z u l
nu p o a te fi d ecâ t u nu l, ad ică fiecare om îl p o a te p ri
m i n u m ai o d a tă şi n u m ai în ca z u l în ca re n -a fost
să v â rşit în n u m ele S fin te i T re im i se p o a te rep eta ,
pen tru că cel d in tâi e so co tit ca in e x isten t.
B o tezu l este u n u l şi nu se rep etă şi d in ca u z ă că el
im p rim ă c e lu i b o te z a t un ca ra cte r ca re nu se şterg e
sau nu se p ie rd e n icio d ată, ch ia r d acă cre ştin u l ar
să v â rşi d u p ă p rim irea lu i o rice p ă c a t şi ch ia r d acă
s-ar le p ă d a d e cred in ţă (M ă rtu risirea p a tria rh u lu i
D ositei, d ecretu l 16). D e aceea, d u p ă râ n d u ia la b ise
ricească, re n eg a ţii, d acă se în to rc în sâ n u l B ise ricii,
nu se b o te a z ă a d o u a otiră, ci n u m a i se u n g cu sfâ n
tul m ir.
U n icitate a, şi d eci n e re p e ta re a sfâ n tu lu i b o te z ,
este accen tu ată în ch ip u nanim de P ărin ţii bisericeşti.
S ă -i a u zim p e câţiv a d in tre ei: „Prin botez - sp u n e
sfâ n tu l Io an G u ră d e A u r - n e-am în g rop at îm p reu n ă
cu H risto s în m oartea Lui. D eci, p rec u m nu este cu
p u tin ţă ca H ristos să se m ai ră stig n ea scă a d ou a oară, tot
aşa nu e cu p u tin ţă să ne botezăm a dou a oară" (O m ilia X
la E p isto la că tre E vrei). La fel sp u n e şi F ericitu l
T e o d o re t: „E ste cu n eputin ţă, sp u n e A p ostolu l celor ce
vin la botez, celor ce se îm p ărtăşesc de d aru l D u h u lu i lui
D um nezeu, celor ce prim esc chipu l d aru rilor veşnice, s ă se
117
I’r. [ Q A N M IH Â L C E SC U
a p r o p ie din nou şi s ă se în v red n icea scă de un ai d oilea

botez, căci aceasta ar în sen in a să se p iro n ea scă din nou pe
c ru c e şi s ă se b a tjo c o rea scă din nou Fiul lui D u m n ezeu .
C ăci, p recu m El a su ferit p a tim i o sin g u ră dată, tot aşa şi
n o u ă ni se cu v in e a ne îm p ă rtăşi cu El în p atim i si, în-
g r o p â n d u -n e cu El, să ne şi scu lăm cu El prin botez. D e
aceea, nu se p oa te s ă ne fo lo s im a dou a oară de daru l sfâ n
tu lu i b o tez “ (C o m e n ta riu la E p is to la că tre E v rei 6, 6).
A ce la şi lu cru , cu ap ro ap e ace le aşi cu vin te, îl sp u n e şi
sfâ n tu l lo a n D a m a sch in u l: „N oi m ărtu risim n u m ai un
b otez sp re iertarea p ă c a telo r şi v ia ta veşn ică, căci botezu l
în cliip u ieşte m oartea M â n tu ito ru lu i şi p rin botez su n tem
în m orm ân ta ţi îm p reu n ă cu El, cum zice sfân tu l A p ostol
P av el. Şi fiin d c ă D o m n u l o d a tă a m urit, o sin g u ră d ată
treb u ie s ă ne şi botezăm , şi a ceasta du pă cu v ân tu l M â n
tu itoru lu i, în n u m ele T atălu i şi al F iu lu i şi al S fân tu lu i
D u h, în v ăţân d a stfel a m ă rtu risi pe Tatăl, pe F iu l şi p e
S fâ n tu l D uh. T oţi câţi se b o tea z ă a dou a o a r ă d u p ă ce au
f o s t boteza ţi o d a tă în n u m ele T atălu i si al F iu lu i şi al
S fân tu lu i D uh şi în v ăţaţi să m ă rtu risea sc ă o fir e d u m
n ez eia scă în trei p erso an e, ră stig n esc p e D o m n u l Iisus,
d u p ă cu vin tele acelu iaşi A p o sto l“ (D espre cred in ţa o rto
d o x ă IV , 9).
D u p ă cu m d in e fe c te le sfâ n tu lu i b o te z d e cu rg
u n icita te a şi n e re p e ta re a lu i, to t aşa d e c u rg e şi o b li
g a tiv ita te a şi n e c e sita te a lu i p e n tru o ricin e v re a să se
m â n tu ia scă . A ce a sta a sp u s-o M â n tu ito ru l în c o n
v o rb ire a cu N ico d im , p rin cu v in te le : „D e nu se va
n aşte cin ev a din a p ă şi din D u h ..." şi p e n tru ace asta a
p o ru n cit sfin ţilo r S ă i A p o sto li să b o teze to ate n ea m u
rile. S fin ţii A p o sto li au s o c o tit b o te z u l a b so lu t n e c e
sa r p en tru m ân tu ire, m o tiv p en tru ca re au b o te z a t
ch ia r şi p e cei ca re p rim ise ră D u h u l Sfân t, cu m a fost
ca z u l cu su taşu l C o rn eliu şi cu cei din casa lu i (Fapte
10, 4 7 -4 8 ). A c e sta este în ţe le s u l afo rism u lu i d o g m a
tic: „ E xtra ecclesiam n ulla salus", p e care B iserica n o a s
118
tră l-a tâ lcu it în to td e a u n a cu în ţe le su l: „E xtrn baptis-

m um n u lla salu s". Sfin ţii P ărinţi, la râ n d u l lo r, au în
v ă ţa t la fel. Să a scu ltă m n u m a i p e câ ţiv a d in tre ei.
„C ând te pogon în apă — zice sfân tu l C h irii al Ie ru sa
lim u lu i - să n u-ţi în chipu i că e o a p ă de rând, ci aştea p tă
m ân tu irea prin lu crarea S fân tu lu i D uh, căci fă ră u na şi
fă r ă alta nu p o ţi d ob ân d i d esăvârşirea. N u eu zic aceasta,
ci D om nu l lisu s care are au toritate d ep lin ă întru aceasta.
El a zis: „D e nu se va n aşte cin eva de sus", d u p ă care a
ad ău g at: „din a p ă şi din D u h u l Sfânt, nu v a in tra în îm
părăţia lui D u m nezeu". N ici cel care a fo s t botezat cu apă,
d acă nu s-a în v red n icit de D uh, n -are h aru l deplin , nici
cel care este bun prin fa p te le sale, d a r n -a p r im it p ecetea
apei, nu va intra în îm părăţia cerurilor. C u vân tu l este în
drăzneţ, d ar nu este de la m ine, ci aşa a h otă rât D om n u l
lisu s. Ia tă şi dovada în S fân ta Scriptură. C o rn elia era om
drept şi se în v red n icise să v a d ă un înger. R u g ăciu n ile şi
m ilosteniile lui se înălţaseră, ca o coloan ă pu tern ică, la cer,
către D u m n ezeu . P etru a v en it la el şi D u h u l S fân t s-a
rev ărsat asu p ra celor p lin i de cred in ţă şi ei au în cep u t să
g ră ia sc ă în lim bi străin e şi să p roorocească. T otu şi S crip
tura sp u n e c ă şi d u p ă revărsarea acestu i d ar d u h ov n icesc
„Petru i-a botezat în num ele lui lisu s H ristos", pen tru ca,
su fletu l fiin d ren ăscu t prin credinţă, să p r im ea sc ă şi
trupul h ar prin apă" (C ateheza III). „C ateh u m en u l crede
în cru cea D om n u lu i - z ice sfân tu l A m b ro z ie îşi fa c e
ch iar sem n u l cru cii, dar, d acă nu este b oteza t în n u m ele
T atălu i şi al F iu lu i si al S fân tu lu i D uh, nu va p u tea nici
s ă p rim ea sc ă iertarea p ăcatelo r sale, n ici să m erite daru l
harulu i du hovnicesc" (D espre taine 4). T o t sfân tu l A m
b ro z ie sp u n e: „ N im en i nu in tră în îm p ă ră ţia ceru rilor
decât prin b o tez " .
F iin d că b o te z u l este de ab so lu tă treb u in ţă p en tru
o ricin e, ca să se m ân tu iască, este d e la sin e în ţe le s că
el treb u ie să se a p lice şi co p iilo r: 1. p e n tru că a ceştia
nu su n t stră in i d e p ă c a tu l o rig in a r (R o m . 5 , 1 2 ,1 8 ) ;
119
2. p en tru că în V e c h iu l T e sta m e n t p ru n cii erau tăiaţi

îm p re ju r, ca sem n al le g ă tu rii lor cu D u m n e z eu , iar
tă ierea îm p re ju r p re în ch ip u ia b o tezu l (Col. 2 ,1 1 -1 2 );
3. pen tru că M â n tu ito ru l în su şi spu ne: „L ăsaţi pru n cii
s ă v in ă In M in i’..."; 4. p e n tru că sfin ţii A p o sto li au
b o te z a t şi pe co p ii, cu m re iese din re la tă rile d esp re
b o te z u l u n o r fam ilii în tre g i, în care nu se p o ate să nu
fi fost şi co p ii (F a p te 1 6 ,1 4 , 15, 30, 34; 1 C or 1 .1 6 ) .
P ă rin ţii şi sc riito rii b ise rice şti au p riv it b o te z u l ca
a b so lu t n e c e sa r şi p e n tru p ru n ci şi l-au so co tit ca o
p ra c tic ă d e p ro v e n ie n ţă A p o sto lică . „ B iserica a p r im
it de la A p o sto li trad iţia d e a b oteza şi p e p ru n ci" , zice
O rig e n (C o m e n ta riu la E p is to la c ă tre R o m a n i).
„B otezul pru ncilor — z ic e F ericitu l A u g u stin - l-a avu t
si l-n ţinu t B iserica în totdeau n a. Ea l-n p rim it din credinţa
străm oşilor. D e aceea ţin e statorn ic la el şi va ţin e p â n ă la
sfâ rşit" (C u v â n ta re a 176). S fâ n tu l C ip ria n scria că tre
un p rieten al său : „ D e aceea, iu bitu l m eu fra te , sin od u l
n ostru a h otărât u rm ătoarele: N u trebuie să în depărtăm p e
n im en i de la botez si d e la h a ru l lui D u m n ezeu , care este
bun si în d u ra t că tre toţi. C eea ce trebu ie să se ob serv e
că tre toţi este, d u p ă m in e, m ai ales fa ţ ă de p ru n cii de
cu râ n d n ăscu ţi, care m erită d eo seb ita n o a stră a ten ţie şi
b u n ăv o in ţa D u m n ez eu lu i n ostru" (E p isto la 59. A d
F id u m ). S in o d u l d in C a rta g in a o sâ n d eşte p e cei ca re
n -a r b o te z a p e p r u n c i'ş i ara tă şi te m eiu l d o g m a tic
p en tru care treb u ie b o te zaţi p ru n cii, în u rm ăto rii ter
m eni: „ O ricin e tăg ă d u ieşte n ecesita tea b otezu lu i p en tru
p ru n cii de cu rân d ieşiţi din p â n tecele m am ei lor sau zice
că, d eşi su n t boteza ţi ca s ă li se ierte păcatele, n -au totuşi
n im ic din p ăcatu l origin ar, care trebuie spălat prin botezu l
renaşterii, acela să fie an atem a ; căci cu vin tele A postolu lu i:
„ P recu m prin tr-u n om a in trat p ăcatu l în lu m e şi p rin p ă
cat m oartea şi astfel m o a rtea a trecu t în toţi o a m en ii
p rin tr-u n sin g u r oui, în care toţi au păcătu it", nu trebuie
în ţelese în alt chip decât cu m au fo s t explicate în toate tiiu-
120
D O C M A T IC A IU BIR I]
p u rile de adev ărata B iserică ecu m en ică. C ăci, d u p ă a ceas

tă h otă râre de credinţă, chiar şi p ru n cii, care nu p o t să
vârşi nici un păcat, se botează spre iertarea păcatelor, ca să
fie curăţiţi prin renaştere de ceea ce au m oştenit din vechea
naştere" (C an o n u l 124).
V a ld e n z ii în E vu l m ed iu , a n a b a p tiştii, la în c e
p u tu l tim p u rilo r m o d ern e, so cin ie n ii, a rm in ie n ii,
b a p tiştii şi p o că iţii în zilele n o astre, su sţin , d im
p o triv ă , că p ru n cii nu treb u ie b o te zaţi.
C ele m ai în sem n a te d in tre a rg u m e n te le p e care
secta n ţii le in v o că pen tru ră tă cirea lo r su n t u rm ă
toarele:
1. P o triv it cu v in telo r sfâ n tu lu i A p o sto l Petru:
„ P ocăiţi-v ă si s ă se boteze fiecare d in tre v oi în n u m ele lui
lisu s H ristos, sp re iertarea păcatelor, si v eţi lua d aru l
S fân tu lu i D uh" (Fap te 2, 38), treb u ie ca cel ce se
b o te a z ă să se p o că ia scă m ai în tâ i de p ă ca te , ce ea ce
co p iii nu p o t să facă. La ace a sta noi răsp u n d em :
C op iii, n eav ân d p ăcate p e rso n a le , n-au d e ce să se
p o că ia scă.
2. T re b u ie m ai în tâi să crezi, şi ap o i să te b o tezi,
că ci M â n tu ito ru l sp u ne: „C el ce va crede şi se va boteza
se va m ântui, iar cel ce nu va crede se z>a osân di" (M c. 16,
16). L a a ce a sta n o i răsp u n d em : C o p iii, la v â rsta lo r
fragedă, nu p o t să arate nici cred in ţă, n ici n ecred in ţă,
d ar d e b o te z a t treb u ie să se b o te z e, ca să se m ân tu -
iască, d e o a re ce M â n tu ito ru l sp u n e: „ C in e nu se va
n aşte din a p ă şi din D uh, nu va p u tea să in tre în îm
p ărăţia lui D u m n ezeu " .
3. M ân tu ito ru l spune, în cu v in tele: „L ăsaţi copiii să
v in ă la M ine, căci a unora ca aceştia este îm părăţia
ceru rilor", că p ru n cii in tră d e-a d rep tu l în îm p ă ră ţia
ce ru rilo r şi nu m ai au n ev o ie de b o tez. Nu este aşa,
ră sp u n d e m noi. M ân tu ito ru l v o rb e ş te aici d esp re
u na d in tre co n d iţiile p e ca re treb u ie s-o în d e p lin e a s
că ce i ca re v o r să in tre în îm p ă ră ţia ce ru rilo r, şi
121
a n u m e d esp re sim p lita te sau n ev in o v ăţie. C ei care

su n t sim p li sau n e v in o v a ţi ca p ru n cii, aceia p o t intra
în îm p ă ră ţia lu i D u m n e z e u . D ar a ce a stă sim p lita te
nu p o a te fi d o b â n d ită d e cei în v ârstă fără p rim irea
sfâ n tu lu i b o tez, iar p ru n c ii iu d ei, p e ca re M â n tu
ito ru l îi dă ca p ild ă , o d o b â n d ise ră p rin tă ierea îm
p re ju r, c a re - cu m am v ă z u t m ai su s - p re în ch i-
p u ieşte sfân tu l botez. D eci, fără botez, nici p ru n cii nu
su n t cu to tu l n e v in o v a ţi şi nu p o t in tra în îm p ă ră ţia
lu i D u m n e z e u .
4. S fâ n tu l A p o sto l P avel n u m eşte p e co p ii „sfin ţi"
în u rm ă to ru l text: „ B ărb a tu l n ecred in cios se sfin ţeşte
p rin fem eia cred in cioa să, ia r fe m e ia n ecred in cio a să prin
bărbatu l credincios, căci altfel copiii voştri v or f i n ecuraţi,
d ar acu m su nt sfinţi" (I C or. 7 ,1 4 ). A şad ar, co p iii cre ş
tin ilo r su n t sfin ţi şi nu m ai treb u ie b o tezaţi. R ă sp u n
d em : C u v â n tu l sfâ n t are aici, ca şi a p ro a p e p e ste to t
în sc rie rile s fin ţilo r A p o sto li şi în lim b a ju l p rim elo r
v ea cu ri creştin e, în ţe le su l d e „ creştin " sau „ b o te z a t",
iar n ic id e cu m d e „ o m fă ră p ă c a t" sau „ s fâ n t" cu m îl
în ţe le g e m n o i a stăzi. O d o v a d ă d esp re a ce a sta este
că, d e p ild ă, sfâ n tu l A p o sto l P avel, în E p isto la în tâ i
că tre C o rin ten i (5, 6; 6, 4-8 ), im p u tă o m u lţim e d e p ă
ca te cre ştin ilo r d in C o rin t, p e ca re (în cap . I, v. 2) îi
n u m e ş te „ sfin ţi" .
T extele din S fâ n ta Scrip tu ră, p e care le-am in vo cat
m a i su s p en tru n ecesitatea b o te zării co p iilo r, p recu m
şi p ra ctica u n an im ă a B isericii ecu m en ice, sp rijin ită şi
d e a rg u m e n te le d o g m a tic e ale sfin ţilo r P ărin ţi şi ale
s c riito rilo r b ise rice şti, d o v e d e sc cu p riso sin ţă n e te
m e in ic ia su sţin e rilo r şi p ra c tic ii sectan ţilo r.
A c e e a şi v a lo a re ca b o te z u l cu ap ă o au şi aşa -n u -
m itu l b o te z al sâ n g e lu i şi b o te z u l d o rin ţei.
Prin botezu l sâ n g elu i în ţe le g e m în d u ra re a d e ch i
n u ri şi m oarte p en tru cred in ţa creştină d e cel care n-a
p rim it în că sfân tu l b o te z, d ar ar fi v o it să-l p rim ească
122
şi, din d iferite m otive, n-a pu tu t. U n asem en ea b o tez

sp ală p ă c a te le ca şi b o tezu l cu ap ă. D e sp re a ce st fel
de botez zice M ân tu itoru l: „P e orice M ă va m ărtu risi şi
M ă va recu n oaşte în ain tea oam en ilor, îl voi m ă rtu risi şi
Eu în ain tea T atălui M eu care este în ceruri'' (M t. 10, 32)
şi „O ricine va voi să-şi scape viaţa, o va pierde, dar cine îşi
va p ierd e v iaţa p en tru M ine şi p en tru E v an g h elia M ea, o
va câştiga“ (Mc. 8 ,3 5 ) şi „Fericiţi su nt cei prigoniţi pentru
dreptate, că a acestora este îm părăţia cerurilor" (Mt. 5 ,1 0 ).
S fâ n ta T ra d iţie aco rd ă a ce ea şi v a lo a re b o te z u lu i
sân g elu i. „ S ă se ştie — zice sfân tu l C ip ria n - că acei
cateh u m en i care se su pun m u cen iciei nu su n t lipsiţi de
botez, căci su n t b otezaţi cu botezu l cel m ai m are si m ai
glorios, cu b otezu l sângelui, despre care a v orb it M â n tu i
torul în suşi cân d a zis că El are să se b oteze cu un alt
botez (Mt. 20, 22). Si iarăşi, D om nu l asig u ră în E van gh e
lie că cei care au fo s t botezaţi cu prop riu l lor sân g e şi s-au
sfârşit prin suferinţe, ajung la desăvârşire şi prim esc harul
făgădu ielii divine" (Ep istola 78 către lu b aian ). „ C u n osc
şi un al p atru lea botez - zice sfâ n tu l G rig o re T e o lo g u l
- , botezu l m u cen iciei sau al sân gelu i, cu care s-a botezat
în su şi Ii su s H ristos, botez m ai v red n ic de lu are-a m in te
decât toate celelalte, d eoarece n ecu răţiile de toate zilele
n u-l m ai în tin ează" (C u v ân t la A ră ta re a D o m n u lu i).
„C ei ce nu p rim esc botezu l nu se m âritu iesc - z ic e sfâ n
tul C h irii - , ex cep ţie fa c n um ai m u cen icii. C h iar şi fă r ă
apă, ei p rim esc îm părăţia lui D u m n ezeu , căci M â n tu
itorul, ră scu m p ărâ n d toată lu m ea prin cru ce, câ n d I s-a
străpu ns coasta, a curs sânge şi apă, p en tru ca unii — în
timp de pace — să fie botezaţi cu apă, iar alţii — în vrem e de
p rig on ire — cu propriu l lor sânge. M ân tu itoru l însuşi a
n um it m u cen icia botez, când a zis: „ P u teţi să beţi paharu l
p e care-1 voi bea Eu si să v ă botezaţi cu botezu l cu care Eu
M ă voi boteza ?" (C ateh eza III). „Cel care s-a în vredn icit
de m u cen icie - se zice în C o n stitu ţiile A p o sto lic e - să
se bucu re în D om n u l că a câştigat o astfel d e cu n u n ă si s-a
123
Pr. I O A N M IH Ă LC E SC U
m u ta t din v ia ţă Ia cred in ţă. C h iar d a c ă a fo st el n u m ai

cateh u m en , să se m u te fă r ă Întristare, căci p ătim irea p en
tru H ristos îi va fi b otez d esăv ârşit, ca u nu ia care m oare
cu ad ev ă ra t în H ristos, p e câ n d cei care se b otează cu a p ă
m o r n u m ai în în ch ip u ire" (V, 6) etc. etc.
Prin b otezu l d orin ţei se în ţe le g e iu b irea d ep lin ă de
D u m n e z e u , îm p lin ire a v o ii S a le şi a ştep ta rea re a li
z ă rii fă g ă d u ie lii S a le d e că tre cei d e d in a in te d e v e
n irea M â n tu ito ru lu i în lu m e , şi d o rin ţa a rz ă to a re de
a p rim i sfân tu l b o te z d e că tre cei de d up ă v en irea Sa,
d a r ca re, d in c a u z e m ai p u te rn ic e d ecâ t v o in ţa lor,
nu l-au p u tu t p rim i. D e u n a stfe l d e b o tez s-au în
v red n icit, d e p ild ă, toţi sfin ţii V ech iu lu i T e sta m e n t şi
tâ lh a ru l ră stig n it d e -a d re a p ta M â n tu ito ru lu i. A cest
b o tez se su b în ţe le g e în cu v in te le M ân tu ito ru lu i: „C el
ce are p oru n cile M ele şi le păzeşte, acela M ă iubeşte. Şi cel
ce M ă iu beşte p e M ine, va fi iu bit de T atăl M eu şi-l voi
iu bi şi Eu si M ă v oi ară ta lui" şi „D e M ă iu beşte cin eva,
v a p ă z i cu v ân tu l M eu si-1 va iu bi p e acesta şi T atăl M eu
si vom ven i la el si vom sălăşlu i în el" (In 14, 21, 23). „N u
n u m ai su ferin ţa p en tru n u m ele lui H ristos - z ic e F e r i
citu l A u g u stin - , ci si cred in ţa şi în toarcerea in im ii p o t
s ă în lo c u ia scă ceea ce lip seşte din botez, d a c ă nu se p oa te
fa ce p rin botez, din p ric in a strâm torării vrem ii". Şi dând
ca p ild ă p e tâ lh a ru l d in d re a p ta M â n tu ito ru lu i, c o n
tin u ă: „in tâlh aru l acela se v ed e cât a d ev ă r cu p rin d cu
vin tele A postolu lu i: „C u in im a se crede spre dreptate şi cu
g u r a se m ă rtu riseşte sp re m ân tu ire", ch ia r d a c ă nu s-a
p rim it taina v ă z u tă a sfâ n tu lu i botez" (D esp re bo tez IV,
22). „ A u d că v ă în tristaţi - zicea sfâ n tu l A m b ro z ie la
m o a rte a îm p ă ra tu lu i V a le n tin ia n II - c ă n -a p rim it
tain a botezu lu i. D ar, sp u n eţi-in i: C e m ai s tă în p u tere a
n oastră, a fa ră de v o in ţă si ru g ăciu n e ? T otuşi, d e m u lt a
av u t el d orin ţa să se b o tez e în ain te de a v en i în Ita lia şi
m i-a sp u s că v rea să-l b otez eu în cu rân d. P en tru ca re lu
cru a si venit la mine. Nu are, dar, harul pe care l-a dorit ?
124
N-a dobândit ceea ce a cerut ? De bu n ă seam ă că ceea ce a

cerut a şi dobândit... căci, dacă m artirii se spală cu propriul
lor sânge, pe acesta l-nu spălat pietatea şi credinţa lu i" .
Săvârşitorul sfântului botez este e p isc o p u l, ca
u rm aş al sfin ţilo r A p o sto li şi a d m in istra to r al tu tu r
or d a ru rilo r d e care d isp u n e B ise rica, şi p re o tu l, ca
d eleg at al său. Ei sin g u ri au d rep tu l şi în d a to rirea de
a să v â rşi c e le la lte sfin te tain e şi d eci şi p e aceasta.
T o tu şi, p en tru m area în sem n ă ta te a a cestei sfin te
tain e şi p en tru că prin ea se n asc B ise ric ii fii, p o t să
b o teze şi d iaco n ii. E x em p lu l p en tru a ce a sta îl a v em
în F a p te le A p o sto lilo r (8, 12), u n d e v ed e m p e d ia
con u l Filip botezând . A ceasta se în g ăd u ie în să n u m ai
în cazu ri de nevoie, adică atu n ci când nu e d e faţă u n
ep isco p sau un p reo t, că ci „du pă ritualul Bisericii —
zice sfân tu l E p ifa n ie - dm conii n-nu drep tu l să săvâr-
sen scă v reo sfâ n tă taină, ci num ni să njute, cân d se să v âr
şesc" (îm p o triv a tu tu ro r e rez iilo r 89, 4). în sfâ rşit, în
caz d e a b so lu tă n ev o ie, p o t săv ârşi b o te z u l şi laicii,
a tâ t b ărbaţii, câ t şi fem eile. „N u trebu ie n im en i nitul să
săv ârşească botezu l, decât p reotu l legiu it - zice M ă rtu ri
sirea o rto d o x ă - , totuşi, la v reo în tâ m p la re de nevoie,
poate săvârşi această tnină şi o fn ţ ă inirenenscă, pnrte b ăr
bătească sau fem eiu şcă, în trebu in ţân d npă cu rată şi
ţirenscă şi rostin d p om en itele cu vin te: In n u m ele Tntălui
si al F iului şi nl Sfântului Duh si săi’ârsin d cufundnren de
trei ori" (R ăsp u n s la în tre b a rea 103). D u p ă m ărtu ria
lui T e rtu lian şi a F ericitu lu i Iero n im , aceasta se p ra c
tica şi p e v re m e a lo r şi cu sig u ra n ţă ea p ro v in e d e la
sfin ţii A p o sto li. D acă co p ilu l b o te z a t d e laic trăieşte,
p reo tu l treb u ie să îm p lin ească ce re m o n ia lu l b o te z u
lui ca re u rm e a z ă d u p ă cu fu n d a re (ca n o n u l 51 al lui
N ich ifo r M ă rtu risito ru l).
Subiectul sau prim itorul botezului este orice om
n eb o tezat, fie el m ajo r sau co p il, p en tru că fără
a ce a stă sfâ n tă tain ă nu se p o a te d o b â n d i m ân tu irea .
125
Pr. I O A N M 1H ĂLCESCU
D a ca cel ca re v in e c ă tre sfâ n tu l b o te z este m ajor,

se cere ca con diţia sin e cjua non pentru ca b o tezu l să fie
e fica ce , ca ce l ca re se b o te a z ă să aib ă cre d in ţă tare şi
să se p o că ia scă d e p ă c a te le făcu te.
N e ce sita te a c r e d in ţe i p e n tru cel ca re se b o te a z ă
d e c u rg e din c u v in te le M ân tu ito ru lu i: „C el ce va crede
si se v a boteza, se va m ân tu i, iar cel ce nu va crede, se va
o sâ n d i" (M c. 16, 16). P en tru a ce a sta a şi p o ru n cit
M â n tu ito ru l sfin ţilo r S ă i A p o sto li ca m ai în tâ i să în
v eţe p e o am en i ad ev ă ru rile d e cred in ţă şi d u p ă aceea
să -i b o te z e: „ M erg ân d - zice El - în văţaţi tonte n ea
m u rile, b otezâ n d u -le..." (M t. 28, 19). P o triv it a ce ste i
p o ru n ci, sfin ţii A p o sto li n-au b o te z a t d ecâ t p e cei
ca re au p rim it c u v â n tu l E v a n g h e lie i p ro p o v ă d u it de
ei. A şa a făcu t sfâ n tu l P etru cu ce i care i-au a sc u lta t
cu v â n tu l în z iu a C in c iz e c im ii (Fap te 2, 41) şi cu su-
taşu l C o rn eliu (F a p te 10, 48) şi A p o sto lu l P av el cu
L id ia şi cu te m n ic e ru l d in F ilip i (F ap te 16, 14 -1 5 şi
3 0 -3 4 ) şi cu C risp (F a p te 18, 8) etc. T o t a stfel şi c o n
d u căto rii B isericii d in ce le d intâi v eacu ri m ai în tâi în
v ă ţa u p e cei ca re v o iau să se b o te z e şi n u m a i d u p ă
a ce ea îi b o te z a u . Cu v re m ea , s-a în fiin ţa t ch ia r o c a t
eg o rie ap arte, d in cei ca re se p re g ăteau p en tru p rim
irea sfâ n tu lu i b o tez, su b n u m e le d e ca te h u m e n i.
N ecesitatea p o că in ţe i p en tru cel care se b o te ază se
v ed e din cu v in te le sfâ n tu lu i P etru a d re sa te iu d e ilo r
în z iu a C in ciz ecim ii: „ P ocăi fi-v ă şi să se b oteze fie c a r e
d in tre v oi în n u m ele lu i Iisu s H ristos, sp re iertarea p ă c a
telor v oastre si veţi p rim i h aru l S fân tu lu i D uh" (F ap te 2,
3 8). B ise rica , u rm ă to a re p ra c ticii A p o sto lic e , a ce ru t
în to td e a u n a şi ce re d e la ce i ca re se b o te a z ă să se le
p ed e p u blic d e d iav o lu l şi de toate lu cru rile lui, ad ică
d e o rice fel d e p ă c a te d e ca re au fo st stă p â n iţi p ân ă
a tu n ci.
C o p iii, ca re n -au în c ă cre d in ţă şi n-o p o t m ă rtu
risi, n ici nu p o t face p o c ă in ţă , se b o te a z ă p e te m eiu l
126
cred in ţei p ă rin ţilo r şi a naşilo r, ca re se le a p ă d ă d e

diavolul şi rostesc Sim bolu l cred in ţei în lo cu l co p iilo r
şi-şi iau ră sp u n d e re a faţă d e B iserică d e a-i cre şte în
cred in ţă şi p ietate. D e aceea, n aşii treb u ie să fie o rto
d ocşi, iar co p iii ce lo r de altă cre d in ţă să nu fie c u m
v a b o te z a ţi fără co n sim ţă m â n tu l p ă rin ţilo r lo r, p e n
tru că a ce ştia i-ar p u te a in flu e n ţa m ai târziu să se
le p e d e de cred in ţa creştin ă.
Cerem oniile b o g ate şi v ariate de care este în so ţită
s ă v â rşirea b o te z u lu i au to ate o a d â n că şi in stru ctiv ă
sem n ificaţie. A stfe l, ex o rcism e le sau le p ă d ă rile ca re
se citesc de că tre p reo t, în sea m n ă în d e p ă rta re a p u
terii d ia v o lu lu i d e la cel care se b o te a z ă şi h o tă râ rea
a ce stu ia de a fu gi d e p ăcat. S u fla re a de trei o ri p este
faţa a ce stu ia în sea m n ă re n a şterea lu i p rin h a ru l lu i
D u m n ezeu C elu i în treim e slăv it. în se m n a re a lu i cu
sem n u l sfin tei cru ci arată că el trebu ie să d ev in ă p ro
p rieta te a lu i lisu s H risto s, p e care treb u ie să-L m ă r
tu risea scă în a in te a o am en ilo r. U n g ere a cu u n td e
lem n a d u ce am in te că creştin u l îşi trage n u m ele d e la
H ristos, ca re în seam n ă „ u n s". C u fu n d area d e trei ori
în ap ă în c h ip u ie şte în m o rm â n ta re a , şed e re a în m o r
m ân t trei zile şi în v ie rea M â n tu ito ru lu i. V e şm â n tu l
alb în ca re se îm b ra că d u p ă ce este sco s din ap ă
în ch ip u ieşte v iaţa cu ra tă şi n ep ă ta tă p e ca re el tre
b u ie s-o d u că, iar lu m ân are a p e ca re o p rim e şte în
m ân ă este sem n u l v ăzu t al în d a to ririi sale de a lu
m ina în lu m e, prin faptele sale bu ne, cu m lu m in eaz ă
lu m in a în în tu n eric.
T o a te ace ste cerem o n ii, care se p ă strea z ă şi d e B i
serica ro m an o -cato lică, su n t în cea m ai m are p arte de
o rig in e A p o sto lică , pen tru că existau d eja în B iserica
p rim elo r v ea cu ri, cu m ne d o v ed esc n u m ero a sele
atestări ale P ărinţilor şi scriitorilor bisericeşti din acele
v eacu ri. A stfe l, ex o rcism e le su n t a m in tite d e T e rtu -
lian, de sfân tu l C ip rian , d e A u g u stin , d e Iero n im , de
127
sfin ţii lo an G u rii de A u r, V a sile cel M are, G rig o re

T e o lo g u l, A m b ro z ie şi d e alţii. D e u n g erea cu u n t
d elem n p o m e n e sc sfin ţii: A m b ro z ie, lo a n G u ră de
A u r, C h irii al Ie ru sa lim u lu i. C u fu n d a re a de trei ori
este a m in tită a b so lu t d e toţi P ărin ţii b ise rice şti ca re
au v o rb it d esp re b o te z. D e v e şm â n tu l alb m e n ţio
n ează F e ricitu l A u g u stin şi sfin ţii A m b ro z ie, P au lin
d e N ola, lo a n G u ră de A u r şi alţii. D e lu m â n a re
v o rb esc F ericitu l A u g u stin , sfân tu l G rig o re T e o lo g u l
şi alţii. D e a se m e n e a , o b ic e iu l d e a se lu a n aşi, ca
g a ra n ţi, îl află m p o m e n it de T e rtu lia n , A u g u stin ,
C o n stitu ţiile A p o sto lic e , sfin ţii V asile, lo a n G u ră de
A u r şi alţii.
VI. TAINA UNGERII CU SFÂNTUL MIR
D efiniţia şi num ele. D u p ă cu m în v iaţa fizică,

noul n ă scu t a re n ev o ie d e aer, de lu m in ă , d e h ra n ă
etc., ca să p o a tă creşte şi să se în tă re a scă , to t a stfe l şi
în v ia ţa d u h o v n icea scă cel re n ă scu t p rin ta in a sfâ n
tului b o tez a re n ev o ie d e h a ru l S fâ n tu lu i D u h , ca să
în treţin ă, să d ezv o lte şi să în tă re a scă n o u a sa viaţă.
A cest h a r al S fâ n tu lu i D u h şi p u te rile su p ra n a tu
rale n ed e sp ărţite de el se îm p ă rtă şesc n eo fitu lu i p rin
sfân ta ta in ă a u n g erii cu sfân tu l m ir.
U n g ere a cu sfân tu l m ir este a şa d a r acea sfân tă
tain ă în care, p rin u n g erea cu sfâ n tu l m ir şi p rin ru
g ă ciu n ea p re o tu lu i, se co m u n ică ce lu i b o te z a t h aru l
Sfân tu lu i D u h şi p u terea de creştere şi în tă rire în v ia
ta d u h o v n icească.
A c e a stă sfân tă tain ă m ai p o a rtă şi n u m e le d e
¡m ueren m â in ilor (Fapte 8, 14-16; E vr. 6, 2); u n gere
X p io ţia, u n ctio (T ertu lian , D e b a p tism o , 8; C ip rian ,
E pistola 70; C hirii al Ieru salim u lu i, C a teh e z a X III, 1);
u ngere tain ică (E u sebiu , Istoria b isericească, X X V , 7 şi
D em o n stra tio ev an g élica 1, 10); u n g erea m ân tu irii
(L eon cel M are, C u v ân tarea 24, 6); taina ungerii (C h i
rii al A le x a n d rie i, C o m en tariu la Isaia X X V , 6; A u -
gustin ş.a.). T o a te aceste n u m iri i s-au d at av ân d u -se
în v ed e re p a rte a v ă z u tă a ta in ei sau m ateria ei. Cu
p riv ire la p a rtea n ev ăzu tă sau la e fe c te le ei, ea m a i
poartă n u m e le de: taina D u hu lu i (T ertu lian , D e p res-
crip tio n ib u s h aeretico ru m 35; Ilarie, C o m e n ta riu la
M atei 4, 7); darul sau îm p ărtăşirea D u h u lu i (Isid o r
P elu siotu l, C a rte a Í, E p isto la 4 50); sim b o lu l D u h u lu i
(C hirii al Ieru salim u lu i, C ateh eza III m istag o g ică, 1);
129
în tărire (C o n stitu ţiile A p o sto lic e III, 7; A m b ro z ie, D e

In stitu tio n ib u s); desăvârşire ( II C or. 1, 21; C ol. 1, 28; 4,
12; C le m e n t A le x a n d rin u l, P ed a g o g u l, 1, 6; C ip ria n ,
E p is to la 73). A v â n d u -se în v ed e re am b ele p ă rţi, i s-a
d a t şi n u m ele de: p ecete (C lem en t A lex an d rin u l, Stro -
m a ta II, 3; C hirii al Ieru salim u lu i, C ateh eza X V III, 33);
p ecetea D om n u lu i (C ip rian, E p istola 73); pecetea vieţii de
v eci (L eon cel M are, C u v â n ta rea 24, 6) şi altele.
In stitu irea. A ş e z a r e a a c e ste i sfin te ta in e d e
c ă tre M â n tu ito r u l n -o g ă sim a te sta tă d ire c t n ic i în
E v a n g h e lii, n ici în F a p te le sau E p is to le le A p o s to
lilo r, d e şi e a p ro v in e , ca şi c e le la lte sfin te ta in e , d e
la M â n tu ito ru l.
D eja p ro fe ţii V e c h iu lu i T e sta m e n t p re z ise se ră o
n o u ă şi b o g a tă re v ă rs a re a S fâ n tu lu i D u h în îm p ă
răţia Legii noi (Iez. 35, 25 ş.u.; Ioil 2, 28 ş.u.), iar M â n
tu ito ru l în su şi fă g ă d u ieşte în m ai m u lte râ n d u ri sfin
ţilo r A p o sto li că le v a trim ite p e S fâ n tu l D u h (In 14,
1 6 ,1 7 , 26; 1 5 ,1 3 -1 5 ; M t. 10,20; Lc. 1 2 ,1 2 ; 24, 49; F ap te
1, 8), p e care-L şi trim ite la zece zile d u p ă în ălţarea Sa
la cer, a d ică în z iu a C in ciz ecim ii. S fâ n tu l A p o sto l
Petru le sp u n e, în ace astă m are zi, iu d eilo r v en iţi din
to ate p ă rţile lu m ii că S fâ n tu l D u h nu s-a rev ărsat n u
m a i a su p ra sfin ţilo r A p o sto li, ci asu p ra tu tu ro r celo r
ce v o r cred e, p re cu m p re z ise se p ro o ro cu l Ioil.
D in F a p te le A p o sto lilo r se ved e că sfin ţii A p o sto li
îm p ă rtă şe a u p e S fâ n tu l D u h ce lo r b o te z a ţi p rin p u
n e re a m â in ilo r, ce e a c e în cu rân d s-a în lo c u it p rin
u n g e re a cu sfân tu l m ir. A şa este ca z u l cu creştin ii
d in S a m a ria , b o te z a ţi d e d ia co n u l F ilip , d e sp re ca re
c itim că sfin ţii A p o s to li P etru şi Io an „ şi-au p u s
m âin ile p este ei si au lu at D u h Sfânt" (F ap te 8, 15-17 ),
p re cu m şi cu ce i c a re p rim ise ră b o te z u l lu i Io a n în
E fes, ca re au fost b o te z a ţi d e sfân tu l P avel în n u m ele
D o m n u lu i lisu s şi p e s te ca re „ p u n â n d u -şi P av el
m âin ile, a v en it a su p ra lor D u hu l Sfânt" (F ap te 19, 6).
130
P u n erea m âin ilo r d e că tre sfin ţii A p o sto li asu p ra

celo r b o te z a ţi, sp re a le îm p ă rtă şi p e S fâ n tu l D u h ,
este u n act d eo se b it d e sfân tu l b o te z şi co n stitu ie o
taină ap arte, tain a ungerii cu sfân tu l m ir.
A lă tu ri d e p u n ere a m âin ilo r g ăsim ch ia r la sfin ţii
A p o sto li şi p ra ctica u n g erii cu sfâ n tu l m ir. A stfe l,
sfân tu l P av el le scrie co rin te n ilo r: „ Ia r C el ce n e în tă
reşte p e noi îm p reu n ă cu voi, în H ristos, şi n e-a uns p e
noi, este D u m n ezeu , C are ne-a şi p ecetlu it p e n oi şi a dat
arv u n a D u hu lu i, în in im ile n o a stre" (II C or. 1, 21-22).
T o t a stfe l şi sfân tu l e v a n g h elist lo a n scrie citito rilo r
săi: „Iar voi u ngere aveţi de la Cel Sfânt si ştiţi toate... un
g erea p e care aţi luat-o de la El răm ân e întru voi şi n -aveţi
trebuin ţă ca să v ă înveţe cin am , ci precu m u ngerea Lui v ă
în v aţă d esp re toate, şi ad ev ărat este şi nu este m in ciu n ă,
răm ân eţi în tru El, aşa cum v-a în v ă ţa t" (I In 2, 20, 27).
D in am â n d o u ă citatele re zu ltă că u n g e re a d esp re
ca re v o rb esc cei d oi sfin ţi A p o sto li este o lu cra re h a -
rică, p e n tru că are efecte su p ra n a tu ra le şi, ca atare,
nu p o a te fi d ecât o sfân tă taină.
D a că sfin ţii A p o sto li au p ra c tica t a ce a stă sfâ n tă
taină atât prin p u n erea m âinilor, cât şi prin u n g ere în
u nu l şi ace la şi tim p , sau m ai în tâ i au p ra c tica t-o su b
form a p u n e rii m âinilo r, iar d u p ă a ce e a su b fo rm a
u n g erii - ce ea ce p are m ai p ro b a b il - este in d iferen t,
că ci a m â n d o u ă p ra cticile su n t n e c o n te s ta t A p o sto
lice.
O rig in e a d u m n e z eia scă a a ce ste i sfin te tain e
ne-o d o v ed esc m ai departe n u m ero asele m ărtu rii ale
P ărin ţilo r şi scriito rilo r b iserice şti. A stfe l H e rm a ,
d u p ă ce n u m e şte b o tezu l p e ce te a F iu lu i lu i D u m
n ezeu sau p rim irea n u m elu i Lui, în fă ţişe a z ă u n g erea
cu sfâ n tu l m ir su b ch ip u l îm b ră c ă rii fecio a relo r
b o tezate, cu p u te ri d u h o v n iceşti, ca re su n t d aru rile
S fâ n tu lu i D u h (P ăsto ru l, P ild a IX , 90). T e o fil al A n -
tiohiei sp u n e: „N u m ele H ristos în seam n ă uns, num e cu
131
Pr. I O A N M IH Á L C E SC U
v iin cio s, plin de fo lo s si v red n ic de cel m ai m are respect...

Tu nu v oieşti să te u n g i cu u ntdelem n d u m n ez eiesc ? N oi
d e a c eea n e şi n u m im creştin i, p en tru c ă am fo s t u nşi cu
d u m n ez eiescu l m ir" (C ă tre A u to lic 1 ,1 2 ). „ D u p ă ce am
ieş it din b aia b otezu lu i - z ic e T e rtu lia n ne u n gem cu
u n g ere sfân tă, d u p ă ritu alu l vechi, p recu m şi Ia p reo ţie se
u n geau cu u n td elem n din corn. U n gerea ni se fa c e m a te
rial, d ar ea p o a rtă roade duhovn iceşti, du pă cum şi Ia botez
c u fu n d a rea este un a c t m aterial, d a r ro a d ele su n t
d u h ov n iceşti, că su n tem cu răţiţi de păcate.... ap o i v in e
p u n erea m âin ilor, cu ca re u n in d u -se b in ecu v ân tarea, se
c h e a m ă şi se p o g o a r ă S fân tu l D u h" (D e b a p tism o 7, 8).
„ C el b otezat - z ic e C ip ria n - trebu ie s ă f i e şi uns, sp re a
p u tea d even i prin mir, a d ic ă prin ungere, u nsul lui D u m
n ezeu si a d ob â n d i h a r u l lui H risto s" (E p isto la 70) şi
a d a u g ă că „ cin ev a nu se p o a te sfin ţi d ecât p rim in d atât
botezu l, cât şi u n g erea cu sfâ n tu l m ir" şi le n u m e şte pe
a m â n d o u ă sfin te ta in e (si u traque sa cram en ta n ascan -
tur). T o t a stfel sp u n e şi sfân tu l G rig o re T e o lo g u l:
„ D a că v ă a sig u ra ţi p rin pecete, d a c ă v ă a sig u raţi viitoru l
p rin cel m ai bun, cel m ai sig u r ajutor, în sem n ân d u -v ă su
fle tu l si tru pu l cu p ece tea u n gerii şi a D u hu lu i, cum a f ă
cu t o d in io a ră Israel cu u n g erea cu acel sâ n g e care păzea
n oap tea p e cei în tâi n ăscu ţi ai lor, atu n ci ce ar p u tea să vi
se în tâm ple ?" (C u v ân t la bo tez). M ai p e larg şi în m ai
m u lte râ n d u ri v o rb e ş te d esp re a ce a stă sfâ n tă tain ă
C h irii al Ie ru sa lim u lu i. „In acelaşi c h ip (c ă lu i Tisus la
b o te z u l în Io rd an ) - z ic e el - vi s-a d at şi v o u ă u n gerea
cân d aţi ieşit din ap a b ăii sfinte, în ch ip u ire a celor cu care
a fo s t uns H ristos, a d ic ă D u h u l S fân t" (C a te h e z a III
m ista g o g ică 1); sau : „ P ăz iţi-v ă de a socoti m iru l acesta
ca u n tdelem n d e rân d, căci p recu m p â in ea eu haristiei,
d u p ă ch em area S fân tu lu i D uh, nu m ai este p â in e ob işn u
ită, ci tru pu l lui lis u s H ristos, aşa, d u p ă chem are, acest
sfâ n t m ir nu m ai este un lucru de rând, ci un d ar al lui
lis u s H ristos si al D u h u lu i Sfânt, un d ar care, prin starea
132
de fa ţ ă a du m n ezcirii Sale, d ev in e real şi eficace. D e el ne

slujim ca să u ngem sim bolic fru n tea şi org an ele sim ţu rilor
si, în clipa cân d trupul vostru este uns în chip văzut, su
fletu l v ă este sfin ţit prin sfântu l si de v ia ţă făcătoru l D u h “
(Ibid em 3); şi co n tin u ă: „P recu m H ristos a ieşit a fa ră
d u p ă b otez si d u p ă p og o râ rea S fân tu lu i D u h si l-a în vin s
p e diavolul, aşa şi voi, du pă botez şi d u p ă ungerea tainică,
fiin d în trarm aţi cu toate a rm ele S fân tu lu i D uh, v ă îm
p otriv iţi p u terii d u şm an e şi o în vin geţi, zicân d : P ot toate
prin H ristos, care m ă m â n tu ieste" (Ib id em 4).
P ărin ţii ad u n aţi la sino d u l din L ao d iceea (366 sau
367) au h o tă râ t: „Se cade ca cei care au fo s t lu m in aţi să
se u n g ă d u p ă botez cu u ngerea cerea sc ă şi s ă f i e p ărta şi ai
îm p ărăţiei lui H risto s" (can o n u l 48) şi: „O ricin e se va
în toarce de la erezie, ... d u p ă ce a în v ăţat sim bolu l cred in
ţei, se u nge cu sfântu l m ir şi d u p ă aceea se îm părtăşeşte cu
sfân ta eu haristie" (can o n u l 7).
La fel au în v ă ţa t şi: A m b ro z ie , A u g u stin , Ioan
G u ră d e A u r, E frem Ş iru l, T e o d o re t şi alţii.
F e ricitu l Iero n im ara tă d e a se m e n e a o rig in e a
A p o sto lică a acestei sfin te tain e p rin u rm ăto are le c u
vin te: „N u ştii, oare, că este p ra ctica B isericii ca să s •
p u n ă m âin ile p este cei b otezaţi si să se ch em e astfel S fân
tul D uh asu p ra lor ? În trebi u n de stă scris aceasta ? Iţi
răsp u n d : în F aptele A postolilor. Şi ch ia r d acă n -am avea
au torita tea S fin tei Scripturi, i-ar ţine locu l con sen su l în
tregii B iserici" (D ialogul îm p o triv a L u ciferien ilor). U l
tim ele cu v in te ne arată că p e v re m ea lu i Iero n im u n
g erea cu sfâ n tu l m ir era în uz în în tre a g a B iserică.
O rig in e a d u m n e z eia scă a a ce ste i sfin te tain e se
d o v e d e şte şi prin faptu l că ea este p riv ită şi p rim ită
ca a ta re nu n u m ai d e B iserica ro m a n o -c a to lică , ci şi
d e B ise ricile etero d o x e, care s-au d esp ă rţit de tru p u l
B ise ricii ecu m e n ic e în ce le d in tâ i v e a c u ri ale e x is
ten ţei ei, cu m sunt: B iserica arm ean ă, iacobită, n esto -
ria n ă etc. S in g u ri p ro te sta n ţii şi to ate secte le p ro te s
133
ta n te nu re c u n o sc u n g e rii cu sfân tu l m ir ca ra cte ru l

de sfâ n tă tain ă. E i p re tin d că p u n e re a m âin ilo r
sfin ţilo r A p o sto li a su p ra ce lo r de cu râ n d b o te z a ţi
a v ea ca sc o p îm p ă rţire a d e d aru ri sp e cia le sau ha-
rism e, ca, d e e x e m p lu , v o rb ire a în lim b i, fa ce re a de
m in u n i ş.a. şi că, d eci, nu era o sfân tă taină m enită să
ră m â n ă d e -a p u ru ri în B iserică. F ap tu l că B ise rica
v e c h e a so co tit, cu m am v ăzu t, u n g e re a cu sfân tu l
m ir ca ta in ă ră sto a rn ă su sţin e re a p ro testa n tă .
D e a ltfe l, m u lţi d in tre p ro te sta n ţi p ra c tică u n
g ere a cu m ir, p e c a re o a p lic ă co p iilo r la co n firm a re ,
d ar o p riv e sc ca p e o sim p lă ce rem o n ie.
M ateria a ce ste i sfin te tain e este m irul, ca re ţin e şi
lo cu l p u n e rii m â in ilo r. S fâ n tu l m ir ca re se în tre
b u in ţe a z ă la a ce a stă sfâ n tă tain ă se p re p a ră d in u n t
d elem n , din v in şi d in treiz eci şi c in ci d e felu ri de
a ro m a te şi, p o tr iv it h o tă râ rii sin o d u lu i ca rta g in e z
d in an u l 4 1 8 (ca n o n u l 6), se sfin ţeşte n u m ai d e ep is-
co p i. A cea sta se face, când este n ev o ie, Jo i în să p
tă m â n a p a tim ilo r, d u p ă ce trei z ile s-a fie rt acest
a m estec în altar, în tim p ce se citeşte n eco n ten it sfâ n
ta E v a n g h e lie . A m e s te c u l d e u n td e le m n , vin şi atât
d e m u lte a ro m a te în ch ip u ie şte b o g ăţia şi d iv ersitatea
d a ru rilo r S fâ n tu lu i D u h , ca re se îm p ă rtă şe sc p rin
sfâ n ta ta in ă a m iru n g e rii.
R o m a n o -ca to lic ii p re p a ră sfân tu l m ir n u m a i din
u n td elem n şi balsam şi au p ăreri d iferite în p ro b lem a
d a că u n g e re a cu sfâ n tu l m ir sau p u n e re a m âin ilo r
co n stitu ie m ateria tain ei.
Form a a ce ste i sfin te ta in e este u n g erea , în ch ip u l
cru cii, cu sfân tu l m ir a fru n ţii, och ilo r, n asu lu i, gurii,
u rech ilo r, p iep tu lu i, sp a telu i, m âin ilo r şi p icio arelo r,
a d ică a o rg a n e lo r sim ţu rilo r şi a p ă rţilo r m ai în s e m
n a te ale tru p u lu i c e lu i b o tezat, şi ro stire a cu v in telo r:
„ P ecetea d aru lu i D u h u lu i S fân t".
134
U n g ere a aceasta, în ch ip u l cru cii, cu sfâ n tu l m ir,

este p o m e n ită d e sfân tu l A m b ro z ie (D e sa cra m e n tis
6, 2) şi d e F ericitu l A u g u stin (In Jo a n n n is 118). U n
g erea Ia fru n te, n ări şi p iep t o g ăsim la sfân tu l C hirii
al Ie ru sa lim u lu i, ca re se a d re se a z ă n e o fiţilo r astfel:
„Vi se m iruieşte m ai întâi fru n tea , pen tru ca sâ v ă izbăviţi
de ru şin ea p e care a răspân dit-o p retu tin d en i cel din tâi
om, p rin călcarea legii, şi p en tru ca s ă p riv iţi cu fr u n te a
sen in ă slav a D om nu lu i. D u p ă aceea vi se m iru iesc u re
chile, p en tru ca să dobân d iţi u rechi care s ă p o a tă în ţeleg e
tainele du m nezeieşti. Vi se m iruiesc apoi nările, pen tru ca,
p rim in d d u m n ez eiescu l mir, să p u teţi zice: A Iui H ristos
bu n ă m ireasm ă suntem hu D u m n ezeu între cei ce se m ân-
tuiesc. în sfârşit, vi se m iru ieşte piep tu l, p en tru ca, îm
brăcaţi fiin d cu platoşa d reptăţii, să staţi îm potriv a
săg eţilor diavolu lu i. C ăci p recu m H ristos, d u p ă ce S-a
botezat şi S-a u m plu t de D u hu l Sfânt, a în vin s pe p o triv
nic, tot asa si voi, d u p ă ce aţi p rim it sfâ n tu l b otez si u n
g erea tainică, să v ă îm brăcaţi cu toate arm ele D u hu lu i
Sfânt, ca să ţineţi p iept pu terii potriv n icu lu i şi, biruind-o,
să ziceţi: T oate Ie pu tem prin H ristos C el ce ne în tă r e ş t e '
(C ateh eza II m istag og ică). U n g ere a fru n ţii, a och ilo r,
u rech ilo r, n ă rilo r şi g u rii o a te stă şi sin o a d e le II
(can on u l 7) şi V I ecu m en ice (can o n u l 95), iar u ng erea
o rg a n e lo r sim ţu rilo r şi a p ărţilo r tru p u lu i este a m in
tită d e sfâ n tu l E frem Şiru l. D e a se m e n e a şi în tre
b u in ţa rea cu v in te lo r sa cra m en ta le: „P ecetea daru lu i
D u h u lu i S fân t" este am in tită d e sfâ n tu l C h irii al Ie
ru sa lim u lu i şi d e u n alt sfân t p ă rin te d in v ea cu l IV,
A sterie, ep isco p u l A m asiei, iar sin o d u l II ecu m e n ic,
h o tă râ n d felu l în care treb u ie p rim iţi e reticii ca re se
în to rc la sân u l B isericii, sp u n e: „ P e aceştia n oi îi p r i
m im în sem n ân du -i, adică u n gân d u -i cu sfâ n tu l mir, m ai
în tâi la fru n te, apoi la ochi, nări, g u r ă şi u rechi şi cân d îi
în sem n ăm , zicem : P ecetea daru lu i D u h u lu i Sfânt" (ca
135
Pr. I O A N M IH A L C E SC U
n o n u l 7). A c e la şi lu cru se re p e tă şi în c a n o n u l 95 al
s in o d u lu i V I e c u m e n ic , a m in tit m ai sus.
U n g e re a o rg a n e lo r sim ţu rilo r şi a p ă rţilo r m ai
în se m n a te a le tr u p u lu i cu sfân t m ir la să v â rşire a
acestei sfin te tain e se fa ce şi de către arm en i, iaco biţi,
n e sto rie n i şi co p ţi, d o v a d ă n e tă g ă d u ită că ea era în
uz în B ise rica v ech e, în a in te d e d esp ă rţire a a ce sto r
creştin i d e B ise ric a ecu m e n ic ă .
B ise ric a ro m a n o -c a to lic ă s-a a b ă tu t de la a ce a stă
p ra ctică a B ise ricii ecu m e n ic e , căci u n g e cu sfâ n t m ir
n u m a i fru n tea.
D e a se m e n e a , te o lo g ii ca to lici au d isc u ta t m u ltă
v re m e şi m ai d iscu tă în că , d a că form a a ce ste i sfin te
ta in e este u n g e re a cu sfâ n tu l m ir sau p u n e re a m â i
n ilo r, d eo a re ce în B ise ric a lo r se p ra c tică şi u n a şi a l
ta. M ă rtu riile s in o a d e lo r II şi V I e c u m e n ice, p re cu m
şi a le m u lto r P ă rin ţi d in p rim e le p atru v ea cu ri su n t
în să d o v ad a in d iscu ta b ilă că p u n ere a m âin ilo r a fost
în lo cu ită de tim p u riu p rin u n g e re a cu sfâ n tu l m ir şi
că d eci nu se ca d e să se p ractice , cu atât m ai p u ţin să
se a p e le z e la a firm a ţia că ru g ă c iu n e a ca re se cite şte
în a in te de u n g e re a cu sfâ n tu l m ir ar ţin e lo cu l p u n e
rii m â in ilo r, ceea ce ar în se m n a că şi noi, o rto d o cşii,
am a v ea p u n e re a m â in ilo r, cu m le p la ce te o lo g ilo r
u n iţi să în v eţe. (V ezi S u ciu , T e o lo g ia d o g m a tică sp e
cială, voi. II, p. 1 5 3 -1 5 6 ).
B ise ric a ro m a n ă n -a p ă stra t nici cu v in te le sa c ra
m en ta le: „ P ecetea d a ru lu i D u h u lu i Sfânt" ca re - d u p ă
to a tă p ro b a b ilita te a - au o rig in e A p o sto lică , p e n tru
că se g ă sesc în p ra c tic a B ise ricii d in ce le m ai v ech i
tim p u ri şi n ici u n P ă rin te b ise rice sc şi nici u n sin o d
ecu m e n ic sau lo cal, ca re le am in teşte, nu sp u n e că ar
fi a şe z a te d e a ltcin e v a , m ai târziu . In lo cu l lor, B is e
rica p a p a lă a in tro d u s fo rm u la : „ S ig n o te sig n o cru ciş
et co n firm a te ch rism a te salu tis, in n om in e P atris et F ilii
et Spiritu? S a n d i" şi a a d ă u g a t şi p ra c tica de a lo v i
136
u şo r cu p a lm a faţa ce lu i m iru it, ro stin d u -se cu v in

tele: „P ax te cu m " . N o im a a ce ste i p ra c tic i este „de a
am in ti (celu i m iru it) că este în tărit si c ă este d a to r să
su fere cu răbdare orice b atjocu ră p en tru n u m ele lui H ris-
tos" (V ezi C a te h ism u l cato lic d e I. D e h a rb e , trad. în
rom . d e Io sif M . M a lin o v sch i, p. 15).
Efectul ta in ei u n g erii cu sfâ n tu l m ir este îm p ă r
tăşirea S fâ n tu lu i D uh ce lu i b o te z a t. P rin b o te z n e
cu ră ţim d e p ăcate şi renaşterii d u h o v n iceşte, iar p rin
u n g erea cu sfân tu l m ir p rim im în n o i d a ru rile S fâ n
tu lu i D u h , fă ră d e care nu este cu p u tin ţă v iaţa
d u h o v n icească, şi ne facem tem p lele Sale. A ceasta se
sp u n e lă m u rit în F a p te le A p o sto lilo r: „ A p ostolii din
Ierusalim , au zin d că Sam aria a p rim it cu vân tu l Iui D u m
nezeu, au trim is Ia ei p e P etru şi p e Ioan, care, coborân d,
s-au ru gat p en tru ei, ca să p rim ea sc ă D u h u l Sfânt. C ăci
nu Se p og o râ se în că p este nici unul d in tre ei, ci erau n u
m ai b otezaţi în n u m ele D om n u lu i Iisu s. A tu n c i îşi p u
neau m âin ile p este ei şi ei luau D u h u l S fân t" (F ap te 8,
14-17). C u m d aru rile S fâ n tu lu i D u h su n t în n u m ă r
de şap te, iar p rin p rim ele trei, a n u m e: p rin d aru l
în ţelep ciu nii, al în ţelegerii şi al sfatu lu i, se lu m in ează
m intea, iar p rin ce le la lte p atru , d a ru l p u te rii, al şti
inţei, al cu cern iciei şi al tem erii, se în tă re şte voin ţa, se
poate sp u n e că p rin u n g erea cu sfâ n tu l m ir se lu
m in ează m in tea şi se în tă re şte v o in ţa creştin u lu i.
In a ce st sen s se p ro n u n ţă a p ro a p e to ti P ărin ţii şi
scriito rii b iserice şti.
E ste d e a ju n s să cităm d oi ap u sen i: „ D u m n czeu -
Tatăl - sp u n e sfân tu l A m b ro z ie - te-a în sem n at cu un
sem n, H ristos M â n tu ito ru l n ostru te-a co n firm a t si ţi-a
dat ca chezăşie pe S fân tu l D uh în inim ă, cum ai au zit din
citirea A p o sto lu lu i“ (D e M y ste riis V II). T e rtu lia n
a sea m ă n ă u n g e re a cu sfân tu l m ir cu se m n u l care-I
d eo se b eşte p e o staş de sim p lu l c e tă ţe a n şi ad au g ă :
„ A ceastă u n gere atin g e n u m ai trupul, d ar are efect spiri-
137
tuni, ca şi botezu l, care, sp ă lân d trupul, cu răţă su fletu l de

p ăcate" (D e b a p tis m o V II). Şi, în altă p a rte , to t el
sp u n e : „ T ru p u l se sp ală, p en tru ca să se c u reţe su fletul.
T ru p u l p rim eşte u n gere, p en tru ca să se sfin ţea s că su fle
tul. T ru pu l se în sea m n ă cu un sem n, p en tru ca să se în
tă rea scă su fletu l. T ru p u l se u m breşte p rin p u n erea
m âin ilor, p en tru ca s ă se lu m in eze su fletu l cu lu m in a
S fân tu lu i D uh" (D esp re în v ie rea tru p u lu i V III). D u p ă
p ă re re a s fin ţilo r P ă rin ţi, cel b o te z a t d ev in e, aşad ar,
p rin u n g e re a cu sfâ n tu l m ir, creştin d esăv ârşit.
F iin d că p rin u n g e re a cu sfân tu l m ir se în tip ă reşte
în su fletu l n o stru p e c e te a d a ru lu i D u h u lu i Sfân t,
ace a stă sfân tă taină în p rin cip iu nu se rep etă; în p ra c
tică în să se re p etă , şi a n u m e p en tru cei c a re s-au le
p ă d a t de d re a p ta c r e d in ţă şi se în to rc d in n ou în
sâ n u l B ise ric ii a d e v ă ra te . (V ezi M ă rtu risire a o rto
d o xă , p a rte a I, R ă sp u n su l la în tre b a re a 105).
U n g erea cu sfâ n t m ir care se ap lică u n o r m o n arh i
creştin i, ca, d e p ild ă , ţa rilo r R u siei, la în co ro n a re , nu
se so co teşte o re p e ta re a acestei sfin te taine, ci n u m ai
o u n g ere sp ecială, în scop u l de a d o b ân d i de la D u m
n ezeu d aru l d e a c o n d u c e p o p o ru l p e ste ca re d o m
n esc, cu d re p ta te şi cu în ţe le p ciu n e .
Săvârşitorul a c e s te i sfin te tain e este a tâ t e p is
co p u l, câ t şi p re o tu l. A c e sta d in u rm ă n u m a i nu
p o a te să sfin ţe a scă m iru l, lu cra re re z e rv a tă în m od
sp ecial ep isco p u lu i, cu m a h o tărât sin o d u l cartag in ez
d in a n u l 31 8 , ca r e zice: „ P reo tu l să nu sfin ţea s că m i
rul" . Ş i a lte sin o a d e au sta to rn ic it la fel.
D rep tu l p re o tu lu i de a săv ârşi această sfân tă taină
d ecu rg e din p u te re a p e ca re el o p rim e şte la h iro to
n ie de a săv ârşi to ate sfin tele taine, afară de h iroto n ia
în să şi. A c e a stă id e e o e x p rim ă a p ro a p e cu a ce le a şi
cu v in te sfâ n tu l Io a n G u ră d e A u r şi F e ricitu l Iero -
n im . A c esta d in u rm ă sp u n e: „C e altceva, în a fa ră de
138
hirotonie, fa ce episcopu l, p e care să n u - lfa c ă şi p reo tu l ?"

(E p isto la 145).
P ractica B isericii a fost, de asem en ea, d in cele m ai
vechi tim p u ri ca şi p reotu l, şi nu n u m ai ep iscop u l, să
să v â rşe ască ace astă sfân tă tain ă. A stfe l citim în
A şe z ă m in tele A p o sto lice: „In p riv in ţa b otezu lu i, epis-
cope şi preote, am zis mai în ain te si repetăm şi acu m ...m ai
întâi s ă ungi cu untdelem n, du pă aceea să botezi şi apoi să
p ecetlu ieşti cu sfân tu l m ir" (C artea V II, 22).
A ceastă p ractică se o bserv ă şi azi nu n u m ai de B i
serica n o a stră o rto d o x ă, ci şi d e B ise ric ile etero d o x e
d in R ăsărit: arm ean ă, iaco b ită, co p tă etc.
S in g u ră B iserica p a p a lă nu m ai ţin e ace astă
p ractică, ci re z erv ă n u m ai e p isc o p u lu i d rep tu l d e a
săvârşi u n g erea cu sfântu l m ir. D e cân d a in tro d u s ea
a ce a stă in o v aţie, nu se p o a te p re ciza, d ar se ştie că o
p ractica în v eacu l IX , căci a a p lica t-o b u lg a rilo r tre
cu ţi la cato licism , lucru p entru care a fost asp ru m u s
trată d e p a tria rh u l F otie, în e n ciclica sa.
T e m e iu rile p e care le in v o că B ise rica ro m a n ă în
sp rijin u l p ra cticii sale su nt:
1. F a p tu l că d iaco n u l F ilip , ca re a b o te z a t p e
sa m a rin en i, nu şi-a pus m â in ile p e ste ei, ca să le îm
p ărtăşească D uhu l Sfânt, ci aceasta au făcu t-o m ai p e
u rm ă sfin ţii A p o sto li Petru şi lo a n (F ap te 8, 14-17).
D ar F ilip nu p u te a să-şi p u n ă m â in ile p e ste sam ari-
n en ii b o te z a ţi d e el, p en tru că era sim p lu d iaco n , iar
d iacon ii n-au avu t n icio d ată şi n-au nici astăzi, în nici
o B ise rică, d rep tu l d e a co n fe ri a ce a stă sfâ n tă taină.
A cea sta o sp u n e sfân tu l lo a n G u ră de A u r, în co
m e n ta riu l său asu p ra a ce stu i lo c d in F a p te le A p o s
tolilor: „ P en tru ce sa m arin en ii b o tez â n d u -se n-nu p rim
it D u h u l S fân t ? O ri pen tru că F ilip nu li l-a îm p ărtăşit
din con sideraţie fa ţ ă de sfinţii A postoli, ori pen tru că el în
su şi nu avea acest dar, fiin d din n u m ăru l celor şap te d ia
coni. A cea sta din u rm ă p are m ai a d e v ă ra t" .
139
Pr. I O A N M IH Â LCESC U
2. C u v in te le s fâ n tu lu i Io an G u ră d e A u r, ca re ur
m ează im ed iat d u p ă ce le citate m ai sus, şi u n text din
sfâ n tu l C ip ria n , d in ca re ar re z u lta că u n g e re a cu
sfâ n tu l m ir s-a r fi a d m in istra t n u m ai d e ep iscop i.
A c e ste cu v in te su n ă astfe l: „(F iiip n-a îm părtăşit Sfân
tul D uh sa m a riu en ilo r), căci acesta era un p riv ileg iu nl
A postolilor. D e aceea si ncum , p recu m vedem , taina aceas
ta se a d m in istr ea z ă n u m ai de p rep o z iţi (K O p K jx x to i/'.
P rin p re p o z iti sau c o rife i nu se p o t în ţe le g e în să n u
m a i ep isc o p ii, ci şi p re o ţii, ca re su n t p re p o z iţi în
p a ro h ia lo r, a şa cu m ep isco p ii su n t în ep arh ie . S fâ n
tu l Ioan G u ră d e A u r în d eo seb i n -a p u tu t afirm a prin
a ce ste c u v in te că p re o ţii n -a r a v e a d rep tu l să să
v â rşe a scă ta in a u n g e rii cu sfâ n tu l m ir, p en tru că el
sp u n e în alt loc, fo a rte p recis, că ep isco p u l în tre ce pe
p re o t n u m a i p rin d a ru l de a p u te a să v â rşi h iro to n ia
(O m ilia la cap . X al E p is to le i I c ă tre T im o te i).
3. M ă rtu ria F e ric itu lu i Iero n im , ca re sp u n e u n d e
v a (D ia lo g u l îm p o triv a L u ciferien ilo r 9) că „ep iscop ii
ob işn u iesc s ă m ea rg ă din sa t în sat, prin d io cez ele lor, cn
să îm p ărtăşească d aru rile S fân tu lu i D uh celor care au fo s t
botezaţi de p reoţi şi de d ia con i" . Ieronim ad au g ă însă în
d a tă că aceasta se face „m ai m u lt p en tru cin stirea (rid i
ca rea p restig iu lu i) p reoţiei decât pen tru că ar f i im pu s de
lege, căci — co n tin u ă el - d a c ă D u h u l S fân t s-a r p o g o r î
n u m ai la ru g ăciu n ea ep iscop u lu i, ar f i de p lâ n s toţi cei
care, fiin d b otezaţi d e p reo ţi si de diaconi, în în chisori si în
locu ri d epărtate, a r m u ri în ain te de a f i v iz itaţi d e ep is
cop". T o t el sp u n e , a p ro a p e cu a ce le a şi cu v in te ca şi
sfâ n tu l Ioan G u ră d e A u r, că d e o se b ire a d in tre e p is
cop şi p re o t co n stă n u m a i în a ceea că ep isco p u l p o a
te h iro to n i (E p isto la 145).
D e altfel, în p rim e le v eacu ri, cân d în fru n tea fiecă
rei co m u n ită ţi m a i m a ri era câ te u n e p isc o p , sfin te le
ta in e în g en era l se să v â rşe a u m ai m u lt d e e p isco p
d ecâ t d e p re o ţi, d a r d e aici nu re z u ltă că p re o ţii n -a r
140
fi a v u t a tu n ci d rep tu l să să v â rşe a scă sfin te le tain e.

D e ce nu tăg ăd u iesc atu nci cato licii p reo tu lu i d rep tu l
de a să v ârşi orice sfântă taină, nu n u m a i a u n g erii cu
sfân tu l m ir şi a h iro to n iei - p e c a re i-1 fă g ă d u im şi
noi, de aco rd cu ei, d ar p e te m e iu ri in d iscu ta b ile ?
D e fap t, şi în B iserica ro m a n o -c a to lică p re o ţii p o t
co n feri a ce a stă sfân tă tain ă, d ar n u m a i cu în v o ire a
sp ecială a p ap ei, ceea ce în sea m n ă că m iru n g ere a nu
este, ca h iro to n ia, o sfântă tain ă ca re nu p o a te fi n ic i
d ecum săvârşită de preot. D eo seb irea ad ev ărată între
noi şi catolici, în această p riv in ţă, se red u ce în fon d la
a ceea că la n o i p re o tu l p rim e şte a ce st d re p t p rin h i
ro to n ie, p e cân d la ei se dă m a i tâ rz iu şi n u m a i u n o
ra d in tre p re o ţi şi în a n u m ite îm p re ju ră ri. C h ia r
teologii lo r n u cad d e aco rd d acă d rep tu l ep isco p ilo r
de a să v â rşi n u m ai ei a ce a stă sfâ n tă tain ă este de
orig in e d iv in ă sau u m an ă, şi sp e cifica re a lo r că e p is
co p u l este să v â rşito ru l o b işn u it al u n g e rii cu sfâ n tu l
m ir, ia r p re o tu l este să v â rşito ru l e x tra o rd in a r, este
un so fism la ca re recu rg p e n tru a ieşi d in im p as şi
care co n v in e m ai ales u niţilor, ca re altfel n -a r şti cu m
să îm p a c e p ra c tica lor, ră m a să m o şte n ire d e la noi,
ortod ocşii, cu teoria catolică, p e care şi-au în su şit-o în
în tre g im e.
Prim itorii a cestei sfin te ta in e su n t to ţi cei ca re
s-au b o te z a t în n u m ele S fin te i T re im i. In p riv in ţa
tim pului cân d trebu ie să se a d m in istre z e u n g erea cu
sfâ n tu l m ir iarăşi ex istă d eo se b ire în tre n o i şi ro m a -
n o -ca to lici. In B iserica n o astră o rto d o x ă se a d m in is
trează în d a tă d u p ă sfân tu l b o te z, iar la ei ab ia d u p ă
ce co p iii atin g vârsta d e cel p u ţin 7 ani. P ractica B ise
ricii n o a stre este aceeaşi cu cea d in B iserica v ech e, p e
cân d ce a ro m a n ă este o in o v aţie, c a re d a te a z ă ab ia
d in v e a c u l X III. M o tiv u l in v o c a t d e te o lo g ii c a to lici
pen tru p ra c tica din B iserica lo r este că ce i ca re p ri
m esc a ce a stă sfân tă tain ă t r b u ie să-şi p o a tă d a câ t
141
Pr. t O A N M IH Ă LC E SC U
d e câ t seam a d e a d e v ă ru rile fu n d a m e n ta le ale cre

d in ţei creştin e. A c e a s tă m o tiv a re nu este in să v a la
b ilă p en tru că, d a că ei în şişi ar lu a-o în serio s, ar tre
b u i să a m â n e c o n fe rire a a ce ste i sfin te tain e p ân ă la
m a jo ra t sau p ân ă la te rm in area stu d iilor, cân d tin erii
p o t în ţe le g e în tr-a d e v ă r a d e v ă ru rile de cre d in ţă . A r
m a i treb u i, de a se m e n e a , să a m â n e p â n ă la ace ea şi
d a tă şi b o te z u l. T o tu şi B ise rica ro m a n o -c a to lică b o
te a z ă p ru n cii p e c h e z ă ş ia p e ca re o d au p e n tru ei
n a şii şi p ă rin ţii că v o r fi c re sc u ţi şi în v ă ţa ţi în p rin
cip iile re lig ie i cre ştin e . Ba în că ea ce re n aşi şi la c o n
firm a re şi p u n e c o n d iţia să fie alţii d ecâ t cei de la
b o te z şi să aib ă v â rsta p o triv ită p en tru a p u te a fi
că lă u z e s u fle te şti fin ilo r lo r, ce e a ce este o co n tra
d icţie fla g ra n tă , c ă c i sau co p iii la 7 an i p o t să -şi d ea
se a m a - p o tr iv it m o tiv u lu i in v o ca t - de a d e v ă ru rile
d e cred in ţă, şi a tu n ci nu m ai e n ev o ie de naşi, sau nu
su n t în stare, şi au n e v o ie d e n aşi, iar a tu n ci nu m ai
este n ev o ie să se m a i a m â n e u n g e re a cu sfâ n tu l m ir
p â n ă îm p lin esc 7 an i, ci se p o ate săv ârşi în d a tă d up ă
b o te z , cu m s-a să v â rş it în în tre a g a B ise ric ă tim p de
d o u ă sp re z e c e v e a cu ri.
P ro testan ţii în g en eral so co tesc u n g erea cu sfân tu l
m ir o sim p lă c e re m o n ie şi-i dau un ca ra cte r p u r p e
d a g o g ic. Ei să v â rşe sc ce re m o n ia la v â rsta d e 14 ani,
d u p ă ce c o p iii în v a ţă ca te h ism u l şi câ n tă rile re li
g io ase şi su sţin ap o i, cu su cces, un exam en . O d ată cu
co n firm a re a , ei se şi îm p ă rtă şe sc p e n tru p rim a oară.
F iin d c ă în v ă ţă m â n tu l p en tru c o n firm a re se fa ce de
că tre p a sto ri p rim ă v a ra , co n firm a re a şi p rim a îm
p ă rtă şa n ie au loc, d e o b icei, în ziu a în tâi d e P aşti.
VII. TAINA POCĂINŢEI
D efiniţia şi num irea. P rin b o te z , o m u l se sp ală

de p ăcatu l o rig in a r şi d e o rice p ă c a t ar fi să v â rşit
în ain te de p rim irea a ce ste i sfin te şi d u m n e z e ie şti
taine, d ar u rm ă rile p ăcatu lu i o rig in a r răm ân şi d u p ă
aceea, aşa că o m u l p o ate în că să p ă c ă tu ia sc ă , ch ia r
m u lt şi greu . P en tru cu ră ţire a d e p ă c a te le să v â rşite
după b o tez, D u m n ezeu a bin ev o it, în n em ă rg in ita Sa
iu bire faţă de făp tu ra cea m ai a le a să d e p e p ă m â n t,
să râ n d u ia scă sfân ta tain ă a p o căin ţei.
P o că in ţa este, aşad ar, ace a sfâ n tă ta in ă în ca re
creştin u l ca re se căieşte de p ă c a te le sale şi le m ă r
tu riseşte în a in te a d u h o v n icu lu i, d o b â n d e şte d e la
D u m n ezeu iertarea p ăcatelo r şi se face din n o u cu ra t
şi d rep t, cu m a fost când a ie şit d in ap a sfâ n tu lu i
botez.
M ă rtu risire a o rto d o x ă d e fin e şte a stfel a ce a stă
sfân tă tain ă: „P ocăin ţa este p ărerea de rău p en tru p ă
catele săvârşite, pe care om u l le d esc o p eră în ain tea p r e o
tului cu h otărârea tare de a-şi în drepta viaţa, fiin d gata să
în d ep lin ea scă tot ceea ce p reo tu l d u h ov n ic îi d ă ca epi-
tim ie" (R ăsp u n s la în tre b a re a 112, p a rte a I).
în su şi n u m ele g recesc al a ce ste i sfin te tain e, cu
vân tu l jjexavoioc, exp rim ă atât n o ţiu n e a d e p ă rere d e
rău p en tru p ă c a te le făcu te (Evr. 12, 17), cât şi h o tă
rârea de în d rep ta re (Lc. 3, 8; 5, 32; R om . 2, 4; Evr. 6 ,1
etc.), a d ică ce le d o u ă e le m e n te d in care co n stă
p o că in ţa, d u p ă d efin iţia M ărtu risirii o rto d o x e.
N u m irile ca re s-au d at sfin tei ta in e a p o că in ţe i
sau p e n ite n ţe i sunt: al doilea botez (can o n u l 11 al sino
d u lu i d in C artag in a), m ă rtu risire - eôjno/loyricJii;
143
Fr. I O A N M IH Ă LC E SC U
(Irin e u , A d v e rsu s H a e re s e s I, 13); d ez leg are (T ertu -

lia n , D e p o e n ite n tia 4 ), îm p ăcare (A u g u stin , D e C iv i-
tate D ei X X , 19), a d ou a p u n te de scăpare d u p ă naufragiu
(T ertu lia n , ib id em ) etc.
Instituirea. P ă re re a d e rău p e n tru p ă c a te le sau
g reşe lile făcu te, u n ită ch iar cu h o tă râ rea d e a nu m ai
greşi, a d ică sem n e sau u rm e de p o căin ţă, g ă sim şi în
a fa ră d e cre ştin ism . A stfe l, în V ech iu l T e sta m e n t se
v o rb e ş te d e p o c ă in ţa p e ca re a fă cu t-o re g e le p sal-
m ist D a v id şi a tâ ţia a lţi sfin ţi şi d rep ţi, d e p o că in ţa
n in iv ite n ilo r, c a re i-a sc ă p a t d e p e d e a p sa d u m n e
z e ia scă , p re z isă lo r d e p ro o ro cu l îo n a. A p ro a p e toţi
p ro o ro c ii în d e a m n ă p e fiii lu i Israel, a b ă tu ţi d e la le
g ea lu i Ie h o v a, să se p o că ia scă . A stfe l, p ro o ro cu l
Ie z e c h ie l p u n e în g u ra lu i D u m n e z eu cu v in tele:
„P o că iţi-v ă si v ă în to arceţi de la toate n eleg iu irile v oastre
s i ... veţi trăi şi nu veţi m u ri“ (Iez. 18, 30). Iar E cclesias-
ticu l zice: „N u în tâ rzia n te în toarce la D om n u l şi nu
am ân a din zi în zi. C ă fă r ă de v este va iz bu cn i m ânia
D om n u lu i şi în v rem ea răzbu n ării vei f i dat pieirii" (Isus
S ira h 5, 8-9) etc. etc. La p o a rta N o u lu i T e sta m e n t,
lo an B o tezăto ru l p ro p o v ă d u ia , de asem en ea, p o că in
ţa tu tu ro r ce lo r c a re v e n e a u să fie b o te z a ţi de el.
P racticarea p o că in ţe i în afară d e creştin ism a avu t
şi are ca ro a d e ie rta re a p ă c a te lo r, d ar ea nu este o
tain ă, ci o v irtu te m o ra lă , care îm p o d o b e şte su fletu l.
La trea p ta d e s fâ n tă ta in ă , a d ic ă de m ijlo c p rin care
se co m u n ică h aru l d u m n e z eiesc, p o că in ţa a fo st rid i
cată d e M â n tu ito ru l. E a a fo st a şe z a tă d e El ca atare
în z iu a slă v ite i S a le în v ie ri, cân d a in tra t la sfin ţii
A p o sto li p rin u şile în c u ia te şi le-a zis: „P ace v o u ă 1
P recu m M -a trim is p e M in e Tatăl, v ă trim it si Eu p e voi",
d u p ă ca re a su fla t a su p ra lo r şi le-a zis: „ L u a ţi D uh
Sfânt; cărora veţi ierta păcatele, le v or f i iertate şi cărora le
v eţi ţine, ţin u te v o r f i " (In 20, 21-22). P rin a c e ste c u
v in te, M â n tu ito ru l le d ă m ai în tâi sfin ţilo r A p o sto li
144
d ep lin a p u te re de a exercita în tre ita ch e m a re p e care

a în d e p lin it-o El în lu m e, şi d u p ă aceea le îm
p ărtăşeşte p u terea Sfân tu lu i D uh, cu care în arm aţi să
fie în stare a p ă tru n d e în su fletele ce lo r ca re se p o că
iesc şi a ro sti sen tin ţa iertării sau a ţin e rii p ăcate lo r.
A şe z a re a p o că in ţe i de către M â n tu ito ru l ca sfâ n
tă tain ă, şi d eci şi p riv ire a ei ca atare, este re sp in să
n u m ai d e p ro testa n ţi, şi în d e o se b i de C a lv in şi de
sectele ie şite d in p ro testa n tism , că c i L u th e r cân d o
n u m ără în tre sfin tele tain e, cân d nu. D u p ă C alv in ,
p o că in ţa n -a r fi ce v a d e o se b it d e b o te z , ci n u m ai
a d u c e re a -a m in te d e cred in ţa m ă rtu risită la b o te z ,
ceea ce ar a v e a d aru l de a ie rta p ă c a te le (In stitu tio ,
ca rtea IV , 1 9 ,1 4 -1 7 ). R ătăcire a a ce a sta iz v o ră şte d in
rătăcirea g en era lă a p ro te sta n ţilo r cu p riv ire la în
d rep ta re a o m u lu i în a in tea lu i D u m n e z eu şi la e fe c
tele sfâ n tu lu i b o te z şi ale sfin te lo r tain e în g en era l,
care con stau n u m ai în aco p erirea sau n eso co tirea p ă
ca telo r în v irtu te a m eritelo r lu i lisu s H risto s, iar nu
în cu ră ţire a sau şterg ere a ori n im icire a lo r şi d eci şi
în re n a şte re a sau în d rep ta rea şi sfin ţire a d e fap t a
o m u lu i. D e v re m e ce p rin b o te z se a co p e ră p ă ca te le
sau nu se m ai so co tesc, nu m ai este n ev o ie - d u p ă
a ceastă te o rie - de o altă sfân tă ta in ă sp ecială p en tru
iertarea p ă c a te lo r săv ârşite d u p ă b o te z, ci e d e aju n s
ca o m u l să-şi a m in tea scă d e cre d in ţa m ă rtu risită la
p rim irea b o te z u lu i şi i se iartă o rice p ăcat.
P en tru co m b aterea acestei rătăciri este de aju n s să
ne am in tim de ad evărata în v ăţătu ră d esp re ju stificare
şi d esp re efectele sfin telo r tain e, p ro fesată de sfân ta
n o astră B iserică, ca şi d e fap tu l că p o că in ţa a fost
aşezată ca taină de în su şi M â n tu ito ru l lisu s H ristos.
O altă tălm ă cire g reşită a cu v in te lo r p rin care
M â n tu ito ru l in stitu ie această sfâ n tă tain ă şi p e te
m eiul că re ia se re fu ză a se re cu n o a şte p o că in ţe i
ca ra cte ru l de sfâ n tă tain ă este că p rin a ce ste cu v in te
145
Pr. I O A N M IH Ă LCESC U
s fin ţii A p o sto li ar fi p rim it n u m a i p u te re a d e a v esti

o a m e n ilo r că li se ia rtă p ă c a te le sau, m ai ex act, că li
s-au ie rta t ce lo r ca re au cred in ţă şi au m ă rtu risit-o la
b o tez . F a lsita te a a c e s te i tă lm ă ciri este e v id en tă ,
p en tru că M â n tu ito ru l sp u n e lă m u rit u ce n icilo r Săi
că le dă p u te rea atât d e a ierta cât şi de a ţine p ăcatele
o a m en ilo r, iar ţin e re a n -ar av ea nici u n ro st şi n -ar fi
treb u it p o m en ită de M ân tu ito ru l, d acă cu v in tele Sale
ar p u te a fi în ţe le se a ş a cu m le în ţe le g p ro testa n ţii.
îm p o triv a ră tă cirii p ro testa n te se p o a te in v o ca, în
fin e, cu d eo se b it su cce s m ărtu ria B isericii ecu m e n ice
v ech i, c a re a so co tit şi a ţin u t p o că in ţa ca o sfân tă
taină. A stfel, g ăsim d eja la sfântu l loan E v an g h elistu l
a ce ste m e m o ra b ile cu v in te: „ D acă m ărtu risim păcatele
n oastre, El este cred in c io s si drept, ca să ne ierte p ăcatele
şi să ne cu răţea scă p e n oi de toată n edreptatea" (I In 1, 9).
P ărin tele A p o sto lic H e rm a v o rb eşte m u lt, în scrierea
sa „ P ă s to ru l", d e sp re p o că in ţă şi-i p u n e o b â rşia în
d esco p erirea d u m n e z eia scă (V ed en ia 2, 2; P o ru n ca 4,
3, 4). S fâ n tu l Irin eu sp u n e că d o u ă c a te g o rii d e cre ş
tin i se m â n tu ie sc: c e i d rep ţi şi sfin ţi, c a re ţin p o ru n
c ile lu i D u m n e z eu şi p e tre c n e c lin tiţi în d ra g o stea
Lui, şi cei ca re v ie ţu ie sc în d rep ta te şi sfin ţe n ie d u p ă
ce s-au p o că it (A d v e rsu s H a e reses 1 ,1 0 ,1 ).
T e rtu lia n a re u n tra ta t în tre g d esp re p o că in ţă , în
ca re d o v ed eşte - în tre altele - că p o că in ţa este a şe z a
tă de D u m n e zeu (D e p o e n ite n tia 7). S fâ n tu l C ip rian ,
v o rb in d de ce i c a re c a u tă lin işte a su fle te a sc ă în p o
căin ţă şi m ărtu risire, zice: „S un t m ai m ari prin credin ţă
si m ai bu n i prin fr i c ă p ă c ă to şii care, n esăv â rşin d vreo
g r eşe a lă m are, se în to rc în d a tă ce g â n d esc la ea, o m ă r
tu risesc cu zd rob irea şi în sim p litatea inim ii, îşi d ezvelesc
cu g etu l în ain tea p r e o ţilo r D om n u lu i, p u n la p icio a rele
acestora sarcin a su fletu lu i lor şi ca u tă leacu l de v in d ecare
a răn ilor lor, deşi su n t u şoare şi n ep rim ejd ioase" şi c o n
tin u ă: „ V ă rog, fr a ţilo r , ca fieca re să-şi m ă rtu ris ea sc ă p ă -
146
cátele cât tim p este în că în a ceastă viaţă, cân d m ă rtu ri

sirea sa p o a te f i prim ită, când can on u l d a t si iertarea îm
p ă r tă şită de p reo ţi su n t p lă cu te D om n u lu i" (D e lap sis
28, 29). O rig en , d u p ă ce v o rb e şte d esp re d ife rite le
m ijlo ace p rin care se p o a te d o b â n d i ie rta re a p ă c a te
lor, p recu m : bo tezu l, ru g ăciu n ea, c h in u rile m u cen i-
ceşti şi altele, ad augă: „E ste în că şi un al şaptelea m ijloc
p en tru d ob ân d irea iertării p ăcatelor, d eşi aspru si greu .
A cest m ijloc este pocăin ţa, cân d a d ic ă p ăcătosu l îşi sp a lă
cu lacrim i patu l, şi lacrim ile îi su n t baie ziua şi n oaptea,
când el nu se ru şin ează n-şi descop eri p ă c a tele în ain tea
p reo tu lu i D om n u lu i şi a cere de la el leacu l" (O m ilia 17
la E v a n g h e lia d e la L u ca). „P recu m cel ce este botezat
de om (de preot) se lu m in ează prin harul Sfântului D uh —
zice sfâ n tu l A ta n a sie - , tot astfel şi cel cnre-şi m ă r
turiseşte p ăcatele, în pocăin ţă, p rim eşte de la p reo t iertare
prin h aru l lui lisu s H ristos" (A d v ersu s N o v atian o s).
La fel şi sfân tu l V asile spu ne: „E ste d e trebu in ţă a m ăr
turisi p ăcatele înaintea acelora cărora li s-a în credinţat ad-
n n n istrarea sfin telo r tain e" (R ă sp u n su l la în tre b a re a
288 din E xp u n erea pe scu rt a reg u lilo r m on ahale), iar
sfân tu l lo a n G u ră d e A u r zice cu v e rv a -i c a ra c te ris
tică: „ P reo ţii locu iesc p e păm ân t, d ar dispu n de cer, căci
au p rim it o p u tere p e care D u m n ezeu n -a dat-o n ici în
gerilor, n ici arh an ghelilor, căci n-a zis acelora: „ O ricâte
oeţi lega p e păm ân t, v o r f i legate şi în cer şi oricâ te veţi
delega p e p ăm ân t, vor fi dezleg ate şi în cer". A u, e drept,
si stăp â n ito rii p ăm ân tu lu i p u terea de a lega, d a r n u m ai
trupurile, p e cân d legătu ra acestora se în tin de asu pra su
fletu lu i şi se în alţă p â n ă la cer, căci ceea ce hotărăsc p reoţii
nici p e p ăm ân t, în tăreşte D u m n ezeu în cer; S tăpân u l
p rim eşte socotin ţa slu g ilo r Sale, căci ce n d at acestora,
d acă nu în trea g ă p u terea celor cereşti ? D eo arece zice:
„C ărora le veţi ierta păcatele, v or f i iertate şi căror n le veţi
tine, ţin u te v or fi" . C e p u tere este m ai m are d ecât a c ea s
ta ? E ste a d e v ă ra tă n ebu n ie a n esocoti o p u tere aşa de
147
m are, f ă r ă d e care nu ne p u tem m ântui, nici dobân di

b u n u rile fă g ă d u ite ... P en tru că ei n e p o t ierta p ăcatele nu
n u m ai cân d n e ren asc (la botez), ci ne ia rtă şi p ă catele pe
care le-am să v â rşit d u p ă ren aştere" (T ra ta tu l d esp re
p re o ţie III, 5-6). L a fel c u g e tă to ţi P ă rin ţii b iserice şti,
fă ră ex cep ţie .
D in m ă su rile d isc ip lin a re lu a te d e B ise ric ă în
c u rg e re a v re m ii, se v e d e ia ră şi că p o că in ţa a fost
p riv ită ca sfâ n tă ta in ă d in ce le m a i v e c h i tim p u ri.
P en tru a ce a sta e ste d e aju n s să cită m c a n o n u l 5 2 zis
A p o sto lic, ca r e râ n d u ie şte ca, „ d acă v reu n episcop sau
p reo t n -a r p rim i p e cel ce se în toarce de la păcat, ci l-ar le
păda, s ă f i e caterisit, p en tru că m â h n eşte p e H ristos, care
a zis: „ B u c u rie se f a c e în cer p en tru un p ă c ă to s care se
p o c ă ie şte" .
M ateria p o c ă in ţe i nu este ce v a sen sib il, cev a
v ă z u t şi p ip ăit, ca la tain a sfâ n tu lu i b o tez şi a u ng erii
cu sfâ n tu l m ir, m o tiv p en tru ca re te o lo g ii ro m a n o -
c a to lici o n u m e sc c v a si-m a te rie . E a co n stă d in m ăr
tu risire a p ă c a te lo r d e că tre p e n ite n t în a in te a d u
h o v n icu lu i.
M ă rtu risire a p ă c a te lo r im p lică în sin e m a i m u lte
m o m en te, şi a n u m e : p ă re rea d e rău p e n tru p ă c a te le
săv ârşite, h o tă râ rea d e a nu m ai p ăcătu i p e v iito r, ac
tul m ă rtu risirii în se şi şi în d e p lin ire a ca n o n u lu i sau a
e p itim ie i d ate d e d u h o v n ic.
1. P ărerea d e rău sau că in ţa este d u re re a su
fle tea scă p e c a re o sim te p e n ite n tu l p e n tru p ă ca te le
săv ârşite. P entru ca tain a p o căin ţe i să-şi p o a tă atin ge
sco p u l, ca re e ste d o b â n d ire a ie rtă rii p ă c a tu lu i, tre
b u ie n ea p ărat ca p en iten tu l să arate căin ţă p entru p ă
ca tele fă cu te, să -şi re cu n o a sc ă a d ic ă în a in te a lu i
D u m n ezeu v in o v ă ţia sa şi să-şi d ea lă m u rit seam a de
u rm ă rile fu n e ste p e ca re le are p ă c a tu l p e n tru su flet.
In S fâ n ta S c rip tu r ă g ăsim n u m e ro a se şi m işcă to a re
în d e m n u ri la că in ţă . A stfe l, în V e c h iu l T e sta m e n t,
148
p roorocii Isaia, Ierem ia şi Z ah aria strig ă în tr-u n glas:

„S pălaţi-vă, cu ră ţiţi-v il! N u m ai fa c e ţ i rău în ain tea
ochilor M ei, încetaţi od a tă!" (Is. 1 ,1 5 -1 6 , Ier. 25, 5; Z ah.
I, 4), iar Toii şi P salm istu l zic: „ în to a rc eţi-v ă la M in e
din toată in im a voastră, cu postiri, cu p lâ n s si cu tân
g uire. S fâşiaţi inim ile, si nu h a in ele voastre, şi în to ar
ceţi-v ă către D om n u l D u m n ezeu l vostru " (lo il 2 ,1 2 -1 3 ;
I’s. 50, 18). în N o u l T e sta m e n t, M â n tu ito ru l ne în
d eam n ă: „ D a că îţi va g reşi de şap te ori în tr-o zi (fra tele
tău) si d e şap te ori se va în toarce către tine, zicân d : M ă
căiesc, iartă-l" (Lc. 16, 4) şi sp u n e că „în cer va f i m ai
m u ltă b u cu rie p en tru un p ă cătos care se pocăieste, d ecâ t
pen tru n ou ăzeci şi n ou ă de drepţi, care n-au n ev oie de
p ocăin ţă" (Lc. 15, 7).
S fin ţii P ărin ţi şi d a scă lii B ise ricii re cu n o sc d e
a sem en ea căin ţa ca o p arte e se n ţia lă a tain ei p o c ă
inţei. „C ăiţi-vă, scu m pii m ei fr a ţi - zice sfân tu l C ip rian
- şi cerceta ţi-v ă p ăcatele cu in im ă în frân tă, recu n oaşteţi
g reşeala cea m are a cu getu lu i v ostru , d esc h id eţi-v ă och ii
inim ii, sp re a p ricep e crim a v o a stră si n ici nu d ez n ă d ă j
du iţi de m ilostivirea lui D u m n ezeu , nici nu aştep taţi
grabn ica Lui iertare. P e cât de în du rat si bun e D u m n ezeu
în iu birea Sa p ărin tească, pe atât de tem u t este în m ajes-
tatea Sa de ju decător. Pe cât de g rele ne-au fo s t păcatele, p e
atât d e m u lt ca tă să le d eplân gem . R a n a ad â n că are tre
b u in ţă de tratare cu în grijire şi în delu n gată. C ăinţa să nu
ţie m ai m ică d ecât crim a" (D e lap sis, 35). „C ei ce se că
iesc - z ice sfân tu l V asile - trebu ie s ă p lâ n g ă a m a r si să
ex p rim e din ad ân cu l in im ii tot ce este prop riu căinţei"
(R eg u lile m o rale I, 3). „C in e va da cap u lu i şi p leo ap elor
mele un izvor nesecat - zice sfân tu l G rig o re T e o lo g u l -
ca să p o t spăla în m ine, prin şiroaie de lacrim i toa tă înti-
n ăciu n ea şi să p lân g p ăcatele m ele p e cât se cu vin e ? C ăci
pen tru m u ritori şi pen tru su fletele în tin ate leacu l cel m ai
bun su n t lacrim ile, cen uşa şi sacu l pocăin ţei" (V ersu ri
d esp re sin e în su şi). „D acă lacrim ile lui Petru — zice
149
Pr. I O A N M IH Ă LC K SC U
S fâ n tu l Io an G u ră d e A u r - au p u tu t şterg e un păcat
aşa de m arc (al în tre ite i le p ă d ă ri de D o m n u l), cu m să
nu le ştergeti si voi p e ale voastre, prin lacrim ile v oastre ?
C ăci lep ădarea de D o m n u l nu este ceva n eîn sem n at, ci,
d im p otriv ă, fo a r t e în sem n at, şi totuşi lacrim ile l-au şters.
P lân geţi, dar, şi voi p en tru p ăcatele voastre, d a r nu fa c e ţi
aceasta n u m ai de och ii lu m ii. P lân g eţi am ar, cum a fă c u t
P etru. V ărsaţi şiro a ie d e lacrim i din ad â n cu l in im ii, ca
D om n u l s ă se m ilo stiv ea scă sp re voi şi să v ă dea iertare"
(O m ilia III d e sp re p o că in ţă , 13). „ S ă nu crezi — zice
F ericitu l A u g u stin - c ă se p oa te în toarce cin ev a fă r ă
că in ţă de la rătăcire la ad ev ăr sau de la un păcat, m are sau
m ic, la calea cea dreap tă" (E p isto la 93).
P en tru ca să p o a tă p ro d u c e e fectu l d o rit, că in ţa
treb u ie să fie: sin ceră , a d ică nu n u m a i d in g u ră sau
d in bu ze, ci d in to ată in im a, căci „jertfa lui D u m n ezeu
este d u h u l u m ilit, in im a în frâ n tă şi sm erită D u m n ezeu
n -o v a u rgisi" (P s. 5 0 ,1 9 ) ; g en erală, a d ică să c u p rin d ă
to ate p ă catele, în d e o se b i p e cele de m oarte, căci dacă
nu se cu ră ţă d in su fle t to ate b u ru ie n ile p ă ca tu lu i,
acesta îl va n ă p ă d i din nou; hotărâtă, ad ică p en ite n tu l
să u rască p ăcatu l cu to ată p u terea su fletu lu i său şi să
fie fe rm d ecis să nu m ai p ă că tu ia scă ; s ă iz v o ra scă din
credinţa, n ăd ejd ea şi d ra g ostea lui D u m n ezeu . D a că cel
ca re se că ie şte ar fa ce a ce a sta n u m ai p e n tru ca să
n u -şi v a tăm e săn ă ta tea tru p ească, ori p en tru ca să nu
p ia rd ă stim a o a m e n ilo r, sau ch ia r d e frica d e p e
d ea p sa lu i D u m n e z e u în v ia ţa a ce a sta sau şi în cea
v iito a re , iar nu d in în c re d e re a a b so lu tă în cu v â n tu l
lui D u m n ezeu , a n u m e că p ăcatu l este în su şi rău l, din
n ă d e jd e a sig u ră în îm p lin ire a tu tu ro r fă g ă d u in ţe lo r
S a le şi d in d ra g o ste d e să v â rşită faţă d e El, ca F ă c ă
to ru l şi P ro n ia to ru l n o stru , că in ţa n -a r fi a d ev ă ra tă ,
n ici d ep lin ă. „ D a că p ă că tu iesti - z ice sfâ n tu l Ioan
G u ră de A u r - p lâ n g i şi su sp in ă nu p en tru c ă vei f i
p ed ep sit, căci a c easta nu în sea m n ă n im ic, ci p en tru că ai
150
su p ărat p e D om n u l tău, care este aşa d e blân d, care te

iu beşte şi se în grijeşte de m ân tu irea ta aşa de m ult, în cât
a dat p en tru tine pe În su şi F iu l Său. Ia tă de ce trebu ie să
p lân g i şi să su spin i totdeau na, căci în tr-aceasta stă
p ocăin ţa“ (O m ilia IV la E p isto la II c ă tre C o rin te n i).
T e o lo g ii ro m a n o -ca to lici n u m esc felu l a ce sta de
căin ţă a d ev ărată „căin ţă su p ra n a tu ra lă " sau contritio,
sp re d eo se b ire de că in ţa n a tu ra lă şi n ed e p lin ă sau
im p erfectă, că reia îi sp u n atritio.
2. H o tă râ re a de a nu m ai p ă c ă tu i este al d o ilea
m o m en t al tain ei p o căin ţei. F ără ea, că in ţa n -ar av ea
nici o v alo are. C el care se h o tă ră şte să nu m ai p ă că -
tu iască ara tă ace asta p rin ferirea de o rice p ăcat, p rin
ev ita rea o rică ru i p rilej de a p ă c ă tu i şi p rin în d re p
tarea sa sau p rin practicarea fap telo r b u n e o ri a d u c e
rea d e ro a d e ale po căin ţei. „Pui de vipere, cin e v -a ară
tat s ă fu g iţ i de m ân ia ce va să f i e ? F aceţi deci roadă,
v red n ică de p ocăin ţă" (M t. 3, 7-8). „S p re a se m ân tu i -
zice sfân tu l V asile — nu este de ajuns celor ce se pocăiesc
în d ep ărtarea d e păcat, ci trebu ie s ă a d u c ă şi roade a d e
v ărate de pocăin ţă" (R eg u lile m o rale, 4). „C el ce se
căîeşte — zice sfân tu l A m b ro zie - trebuie nu n um ai să-şi
spele p ăcatu l cu lacrim i, ci şi să-şi a cop ere ab a terile din
trecu t cu fa p t e m ai bune, p en tru ca să nu i se im pu te p ă
catul" (D e p o en ite n tia , 2).
3. M ă rtu risire a p ă ca te lo r în a in te a d u h o v n icu lu i
este u n m o m en t a tâ t d e în se m n a t al a ce ste i sfin te
tain e, în c â t tain a în să şi p o a rtă şi n u m ele d e „ m ă rtu
risire ". A ctu l m ărtu risirii este n ecesa r în p rim u l rân d
p e n tru că d u h o v n icu l n -ar p u te a d a d ez le g a re fă ră
m ărtu risire, fiin d că n -ar şti ce are de d ezleg at, şi n -ar
p u te a stab ili n ici can o n u l sau ep itim ia p e care o c o n
sid e ră n e c e sa ră p en tru în d re p ta re a p e n ite n tu lu i, iar
în al d o ilea rân d , p en tru că p e n ite n tu l n u şi-ar p u te a
re d o b â n d i lin iştea co n ştiin ţei, tu lb u ra tă d e p ă c a t şi
trez ită şi în te ţită de căin ţă, d acă n u şi-a r m ărtu risi
151
Pr. I O A N M IH Â L C F .SC U
p ă c a te le în a in te a d u h o v n icu lu i, căci su fletu l o m e

n esc este aşa făcu t, că sim te u şu ra re cân d îm p ă rtă
şe ş te şi a ltu ia c e e a ce-1 ap asă.
D esp re n e c e sita te a d e a n e m ă rtu risi v o rb eşte
sfâ n tu l Toan E v a n g h e listu l: „D n af zicem că păcnt nu
avem , ne n m ăgim p e n oi în şin e şi ad ev ăru l nu este întru
noi. D a că m ărtu risim p ă c a tele n oastre, El este cred in cios
si drept, cn s ă ne ierte p ăcatele şi să ne cu răţească p e noi de
tontă nedreptnten" (I In 1, 8-9), iar în F a p te le A p o sto
lilo r se isto rise şte că, p e câ n d sfâ n tu l P avel se a fla în
E fes, v en eau la el m u lţi d e-şi m ărtu riseau p ăcate le,
iar v ră jito rii îşi a rd ea u c ă rţile în p u b lic (18, 18-19).
P ărin ţii b iserice şti n e dau şi ei m ărtu rii elo cv e n te d e
sp re e x iste n ţa m ă rtu ris irii p e v re m e a lor şi d esp re
n e c e sita te a şi fo lo a se le ei şi d esp re ch ip u l cu m tre
b u ie făcu tă. S ă -i a sc u ltă m p e câ ţiv a d in tre ei. „M ai
bine este cn om ul să-si m ărturisenscă păcatele — zice sfân
tu l C le m e n t R o m a n u l - d ecâ t să-şi îm p ietren scă in im a
(C ă tre C o rin te n i I, 5 1 ). „E ste ceva fo a r te tninic — zice
O rig en - în p o ru n ca p e care n e-o d ă D u m n ezeu , ca s ă ne
m ărtu risim p ăcatele, căci este d e treb u in ţă să m ărtu risim
si s ă declnrăm în p u b lic tot ceea ce fa c em . O rice fa c e m
tainic, orice săv ârşim în ascu n s, fie cu cu vân tu l sau chiar
n u m ai cu g ân d u l, treb u ie să m ărtu risim si s ă scoatem cu
totul a fară de la cel ce este p ârâşu l n ostru p en tru p ăcate şi
în d em n ător sp re ele (d iav o lu l). D ncă n e m ă rtu risim p ă
catele, m erităm iertarea lor" (O m ilia III la Levitic). A c e
la şi d a scă l a le x a n d rin sp u n e: „V ezi, dnr, ce ne în vnţă
S crip tu ra: să nu ne a scu n d em p ăcatu l în in im ă, căci p re
cum se u şu rea z ă cei c a re dau n fir ă din stom n c m â n ca rea
n em istu ită, tot aşa se u şu rea z ă cei cnre se în v in u iesc sin
g u ri şi-şi m ărtu risesc păcatu l, p e care, dacă-l fin ascu n s în
inim ă, se n clin iştcsc şi ap roap e c ă se în eacă de m irosu l lui
g reu . C a u tă în să m ai în tâi d octoru l căru ia să-i spu i p ric i
na bolii şi care s ă ştie să f i e n ep u tin cios cu cei n ep u tin
cioşi, să p lâ n g ă cu cel ce p lâ n g e si căruia să-i p a ră rău si să
152
sufere îm preu n ă cu tine, aşa că, de va zice ceva — cel care

s-a dovedit d octor învăţat şi m ilos — şi-ţi va da vreu n sfat,
să-l fa c i şi să-l u rm ezi; iar de va g ăsi cu cale că boala ta e
de aşa fe l, că trebuie declarată şi vin d ecată în adu n area în
tregii biserici — prin care se vor întări, poate, si ceilalţi, iar
tu te vei vin deca uşor — ,s ă se fa c ă aceasta, dar cu m u ltă
ju d ecată si d u p ă sfatu l acelu i doctor p ricep u t" (O m ilia II
la L evitic). „ V ărsaţi în ain tea m ea lacrim i am are si m u lte
- z ice sfâ n tu l G rig o re de N y ssa - şi v oi v ărsa si eu cu
voi. A lip iţi-v ă cu tristeţe de un slu jitor al B isericii şi îu-
crcd eţi-v ă în el ca într-un părin te... P reotu l se în tristează
de p ăcatu l fiu lu i său duhovn icesc, cum s-n în tristat lacov
la vederen hn inei iu bitu lu i său losif. T rebu ie s ă v ă în cre-
deţi în cel ce v-n n ăscu t în D u m n ezeu m ai m u lt d ecât în
cei ce v-au n ăscu t trupeşte. D eseop eriţi-i cu în d răz n eală
secretele cele m ai m ari, d escop eriţi-i tain ele su fletu lu i
vostru, p recu m se descopere d octoru lu i răn ile cele m ai se
crete. El va p u rta g rijă de săn ătatea ta" (O m ilia d esp re
cei ce ju d e c ă p e alţii cu asp rim e). „ S ă nu n e ru şin ăm
de a ne m ărtu risi păcntele - zice sfâ n tu l lo a n G u ră d e
Aur căci m are este pu terea m ă rtu risirii si m u lt p oa te
ca" (O m ilia la cru ce şi tâlh ar). „ M u lţi ocolesc si am ân ă
m ărturisirea de pe o zi pe alta - zice T ertu lian - ,cn să nu
facă cu n oscu tă şi altuia starea lor sufletească. Te temi, dar,
m ai m u lt de ru şin e d ecât că n -ai să f i i m ân tu it, ca si cei
care, a v â n d boli ru şin oase, le este ru şin e să se arate d o c
torilor şi astfel p ier din cauza ruşinii. In tr-ad ev ăr, m are
răsp lată se d ă ru sin ării, d acă se p ro m ite a scu n d erea fă r ă
delegii. D ar oa re d a c ă ascu n dem ceva de oam en i, pu tem
ascunde si de D um n ezeu ? M ai bine este a f i n ecu n oscu t si
osândit, d ecât cu n oscu t şi n eosân dit ?" (D e p o en ite n tia ,
10). S in o a d e le ecu m e n ice şi lo ca le s-au o cu p a t d e
a sem en ea d e m u lte am ă n u n te cu p riv ire la a ce a stă
sfân tă tain ă.
C u m re ie se ch iar d in tr-u n ele d in te x tele cita te
p ân ă aici d in sfin ţii P ărin ţi, m ă rtu risire a se făcea în
153
p rim e le v e a c u ri în a in te a B ise ricii ca co m u n ita te ,

a d ic ă în p u b lic. A b ia c ă tre sfârşitu l v e a c u lu i IV , p e
tim p u l p a tria rh u lu i N e cta rie al C o n sta n tin o p o lu lu i,
s u cce s o ru l s fâ n tu lu i G rig o re T e o lo g u l, s-a d e sfiin ţa t
a c e st fel d e m ă rtu risire (din ca u z a u n u i sca n d a l care
s-a p ro d u s în u rm a m ă rtu risirii u n e i fem ei, ca re p ă-
că tu ise cu u n d ia co n ). Ş i a tu n ci în să d e z le g a re a se
d ă d e a to t d e c ă tre p re o t. D e a tu n ci a ră m a s o b iceiu l
ca m ă rtu risire a să se fa c ă în a in te a p re o tu lu i.
M ă rtu risire a a u ric u la ră , cu m se face la ro rn an o -
ca to lici, a d ică o b ic e iu l ca p re o tu l să stea în tr-o g h e
re tă , n u m ită co n fe sio n a l, ca să nu fie v ă z u t d e ce l ce
se m ă rtu rise şte , este o in o v a ţie (d ictată p o a te şi de
lip sa de în c re d e re a cre d in c io şilo r în p ă rin ţii lo r su
fle teşti), ca re se d e p ă rte a z ă cu totu l d e p ra c tica B ise
ricii v ech i şi este to to d ată lipsită de p u tere ed u cativă,
în tru c â t d u h o v n icu l nu-1 p o a te in flu en ţa to t a tâ t de
m u lt p e p e n ite n t ca a tu n ci cân d stau faţă în faţă.
P ro te sta n ţii, d eşi n u so co tesc p o că in ţa ca sfân tă
ta in ă , to tu şi p ra c tic ă m ă rtu risire a în tr-o fo rm ă ca re
nu e n ici p u b lică , n ici p a rtic u la ră sau în a in te a p a s
to ru lu i, ci - cu m sp u n ei - în a in te a lu i D u m n e z e u ;
a d ică cre ştin u l îşi m ă rtu rise şte în g ân d p ă c a te le , iar
p a sto ru l se ro ag ă îm p re u n ă cu el p en tru iertarea p ă
ca telo r. C ev a a se m ă n ă to r este şi la arm e n i, la care
p re o tu l d ez le a g ă p e p e n ite n t de p ă c a te le p e care
a ce sta şi le m ă rtu rise şte în g ând .
4. U ltim u l m o m e n t al p o că in ţe i ca sfâ n tă tain ă
este ca n o n u l, ce rta rea sau ep itim ia. C um arată în su şi
în ţe le su l cu v in te lo r ca n o n , ce rta re şi ep itim ie, ele nu
su n t a ltce v a d e c â t o m ă su ră te ra p e u tică , c a re are ca
sco p v in d e c a re a b o lii su fle te şti de care su fe ră p e n i
ten tu l că ru ia i se a p lică . D u h o v n icu l, ca u n în ţe le p t
d o cto r su fletesc, a sc u ltâ n d m ă rtu risire a fiilo r săi su
fleteşti, p rescrie - ca şi d o cto ru l tru p esc - leacu ri care
v a ria z ă d u p ă felu l şi g ra v ita te a bo lii. A stfe l, celu i
154
care su feră d e b o ala lăco m iei, a a v a riţie i sau a fu r

tişagului, îi v a da, ca ep itim ie, să facă acte d e caritate
sau d e folos o bştesc, ca, de pild ă, co n stru irea sau aju
to rarea u n ei b iserici, zid irea u n e i fâ n tâ n i, rid ictirea
unei tro iţe etc., p en tru ca să se d e z b a re d e v iciu l de
care este stă p â n it şi să-şi ch e ltu ia scă b a n ii cu folos
atât p en tru su fletu l său, cât şi p en tru a p ro a p e le . La
fel va p ro ced a şi cu cel risip ito r. C elu i d esfrâ n a t, la
co m sau b eţiv îi v a im p u n e să p o ste a scă cu asp rim e
toate p o stu rile râ n d u ite de B iserică şi ch ia r în p lu s
peste acestea, să ia p arte cât m ai des la d iferitele slu j
be bisericeşti, să se roage cât m ai m ult, să facă p e le ri
naje la lo cu ri sfin te etc., pentru ca astfel să se în d re p
te pe calea cu m p ătării, ş.a.m .d. referito r la to t felul de
boli su fleteşti, v icii sau p ăcate.
M ă rtu risire a o rto d o x ă sp u n e, în a ce a stă p riv in ţă :
„D e p o c ă in ţă ţin e şi epitiniin sau can on u l, p e care-l h otă
răşte şi-l p u n e du hovn icu l, precu m : rugăciuni, m ilostenii,
post, călătorii la locurile sfinte, m ătănii si altele asem enea,
cum va g ăsi du hovn icu l cu cale" (R ăsp u n s la în treb area
113, p a rtea I).
D rep tu l p ă sto rilo r su fleteşti d e a im p u n e ep itim ii
d ecu rg e d in în să şi ch e m a rea lor şi d in sco p u l tain ei
po căin ţei, ca re este de a ab ate p e c re ştin i d e la o rice
păcat şi a-i în d re p ta p e calea b in elu i; d e a ce ea ei se
pot fo lo si şi d e m ijlo ace d iscip lin are, cu m su n t ep iti-
m iile, p en tru a-şi atin g e ţinta. A c e st d re p t d ecu rg e
apoi d in îm p u te rn icire a p e care M â n tu ito ru l a d at-o
p reo ţilo r d e a leg a şi d ezleg a p ăcate le. U n ex em p lu
de fo lo sire a a ce stu i d rep t ni-1 oferă S fâ n ta S c rip tu ră
în ep itim ia p e ca re sfân tu l A p o sto l P avel a im p u s-o
in cestu o su lu i d in C orin t, ep itim ie ca re a şi d at ro a
dele a ştep tate (I C or. 5 ,1 - 5 şi II C or. 2, 6-8).
B ise rica s-a folo sit, de asem en ea , d e la în ce p u t şi
în to td ea u n a d e a ce st d rep t, d u p ă cu m n e arată m ai
întâi ep itim iile d iferite care se im p u n eau p en iten ţilo r
155
d in p rim e le v e a c u ri, îm p ă rţiţi în patru c la s e sau

trep te, a p o i m ă rtu riile P ărin ţilo r şi scriito rilo r b iseri
c e şti ca re au tra ta t d e sp re p e n ite n ţă şi, în fin e , h o tă
râ rile sin o a d e lo r e c u m e n ic e şi locale.
D in toate a cestea re iese lim p ed e că ep itim iile su n t
p e d e p se - d a că p o t fi n u m ite astfel - co re cţio n a le ,
m ijlo a ce p e d a g o g ice , re m e d ii su fleteşti p e n tru v in
d eca rea p ă c ă to şilo r, p e d e p se , m ijlo ace şi re m ed ii
ca re v a ria z ă d u p ă fe lu l şi g ra v ita te a p ă c a te lo r şi se
scu rtea z ă sau se rid ică cu to tu l d acă îşi atin g scop u l.
Cu a lte cu v in te, ele nu su n t p e d e p se p ro p riu -z ise
(xi|UfcL)piai) p e care le în d u ră p en iten tu l un tim p o a re
ca re, p en tru a sa tisfa ce d rep ta tea d u m n e z eia scă , jig
n ită prin p ăcat, cu m în v a ţă teo lo g ia ro m an o -cato lică.
P en tru a n e c o n v in g e p e d ep lin de a ce a sta , să
c ită m cu v in te le c â to rv a sfin ţi P ă rin ţi şi h o tă râ rile
u n o r s in o a d e e c u m e n ic e şi lo cale: „P recu m în trata
m entul trupului — z ic e sfân tu l G rig o re d e N y ssa - şti
in ţa m ed icala are n u m ai sco p u l de a în săn ătoşi p e boln av
p rin d iferite m ijloace, p en tru c ă div ersitatea b olilor im
p u n e d iv ersitatea tratam en telo r, tot aşa şi în b o lile su fle
tului, n u m ăru l şi d iv ersita tea p a tim ilo r reclam ă în grijiri
m ed icale d iferite, care s ă co resp u n d ă rău lu i si s ă a d u că
v in decarea. D e aceea, cel care voieşte să aplice un rem ediu
p o triv it unei p ă rţi a su fletu lu i care suferă, trebu ie să ex a
m in eze m ai în tâi care este p artea su fletu lu i atin să d e boală
şi d u p ă aceea s-o su p u n ă tratam en tu lu i potrivit, aşa ca nu
cum va, prin n ecu n oaşterea ştiin ţei de vindecare, s ă trateze
o p arte, iar boala să f i e în tr-alta" (can o n u l 1). „C ei care
au d e la D u m n ezeu d rep tu l de a lega şi dezlega, trebuie să
ex am in eze m ai întâi fe lu l p ăcatu lu i săvârşit — zice sin o
d u l V II e c u m e n ic p rin c a n o n u l 102 - p recu m şi d is
p oziţia p ăcătosu lu i care se căieşte si astfel să în trebu in ţeze
rem ed iu l p o triv it cu răul, ca nu cu m v a s ă se co m p ro m ită
v in d eca rea b oln av u lu i, din cau za lipsei de m etodă, căci
răul p ăcatu lu i nu este u n iform , ci e d iferit şi v a r ia z ă la
156
n esfârşit si p ro d u ce ram uri vătăm ătoare, de u n de se răs

p ân d eşte cu p riso sin ţă şi în ain tează d a c ă nu este oprit de
p u terea rem ediu lu i“ (vezi can. 1 2 îil sin o d u lu i I e cu m e
nic, can. 5 al sin o d u lu i din A n cira şi can . 52 al sin
o d u lu i din C artag in a). „C ei care au p ă c ă tu it în fe lu r ite
ch ip u ri, d ar p etrec în ru găciu n ea m ă rtu risirii şi a
p ocăin ţei şi se în torc cu totul de ia răutăţi, d u p ă m ăsu ra
g reşelii, unii ca aceştia, d ân d u -li-se v rem e de p ocăin ţă,
p en tru m ilostiv irea şi b u n ătatea lui D u m n ezeu , s ă f i e
prim iţi la îm părtăşire", zice can o n u l 2 al sin o d u lu i din
L aod iceea.
D in to ate a ce st lo cu ri - ca şi din m u lte a lte le care
s-ar m ai p u te a cita reiese că e p itim iile su n t m ij
loace d e în d re p ta re a p e n ite n ţilo r, iar n icid e cu m
p ed ep se v re m e ln ice prin care se d ă sa tisfa cţie lu i
D u m n ezeu p en tru p ăcat.
în v ă ţă tu ra ro m a n o -c a to licilo r d esp re ca ra cteru l
de p e d e p se v re m e ln ice al ep itim iilo r se în te m e ia z ă
m ai în tâ i p e in terp reta rea g reşită a u n o r lo cu ri din
Sfân ta S crip tu ră , în care se v o rb eşte d e p e d e p se pe
care D u m n e z eu le-a d at u n o r o a m e n i d u p ă ce s-au
(ţocăit şi au fo st iertaţi. A şa ar fi, d e p ild ă, ca z u l cu
A d am , care a fo st a lu n g at din rai şi su p u s m o rţii, cu
loate că-şi recu n o scu se greşeala; cu M o ise, care a fost
op rit d e a in tra în p ăm ân tu l făgăd u it, d eşi se p o căise
de p ă ca tu l p e care-1 făcu se în d o in d u -se că ar p u te a
ieşi a p ă din stân că n u m ai lo v in d -o cu to iag u l; cu
D avid, al căru i fiu cu B etşeba a m urit, d eşi se p o căise
de p ă ca tu l ad u lte ru lu i săv ârşit, şi altele. D e u n d e şi
cu ce d rep t sc o t ca to licii că a ce ste su fe rin ţe, fie ch iar
si p e d e p se a p lic a te d e D u m n ezeu , su n t o sa tisfa ce re
a d rep tă ţii sau m a jestă ţii Sale jig n ite p rin p ăcat, iar
nu su fe rin ţe sau p e d e p se cu ca ra cte r ed u ca tiv ,
ad ică avânci ca scop d e a feri d e că d e re a d in nou în
păcat p e ce i că ro ra li s-au a p lica t ? L u ate în a ce st din
urm ă în ţeles, cu m face B iserica n o a stră o rto d o x ă, ele
157
se p o triv e sc m ai b in e cu în su şire a lu i D u m n e z eu cie

T a tă al o a m e n ilo r şi cu n e sfâ rşita Lui în ţe le p c iu n e şi
b u n ătate, în v irtu tea că ro ra nu vo ieşte m o artea p ă că
to su lu i, ci ca să se în to a rc ă şi să fie viu. L uate în în ţe
le su l d a t d e ro m a n o -c a to lici, D u m n ezeu n i se în fă ţi
şează ca un stăp ân asp ru , care nu e d isp us să ierte, ca
un c re d ito r n e îm b lâ n z it, ca re -şi re cla m ă cu orice
p reţ, şi în că cu p ro c e n te grele, cap italu l îm p ru m u ta t.
O a sem en ea în făţişare a lu i D u m n ezeu nu e în să n ici
d e cu m creştin ă.
In te rp re ta re a ro m a n o -c a to lică se sp rijin ă şi pe
p ă re rile câ to rv a P ă rin ţi şi scriito ri b iserice şti, în d e o
seb i ale lu i C ip rian, T ertu lian , A u g u stin şi A m b ro zie,
ca re v ăd în p e n ite n ţe şi p eciep se v re m e ln ice . T o ţi
a ce şti P ărin ţi şi s c riito ri su n t în să a p u se n i şi d e la ei
p o rn e şte cu ren tu l a ce sta de in terp retare g reşită, care
nu se în tâ ln eşte în să în R ăsărit şi n-a fost a d m is şi re
cu n o scu t n icio d ată, n ici d e B iserica o rto d o x ă, n ici de
B ise rica e c u m e n ic ă , d u p ă ce s-a ru p t d e ea cea de
A p u s, ci a fost a d m is şi fo rm u la t p recis n u m a i de
a ce a sta d in u rm ă în c u rg e re a v rem ii.
In te rp re ta re a ro m a n o -c a to lică face, în fin e, de
p riso s je rtfa M â n tu ito ru lu i, ca re a sa tisfă cu t d re p
tatea d u m n e z e ia scă în lo cu l o a m en ilo r, şi co n tra z ice
d re p ta te a lu i D u m n e z e u , care, în a ce st caz, nu se
m u lţu m e şte cu sa tisfa cţia d ată d e Iisu s H risto s, ci
m ai cere u n a şi de la fie ca re p ă că to s şi ap lică p en tru
p ă c a te o în d o ită p e d e a p să : u n a v e şn ică , şi alta
v re m eln ică.
în v ă ţâ n d c o n tra riu l, noi nu su sţin e m că nu e
d re p t ca o m u l să fie p e d e p s it d e D u m n e z eu p en tru
p ă ca te le lu i p erso n ale, sau că D u m n ezeu n-ar da ast
fel de p e d e p se , ci z ic e m n u m ai că a ce ste p e d e p se au
ca ra cte r e d u ca tiv , iar n u v in d ica tiv , au ca sco p în
d rep ta re a o m u lu i, ia r nu sa tisfa ce re a d rep tăţii d u m
n ezeieşti, care a fo st îm p lin ită de lisu s ITristos o dată
158
pentru to td ea u n a şi nu n u m ai p en tru p ă ca tu l o rig i

nar, ci şi p en tru toate celelalte p ăcate, cu m în v a ţă în
săşi B iserica pap ală. (V ezi C ateh ism u l ca to lic al lu i I.
D eh arbe, trad. d e Io sif M alin o v sch i, R ăsp u n su l la în
treb area 222).
F o rm a sfin tei taine a p o căin ţei este ru g ă ciu n ea de
d ezleg are p e care o citeşte p re o tu l d u p ă ce a a scu lta t
m ă rtu risire a p en ite n tu lu i. D u p ă ritu a lu l B ise ricii
n o astre, a ce a stă ru g ă ciu n e su n ă astfel: „ D om n u l si
D u m n ezeu l nostru lisus H ristos, cu daru l si cu în durările
iu birii Sale d e oam en i, să te ierte p e tine, fiu le (sau fiic ă )
(N) si să-ţi lase tonte păcatele. Şi eu, n ev red n icu l p reo t şi
du hovn ic, cu p u terea ce-m i este d ată mie, te iert şi te d ez
leg de toate p ă c a tele tale, în n u m ele T atălu i si al F iu lu i şi
al S fân tu lu i D uh. A m in ."
Efectele p o că in ţe i su nt: ie rtarea p ă c a te lo r, îm p ă
ca rea o m u lu i cu D u m n e zeu , scă p a rea d e p e d e a p sa
pentru p ă ca t şi n ăd ejd ea m ân tu irii şi a fericirii v e ş
nice. M ă rtu risire a o rto d o x ă ex p u n e a stfe l e fecte le
acestei sfinte taine sau foloasele pe care le avem de la
ea: „C el din tâi fo lo s este că, p recu m prin p ă c a t pierd em
n ev in ov ăţia p e care am căpătat-o p rin sfân tu l botez, tot
astfel prin p o că in ţă o căpătăm din nou; p recu m apoi prin
p ăcat ne lipsim de h aru l d u m n ezeiesc, tot nstfel prin
p o c ă in ţă îl căpătăm din nou; şi iarăşi, p recu m prin p ă ca t
cădem în robin diavolu lu i, tot nstfel p rin p o c ă in ţă ne
izbăvim de en; în sfârşit, precu m prin p ăcat in tră în cu ge
tul n ostru ru şin ea şi frica , tot astfel prin p o c ă in ţă se în
toarce în noi p acea şi o în d răz n eală In f e l cu aceea p e care
o au copiii către părin ţii lor" (R ă sp u n su l la în tre b a re a
114, p a rtea I) .
F a p tu l că a cestea su n t efectele p o că in ţe i ca sfân tă
taină re z u ltă d in cu v in tele sfin ţilo r P ă rin ţi, d in tre
care p e u n e le le-am citat d eja, p e altele le cită m în
co n tin u a re. A stfe l, sfân tu l V asile zice: „C el cnre s-n
în tin at de vreu n păcnt, deşi îşi p ierd e cu răţia, totu şi nu
159
este lipsit de n ădejdea de a se curăţi prin căinţa" (C o m en

tariu la cap. X IX din Isaia). La fel şi sfântu l Io a n G u ră
de A u r sp u n e : „P ărin ţii d u p ă trup nu pat fo lo s i n im ic
copiilor lor, d acă ar in sulta o persoan ă în sem n ată şi p u ter
nică, d ar p reo ţii îm p a că p e fii i lor du h ov n iceşti, nu cu
v reu n dom n m are sau rege, ci cu în su şi D u m n ezeu m â
niat" (D e sp re p re o ţie III, 5). A ltă d ată, tot el zice: „A i
p ăcătu it ? In tră în biserică şi-ţi şterge p ăcatul. O ri de câte
ori cazi în p iaţă, te scoli; tot astfel ori de câte ori p ăcătu -
ieşti, căieste-te. N u d ez n ă d ăjd u i. D e ai m ai p ă c ă tu it o
dată, căieste-te iarăşi, ca nu cu nw a din n ebăgare de seam ă
să p ierzi cu totul n ădejdea bu n u rilor fă g ăd u ite. A i ajun s la
ad ân ci b ătrân eţe si ai p ă c ă tu it ? In tră în b iserică şi te
căieşte, căci aici este loc de înndecare, ia r nu tribunal, locul
u nde nu se torturează, ci se d ă iertare de greşeli" (O m ilie
d esp re că in ţă ).
Prin p o c ă in ţă se iartă o rice p ăcat, d acă o m u l se
că ie şte sin c e r şi cre d e cu tă rie în D o m n u l H risto s şi
în a ju to ru l h a ru lu i S ă u . D eja în V ec h iu l T e sta m e n t,
p ro o ro cu l le z e c h ie l p u n e în g u ra lu i D u m n e z eu c u
v in tele: „ D a că cel rău se în toarce de la n elegiu irile sale pe
care le-a fă c u t si p ă z eşte toate legile M ele şi fa c e ceea ce e
bun şi drept, el v a trăi şi nu va m uri. N u se v o r p om en i
d eloc n eleg iu irile pe care el le va fi fă c u t, ci iui trăi pen tru
d rep tatea p e care va f i făcu t-o. O are v oiesc Eu m oartea
p ăcătosu lu i... şi nu m a i d eg ra b ă să se în to a rcă de la căile
sa le şi să fie viu ?" (18, 21-23). în N o u l T e sta m e n t,
M â n tu ito ru l d ă sfin ţilo r A p o sto li şi u rm a şilo r lor
p u te rea ca orice v o r lega p e p ăm ân t să f i e leg a t şi în cer,
si orice v o r dezleg a p e p ă m â n t să f i e d ez leg at şi în cer.
P rin u rm a re, nu e ste p ă ca t, nu este crim ă, nu este
v in ă ca re să nu se ie rte p rin ta in a p o că in ţe i, d acă
p e n ite n tu l o p rim e şte cu v red n icie şi în d e p lin e şte tot
ce râ n d u ie şte B ise ric a p e n tru ca ace a stă sfâ n tă tain ă
să fie cu a d e v ă ra t v a la b ilă .
160
A cea sta a în v ă ţa t şi a su sţin u t B ise rica n o a stră în

to td ea u n a şi aşa a în v ă ţa t şi p ra c tica t B iserica e cu
m enică. E d re p t că M â n tu ito ru l a zis: „ O rice p ă c a t si
orice h u lă se zm ierta oam enilor, d ar h u la îm potriva D u hu
lui nu se va ierta. C elui ce va zice cu v ân t îm p otriv a F iu
lui O m u lu i, se va ierta lui; d a r celui care va zice îm p otri
va D u hu lu i Sfânt, nu i se va ierta lui, n ici în veacu l
acesta, nici în cel ce va să fie" (M t. 12, 31-32). A ceste cu
v in te ale D o m n u lu i au fo st tă lm ă cite d e B iserică în
sensul că p ăcatu l îm p o triva D u h u lu i Sfân t co n stă în -
tr-un fel d e îm p ietrire su fletească, p re su p u n e o stare
m orală din cele m ai rele, aşa în câ t în ce le m ai m u lte
ca z u ri este cu n ep u tin ţă o în d re p ta re sau p o că in ţa
celu i stă p â n it de un asem en ea p ăcat. A şa d a r, cu
p riv ire la om , p en tru că se p ro d u ce a tâ t d e rar p o
că in ţă în a sem en ea cazu ri, zice M â n tu ito ru l că nu se
iartă n ici în v ea cu l acesta, nici în cel ce v a să fie, iar
nu cu p riv ire la D u m n ezeu , că, ad ică , D u m n e zeu
n -ar ierta p e un a sem en ea p ă că to s ca re s-ar p o căi.
O ricâ t d e rare su n t ca z u rile d e p o că in ţă ale u n o r
a sem en ea p ăcăto şi, ele ex istă totu şi, d e aceea sfân tu l
foan G u ră d e A u r zice: „Şi această vin ă, ad ică h u la îm
p otriv a D u hu lu i Sfânt, s-a iertat celor ce s-au pocăit, căci
m ulţi din aceia care au hu lit îm potriva D u hu lu i S fân t au
crezu t m ai p e u rm ă si li s-au iertat toa te" (O m ilia 41 la
M atei). D e a sem en ea şi sfân tu l A m b ro z ie afirm ă că:
„se p ot sp ăla prin h aru l cereştii taine ch ia r cele m ai g rele
văcatc, n u m ai d a c ă cei v in ov aţi se p o c ă iesc şi se m ăr
turisesc din toată in im a “ (D e p o en ite n tia ). D ar şi F eri
citu l A u g u stin zice: „ N im en i din cei ce se p o c ă iesc nu
trebuie să d ezn ăd ăjd u iască de m ilostivirea lui D u m n ezeu ,
oricât de m are ar f i p ăcatu l lo r" (E n ch irid io n ad L au -
rentiu m , 45), iar în alt loc sp u n e categ o ric: „C hiar h u
la îm potriva D u hu lu i Sfânt, care nu se iartă celui v iu o i’at
nici în viaţa aceasta, nici în cea viitoare, dacă m oare ca vi
161
r>r. I O A N M 1 H Á L C E S C U
n ov at de ac ea stă hu lă, se iartă în v iaţa aceasta, dacă v in o

v atu l se p ocăieste" (E p isto la 185).
P ărin ţii sin o d u lu i V II ecu m e n ic se ex p rim ă astfel:
„ P ăcat de m oarte este atu n ci când cin eva se îm p otriv eşte
a se căi" (ca n o n u l 5), ce e a ce în sea m n ă că p ă ca te le
m o rta le se iartă p rin p o că in ţă sau, cu alte cu v in te, că
nu este p ă c a t c a re să nu fie iertat p rin p o căin ţă.
A c e a sta a în v ă ţa t şi sta to rn ic it B ise rica şi îm
p o triv a rig o rism u lu i m o n tan ist şi n o v aţian , care su s
ţin ea că p ă c a te le m ari, ca id o latria, u cid e rea , n ecu -
ră ţia tru p e a scă , a p o sta z ia şi p ă c a te le d e m o arte , în
g en era l, nu se p o t ierta.
B ise ric a ro m a n o -c a to lică s-a a b ă tu t g rav d e la în
v ă ţă tu ra B isericii e c u m e n ic e v ech i, p ă stra tă n eatin să
de sfâ n ta n o astră B ise ric ă o rto d o x ă de R ăsărit, p riv i
tor la e fe c te le p o că in ţe i ca taină. în d ec u rsu l v rem ii,
ea a fo rm u la t în v ă ţă tu ra b iz a ră că, p en tru isp ă şire a
oricăru i păcat, în d eo seb i a celor m ari, D u m n ezeu im
p u n e d o u ă felu ri d e p e d e p se sau o sân d e: u n a v eş
nică şi alta v re m e ln ic ă şi că p rin taina p o că in ţe i se
iartă p e n ite n tu lu i n u m ai o sân d a veşnică, p e când cea
v re m eln ică treb u ie isp ăşită n eap ărat în v iaţa aceasta,
iar d a că nu se is p ă şe şte aici, se v a face în focu l p u r
g a to r sau cu ră ţito r.
D in ace astă în v ă ţă tu ră g reşită - p en tru ca re nu se
g ăseşte n ici un tem ei în în v ăţătu ra B isericii celo r d in
tâi o p t v eacu ri şi a sfin ţilo r P ărin ţi - ea a d ed u s ap o i
a lte d o u ă în v ă ţă tu ri, şi m ai g reşite, si an u m e: în v ă
ţătura d esp re in d u lg en ţe şi cea d esp re focul p u rgato r
sau cu răţito r.
C ea d in tâ i p re tin d e că o sân d a v re m e ln ică p en tru
p ă ca te se p o a te şte rg e p rin tr-o d ez leg a re sp e cia lă a
p a p e i, n u m ită in d u lg e n ţă , ia r cea de a d o u a su sţin e
că ex istă un foc m aterial, în care, d u p ă m o arte, îşi is
p ăşesc această o sâ n d ă su fletele care nu şi-au ispăşit-o
în v iaţa lor p ă m â n te a sc ă .
162
în v ă ţă tu ra d esp re in d u lg en ţe s-a în ce tă ţe n it în B i
serica p a p a lă în Evul m ed iu , su b in flu e n ţa id eii
păgân e, g erm an e, că p ăcatele se p o t isp ă şi prin bani.
In sch im b u l ach itării unei su m e d e b an i, sau al îm
p ărţirii d e b an i în sco p u ri de b in e fa ce re , sau al c ă lă
toriilor la R om a sau la alte locu ri sfinte, al p o stu rilo r
şi alto r fap te b u n e, B iserica a în c e p u t să dea in d u l
genţe, ad ică iertare de osân da v re m eln ică p en tru p ă
cat. Cu v rem ea, o b iceiu l acesta s-a g en era liz a t.
M o tiv area d ogm atică a in d u lg en ţelo r ar co n sta în
tezau ru l m eritelo r p riso sito a re ale M â n tu ito ru lu i şi
ale sfin ţilo r, în afirm aţia că m e ritele p riso sito a re ale
M â n tu ito ru lu i şi ale sfin ţilo r ar form a o v istie rie sau
o co m o a ră p u să la d isp o ziţia B isericii, d in care p ap a
si e p isco p ii p o t lu a cât şi cân d vor, ca să a co p e re
d eficitu l d e m erite al cred in c io şilo r şi să-i scu te a scă
astfel d e o sâ n d a v rem eln ică p en tru p ăcat.
A ici ne aflăm iarăşi în faţa altei în v ă ţă tu ri g reşite,
a în v ă ţă tu rii că sfin ţii ar avea m erite d e p riso s.
B iserica n o astră, d e aco rd cu în v ă ţă tu ra B isericii
din cele d in tâi o p t veacu ri, în v aţă că n u m ai M â n tu
itorul are m erite d e p riso s, ad ică a d u s în v iaţa Sa
p ă m â n tea scă un trai atât d e cu ra t şi sfâ n t şi m ai ales
a p ă tim it a tâ t de m u lt şi greu , în câ t n-a făcu t n u m a i
cât era n e cesa r în ain tea lui D u m n e z eu ca să-Şi m â n
tu iască su fletu l Său , ci cu m u lt m ai m u lt. D ar M â n
tu itorul şi n u m ai El sing u r a p u tu t face aceasta, p e n
tru că nu era sim p lu om - d eşi o m d esă v â rşit, id eal,
fără p ăcat - , ci şi D um nezeu în acelaşi tim p, în u na şi
aceeaşi p erso an ă; pe când o am en ii, o ricât de sfin ţi ar
fi, nu p o t d ecât cel m u lt să-şi a co p e re v in a tu tu ro r
p ăcatelo r, iar nu să d o b ân d ească şi m erite de p riso s.
T e o lo g ii ro m an o -cato lici recu rg, p en tru ju s tifi
ca rea in d u lg e n ţe lo r, la d rep tu l ie ra rh ie i de a lega şi
d ezleg a p ă c a te le şi la p ractica B ise ricii v ech i şi a B i
sericii n o a stre de a red u ce sau în d u lci ep itim iile. D ar
163
cu acea sta ei fac o co n fu z ie voită, n u m ai ca să p ară că

au g ă sit o bază d o g m a tic ă p en tru in d u lg e n ţe şi să
în şele pe cei n eştiu to ri sau le sn e crezători, ca să-i facă
să ia d e b u n e sp u se le lor.
D re p tu l ie ra rh ie i d e a lega şi d ezleg a p ă c a te le a
fost şi este n e c o n te s ta t, d ar ace asta se face în tain a
sfân tă a p o că in ţe i. T o t a stfel este n eco n testa t d rep tu l
Bisericii d e a red u ce sau în d u lci ep itim iile când p en i
te n tu l a d a t se m n e se rio a se d e în d re p ta re , p e n tru că
sc o p u l lo r e ste n u m a i în d re p ta re a p ă c ă to su lu i.
T e o lo g ii p a p ista şi su sţin în să că p rin in d u lg e n ţe se
iartă o sâ n d a v re m e ln ic ă a p ăcate lo r, că a ce a sta se
face în b a z a m e rite lo r p riso sito a re şi ale sfin ţilo r, şi
nu n u m a i ale M â n tu ito ru lu i, şi că, în a fa ră de rai şi
iad , a d ică în afară d e lă c a şu rile d e fericire şi de n e
fericire v eşn ică , m ai e x istă şi un loc d e m ijloc, un foc
cu răţito r, în care se isp ăşeşte osân d a v rem eln ică p e n
tru p ă ca t, n e isp ă şită p e p ă m â n t. T o a te a ce ste a su n t
in o v a ţii fă u rite p e n tru ju stific a re a in d u lg e n ţe lo r, pe
ca re B iserica n o a stră le-a co m b ătu t în to td e a u n a şi nu
Ie p o a te n ic id e cu m ad m ite.
Nu m ai v o rb im d e a b u z u rile ca re s-au făcu t cu
a ce ste in d u lg e n ţe , d a to rită că ro ra s-a p ro d u s , în
p rim u l rân d , re fo rm a lu i L u th er, a b u zu ri p e ca re le
o sân d esc şi teo lo g ii cato lici de azi. E ste destul să ştim
că in d u lg e n ţe le nu se dau fără o d e sp ă g u b ire m ate
ria lă şi să v ed em câ te v a felu ri d e in d u lg en ţe, p en tru
ca să că p ătăm c o n v in g e re a d ep lin ă că în v ă ţă tu ra d e
sp re in d u lg e n ţe - c a re su n t o sim p lă a fa ce re d e ta
rabă - este o în v ă ţă tu ră care nu are n im ic sfân t în ea,
nu este o în v ă ţă tu ră cre ştin ă , ci p ă g â n ă şi im o rală.
Iată, d ar, câ tev a felu ri d e in d u lg en ţe, aşa cu m le
g ăsim la un în s e m n a t te o lo g ca to lic co n te m p o ra n ,
Jo s e p h P oh le, p ro fe so r la U n iv ersita tea d in B reslau ,
în lu cra rea sa: L e h rb u ch d er D o g m a tik fur a k a d e m i-
sc h e V o rle su n g e n (P a d e rb o rn , 1922), v o i. III, p. 449:
164
U n iv ersale şi locale, d u p ă cu m se dau p en tru to t

p ăm ân tu l sau n u m ai p en tru o a n u m ită lo ca lita te
(R om a, Ie ru sa lim , C o m p o stella etc.).
V eşniee şi p erpetu e şi tem porale sau vrem elnice, d up ă
cum se dau p en tru un an în treg , sau n u m a i p en tru
un a n u m it tim p , d e p ild ă p en tru a n u m ite zile ale
săp tăm ân ii.
R eale şi p erso n a le, d u p ă cu m a co rd a re a lo r este
legată d e fo lo sirea u nu i a n u m it o b iect, ca, de p ild ă ,
m ătănii, m ed alii, cru cifix, sau in d e p e n d e n t d e o rice
ob iect; fie că se aco rd ă u n o r ca te g o rii d e p e rso a n e
sau o rd in e p riv ileg iate, ca, d e p ild ă , o rd in e lo r c ă lu
găreşti, fră ţiilo r etc. sau o ricu i, fără re stricţie .
S olem n e sau sărbătoreşti şi n esolem n e, d u p ă cu m se
dau la a n u m ite p rile ju ri să rb ă to re şti sau , de p ild ă,
d up ă o ru g ă c iu n e de 40 de ce a su ri, d e trei sau de
n ouă zile.
P len are şi parţiale, d u p ă cu m şterg to ate o sâ n d ele
v re m eln ice p en tru p ăcat, aşa că nu m ai ră m â n e n i
mic d e e x p ia t în fo cu l cu răţito r, sau n u m a i o p arte,
m ai m are sau m ai m ică, din a ce ste o sân d e.
Id e a lu l in d u lg e n ţe lo r p len a re este in d u lg en ţa ju
hihară, ca re m ai de m u lt se a co rd a (p en tru to ata
lu m ea cato lică) din 100 în 100 d e an i, d u p ă aceea din
50 în 50 d e an i, iar acu m d in 25 în 25 d e an i, ca şi la
o cazii so le m n e, ca, de p ild ă, la u rca re a pe scau n a
unui nou p ap ă.
P en tru vii şi pen tru m orţi, d u p ă cu m se dau p en tru
vii sau p en tru m o rţii d in focu l cu ră ţito r.
Un a lt au to r (I. D eh arbe, C ateh ism u l catolic, trad.
în ro m . d e Io sif M alin o v sch i) lă m u re şte m ai b in e
în ţelesul şi scop u l in d u lg en ţelo r tem p o rale: „P rin tr-o
in d u lg en ţă d e p atru zeci de zile sau de şa p te an i etc., noi
în ţelegem iertarea atâ to r p ed ep se v rem eln ice câte am
dobân d i d acă am fa c e p o c ă in ţă p a tru z ec i d e zile sau şapte
an i etc. d u p ă v ech ile can oan e b isericeşti" (p. 191). E
165
Pr. Î O A N M IH Ă LC E SC U
lim p e d e , d ar, că nu m ai e ste n ev o ie d e p o că in ţă de

lu n i şi an i în tre g i, ci e ste d e a ju n s o in d u lg e n tă ! Şi
cin e nu va p re fe ra să d ea cev a b an i sau să facă -
d a că -i d ă m ân a - o c ă lă to rie la R om a, Ie ru sa lim sau
în a lt o raş, ca să o b ţin ă o in d u lg en ţă, d ecâ t să se
ca n o n e a scă a n i d e z ile ?
E ste d rep t că se ce re, în teo rie, d e la cel c a re v re a
să o b ţin ă o in d u lg e n ţă , să fi p rim it m ai în tâ i ie rta rea
de p e d e a p sa v e ş n ic ă p e n tru p ă ca t sau d e v in a p ă
ca tu lu i, d ar a ce a sta e ste un n o n -se n s, p e n tru că
o b ie ctu l in d u lg e n ţe i este altu l d ecâ t al p o că in ţe i şi
în se a m n ă că in d u lg e n ţe le n-au p u te re d e o se b ită de
tain a p o c ă in ţe i - ce e a ce te o lo g ii ro m a n o -c a to lici nu
p o t a d m ite; şi nu se p o a te p u n e în p ra ctică în to ate
ca z u rile, în d e o se b i în c a z u l in d u lg e n te lo r ju b ilia re -
ca re se dau p en tru to a tă lu m ea , fără se m ai ţin ă sea
m a d a că toată lu m e a a p rim it d ez leg a rea de p ăcate,
ca re se d ă p rin ta in a p o c ă in ţe i - şi în ca z u l m o rţilo r
d in focu l cu ră ţito r.
F a ţă d e to ate ace ste ab eraţii, B iserica o rto d o x ă are
a titu d in ea p e care a ex p rim at-o p atriarh u l Ierem ia, în
co re sp o n d en ţa sa cu teo lo g ii p ro testanţi: „C ât p riveşte
p ed ep sele stab ilite de ca n o a n e p e care voi le resp in g eţi cu
d esăv ârşire, n oi g â n d im aşa: d a c ă ele se dau de slu jitorii
B isericii ca rem edii, de pildă, celor trufaşi, lacom i, n ecu m
p ă ta ţi şi desfrân aţi, c elo r in v id io şi şi dispreţu itori, len e
şilor sau celor care su feră de alte asem en ea păcate, ele sunt
foarte fo lo sito a re si a ju tă m u lt la în dreptarea pen iten tu lu i.
P en tru aceasta si sfin ţii P ărin ţi au stab ilit să se ap lice
celor care se căiesc; d ar d a c ă se dau în in teresu l celor care
le con feră, iar nu sp re v in d eca rea su fletu lu i, d acă nu se
ap lică cum au stabilit sfin ţii P ărinţi şi cum le-au folosit ei,
le resp in gem şi n oi si le so cotim n efolositoare si n ecin stite
şi su sţin em că, fă ră în doială, trebu ie a le pr'roi ca a ta re" ,
că ci, z ice a c e st m are p a tria rh în a ce la şi loc: „ iertarea
p ă c a telo r noi o în soţim cu p en iten ţe, din m ai m u lte cau ze
166
foarte în sem n ate. M ai întâi, p en tru ca p ă că to su l să scap e

de p ed eap sa in v olu n ta ră şi g rea care-l a ştea p tă în lu m ea
cealaltă, p rin tr-o su ferin ţă volu n tară, căci n im ic altcev a
d ecât o su ferin ţă de bu n ăvoie nu p oa te îm b lân zi p e D o m
nul" (R ă sp u n su l 12 din E p isto la I).
S ă v â rş ito ru l tain ei p o că in ţe i este ep isc o p u l sau
p reotu l, căci M ân tu ito ru l a d at sfin ţilo r A p o sto li p u
terea de a ierta şi a ţin e p ăcatele, iar u rm a şii lo r su n t
e p isco p ii şi p reo ţii, care au d rep tu l şi p u te re a d e a
săv ârşi sfin tele tain e râ n d u ite de D o m n u l. A cea sta a
în v ă ţa t B ise rica to td ea u n a şi o m ă rtu rise sc sfin ţii
P ărin ţi, d in tre care este de aju n s să cităm doi. „C ine
p oa te ierta p ă catele decât n u m ai u nu l D u m n ezeu , care le
iartă p rin aceia cărora le-a dat p u terea a c easta ?", zice
sfân tu l A m b ro z ie (C o m en tariu la E v a n g h e lia de la
Luca). „ A cest d rep t - zice el în altă p a rte - s-a d at n u
mai preoţilor" (De p o en iten tia 1, 2, 7), „dar p reoţii ca oa
m eni săvârşesc n um ai slujba iertării păcatelor, fă ră a fo lo si
pu terea lor p roprie, căci ei nu iartă p ăcatele în n u m ele lor,
ci în n u m ele T atălu i şi al F iu lu i si al S fân tu lu i D uh. Ei
cer, si D u m n ezeu dă" (D e S p iritu S a n c to III, 8). „ T atăl
a dat Fiului - zice sfân tu l lo an G u ră de A u r - toate,
p u terea să ju d ece. A cu m v ăd că Fiul a d at p reo ţilo r toată
această p u tere... P reoţii iu deilor aveau p u terea de a cu răţi
trupul d e lep ră sau, m ai bine zis, nu de a cu răţi, ci n um ai
de a con stata cu răţirea, ... d ar p reo ţii L egii noi au p rim it
p u terea nu d e a fi m artori ai cu răţirii, ci de a curăţi, şi nu
de lepra trupu lu i, ci de în tin ăeiu n ea sufletului'' (D esp re
p reo ţie III, 5, 6).
P rim ito ru l a ce ste i sfin te tain e este o ric e creştin
ca re-şi sim te cu g etu l în că rc a t d e p ă ca t şi v re a să o b
ţină u şu ra re p rin m ă rtu risire în a in te a d u h o v n icu lu i
si prin îm p lin ire a ca n o n u lu i d at d e acesta. „In d ou ă
feluri — z ice C le m e n t A le x a n d rin u l —ia rtă sau ţin p ă
catele, d u p ă p ărerea m ea, oam en ii îm b răcaţi cu S fân tu l
D uh: p rim in d la sfân tu l botez p e cei p e care-i socotesc
167
v red n ici şi d u p ă fe lu l v ieţu irii lor şi d u p ă credin ţa lor şi

n ev rân d a p rim i şi a fiice astfel p ărta şi h aru lu i d u m n ez e
iesc p e cei n ev red n ici; si d ez leg â n d sau n ed ezleg ân d p ă
catele, su p u n â n d p e p ă c ă to ş i ep itim iilo r B isericii şi
iertâ n d p e cei care se căiesc" (C o m en tariu la cap . X X al
E v a n g h e lie i d e la lo a n ). „ P ăcatu l săv ârşit de un cate-
humen — z i c e A u g u stin - se sp a lă p rin botez, ia r dacă
este să v ârşit de un om b otezat, se lecu ieşte p rin pocăin ţă"
(D e a d u lte rin is c o n ju g iis, 1 1 ,1 6 ).
VIII. TAINA SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII
D efiniţia şi num ele. P rin to ate sfin te le tain e se

îm p ărtăşeşte cred in cio şilo r h aru l d u m n e zeiesc sfin ţi
lor. M â n tu ito ru l H ristos a b in ev o it în să a da B isericii
S a le o sfân tă tain ă în care, p e lâ n g ă îm p ă rtă şire a
h aru lu i sfin ţito r ca în celelalte sfin te tain e, este E l în
su şi to td eau n a d e faţă în ch ip real, se să lă şlu ie şte în
trupul n o stru şi se u n eşte cu su fletu l n o stru . A ceastă
sfân tă şi p re a slăv ită tain ă este tain a sfin tei îm p ă r
tăşanii.
S fâ n ta îm p ă rtă şa n ie este, aşad ar, ta in a sfâ n tă în
care cre ştin u l m ă n â n că tru p u l D o m n u lu i şi b ea sâ n
gele Lui, su b fo rm a p â in ii şi a v in u lu i.
A v â n d u -se în v ed ere fiinţa, m ateria, a d m in istra
rea, scop u l şi e fecte le a cestei sfin te tain e, i s-au d at
din v e c h im e d iferite d en u m iri. A stfe l, i se m ai zice
eu h aristie, d e la cu v ân tu l g recesc eu^cxpicm a, care
în seam n ă m u lţu m ire, p entru că la C in a ce a de taină,
cân d M â n tu ito ru l a a şezat sfân ta îm p ă rtă şa n ie ca
taină, a m u lţu m it lu i D u m n e zeu , în a in te d e a frân g e
pâinea şi a o da sfinţilor A postoli, şi p en tru că ea este
totod ată si o je rtfă de m u lţu m ire a B isericii, cu m zice
sfâ n tu l lo an G u ră d e A u r (O m ilia 2 7 la M atei);
bin ecu vân tare, p en tru că la C in a cea d e tain ă D o m n u l
a b in e cu v â n ta t p âin ea şi v in u l p e ca re le-a d at sfin
ţilor A p o sto li (M t. 26, 27); cin a D o m n u lu i (1 C or. 10,
17-21); cin a cea de tain ă si d u m n ez eia scă (Ip olit, D esp re
p ro v id e n ţă 9, 1); m asa D om n u lu i (I C or. 11, 20); m asa
lui H ristos (E u seb iu , D e m o n stra tio e v a n g é lic a 1 ,1 0 );
m asă sfâ n tă (sfân tu l lo a n G u ră de A u r, D e D av id et
Sau lo , O m ilia III); taina altaru lu i (A u g u stin , D e C iv i-
169
ta te D ei X , 6); p â in ea D o m n u lu i (T eo fil, E p isto la p a s

ca lă 1); p â in ea ¡ui D u m n ezeu (sfâ n tu l Ig n atie); p âin ea
c er ea sc ă (C h irii al Ie ru sa lim u lu i); p â in ea sp re fiin ţ ă (la
a ce la şi); p a h a ru l b in ecu v â n tă rii (sfân tu l V a sile cel
M a re , D e sp re S fâ n tu l D u h , 2 7 ); p ah a ru l v ieţii (C o n
s titu ţiile A p o sto lic e V III, 15); p a h a ru l m ân tu irii (C h i
rii al Ie ru sa lim u lu i); tru p u l lui H ristos (acelaşi, C a te
h ez a 5); tru pu l D o m n u lu i (C o n stitu ţiile A p o sto lice);
tru p u l sfâ n t (C ip ria n , E p is to la X ); sâ n g ele lui H ristos
( C o n s titu ţiile A p o s to lic e V III, 13); sâ n g e p reţio s
(Ip o lit, D e s p re p r o v id e n ţă 9, 1); sfin tele, d u m -
n ezeiestile, în fricoşatele tain e (C o n stitu ţiile A p o sto lice,
T e o d o re t, lo an G u ră d e A u r); jer tfă sfântă, tainică,
în ţeleg ătoa re (E u seb iu , T e o d o re t) etc. etc.
însem n ătatea. A c e a stă sfâ n tă tain ă co v â rşeşte ,
d u p ă cu m am sp u s şi la în ce p u t, to ate celelalte sfin te
tain e, d in trei p u n c te d e v e d e re:
1. P en tru că d e p ă ş e şte cu m u lt m ai m u lt d ecâ t
c e le la lte sfin te ta in e p u te re a n o astră d e p rice p ere .
N ici în c e le la lte sfin te ta in e nu p o a te p rice p e m intea
o m e n e a scă cu m lu crea z ă în ch ip n e v ă z u t h a ru l lui
D u m n e z eu p rin tr-o m a terie o arecare, ca, de pild ă, în
a p ă la b o tez, în sfân tu l m ir la m iru n g ere etc., d ar cel
p u ţin a co lo m a te ria ră m â n e n e sch im b a tă , p e cân d
a ici se sch im b ă şi m ateria, cu to ate că o ch ii tru p eşti
nu o b serv ă nici o sch im b are, căci p âin ea se p reface în
în su ş i tru p u l, iar v in u l în în s u ş i sâ n g e le D o m n u lu i.
2. P entru că p rin ea nu ni se o fe ră n u m ai h aru l
d u m n e z eiesc, ca în ce le la lte sfin te taine, ci în su şi C el
c a re este iz v o ru l h a ru lu i, în s u ş i D o m n u l şi M â n tu i
to ru l H risto s, cu c a re ne u n im în ch ip m istic prin
p rim ir e a a ce ste i sfin te şi d u m n e z e ie şti taine.
3. P entru că ea nu e ste n u m a i o sfâ n tă tain ă, ci
e ste to to d a tă şi o je rtfă re a lă ca re se a d u ce lu i D u m
n ezeu , je rtfa cea n e sâ n g e ro a să ca re în ch ip u ie şte je r t
fa d e p e cru ce a M â n tu ito ru lu i.
170
S fân ta T reim e, în tru p a re a D o m n u lu i si sfâ n ta e u

haristie su n t cele trei m ari m istere de n e p ă tru n s ale
cred in ţei creştin e şi toate trei stau în strân să leg ătu ră,
că ci S fâ n ta T re im e Se face cu n o scu tă lu m ii p rin în
tru p area lu i D u m n e z eu Fiu l, iar sfâ n ta e u h a ristie
repetă şi co n tin u ă p ân ă la sfârşitul v eacu rilo r actul fi
nal şi în co ro n a re a sco p u lu i în tru p ă rii D o m n u lu i si
u neşte p e o a m en i cu D u m n ezeu în tru p a t, în d u m n e -
z ein d u -i ca u rm a re a în tru p ă rii Sale.
Instituirea. S fâ n ta îm p ă rtă şa n ie nu n u m a i că a
fost a şezată d e M â n tu ito ru l ca tain ă, ci E l a b in e v o it
să-i şi p reg ătească p e o am en i pentru p rim irea ei. A s t
fel, D o m n u l, d u p ă ce a sătu rat în p u stie, în ch ip m i
nunat, 5 000 de o a m en i cu cin ci p â in i şi d o i p e şti şi
d up ă ce m u lţim e a voia să-L facă reg e, a ţin u t o c u
v â n ta re d esp re p â in ea ce rească, în ca re sp u n e: „Eu
sunt pâinea vieţii; cel ce vin e la M in e nu va flă m â n z i şi cel
ce crede în M in e nu va în seta n icio d ată...A d ev ărat, ad e
vărat zic vou ă: cel ce crede în M in e are v ia ţă v eşn ică. Eu
su n t p âin ea vieţii. P ărin ţii voştri nu m â n ca t m a n ă în
p u stie şi au m urit. P âin ea care se co b o a ră din cer este
aceea din care, dacă m ăn ân că cineva, nu m oare. Eu su n t
pâinea cea vie, care s-a p ogorât din cer. C ine m ăn ân că din
p âin ea aceasta viu va fi în veci. Iar p âin ea pe care Eu o voi
da p en tru v iaţa lu m ii este tru pu l M eu ...A d ev ăra t, a d e
vărat zic vouă, d acă nu veţi m ânca trupul Fiul O m u lu i şi
rut veţi bea sâ n g ele Lui, nu veţi avea v ia ţă în voi. C el ce
m ănâncă trupul M eu şi bea sângele M eu are v iaţă veşnică,
şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. T rupul M eu este ad e
vărată m ân care şi sâ n g ele M eu, ad ev ăra tă bău tu ră. C el ce
m ăn ân că trupul M eu si bea sân gele M eu răm ân e întru
M ine si Eu întru e l“ (In 6, 35, 47-51, 53-56).
In a ce ste cu v in te, M â n tu ito ru l ex p rim ă d e stu l de
lăm urit treb u in ţa p en tru o am en i de a se îm p ă rtă şi cu
trupu l şi cu sân g ele Său , ca să p o ată m o şten i v iaţa de
veci.
171
Pr. I O A N M IH Ă LC ESC U
La C in a cea d e ta in ă , a d ică cu o zi în a in te d e
P a ste le iu d a ic, şi c h ia r în n o a p te a în c a re av ea să fie
p rin s şi tâ râ t la p a tim i, M â n tu ito ru l a sişezat în fr i
co şa ta tain ă a sfin tei îm p ă rtă şa n ii. D u p ă is to risire a
sfâ n tu lu i e v a n g h e list M a te i, lu cru rile s-au p e tre c u t
astfel: „ Iar p e câini m ân cau ei, lisu s, lu ân d p âin e şi b in e
cuvântând, a fr â n t şi, dând ucenicilor, a z î s : Luaţi, mâncaţi,
acesta este trupul M eu. Şi lu ân d paharul şi m ulţum ind, le-a
dat, zicân d: B eţi din tru acesta toţi. C ă acesta este S ân gele
M eu, al Legii celei noi, care p en tru m ulţi se v a r să spre
iertarea p ă c a telo r" (M t. 26, 26-28). A p roap e cu aceleaşi
cu v in te isto risesc fap tu l şi ceilalţi doi sinoptici.
D e s p re a ce a sta sc riin d sfâ n tu l A p o sto l P a v e l co-
rin te n ilo r, zice: „E u de la D om n u l am p rim it ceea ce
v-am d at şi vou ă: C ă D o m n u l lisu s, în n oaptea în care a
fo st vân du t, a lu at p âin e, si, m u lţu m in d, a frâ n t si a zis:
Luaţi, m âncaţi; acesta este trupu l M eu care se frâ n g e p en
tru voi. A cea sta s ă fa ceţi sp re p om en irea M ea. A sem en ea
şi p a h a ru l d u p ă C ină, zicân d : A cest p a h a r este L egea cea
n ou ă întru sâ n g ele M eu . A cea sta să faceţi ori de câte ori
v eţi bea spre p o m en irea M e a " (I C or. 11, 23-25). Şi c o n
tin u â n d , arată ce în se a m n ă această sfân tă tain ă: „C ă
ci de câte ori veţi m ân ca a c ea stă p âin e si veţi bea ac est p a
har, m oartea D om n u lu i vestiţi pân ă când va veni" (v. 26),
a d ică p ân ă la ju d e c a ta d e a p o i sau la sfâ rşitu l lu m ii.
M ateria a ce ste i sfin te tain e su n t p â in ea şi v in u l.
D u p ă în v ă ţă tu ra sfin te i n o a stre B ise rici, p â in ea
treb u ie să fie d e grâu cu ra t şi d o sp ită, iar v in u l să fie
de stru g u ri, c u ra t şi a m e ste c a t cu p u ţin ă ap ă (M ă r
tu risire a o rto d o x ă , p a rte a I, R ă sp u n su l 107).
R o m a n o -ca to lic ii în tre b u in ţe a z ă a z im ă în lo c de
p â in e d o sp ită. P ra ctica lo r este în să o in o v a ţie , căci,
ch ia r d u p ă m ărtu riile te o lo g ilo r ap u sen i, ea a fost in
tro d u să ab ia în v e a c u l V II, în S p a n ia , în v e a c u l VIII
în A n g lia, în v e a c u l IX în G e rm a n ia şi a b ia în v ea cu l
X I s-a g e n e ra liz a t în to t A p u su l. în v ea cu l IX , răsă-
172
n te n ii nu ştiau nim ic d esp re ace asta, căci F o tie n-o

n u m ă ră în tre a b a te rile B isericii p a p a le d e Ia a d e
vărata în v ăţătu ră a Bisericii ecu m en ice, ci abia M ihail
C eru la rie o cu n o a şte şi face din ea un ca p d e a cu z a
ţie îm p o triv a ap u sen ilo r. S in o d u l u n io n ist de la F lo
ren ţa a ad m is şi o p ractică, şi alta.
T em eiu l d o g m atic al am belo r p ractici este felul în
care a serb at M ân tu ito ru l Pastile, cân d a a şe z a t tain a
sfin tei eu h aristii. N oi, o rto d o cşii, su sţin e m că M â n
tu itorul n -a serb at Pastile iu d aic, ca re în că nu so sise,
şi, ca atare, p âin ea eu haristică n-a fost azim ă, ci p âin e
d osp ită, p e când ro m an o -cato licii p re tin d că M â n tu
ito ru l a serb a t P astile iu d aic, în tim p u l că ru ia se
m ân ca n u m ai azim ă şi d eci p â in ea e u h a ristic ă a fost
azim ă.
D eo se b ire a în tre in terp reta rea şi p ra c tica o rto
d oxă, p e d e o p arte, şi cea ro m a n o -ca to lică , p e de a l
tă p arte, se sp rijin ă p e co n trazicere a ca re p a re a ex is
ta în tre ev a n g h eliştii sin o p tici, d u p ă c a re la p rim a
v ed ere s-ar p ărea că M ân tu ito ru l a serb at la C in a cea
d e ta in ă P aste le iu d aic, şi sfân tu l e v a n g h e list lo an ,
care sp u n e că D o m n u l a fost ju d e ca t, c h in u it şi ră s
tig n it în a in te d e Paşte.
In tr-ad ev ăr, sfân tu l ev iin g h elist M ate i sp u n e: „In
cea din tâi zi a A zim elor, au ven it u cen icii In Iisu s şi L-au
întrebat: U nde im ieşti să-Ţ i pregătim să m ăn ân ci P astile ?
Iar El a zis: M erg eţi în cetate, la cu tare şi sp u n eţi-i: în
v ăţătoru l zice: T im pu l M eu este aproape; la tine vreau să
fa c P astile cu ucenicii Mei. Şi ucenicii au fă cu t precum le-a
p oru n cit Iisu s şi au p reg ătit P astile..." ( 2 6 , 17-19).
„ Iar în ziu a cea din tâi a A z im ilo r - zice sfân tu l
ev a n g h elist M arcu - , când jertfeau P astile, u cen icii Lui
L-au în trebat: U nde voiesti s ă m ergem s ă g ă tim , ca să
m ăn ân ci P astile ? Şi a trim is doi din u cen icii Lui, zicân -
du-le: M ergeţi în cetate şi v ă va în tâm pin a un om , du cân d
un u rcior cu apă; m ergeţi dupC el. Şi u n de va intra, sp u
173
Pr. IO A N M IH A L C E S C U
n eţi stăp â n u lu i casei cil în v ă ţă to r u l zice: U n de este odaia

în care s ă m ăn ân c P astile îm p reu n ă cu u cen icii M ei ? Iar
el v ă v a arăta un fo işo r m are aştern u t gata. A colo să
p reg ă tiţi p en tru noi. Şi au ieşit u cen icii şi au v en it în
cetate si au g ă s it nsa p rec u m le-a spu s si au p reg ă tit
P astile" (14, *12-16).
„Şi a so sit ziu a A z im elo r - zice sfân tu l ev a n g h e list
L u ca în care trebu ia să se jertfească P astile. Şi a trim is
p e P etru si p e loan, zicân d: M ergeţi şi ne pregătiţi Pastile,
ca să m âncăm . Iar ei au zis: U nde voieşti să pregătim ? Iar
El Ie-a zis: lată, cân d veţi in tra în cetate, v ă va în tâm pin a
un om d u cân d un urcior cu apă; m ergeţi du pă el în casa în
care va intra. Şi sp u n eţi stă p â n u lu i casei: în v ă ţă to ru l îţi
zice: U n de este în căp erea în care să m ăn ân c P astile cu
u cen icii M ei ? Şi acela v ă va arăta un fo iş o r m are, a ş te r
n ut; acolo să p regătiţi. Iar ei, du cân du-se, au aflat p recu m
Ie sp u sese şi au p reg ă tit P astile" (22, 7-13).
M a i în tâ i este d e o b s e rv a t că tofi cei trei sin o p tici
p u n P astile în în tâ ia zi a a z im e lo r, ce ea ce nu c o re s
p u n d e în to cm ai cu o b iceiu l v ech i al evreilo r d e a ser
b a P astele, căci (d u p ă leş. 12, 5 sq.; Lev. 23, 5 sq.;
N u m . 9, sq. si D eu t. 1 6 ,1 sq.) P astile, a d ică so le m n i
ta tea în ju n g h ie rii m ielu lu i p a sca l se făcea în seara
zilei d e 14 sp re 15 N isan, iar zilele azim elo r în cep eau
d e a d o u a zi, ad ică d e la 1.5 N isan, şi ţineau p â n ă la
21 ale a celeiaşi lu ni, în total şap te zile, pe când sin o p
ticii n u m ă ră în tre z ile le a z im e lo r şi pe 14 N isa n ,
a d ică a d m it în to tal o p t z ile d e a z im e şi so co tesc a st
fel z iu a de 14 N isan , în se a ra că reia se se rb a P astele,
ca zi d e azim e. F e lu l sin o p tic ilo r d e a n u m ăra o p t
z ile d e a z im e este c o n firm a t şi d e lo sif F lav iu (v ezi
A n u l şi z iu a m o rţii D o m n u lu i n o stru Iisu s H risto s,
d e p ro f. dr. V asile G h eo rg h iu , p. 56 sq., p e care se în
te m e ia z ă ce le a firm a te aici).
Z iu a în tâ i a a z im e lo r, d u p ă ace astă so co te a lă , fi
ind a şa d a r ziu a de 14 N isan , iar ziu a în ce p â n d la
174
ev rei din seara z ilei p reced en te, în se a m n ă că ea în

cep ea d e la 13 seara, iar P astile se rb â n d u -se în seara
zilei d e 14 sp re 15 N isan, nu co in cid e a cu în ce p u tu l
zilelo r de azim e, ci era în cu rsu l lor. A şa în c â t ziu a
dintâi a azim elo r, în care spu n sino p ticii că a av u t loc
C ina cea de T ain ă, nu este ziu a de Paşti, ci ziu a d in a
in tea P aştilo r.
A cesta este şi în ţe le su l ex p resie i „o zi în ain te de
P aşti" d in E v a n g h e lia lui lo an (13, 1). P rin u rm are,
chiar şi d up ă sinoptici seara zilei de 13 sp re 14 N isan,
în ca re s-a ţin u t C in a cea de taină, d eşi era în cep u tu l
zilelo r a z im elo r, nu era în să z iu a d e P aşti şi d eci
M â n tu ito ru l nra p ră z n u it a tu n ci P a stile iu d a ic şi -
cu m v o m v ed e a - n-a m ân cat azim ă.
A stfe l în ţe le şi, sin o p tic ii se p o triv e sc cu totu l cu
ceea ce sp u n e sfâ n tu l e v a n g h elist lo a n , că a d o u a zi
d upă ce a fost prins, lisu s a fost d u s d e d im in eaţă, de
la arh iere u l C aiafa, în p reto riu , ia r iu d eii „n -au in trat
în pretoriu, ca să nu s e spurce, ci să m ăn ân ce Pnştile" (18,
28), şi cu ce ea ce sp u n e m ai d e p a rte (1 9 ,1 4 ), că P ilat
L-a ju d e ca t p e lisu s în „ V inerea P aştilor, cam Ia al şase
lea cea s“ (12). C ă seara de 13 sp re 14 N isan a fost
a ceea în care a av u t loc C in a ce a d e tain ă re iese şi
d in tr-o m u lţim e d e alte co n sid eraţii.
S fâ n tu l e v a n g h e list lo an (12, 1) sp u n e că lisu s se
afla cu şase zile în ain te de Paşte, în B etan ia, ap ro ap e
d e Ieru salim , în ca sa lu i Sim o n L ep ro su l, u n d e M a-
ria, so ra lu i L azăr, i-a u ns p icio a re le cu m ir d e m u lt
preţ.
C alcu lân d acu m ziu a so sirii D o m n u lu i în B etan ia
şi z ilele u rm ă to a re , aju n g em să sta b ilim că C in a cea
d e tain ă s-a ţin u t în seara zilei d e 13 sp re 14 N isan ,
în tr-o joi.
D in re latările tu tu ro r sfin ţilo r ev a n g h elişti, se ştie
că M â n tu ito ru l a in trat triu m fal în Ieru salim a d o u a
zi d u p ă so sirea Sa în B e ta irn , iar d u p ă o v ech e tra
175
Pr. I O AN M I H Â L C E S C U
d iţie b ise ric e a sc ă a ce a stă zi a fost d u m in ica. C u o zi

în a in te de aceasta, a d ic ă v in e ri, D o m n u l fu se se în
Ie rih o n şi o sp ătase în c a s a lu i Z ah eu , iar d u p ă a m ia
za p leca se, în so ţit d e m u lţim e m ultă, sp re B etan ia, şi
a ju n se se aco lo seara, sau , d u p ă cum socoteau iu d eii,
sâ m b ă tă . A ce a stă zi fiind a şasea în a in te de p a şte,
u rm ea z ă că ea a fost la 8 N isan .
A d o u a zi, d u m in ică , 9 N isan , a in trat M â n tu i
to ru l triu m fa l în Ie ru sa lim .
A treia zi, lu n i, 10 N isan , a alu n g at M â n tu ito ru l a
d o u a o a ră p e s c h im b ă to rii d e b an i din tem plu.
A tre ia zi, m arţi, 11 N isan , D o m n u l b le ste a m ă
s m o ch in u l în d ru m u l d in B etan ia, u n d e p e tre cu se
n otip tea, sp re Ieru salim .
A p atra zi, m iercu ri, 1 2 N isan , fariseii v rân d să-L
p rin d ă pe D o m n u l în cu v â n t, îl în treab ă d acă se cad e
a d a trib u t C ezaru lu i, sa d u ch eii îl în treab ă d acă e x is
tă o în v ie re a m o rţilo r, un cărtu rar îi p u n e în tre b area
ca re e ste cea m ai m are p o ru n c ă din L ege, iar M â n
tu ito ru l îi în tre a b ă p e fa rise i p en tru ce D av id îl n u
m eşte p e M esia D om n. T o t în această zi, M ân tu itoru l
m u stră cu a sp rim e p e c ă rtu ra ri şi p e farisei, p re z ic e
d ă râ m a re a Ie ru sa lim u lu i şi a d o u a S a v en ire şi le
sp u n e u ce n icilo r: „ P e ste d o u ă zile v o r fi P astile şi
F iu l O m u lu i v a fi d at să se ră stig n e a sc ă ".
D a că p este d o u ă zile erau Pastile, aceasta în se a m
n ă că u rm au să fie s â m b ă tă sau , m ai ex act, v in e ri
seara. în acea zi d e v in e ri, d eci în aju n u l P aştilo r,
M â n tu ito ru l a fost o sâ n d it şi răstig n it, iar ziu a d in a
in te, în ca re a se rb a t C in a ce a de tain ă a fost, aşad a r,
jo i.
A cest lucru reiese şi d in sp u sele sfin ţilor evan g h e-
lişti. Sin o p ticii sp u n că A p o sto lii Petru şi Ioan au fost
trim işi n u m ai „să p reg ă tea scă P astile“, ce ea ce în se a m
nă că ei n-au ju n g h ia t m ielu l p a sc a l la te m p lu , ce ea
ce ar fi fost în săşi p ră z n u ire a P aştilo r, căci d acă ar fi
176
făcut aceasta, sin o p ticii ar fi sp u s-o , ci p re g ă tire a a

con stat d esigu r, d u p ă cum p rescria L egea (leş. 1 2 ,1 5 ;
13, 6-7), din în d e p ă rta re a din casă a o ric ă ru i p riso s
de p â in e d o sp ită, afară de cea care tre b u ia m â n ca tă
in seara aceea şi a d o u a zi la p rân z. M işn a sp u n e că,
mai târziu, cap ii de fam ilie căutau în acea seară de 13
spre 14 N isan cu lu m ân are a a p rin să p rin to ate u n
g h erele casei, ca să nu fi răm as ce v a d o sp it. P rin u r
m are e v o rb a d e p re g ă tire a n u m ai în a ce st sen s a
Paştilor, iar în acea seară se m ân ca p â in e d o sp ită, iar
nu azim ă, care se m ân ca n u m ai d u p ă ce se frân gea
m ielul p ascal, şi în nici un caz în ain te, căci a ce a sta ar
l i fost un m are păcat.
F a p tu l că C in a cea de tain ă n-a fost P astile iu d aic
reiese şi din m u lte alte a m ăn u n te isto risite de sfin ţii
ev a n g h elişti. In tre acestea se n u m ără m ai în tâ i sp ă
larea p icio a re lo r u ce n icilo r de către M â n tu ito ru l la
cină. A cea sta nu s-ar fi p u tu t face, d a că s-a r fi serbat
Pastile, p entru că nu era acest obicei d e Paşti, ci, d im
p otrivă, toţi treb u iau să aib ă în că lţă m in te a în p i
cioare, m ijlocu l în cin s şi toiag în m ână, ca şi cu m ar fi
fost gata d e călăto rie.
O sp ăţu l acesta este ap o i n u m it cin ă - 5ei7tvov, iar
nu Paşte - n a a x o c, şi p âinea e n u m ită p âin e d o sp ită -
«pTo<;, iar nu azim ă - a^ u (u ov.
D u p ă aceea, Iu d a Iscario tean u l în tin d e o d a tă cu
M â n tu ito ru l m ân a în blid , ce e a ce în se a m n ă că pe
m asă era şi o m ân care lich id ă, afară d e m iel fript,
azim ă şi b u ru ie n i am are, lucru ca re nu era în g ă d u it
la Paşti. D o a r m ai târziu s-a in tro d u s o b ic e iu l ca la
Paşti să se m ă n â n ce şi alte bu cate.
îm b u cătu ra p e care M ân tu itoru l o o feră Ia cină lui
luda nu este o d o v ad ă, cu m p retin d u nii, că osp ăţu l
acesta era p a sca l, căci la orice m asă se p u te a ca cin e
va să o fere u n u i co m esean o îm b u cătu ră, în sem n de
d ra g o ste, iar M ân tu ito ru l i-a ară ta t p rin a ce a sta lui
177
I’ r. I O A N M IH Â LC E SC U
Iu d a d ra g o ste a S a sin c e ră p ân ă la sfârşit, d e şi ştia

că -L v a vind e.
P le ca re a lu i Iu d a d e la m asă în p u te re a n o p ţii
d o v e d e şte d e a se m e n e a că nu serbau P a stile în a c e a
seară, pentru că, d u p ă legea şi d atina iudaică, n im e n i
nu putea, p ă ră si în c ă p e re a în ca re m ân case P a stile
p â n ă a d o u a zi d im in e a ţa , iar co n v in g e rea A p o s to
lilo r că Iu d a s-a d u s să c u m p e re „ cele de tr e b u in ţă la
să rb ă toare■" (In 13, 29) d o v e d e şte cu p riso sin ţă că s ă r
b ă to a re a, a d ic ă P astile, nu so sise încă.
Ieşirea D o m n u lu i cu u cen icii de la cină> în a c e e a ş i
n o a p te , şi d u c e re a lo r în g răd in a G hetsim am i, ca şi
v en ire a m u lţim ii - p rin tre ca re se n u m ărau şi m e m
b ri ai sin e d riu lu i, p re o ţi şi slu jito ri ai te m p lu lu i - în
g ră d in ă , ca să -L p rin d ă pe Iisu s, co n stitu ie o altă
d o v a d ă că în acea n o a p te nu erau Pastile.
F a p tu l că iu d ei ca r e îi în so ţeau p e o sta şii v e n iţi
să-L p rin d ă p e Iisus erau în arm aţi arată de a se m e n e a
că nu era atu n ci să rb ă to a re a Paştilor, căci în z ilele d e
sâ m b ă tă şi d e să rb ă to ri iu d eii nu av eau v o ie să
p o a rte arm e, d ecâ t ca să se a p e re d a că ar fi fo st a ta
caţi d e cin ev a , ce ea ce nu era cazu l cu M â n tu ito ru l.
D o m n u l H ristos n u p u te a fi nici ju d e ca t, n ici ră s
tig n it în ziu a d e P aşti, p en tru că în zilele d e s ă rb ă
toare nu se putea in ten ta cu iv a proces, nici nu p u teau
co n tin u a p ro c e se le în ce p u te .
P u n erea în lib e r ta te a lu i B araba, p o triv it o b i
c e iu lu i iu d a ic d e a se elib e ra u n d eţin u t d e P aşti, ca
a m in tire a e lib e ră rii lu i Israe l din ro b ia E g ip tu lu i,
d o v e d e şte d e a se m e n e a că P astile nu v e n ise ră în că .
V en irea d e la câ m p , a d ică d e la lu cru l câ m p u lu i,
a lu i S im eo n C irin e a n u l, c a r e a fost silit d e o sta şi să
d u că cru cea D o m n u lu i p e d ru m u l sp re G o lg o ta , este
o altă d o v ad ă că ră stig n ire a M â n tu ito ru lu i nu s-a fă
c u t în ziu a d e Paşti, c i în tr-o zi d e lu cru , în a ju n u l
P aştilor.
178
P regătirea de arom ate de către fem eile m ironosiţe

în seara zilei în ca re a fost ră stig n it şi în m o rm â n ta t
D om nul şi abţinerea lor de a se d uce la m orm ânt a d o
ua zi, sâm bătă, arată iarăşi că vineri a fost zi d e lucru.
în sfârşit, toţi evan g h eliştii n u m esc ziu a d e vineri,
în ca re a fo st ră stig n it D o m n u l, „zi de p re g ă tire ",
su b în ţeleg ân d sau ad ău g ân d ch iar „d e P a şti" sau
„p en tru P a şti".
în în ch e ie re , d in to ate a ce ste a re z u ltă că la C in a
cea d e tain ă, jo i seara, M â n tu ito ru l n -a să rb ă to rit
P astile iu d aic, ci un P aşte sp ecial, P astile creştin şi
d eci, in stitu in d a tu n ci sfân ta e u h a ristie , nu a fo lo sit
azim ă, ci p â in e d o sp ită şi, ca atare, p ra c tica B ise ricii
n o astre o rto d o x e este cea a d ev ărată, iar p ra c tica Bi
sericii ro m an o -cato lice este o in o v aţie ca m u lte altele.
(V ezi d o cu m e n ta re a în a m ă n u n t a a ce ste i ch e stiu n i
la p ro f. V. G h eo rg h iu , op .cit.).
A p o i, p ra ctica B ise ricii n o astre o rto d o x e a fost
p ra ctica B ise ricii p rim are. în F a p te le A p o sto lilo r (2,
42, 46 şi 20, 7), ca şi în Epistola în tâi a sfân tu lu i A p o s
tol P av el că tre C o n n te n i (10, 16 şi 11, 26), u n d e se
v o rb eşte d esp re sfân ta îm p ă rtă şa n ie , p â in ii eu h aris-
tice i se dă n u m ele de apxoq- p âin e d osp ită, iar nu de
a^ iţio v - a zim ă; şi n ici n-ar fi fost cu p u tin ţă să se
să v â rşească sfân ta îm p ă rtă şa n ie cu azim ă, p en tru că
la în c e p u t n u m ăru l cel m ai m are de cre ştin i îl fo r
mau iu d eii convertiţi, care, fiind d ep rin şi să m ăn ân ce
a zim e n u m ai şap te zile p e an, n -ar fi p rim it să se îm
p ă rtă şea scă cu a zim e în fiecare zi; iar d acă în L eg ea
v ech e P a stile să săv ârşe sc cu a z im ă şi cin e v a ar
p re tin d e că, p rin an alo g ie, şi P a stile L eg ii noi ar tre
bu i să se să v â rşe a scă tot cu azim ă, îi am in tim că
sfin ţii A p o sto li şi bătrân ii B isericii din Ieru salim , h o
tărân d în sin o d u l A p o sto lic ce a n u m e este o b lig a to
riu pen tru creştin ii p ro v en iţi d in tre iu d ei şi ce nu, nu
n u m ără în tre o b lig aţii şi p ăstrarea az im elo r la sfân ta
179
îm p ă rtă şa n ie . P utem d eci so co ti d esfiin ţarea fo lo sirii

a z im e lo r ca h o tă râ r e a sin o d u lu i A p o sto lic.
P â in e a eu h a ristic ă s-a lu a t ap o i în to td e a u n a , şi
în d e o s e b i în v e a c u rile p rim a re, d in p rin o a se le pe
care le a d u cea u cre d in c io şii la biserică şi cum p âin ea
o b işn u ită p en tru m â n ca re a fo st şi este cea d o sp ită ,
fire şte că şi la alta r se a d u c e a to t p âine d o sp ită şi tot
a ce a sta se în tre b u in ţa şi la sfân ta îm p ă rtă şa n ie .
V e c h ii scriito ri b is e ric e ş ti nu n u m esc n ic io d a tă
p â in ea eu h aristică a zim ă, ci-i zic p âin e o b işn u ită sau
ch iar sp ecifică „p âin e d o sp ită ". A ici am p u tea cita p e
sfân tu l Iu stin M artiru l, p e Irineu, A m brozie, C h irii al
Ie ru sa lim u lu i s.a.
G ă sim ch ia r d e z a p ro b ă ri ale p racticilo r co n tra rii,
d in v e a c u rile p rim a re . A stfe l, sfân tu l E p ifa n ie re la
te a z ă că e b io n iţii să v â rşe a u sfâ n ta e u h a ristie cu a z i
m ă şi cu apă şi ad a u g ă că nu aceasta este p ra c tica B i
se ricii ecu m e n ice.
C h ia r şi p ă re rile te o lo g ilo r ro m a n o -c a to lici su n t
îm psirţite: u nii (ca M ab illo n , f l7 0 7 ) su sţin că în A p u s
s-a în tre b u in ţa t to td e a u n a n u m ai azim ă, ia r alţii
(cum su n t ca rd in a lu l B o n a , f l 6 7 4 şi m itro p o litu l S u -
ciu al B laju lu i) sp u n că în v ech im e s-a în tre b u in ţa t,
fără d eo se b ire , a tâ t p â in e d o sp ită , câ t şi a zim ă, fără
să p o ată a rg u m e n ta în m od v alab il de ce a fost p ă ră
sită p ractica în tre b u in ţă rii p âin ii d o sp ite şi s-a g e n e
ra liz a t în tre b u in ţa re a n u m a i a azim ei.
F a p te le d e z m in t în să şi p e u n ii şi p e alţii, căci, pe
d e o p a rte, g ăsim p a p i c a re p o ru n ce sc să se să v â r
şească sfânta eu h aristie cu p âin e d o sp ită şi p ap i căro
ra li se atrib u ie u n m are m e rit din fap tu l că au cău ta t
să stâ rp e a sc ă a ce a stă d a tin ă . D in tre ce i d in tâ i e de
a m in tit p a p a In o cen ţiu I (t4 1 7 ), so co tit d e ap u sen i ca
sfân t. A cesta scria în tr-o ep isto lă a sa: „ P resb y teri fe r -
n ientm u a n obis co n fectw n p er acoh/thos, nceipiunt, ut se
a n ostm conuuunione, ninxinio illo die, non iu dicen t sepn-
180
ratos, qu od p er p aroch ias fie r i debere non pu to, qu ia non

Ion g e p ortan d o su n t sacram en ta“ (E p isto la 25 că tre D e-
cen ţiu ). D in tre ce ilalţi îl p o m en im pe p a p a Siriciu
(f3 9 8 ), în a căru i V ia ţă citim : „H ic con stitu it ut nuUus
p resbi/ter nnssas celebraret quod n o n u n a tu r fe r m e n ta m " .
N u era, va să zică, n ici n u m ai p ra c tica în tre b u
in ţă rii azim elo r, n ici nu se p u te a în tre b u in ţa azim a
ori p â in ea la alegere, căci v ed em că existau p a p i care
în cearcă să im p u n ă azim a, iar isto ria ne este m artoră
că această lu p tă a d ăin u it p ână în v ea cu l X I, cân d s-a
g en era liz a t în tre b u in ţa re a a z im elo r. D e ab ia de
a tu n ci in o v a ţia aceasta a p rim it p e ce te a o ficia lită ţii.
E x istă, în sfârşit, scriito ri v e c h i şi n o i, din râ n d u
rile pap istaşilo r, c¿ire afirm ă că în tre b u in ţare a a z im e
lor a fo st n e cu n o scu tă p ân ă în v ea cu l X sau ch ia r XI.
D in toate reiese, aşadar, încă o dată, lim p ed e şi in
d iscu tab il, că p ractica B isericii n o a stre este cea in sti
tuită de M ân tu ito ru l şi p ăstrată de B iserica ad ev ărată
fără ştirb ire.
E de n o ta t că şi te o lo g ii p ro te sta n ţi su n t, în cea
m ai m are p arte, de p ă rere că M â n tu ito ru l n -a serb a t
Pastile iu d aic, ci u n P aşte special, jo i seara, la 13 sp re
14 N isan, şi că d eci p âin ea cu care El a in stitu it sfâ n
ta eu h a ristie a fost d ospită, iar nu azim ă. (V ezi M au -
rice G o g u el, L 'É u ch a ristie d es o rig in e s â Ju stin le
M arty re, Paris, F isch b ach er, 1910).
în ceea ce p riveşte p ractica arm en ilo r de a săv ârşi
sfân ta e u h a ristie cu azim ă (p ractică p e ca re o in v o că
si teo lo g u l u n it D r. V. Su ciu, m itro p o litu l B laju lu i, ca
a rg u m e n t în sp rijin u l p racticii ro m a n o -c a to lice ), ea
nu d o v ed eşte n im ic, căci a fost in tro d u să d e arm en i
nu m a i d u p ă d esp ă rţirea lo r de B ise rica ecu m e n ică ,
ca o u rm are lo g ică a rătăcirii lor d o g m atice, că în p e r
so an a M ân tu ito ru lu i ar fi o sing u ră fire. C o n secv en ţi
ereziei m o n o fizite, ei nu am estecă vinu l eu h aristie cu
apă, n ici fră m â n tă tu ra p en tru p â in e a e u h a ristic ă cu
181
IV. I O A N M IH Â LC E SC U
alu at, c a să nu sim b o liz e z e prin aceasta cele d o u ă firi

d in p e rso a n a M â n tu ito ru lu i.
C ât d esp re m aro n iţi (citaţi de acelaşi au tor), ei nu
s u n t c a te g o ric i, că c i m ă rtu rise sc prin p a tria rh u l lor
lo a n M a ro n ( f7 0 7 ) că a m b e le p ra ctici su n t în d r e p
tă ţite, ce ea ce i-a şi d u s în b ra ţele ca to licism u lu i.
D esp re vin, a m e steca t cu apă, ca a d ou a m aterie a
a ce ste i sfin te taine, au , în z ile le n o astre, p ă re ri d i
ferite, d u p ă cu m am v ă z u t, arm en ii, care nu a m e s
te că v in u l cu ap ă, şi p ro testa n ţii, care su sţin că este
in d ife re n t d a că se a m e ste c ă cu apă sau nu, iar în
v ech im e, eb io n iţii, iar a p o i encratiţii, care, din m o tiv e
d e a b stin en ţă ex ag erată n eîn g ăd u ind să se bea vin în
nici o îm p reju rare, săv ârşeau sfân ta eu h aristie n u m a i
cu ap ă, m o tiv p e n tru c a re au şi fost n u m iţi h id ro -
p a ra sta ţi.
P ractica Bisericii n o a stre şi a celei ro m an o -cato lice
de a în tre b u in ţa la sfâ n ta îm p ărtăşan ie vin am esteca t
cu a p ă d atează din v e a c u rile p rim a re şi p ro v in e, d e
sigu r, de la sfin ţii A p o sto li, căci avem m ărtu rii foarte
v ech i d esp re ea. A stfel, sfâ n tu l Irineu spu ne: „A tu n ci
câini pnluirul am estecat şi p âin ea fr â n tă p rim esc cu vân tu l
lui D u m n ezeu , se fa c e eu haristia trupului şi a sân gelu i lui
H ristos" (A d v ersu s H a e re se s, II), iar sfâ n tu l A m b r o
z ie ad au g ă: „ în ain te de sfinţire, potiru l este plin cu vin şi
cu apă, d ar d u p ă ce lu crea z ă cu v in tele lu i H ristos, se fa c e
sân g ele lui H ristos, prin care s-a răscu m părat lu m e a 1 (De
S a cra m en tis 1, 4, 5). S fâ n tu l C ip rian sp u n e că am este
ca re a v in u lu i cu apă în se a m n ă u n ire a p o p o ru lu i cu
H ristos (E p istola 63 că tre C eciliu ). S in o d u l tru lan d e
d u ce această p ra ctică d e-a d rep tu l d e la M ân tu ito ru l,
z icâ n d : „Şi el (sfân tu l loan G u ră de A u r) a tran sm is B i
sericii în cred in ţate co n d u cerii sale p a sto ra le d atin a de a
a d ă u g a a p ă la vin p en tru ad u cerea je r tfe i celei fă r ă de
sânge, ca ad u cere-am in te d e sân g ele am estecat cu a p ă care
a cu rs din coasta R ă scu m p ă ră to ru lu i si M â n tu ito ru lu i
182
nostru, lisu s H ristos D u m n ezeu , p en tru reîn v ierea lu m ii

şi răscu m părarea păcatelor. Şi în toate bisericile în care au
strălu cit lu m in ători du hovn iceşti, s-a p ă stra t răn du iala
aceasta p red a tă de D um n ezeu însuşi, căci si sfân tu l Iacov,
ruda D om nu lu i, care a stat cel d in tâ i p e scau n u l B isericii
din Ieru salim , si V asile, arh iep iscop u l B isericii din C eza-
reea, al cărui ren u m e s-a răspân dit p este tot păm ân tu l,
d ân d u -n e în scris tain ica şi sfin ţita lu crare, au pu s în
du m n ezeiasca litu rghie ca vin ul să se am estece în p o tir cu
apă..." (can o n u l 32).
Form a tain ei sfin tei îm p ă rtă şa n ii su n t cu v in te le
sau, m ai b in e zis, ru găciu n ea pe care o cite şte p reo tu l
în tim pu l litu rg h iei cred incioşilor, când sfin ţeşte sfin
tele d aru ri, ca re su n ă astfel: „ în că ad u cem Ţ ie ac ea stă
slu jbă cu v ân tă to are şi fără de sân ge şi cerem şi ne rugăm
şi ne cu cerim : T rim ite D u hul Tău cel sfân t p este noi şi
peste aceste daruri ce su n t p u se înainte şi fă, adică, p âin ea
aceasta cin stit trupu l H ristosu lui Tău, iar ce este în p o ti
rul acesta, cin stit sân gele H ristosu lu i Tău, p refăcâ n d u -le
cu D u hu l Tău cel Sfânt". D u p ă cu v in te le a ce ste a în
d ată - z ice M ă rtu risire a o rto d o x ă - se să v â rşe şte
p refa cerea, şi p âin ea se p reface în a d e v ă ra tu l tru p al
lu i H risto s, iar v in u l în a d ev ă ra tu l L ui sân g e, ră m â
n ân d în a in te a o ch ilo r n o ştri n u m a i c h ip u rile lor
(R ă sp u n su l la în tre b a rea 107).
R u g ă ciu n e a ace asta de ch e m a re - E7UK^r|cyi<; - a
S fâ n tu lu i D u h p en tru sfin ţire a e le m e n te lo r eu h aris-
tice a fost co m p u să şi rând u ită de B iserica p rim ară ca
form ă a să v â rşirii d e v iaţă fă că to a re i tain e a sfin tei
eu h a ristii, d u p ă p ild a dată de M â n tu ito ru l, care, la
C in a cea d e tain ă, m ai în tâi a b in e cu v â n ta t p âin ea
(cum sp u n sfin ţii ev a n g h elişti M a te i şi M arcu ) sau a
m u lţu m it (cu m spu ne sfântu l ev an g h elist L uca), ceea
ce în sea m n ă că a sfin ţit-o , şi n u m ai d u p ă aceea a
d at-o u cen icilo r s-o m ănân ce.
183
Pr. I O A N M IH ÂLC ESC U
C eea ce a făcu t M ân tu itoru l la C ina cea de taină şi

cum a făcut El aşa a p o ru n cit să facă şi u cen icii Lui,
zicând: „A ceasta sâ faceţi spre pom enirea Mea" (Lc. 22,19).
C re d in c io a să a ce ste i p o ru n ci, B iserica v ech e a
săv ârşit sfân ta eu h aristie sfinţind pâinea şi v in u l prin
ru g ă c iu n e a d e c h e m a re a S fâ n tu lu i D u h . A ceasta
n e-o arată m ai în tâi v ech ile litu rg h ii creştine. „ Pentru
aceasta (u rm ân d p o ru n c ii lu i H ristos) - se zice în
litu rg h ia sfâ n tu lu i Ia co v - si noi, păcătoşii, adu cân -
d ii-n e am in te de fă că to a rele Lui de v iaţă patim i, d e crucea
Lui cea m â n tu ito are ... Ţ ie Iţi adu cem , D oam n e, această
jertfă în fricoşată si fă r ă de sânge, rugându-T e... în du ră-T e
de noi, D u m n ezeu le, d u p ă unire m ila 'Ta şi trim ite p este
noi si p este aceste d aru ri ce su n t p u se în ain te p e S fân tu l
Tău D uh ... ca p o g o râ n d u -S e p este p âin ea şi p este paharu l
acesta, să le sfin ţea s că p rin sfân ta, slăv ită şi atotîn du ratn
Sn revărsare. S ă fa c ă p â in ea aceasta sfân t tru pu l H risto-
su lu i Tău si p a h a ru l ac est scu m p sân g ele H ristosu lu i
l-J-T _ //
Ia u .
în litu rg h ia din ca rte a V III a C o n stitu ţiilo r A p o s
tolice, d e a se m e n e a , se zice: „P en tru aceasta (p o triv it
p o ru n cii D o m n u lu i), a d u câ n d u -n e am in te de patim ile,
m oartea si în v ierea L ui ... adu cem Ţie, D oam n e si D u m
n ezeu le, du pă p o m en irea Lui, p âin ea aceasta şi p ah aru l
acesta, m u lţu m in d u -Ţ i că n e-ai în g ăd u it a-Ţ i sta în ain te
si a-Ţ i sluji. Şi ne ru găm Ţie, D u m n ezeu l bunătăţii, caută
cu m ilostiv ire asu p ra a c esto r daru ri ce su n t p u se în ain tea
L a ş i le p rim eşte în cin stea H ristosu lu i Tău. T rim ite peste
jertfa a ceasta p e S fân tu l Tău D uh, m a rto r al p a tim ilo r
D o m n u lu i n ostru lisu s, p en tru ca s ă f a c ă p â in ea aceasta
trupul H ristosu lu i Tău si ce este în p ah aru l acesta sân gele
H ristosu lu i T ă u " .
în sfârşit, în litu rg h ia sfâ n tu lu i V asile, d u p ă ce
p reo tu l a ro stit cu v in te le : „Luaţi, m â n ca ţi...şi B eţi d in
tru acesta toţi...", se ro ag ă astfel: „si p u n â n d în ain te cele
ce în ch ip u icsc sfâ n tu l trup şi sân g e al H risto su lu i Tău,
184
Ţ ie ne ru găm si de la T ine cerem , S fin te al S fin ţilor, cu

bu n ăv oin ţa bu n ătăţii Tale să vie D u h u l Tău cel S fân t
p este noi şi p este darurile acestea ce su n t p u se în ain te şi să
le b in ecu v in teze p e dân sele şi să le sfin ţea scă şi s ă le
a ra te..." .
La fel g lăsu iesc şi sfin ţii P ărinţi. „P recu m p âin ea
p ăm ân tească, prin chem area lui D u m n ezeu asu p ra ei,
în cetează d e a m a ifi pâin e de rând si devin e eu haristie, aşa
si trupurile noastre, după ce prim esc sfânta îm părtăşire, nu
m ai su nt stricăcioase şi pieritoare, ci au n ădejdea învierii",
zice sfân tu l Irineu (A d versu s H ae re se s IV , 34).
„F ăcân d cele plăcu te Z iditoru lu i a toate - sp u n e O ri-
gen - , m âncăm , cu m u lţum ire pen tru bin efacerile prim ite
şi cu rugăciune, pâin ile aducerii, prefăcu te prin ru găciun e
în sfân tu l trup şi sfin ţin d p e cei ce le p rim esc cu b u n ă cu
viin ţă" (C o n tra lu i C els VTII). Iar în a ltă p a rte sp u n e:
„S e sfin ţeşte cu vân tu l lui D u m n ezeu şi prin ru găciu n e"
(C o m en tariu la E v a n g h e lia d u p ă M a te i X V ).
„C eea ce num im trup si sânge al lui H ristos — zice
F ericitu l A u g u stin - este o su bstan ţă care, îm pru m u tată
din road ele păm ân tu lu i, dar sfin ţită p rin ru găciu n ea
tainică, este p rim ită de noi cu frica lui D u m n ezeu , pen tru
m ân tu irea su fletelor noastre şi spre adu cere-aiu in tc de p a
tim ile M ân tu itoru lu i, C are a su ferit p en tru noi, şi care,
din p artea v ăz u tă fiin d lucru de m âin i om en eşti, se
sfin ţeşte ca o tain ă m are n u m ai prin lu crarea n ev ăz u tă a
S fân tu lu i D uh" (D e T rin ita te III).
„P âinea şi vinul euharistiei — sp u n e sfân tu l C h irii al
Ieru salim u lu i - nu erau altceva decât p âin e si vin înainte
de chem area întru tot sfintei si închinatei Treim i, dar du p ă
chem are, cel din tâi se p reface în tru pu l lui H ristos, iar cel
de al d oilea în sân g ele lui H ristos" (C a teh ez a III m ista -
gogică).
„ D u p ă înălţarea la cer a M ân tu itoru lu i - sp u n e sfâ n
tul Proclu - A p ostolii, în ain te de a se îm prăştia p este tot
p ăm ân tu l, adu riân du -sc într-u u cuget, se rugau în toate
185
Pr. l O A N M IH Â L C E SC U
zii ele si, a flâ n d m â n g â ierea lor în trupul D om n u lu i,

să v ârşeau sfân ta litu rg h ie cu cân tări prelu n gite... Prin
ru g ăciu n ile acestea, cereau p og o râ rea Sfântului D uh p este
p â in ea şi -vinul a m esteca t cu apă, care erau pu se în ain te,
p en tru ca lu crarea S.a d u m n ez eia scă s ă le descopere och ilor
ca ad e v ă ra tu l trup şi a d ev ă ra tu l sân ge al M â n tu ito ru lu i
n ostru lisu s H ristos, ceea ce se fa ce şi astăzi şi se v a fa c e
p â n ă la sfâ rşitu l v eacu lu i" (D esp re trad iţia s fin te i
litu rg h ii).
„P recum în chip firesc — z ic e sfân tu l io an D a m a s-
ch in u l - p âin ea ce se m ăn ân că şi vin ul şi apa ce se beau se
p r e fa c în tru pu l si sâ n g ele celu i ce le m ă n â n că si le bea si
nu se f a c un trup d eo seb it de cel d e m ai înainte, tot aşa,
p rin chem area şi p og orârea D u hului Sfânt, pâinea p road u -
cerii, d im p reu n ă cu v in u l şi a p a se prefac, în chip su p ra
firesc, în trupu l şi sâ n g ele lui lisu s H ristos şi nu fa c d ou ă
tru p u ri d eosebite, ci u n u l şi a c ela şi trup" (D e sp re c r e
d in ţa o rto d o x ă IV , 13).
A r fi d e p riso s să lu n g im şiru l şi să în m u lţim n u
m ăru l cita te lo r d in o p e r e le sfin ţilo r P ărin ţi, c ă c i B i
serica e c u m e n ic ă v e c h e a în v ă ţa t ce ea ce ţin e m şi
m ă rtu risim şi n o i a stă z i, a d ic ă , că e le m e n te le eu -
h a ristice se sfin ţe sc p rin ru g ă c iu n e a d e ch e m a re a
S fâ n tu lu i D u h (ep iclez ă ).
B ise rica ro m a n o -c a to lică , co n fu n d â n d cu v in te le
prin ca re M ân tu ito ru l a a şez a t această sfân tă tain ă cu
fo rm a tain ei, su sţin e că sfin ţire a p â in ii şi a v in u lu i
eu h aristie se face p rin ro stire a d e către p reo t a cu v in
te lo r M â n tu ito ru lu i: „L u aţi, m âncaţi, acesta este trupu l
M eu ..." şi „B eţi din tru a c esta toţi, acesta este sâ n g ele
M eu ..." .
C ă p u n ctu l d e v e d e re al ro m a n o -c a to licilo r este
g re şit se în v e d e re a z ă lim p e d e d in o b se rv a ţia că la
n ici o sfâ n tă tain ă c u v in te le de in stitu ire nu su n t şi
form a sfin telo r tain e, ci fo rm a este cu to tu l d eo seb ită
d e ele.
186
C u v in tele M ân tu ito ru lu i: „L uaţi, în m ieaţi..." şi

„B eţi dintru acesta..." n-au fost ro stite de M â n tu ito ru l
ca ru g ăciu n e şi nu li se p oate deci da acest caracter, ci
ele au slu jit n u m ai de in v itare a sfin ţilo r A p o sto li ca
să m ăn ân ce şi să b ea şi de atrag ere a m in te că ce e a ce
v o r m ân ca şi b ea nu mai este p âin e şi vin, ci tru p u l şi
sâ n g ele Său , în ciire ele se p re fă c u se ră p rin b in e c u
v â n ta rea p e care o ro stise m ai în ain te.
A tâ t de a d e v ă ra t este lucrul ace sta , în câ t ro m â n ii
u n iţi - care, d eşi au p ă stra t ep icleza în L itu rg h ie ru l
lo r, dar n u -i dau im p o rtan ţa cu v en ită , ci su sţin , în
p e rfe ct aco rd cu p ap istaşii, că sfin ţire a sfin te lo r
d a ru ri se face la ro stirea cu v in te lo r de in stitu ire -
s-au v ă z u t siliţi să in tro d u că, su b fo rm ă d e n o tă lă
m u ritoare, în d a to rirea p en tru p re o t d e a b in e cu v â n
ta m ai în ain te p âin ea şi vinu l şi nu m ai d u p ă aceea să
zică: „ L u aţi, m â n ca ţi..." (V ezi L itu rg h ie ru l d e B laj,
ed iţia 1 870, p. 90).
în ce rca re a d e a a d u ce în sp rijin u l p ă re rii lor şi o
d ovad ă istorică, cu m că aşa s-ar fi p racticat cân d v a în
B iserică, sau că cel pu ţin aşa în v a ţă u n ii d in tre sfin ţii
Părin ţi, cu m face m itro p o litu l B laju lu i în nu mai
pu ţin de treiz eci de p ag in i (217-247) din m an u alu l
său (T eo lo g ia d o g m atică sp ecială, vo i. II), este o la
m en tab ilă so fistică, căci nici o m in te în tre a g ă nu va
p u tea a trib u i v re o d a tă cu v in telo r M â n tu ito ru lu i:
„L u aţi, m ân caţi... şi Beti d intru a c e sta ..." ca ra cteru l
de ru g ă ciu n e. N im en i şi n icio d ată nu va p u te a tăg ă
dui cu cu g et cu rat că ch em area Sfân tu lu i D u h asu pra
elem e n te lo r eu h aristice, d esp re ca re v o rb e s c aţâţi
sfinţi Părinţi, nu s-ar referi la sfin ţirea sfin telo r daru ri
înseşi, ci n u m a i la aceea că sfin tele d a ru ri nu se sfin
ţesc prin p u te rea p reo tu lu i, ci prin p u te re a Sfân tu lu i
D uh, sau că ea are ca scop sfin ţire a p re o tu lu i litu r-
g h isito r. N im en i nu va p u te a a p ro b a stâ lcirile de
în ţeles care se a p lică u n o r lo cu ri fo arte lim p e z i din
187
litu rg h ia sfâ n tu lu i V a sile ce l M are şi a sfân tu lu i lo a n

G u ră d e A u r. C â t d e sp re d o v a d a p e care cau tă s-o
a d u c ă d in c h ia r sfâ n tu l lo an G u ră d e A u r, că a c e s ta
ar în v ă ţa co n tra riu l a ce e a ce stă scris negru pe alb în
litu rg h ia sa, este cu to tu l lip sită d e serio zitate. T o t
a tâ t d e lip sită d e co n siste n ţă este şi d ovad a a d u s ă
d in h o tă râ re a sin o d u lu i trid e n tin , care p o ate fi cu
u şu rin ţă în to a rsă îm p o triv a tezei ca to lice şi ca to li-
ciz a n te .
Prezen ţa reală a M ân tu itoru lu i în sfânta eu
haristie. în sfâ n ta îm p ă rtă şa n ie este de faţă în ch ip
real în su şi D o m n u l şi M â n tu ito ru l nostru Iisus H ris-
tos, su b fo rm a p â in ii si a v in u lu i.
A ce a sta se v ed e lim p e d e d in Sfân ta Scrip tu ră, d in
S fâ n ta T ra d iţie şi din p ra c tic a B isericii n o a stre o r to
d o xe.
în S fâ n ta S c rip tu ră , şi a n u m e în ev a n g h elia de la
lo a n , M â n tu ito ru l v o rb e ş te în d o u ă rân d u ri, d estu l
d e a m ă n u n ţit şi lă m u rit, d e sp re p re z en ţa Sa re a lă în
s fâ n ta e u h a ristie .
C el d in tâ i p rilej cu c a re v o rb e şte d esp re a ce a sta
este atu n ci cân d a făg ăd u it sfân ta îm p ărtăşan ie, iar al
d o ilea , cân d a a şe z a t-o ca sfâ n tă taină.
F ă g ă d u in d că va da o a m e n ilo r îm p ă rtă şire a cu
tru p u î Său , M â n tu ito ru l zice: „Eu su n t p âin ea cea vie,
care s-a p og o râ t din cer. C in e m ăn ân că din p âin ea aceasta
viu va f i în iK’ci. Iar p âin ea p e care Eu o voi da pen tru v ia
ta lu m ii este tru p id M eu " (In 6, 51). C ă D o m n u l Iisu s
fă g ă d u ie şte să d ea tru p u l S ă u sp re m ân care, nu m ai
în ca p e nici o în d oială. D o v a d a cea m ai p u tern ică este
- p e lâ n g ă în ţe le su l lim p e d e al cu v in telo r - fap tu l că
în ş iş i iu d eii, că ro ra M â n tu ito ru l li se a d re se a z ă , au
în ţeles că este v o rb a d esp re m ân carea trupu lu i real al
D o m n u lu i şi s-au sc a n d a liz a t, z ic â n d u -şi în tre ei:
„C u m p oa te A cesta să ne d ea tru pu l L ui să-l m ân căm ?"
(v e rse tu l 52), la c a re M â n tu ito ru l ră sp u n d e în tă rin d
188
şi m ai m u lt ceea ce sp u sese în a in te: „A d ev ă r a t, ad e

v ărat zic vouă, dacă nu veţi m ânca trupu l F iu lu i O m u lu i
şi nu veţi bea sân gele Lui, nu veţi avea v ia tă în i>oi. C el ce
m ăn ân că trupu l M eu şi bea sân gele M eu are v ia ţă v eş
nică, şi Eu îl voi în via în ziua cea de apoi. T ru pu l M eu
este ad ev ăra tă m ân care şi sân gele M eu, a d e v ă ra tă b ău
tură" (v erse te le 5 3-55). M ai d ep arte, M â n tu ito ru l
arată le g ă tu ra m istică d in tre El şi cel ce se îm p ă rtă
şeşte cu tru p u l Său , zicân d : „C el ce m ă n â n că trupu l
M eu si bea sâ n g ele M eu răm ân e întrn M in e şi Eu întru
el" (v ersetu l 56) şi „A ceasta este p âin ea care s-a p og o râ t
din cer... cel ce m ă n â n că a ceastă p âin e va trăi în veac"
(v ersetu l 58).
D in to ate ace ste cu v in te reiese lim p e d e că M â n
tu ito ru l v o rb eşte aici d esp re o a d ev ă ra tă m â n ca re a
tru p u lu i Său şi d esp re o ad ev ărată b ă u tu ră a sâ n
g elu i Său . A şa au în ţeles cu v in tele S a le nu n u m a i
iudeii, care erau d e faţă şi care, d u p ă cu m am v ă z u t
m ai sus, s-au scan d alizat de aceasta, ci şi u cen icii Săi,
care, de asem en ea, nu l-au p u tu t în ţe le g e şi se m irau,
zicân d : „G reu este cu vân tu l acesta ! C in e p o a te să-l a s
cu lte ?" (v erse tu l 60).
A şa au în ţeles, în sfârşit, aceste cu v in te toţi sfin ţii
P ărinţi care s-au o cu p a t cu in terp reta rea lor, ca: Tri-
neu, O rig en , C ip rian , A ta n a sie cel M are, Toan G u ră
de A u r, C h irii al Ieru salim u lu i, A m b ro z ie, Ie ro n im ,
A u gu stin ş.a., p re cu m şi sin o a d e le e c u m e n ic e III şi
VII. E ste d e a ju n s să cităm în a ce st sen s pe sfân tu l
loan D a m a sch in u l, care zice: „P âinea şi vin u l nu su n t
o în ch ip u ire a tru pu lu i şi sân g elu i lui H ristos (ferească
S fâ n tu l!), ci în dum nezeitul trup al D om nu lu i însuşi, căci
D om nu l în su şi a zis: A cesta este tru pu l M eu, ia r nu
închipuire a trupului M eu, ci trup, si nu în chipu ire a sân
gelui, ci sân ge..." (D esp re cred in ţa o rto d o x ă IV, 13).
Nu p o t fi n icid ecu m în ţe le se în m od fig u rat a ce s
te cu v in te ale D om n u lu i, pentru că în sen s fig u rat ex
189
Pr. I O A N M I H Ă L C E S C U
p resia „a m ân ca tru p u l cu iv a " în seam nă: a-i face rău ,

a-1 ca lo m n ia , a-1 v o rb i d e rău (vezi Ps. 26, 3; G a l, 5,
15) şi a r fi un n o n sen s să sp u n em că M â n tu ito ru l
făgăd u ieşte viata de v eci ce lo r care-L calo m n iază sau
îi fac rău.
D e a se m en ea şi la C in a cea de taină - cel d e-a l
d oilea p rilej cu care M â n tu ito ru l lăm u reşte p re z e n ţa
Sa re a lă în sfâ n ta e u h a ristie - , lu ân d p âin ea şi
frâ n g â n d -o , a d at-o sfin ţilo r A p o sto li zicând : „L u aţi,
m âncaţi, acesta este trufnii M e u " . La fel si d esp re p ah ar
a zis: „B eţi din tru acesta toţi. A cesta este sângele M eu, al
Leîi celei noi, care p en tru n m lti se v arsă sp re iertarea p ă
catelor" (M t. 26, 26-28; M c. 14, 22-24; Lc. 2 2 ,1 9 -2 0 ).
A ici este a b so lu t lim p e d e că M ân tu ito ru l o fe ră
u cen icilo r în su şi tru p u l S ău sp re m ân care şi în su şi
s â n g e le Său sp re b ă u tu ră , tru p şi sân g e în fă ţişa te -
iar nu în ch ip u ite n u m ai - , în acea clip ă, p rin p â in e şi
vin.
In n ici un ca z nu p o a te fi v o rb a aici de o în ţe le
gere m etafo rică a acesto r cu v in te, care să fi fost în in
ten ţia M â n tu ito ru lu i, d in m ai m u lte m otive:
a) E ste o regu lă e lem e n ta ră de erm en eu tică, d u p ă
ca re cu v in te le o ric ă ru i te x t treb u ie lu ate în în ţe le su l
lor p ro p riu , în în ţelesul p e care ele îl au în chip firesc,
şi n u m a i dacă în ţelesu l literal este in accep tabil, avem
d rep tu l să re cu rg e m la în ţe le su l figurat. A ici în să nu
a v em nici un m o tiv se rio s ca să nu lu ăm a ce ste c u
v in te în în ţe le su l lo r p ro p riu , ci, d im p o triv ă , m o tiv e
fo a rte p u te rn ic e ne im p u n aceasta.
b) M â n tu ito ru l ro ste şte a ce ste cu v in te cu câtev a
c e a su ri în a in te de P a tim ile Sale, le ro ste şte în tr-u n
tim p când în ce ta se d e a m ai v o rb i în p a ra b o le (In 16,
29), Ie ro ste şte în ce rcu l re strâ n s al u ce n icilo r Săi, pe
ca re-i n u m eşte p rieten ii S ă i (In 1 5 ,1 4 -1 5 ), le ro steşte,
p rin u rm are, în tr-o îm p re ju ra re în care nu p u tea v o r
b i fig u rat, ci treb u ia să sp u n ă lu cru rilo r p e n u m e, ca
190
să nu dea loc u nei înţelegeri greşite a acestei taine atât

d e în sen in ate, p e care o in stitu ie p rin a ce ste cu v in te.
c) L egea v e c h e sau legea lu i M o ise, că re ia M â n
tu ito ru l îi o p u n e aici L egea no u ă, c o n sfin ţită prin
vărsarea sân g elu i Său, fusese întărită prin stro p ire cu
sâ n g e d e a n im a l (Ies. 24, 8). Ea era to to d ată n u m a i o
p re în ch ip u ire a L eg ii celei n oi, ca a ta re şi sân g ele
p rin care ea fu se se în tărită p re în ch ip u ia u n sân g e
ca re treb u ia să fie su p erio r şi real sau a d e v ă ra t, cu m
a şi fo st sân g ele D u m n ezeu O m u lu i Iisus, iar nu n u
m ai un sim b o l o a reca re al sân g elu i.
d) D e p ă ca tu l stră m o şesc şi de u rm ă rile lu i tre
bu ia izb ăv it nu n u m a i su fletul, ci şi tru p u l o m u lu i şi,
ca atare, sfâ n ta e u h a ristie , care este şi re p e ta re a je r t
fei d e p e cru c e a M â n tu ito ru lu i, treb u ia să cu p rin d ă
în ea - su b fo rm a p âin ii şi v in u lu i - în su şi tru p u l şi
sâ n g ele D o m n u lu i, care, in trând în tru p u l n o stru ,
ni-1 sfin ţesc.
e) N u m ai p entru că v in u l de la C in a cea d e tain ă
a în făţişat în tr-ad ev ăr sân g ele M ân tu itoru lu i, a p u tu t
zice D o m n u l d esp re el: „ A cesta este sâ n g ele M eu, al
L egii celei noi, care p en tru m ul ti se v arsă..." , că ci vinu l
eu h a ristie nu s-a v ă rsa t şi nu se v arsă, ci n u m ai sâ n
g ele M â n tu ito ru lu i s-a v ă rsa t pe sfân ta cru ce.
în sen s p ro p riu au lu at cu v in te le M â n tu ito ru lu i
sfin ţii A p o sto li şi în acest sens le-au tra n sm is u r
m aşilor lor. S fâ n tu l A p o sto l Pavel, d u p ă ce relatează
ceea ce a au zit din g u ra celo rlalţi A p o sto li, ca r e fu se
seră d e faţă la C in a cea de taină - şi cele relatate d e el
se p o triv e sc în tru to tu l cu ce le isto risite d e sin o p tic i
- , a d au g ă: „A stfel, oricin e va m ân ca p â in ea a ceasta sau
va bea p ah a ru l D om n u lu i cu n evredn icie, va f i v in ov a t
fa ţă de tru pu l şi de sân g ele D om nu lu i. C ăci cel m ăn ân că
si bea cu n evredn icie, osân d ă îşi m ă n â n că si bea, n esoco
tind trupul D om n u lu i" (I C or. 11, 27-29). C u m ar fi
putut scrie sfân tu l Pavel aceste cu v in te d e p re v en ire
191
Pr. I O A N M I H A L C E S C U
şi de d o ja n a p en tru ce i ce se îm p ă rtă şe sc fără p r e

g ă tirea n ecesa ră , d acă n -ar fi fost ad ân c co n v in s că
c e l ce se îm p ă rtă şe şte p rim e ş te în casa su fletu lu i său
în s u ş i tru p u l şi s â n g e le D o m n u lu i ?
S fin ţii P ărin ţi şi d a scă li ai B isericii d in toate tim
p u rile au v ăzu t, d e a sem en ea , în elem e n te le eu h a ris-
tice p re zen ţa reală a M â n tu ito ru lu i. P en tru o d ep lin ă
în c re d in ţa re , să a scu ltă m m ă rtu riile ce lo r mai v e c h i
şi m ai d e se a m ă d in tre ei. S fâ n tu l Ig n atie, ep isco p u l
A n tio h ie i, u ce n icu l sfâ n tu lu i e v a n g h e list lo an , v o r
b in d d e d o ch eţi, zice: „Ei se abţin de la eu h aristie si de
la ru g ăciu n e, p en tru că nu m ă rtu risesc că eu h aristia este
tru pu l lu i ¡¡sus H risto s C are a p ătim it p en tru p ă c a tele
n oastre si p e care T atăl L-a în v iat prin a Sa bun ătate"
(E p isto la că tre S m irn e n i, 7).
S fâ n tu l Iu stin M a rtiru l şi F ilo so fu l, d u p ă ce v o r
b e ş te d esp re sfin ţire a p â in ii şi a v in u lu i, sp u n e:
„ A cea stă h ra n ă n oi o în nu im eu haristie. N u este în gădu it
n im ăn u i să se îm p ă rtăşea scă din ea, dacă nu m ărtu riseşte
credinţa noastră, d acă nu s-a cu răţit şi renăscut prin botez
şi d a c ă nu trăieşte p o triv it leg ii lui lisu s H ristos. D e a lt
fel, n oi nu le luăm ca o p â in e o b işn u ită si ca o b ă u tu ră
obişn u ită, ci, d u p ă cum , p rin cu v ân tu l lui D u m n ezeu ,
C u v ân tu l S-a fă c u t trup şi a lu at trup şi sâ n g e p en tru
m â n tu irea n oastră, tot astfel ni s-a d at în v ăţătu ra că
a ceastă hrană, care, p rin tr-o transform are, hrăn eşte trupul
şi sâ n g ele n ostru, fiin d sfin ţită prin ru găciu n e şi prin
h aru l C u i’ântului, este tru pu l şi sân gele însuşi al Iui lisus
în tru pat. C ăci A p ostolii, în ev a n g h eliile pe care ei în şişi
le-au scris, ne spu n că M â n tu ito ru l le-a p o ru n cit să fa că
ceea ce a fă cu t EI, cân d a lu at p âin ea si, m u lţu m in d, a zis:
S ă fa ceţi aceasta sp re p o m en irea M ea: acesta este trupu l
M eu . A sem en i a lu at si p a h a ru l şi a zis: A cesta este sâ n
g e le M eu " (A p o lo g ia I, 66).
S fâ n tu l Trineu zice: „ lis u s H ristos, lu ân d ceea ce din
fire este pâin e, a b in ecu v â n ta t-o şi a m u lţu m it, zicân d :
192
A cesta este trupu l M eu. A sem en i, a lu at şi p o tiru l şi a

m ărtu risit c ă este sâ n g ele Său, în v ăţân d astfel je r tfa cea
n ou ă a N oulu i Testam ent, p e care B iserica a p rim it-o de la
A p ostoli şi o p red ică în toată lu m ea" (A d v ersu s H a e re -
ses IV , 17). A ltă d ată, co m b ă tâ n d p e ere ticii care
tă g ă d u iesc d u m n e z e ire a lu i H risto s, zice: „ C u m deci
se v o r în credin ţa ei că p âin ea b in ecu v â n tată este trupu l
M ân tu itoru lu i lor, iar p ah aru l sân g ele Lui, d a c ă zic că El
nu este nicidecum F iul C reatorului lu m ii ?“ (Ibid em , 18)
şi ad au g ă: „C u m în drăzn esc ei să sp u n ă că trupu l va p u
trezi si nu va m ai învia, când el s-a h ră n it cu tru pu l şi cu
sân gele D om n u lu i ? C ăci precum pâinea, care este din p ă
m ânt, d u p ă ce se in vocă D u m n ezeu , nu m ai este p âin e
obişn u ită, ci eu haristie, con stân d din d o u ă părţi, una
p ăm ân tească şi alta cerească, tot astfel şi trupu rile noastre,
p rim in d euharistia, nu mai su nt stricăcioase, p en tru că au
n ădejdea în v ierii" (Ibid em , 5).
T e rtu lia n scrie: „ L u ân d pâine, M â n tu ito ru l n ostru a
făcu t-o trupu l Său, zicân d: A cea sta este tru pu l M eu"
(A d v ersu s M a rcio n e m 40), iar a ltă d ată, v o rb in d de
cei ca re se a p ro p ie n ep reg ă tiţi d e sfâ n ta e u h a ristie ,
asea m ă n ă n eleg iu ire a lor cu a iu d eilo r ca re L -au ră s
tig n it p e D o m n u l, şi zice: „Iu deii au ridicat o sin g u ră
d ată m âin ile asu pra lui H ristos, iar aceştia îi sfâşie trupul
în fiecare zi" (D e id o lo la tria 7).
O rig en sp u n e: „N u v ă alip iţi de sâ n g ele an im a lelo r;
ci în văţaţi m ai bin e a cu n oaşte sâ n g ele C u v ân tu lu i şi as
cu ltaţi ce zice El în suşi: A cesta este sâ n g ele M eu , care
pen tru voi se varsă, sp re iertarea păcatelor. C in e este in
trodus în m istere, cu n oaşte trupu l şi sâ n g ele lui D u m
nezeu C u vân tu l. N u stăru im deci asu p ra lu cru rilo r cu
noscute de cei in iţiaţi". Şi cu toată p aza cu ca re trebu ia
să v o rb ea scă d esp re sfin tele tain e în fa ţa ce lo r n e-
m iţiaţi, el scrie că p â in ea a d u să la alta r se p re fa ce,
prin b in e cu v â n ta re , în tr-u n tru p sfin ţit: „ D u p ă ce am
ad resat ru g ăciu n ile si m u lţu m irile n oastre F ăcă to ru lu i a
193
Pr. I O A N M I H Â L C E S C T J
toate, m â n că m p â in ile o ferite, care s-au f ă c u t sau au d e

venit, p rin rugăciune, un a n u m it trup, care, prin sfin ţen ia
sa, are p ro p rieta tea de a sfin ţi p e cei ce-l p rim esc cu v r e d
n icie" (C o n tra lu i C els, III). „ C â n d p r im iţi sfânta h r a n ă
—z ice e l a ltă d ată - si a c este bu ca te n estricăcioase, cân d
g u sta ţi din p â in ea şi din p a h a r u l vieţii, m ân caţi şi beţi
tru pu l şi sâ n g ele D o m n u lu i. A tu n ci D om n u l in tră su b
acop eră m â n tu l vostru . Voi trebuie, dar, să v ă sm eriţi şi să
ziceţi ca su taşul: D oam n e, n u su n t vredn ic s ă intri în casa
m ea".
S fâ n tu l C ip ria n , la a p ro p ie re a u n ei p e rse c u ţii, îi
în d e a m n ă p e c re d in c io şi să se p re g ă te a sc ă d e m a r
tiriu îm p ă rtă ş in d u -s e în fie c a re zi cu sâ n g ele D o m
n u lu i, p en tru ca a stfe l şi e i să fie gata să-şi v erse sâ n
g ele p e n tru cre d in ţă (E p isto la 48). E l îi m u stră p e ce i
ca re s-au le p ă d a t de H r is to s de frica p e rse c u ţie i, şi
d u p ă a ceea se a p ro p ie d e sfâ n ta îm p ărtăşan ie fă ră să
fi fă cu t p e n ite n ţă . „D au n ă v a lă la tru pu l D o m n u lu i -
z ice el - , ceea ce este o a d e v ă r a tă siln icie asu p ra tru pu lu i
şi sân g elu i Său, p ăcătu in d astfel cu g u ra şi cu m âinile fa ţ ă
d e D u m n ezeu m ai m u lt d ecâ t au p ăcătu it tăgăd u in d u -L
p e D om n u l" (E p isto la 57). „C e nelegiuire - scrie F irm i-
lia n , v re d n icu l e p isc o p - , ce n eso co tin ţă din p artea
a c elo r în d răz n eţi care, u z u rp â n d îm p ărtăşirea în ain te de
a - s ifi m ărtu risit p ăcatele şi în ain te de a - ş ifi spălat în tină-
ciu n ea în baia B isericii, p r im esc tru pu l şi sâ n g ele D o m
n ulu i, cân d este scris: O ricin e va m ân ca a c ea stă p â in e şi
v a bea cu n ev red n icie p a h a ru l D om n u lu i, va f i v in ov a t
f a ţ ă de tru pu l şi sâ n g ele D om n u lu i, d u p ă cu m scrie în
E p istola 85 a sfâ n tu lu i C iprian ".
S fâ n tu l D io n isie A le x a n d rin u l d e m o n stre a z ă îm
p o triv a lu i P av el d e S a m o sa ta că: „ sân g ele d ătă to r de
v ia ţă al D om n u lu i H ristos nu este stricăcios, p en tru că nu
este sâ n g ele u n u i om m u ritor ca noi, ci sâ n g ele p rea sfân t
al lui lis u s este un izv or d e p lă ceri p en tru cei care au fe r i
cirea s ă se îm p ă rtă şea scă din e l" .
194
S fâ n tu l M a ca rie cel M are se e x p rim ă în fe lu l u r

m ător: „în Sfânta E uharistie nu este chipu l trupului, nici
im ag in ea sângelui, cum au pretin s u nele spirite, ci este cu
ad ev ărat trupul şi sân gele lui H ristos" (A p o lo g ia co n tra
lu i T e o sten e ).
A c este m ărtu rii, p ro v en in d de la P ă rin ţi şi sc rii
to ri d in p rim e le v eacu ri, su n t d e o se b it de p re ţio a se
p rin v ech im e a lor. E le d o v ed esc p e re m to riu că B ise
rica a cre z u t şi a în v ă ţa t că D o m n u l H risto s este
p re z e n t în ch ip re al în e le m e n te le eu h a ristic e . M ă r
tu riile care u rm e a z ă p ro v in d e la P ă rin ţi şi scriito ri
b isericeşti din v eacu l de au r al B isericii şi d in ce le u r
m ă to a re şi su n t la fel d e p re ţio a se, p rin co re c titu d i
n ea ex p u n erii lor, prin căld u ra cu care su n t su sţin u te
şi p rin m area lo r b o g ă ţie d e am ăn u n te.
în ce p e m cu m ă rtu risire a sfin ţilo r şi d u m n e z e ie ş
tilo r P ă rin ţi ca re au lu at p arte la sin o d u l I ecu m e n ic,
ţin u t la N iceea în an u l 325. „P e sfân ta m a să nu trebu ie
să vedem n u m ai p âin ea şi vin u l p ro ad u cerii, ci, în ălţân d
du h u l n ostru, să în ţelegem cu cred in ţă că acolo se a flă
M ielu l lui D u m n ezeii, cel ce rid ică p ă catele lu m ii, adu s
jertfă de preot şi, prim in d trupul şi p reţiosu l Său sânge, să
credem că su n t sin iboale ale învierii n oastre" (G h elasie al
C izicu lu i, în C o m e n ta riu l a su p ra a cte lo r sin o d u lu i
d in N iceea, 31, 5).
Să-l ascu ltăm ap o i p e sfântu l C hirii al Ie ru sa lim u
lui, ca re z ice a u d ito rilo r săi, d u p ă ce a cita t lo cu rile
p riv ito a re la sfâ n ta e u h a ristie d in sfâ n tu l A p o sto l
Pavel: „ C ân d în su şi Iisu s H ristos a zis d esp re p â in ea p e
care o ţinea în m âin i: A cesta este tru pu l M eu , cin e va în
drăzn i să nu cread ă ? Şi când El în su şi a a sig u ra t şi a zis
despre pahar: A cesta este sângele M eu, cin e va în drăzni să
se în d oiască şi să sp u n ă că acesta nu este sâ n g ele Său ? La
Cana în G alileea, El a sch im b at cân dva apa în vin n u m ai
prin cu v ân tu l Său şi să nu m erite să-l credem p e cu v ân t
că a sch im bat v in u l în sân ge ? D acă, p oftit la o n u n tă tru
195
p ea scă, a fă c u t acea stră lu c ită m inune, f ă r ă ca cin ev a s ă o

f i aşteptat, nu trebu ie să recu n oaştem cu atât m ai m u lt că
a d at p rieten ilo r M irelu i ceresc tru pu l Său spre m â n ca re
si sâ n g ele Său sp re b ă u tu ră ? P en tru care trebuie s ă cre
dem c ă p rim im acestea c a ad ev ăra tu l trup şi sâ n g e a le lui
H ristos. C ăci su b ch ip u l p â in ii El v ă d ă tru pu l Său, iar
su b ch ip u l vin u lu i, sâ n g ele Său, ca, îm p ă rtă şin d u -v ă din
a c est trup şi sân ge, să v ă fa ceţi un trup şi sân ge cu El...
V ă conjur, dar, fraţilor, s ă nu le socotiţi ca p â in e o b iş
n u ită sau ca vin obişnu it, pen tru că ele su n t trupul şi sân
g ele lui H ristos, d u p ă p ro p riile Sale cuvinte. Şi cu toate că
sim ţu rile nu ni le p r e z in tă ca atare, credin ţa s ă v ă co n
v in g ă că este aşa. N u ju d ec a ţi lucrul d u p ă gust, ci cred in
ţa s ă v ă fa c ă să cred eţi cu sig u ra n ţă d ep lin ă c ă v -a ţi în
v red n icit să v ă îm p ă rtăşiţi cu tru pu l si cu sâ n g ele lui
H ristos... S u fletu l v ostru să se b u cu re în D om n u l, fiin d
convins, ca de un lucru fo a r t e sigur, că ceea ce p are och ilor
n oştri p âin e, nu este p âin e, d eşi g u stu l o ju d e c ă astfel, ci
este tru pu l lui lis u s H ristos. Şi ceea ce p a re och ilor n oştri
vin, nu este vin, d eşi g u stu l îl socoteşte vin, ci este sân gele
lu i lis u s H risto s" (C a te h e z a 22).
S fâ n tu l G rig o re d e N y ssa sp u n e: „ C red cu d rep t
cu v ân t c ă pâinea, sfin ţită prin cu vân tu l lui D u m n ezeu , se
sch im b ă în tru pu l lui D u m n ezeu C u vân tu l, căci ac ea stă
p âine se sfinţeşte — cum zice A postolul — prin cu vân tu llu i
D u m n ezeu şi p rin ru g ăciu n e, nu în aşa f e l c ă d ev in e
tru p u l C u v ân tu lu i câ n d se m ăn ân că, ci se sch im b ă în tr-o
clip ă p rin cu v ân t în tru pu l lui lisu s H ristos, cum a zis El
în su şi: A cesta este tru p u l M e u " (M a rele c u v â n t ca te-
h etic, 37).
S fâ n tu l A m b ro z ie a l M ila n u lu i, a d re sâ n d u -se
n eo fiţilo r, zice: „ L u aţi seam a, v ă rog, voi cei ce trebuie să
v ă îm p ă rtăşiţi acu m , care este su p erioară: h ra n a p e care
D u m n ezeu a d at-o isr a eliţilo r în p u stie, n u m ită şi pâin ea
îngerilor, sau trupu l lui lis u s H ristos, care este trup al în
su şi C elu i ce este v ia ţa ? M a n a care a căzu t din cer sau
196
ceea ce este m ai p resu s de cer ?... A p ă a cu rs din stân că

p en tru israeliţi, d ar p en tru voi cu rg e din în su şi listis
H ristos... H ran a şi bău tu ra L egii celei v ech i erau n u m ai
în ch ip u iri şi um bre, d ar h ran a şi b ău tu ra de care vorbim
noi su n t adevăru l. D acă ceea ce ad m ira ţi era n u m ai u m
bră, cu cât m ai m are trebuie să f i e lu cru l a cărui u m bră v ă
p are atât de m in u n a tă ! L u m in a este m ai b u n ă d ecâ t u m
bra, ad evăru l, decât în chipu irea şi tru pu l F ăcă to ru lu i
cerului, d ecât m ana care a căzu t din cer. D a r veţi zice,
poate: C um m ă în credin ţez că este tru pu l lui H ristos ceea
ce p rim esc, căci eu v ăd altceva ? A cea sta vreau s-o d o v e
desc. N e stau la în d em ân ă o m u lţim e de exem ple, ca să
arătăm că ceea ce se p rim eşte din sfân tu l a lta r nu este n i
cidecu m ceea ce s-a fă c u t de natură, ci ceea ce s-a sfin ţit
prin b in ecu v â n tare şi că b in ecu v â n tarea este m ai p u ter
n ică d ecât n atura, pen tru c ă ea sch im b ă în săşi natura.
M oise ţin ea în m â n ă un toiag, p e care-l a r u n că jo s şi s-a
fă c u t şarpe. A poi, apu cân d şarpele de coadă, toiagul îşi lu ă
form a şi n atu ra din tâi... D a că sim p la b in ecu v â n tare a
unui om a av u t p u terea să schim be natura, ce să zicem de
bin ecu v ân tarea du m n ezeiască, în care în seşi cu v in tele
M ân tu itoru lu i lu crează tot ce se face acolo ? Căci taina p :
care o p rim iţi s-a săvârşit prin cu vin tele lui lisu s H ristos.
D acă cu v ân tu l lui Ih e a p u tu t face să se coboare fo c din
cer, cu v ân tu l lui lisu s H ristos să nu p o a tă sch im b a fir e a
lu cru rilor create ? A ţi citit în istoria creării lu m ii că
D u m n ezeu a zis si toate lu cru rile s-au fă c u t şi a p oru n cit
si s-au creat. D a că deci cu vân tu l lui lisu s H ristos a p u tu t
face din n im ic ceea ce nu era încă, nu va p u tea el schim ba
în alte fir i cele ce ex istă deja ? F iin d că nu se p oa te tăgădui
că este m ai greu a da fiin ţ ă lu cru rilo r care n -au fiin ţ ă
d ecât a sch im b a fir e a celor ce au fiin ţă . D ar p en tru ce re
cu rgem la asem ăn ări ? S ă ne slu jim d e ex em p lele p e care
D u m n ezeu în su şi ni le p ro cu ră şi s ă stabilim ad ev ăru l
tainei sfin tei eu h aristii prin ex em p lu l în tru p ării M â n tu i
torului. N aşterea lui lisu s H ristos din S fân ta F ecio ară
197
M arin n u rm at cursul ob işn u it al fir ii ? Este afară de în d o

ia lă că ordin ea fir e a s c ă n-a fo s t observată, fiin d c ă om ul n-a
a v u t n ici o p a r te la această n a ştere. E ste deci lim pede c ă a
f o s t îm p o triv a ordin ii fir e ş t i ca o fe c io a r ă să f i e m am ă.
T ru p u l p e c a re n oi îl p ro a d u cem în a c ea stă sfâ n tă tain ă
e s te acelaşi c a re s-a n ăscu t din F ecio ara M arin. P en tru ce
cău taţi, dar, o rd in ea firea sc ă în p ro a d u cerea tru pu lu i lui
lis u s H ristos în eu h aristie, c â n d este îm potriva ord in ii
fir e ş t i că A cela şi M â n tu itor S-n n ăscu t din tr-o fe c io a r ă ?
A d ev ă r a tu l tru p al lui lis u s H risto s a fo s t răstign it si în
g ro p at. A ici avem , nşndnr, în tr-a d ev ăr taina trupului Său.
lis u s H ristos în su şi n zis: A cestn este trupul M eu. în a in te
d e sfin ţirea ca re se fa c e cu cu v in tele cereşti, se d ă acestu ia
un alt n um e, iar d u p ă sfin ţire se n u m eşte tru pu l lui lis u s
H ristos. El z ice de a sem en ea : A cesta este sân gele M eu.
În a in te de sfin ţire se n u m eşte altfel, ceen ce este în potir,
iar d u p ă sfin ţire se n um eşte sâ n g ele lui H ristos. Şi cân d vi
s e dă, voi ră sp u n d eţi „A m in ', n dică „ ad ev ărn t" . C redeţi,
dar, cu adevărn t din in im ă ceen ce m ărtu risiţi cu g u ra şi
s im ţă m in tele v o a stre lă u n trice s ă fie la f e l cu cu vin tele
v o a s tr e“ (D e sp re sfin te le ta in e , IX ).
M a g istra l este sfâ n tu l Io a n G u ră de A u r: „ S ă ne
su p u n em deci lui D u m n ezeu în toate lucrurile, zice el. S ă
n u -L con trazicem nici chiar cân d ceea ce ne p oru n ceşte El
p a r e că e p o triv n ic id eilo r si 'vederilor n oastre. C u vân tu l
Său treb u ie p refera t sim ţu rilo r şi g â n d u rilo r n oastre. S ă
ap lică m acu m ac est p rin cip iu la sfin tele taine. S ă nu ne
u ităm la ceea ce se în fă ţişe a z ă o c h ilo r noştri, ci la cu v ân
tul Său, căci El nu este su p u s g reşelii, p e cân d sim ţu rile
n oastre su n t ex p u se am ăgirii. F iin d că deci C u vân tu l zice:
A cesta este tru pu l M eu , să n e su p u n em , să credem şi să
ved em acest trup cu och ii su fletu lu i, căci lisu s H ristos nu
n e-a d a t n im ic sen sibil, ci, su b lu cru rile sen sibile, n e în
fă ţ iş e a z ă ceea ce se pon te v ed ea n u m ai cu du hu l. S un t
atâţia în tim pul de f a ţ ă care zic: A ş vrea s ă v ăd chipul, în
fă ţişa re a , v eşm in tele lu i H ristos. Intă c ă le ved eţi, c ă v ă
198
atin g eţi ch iar de El, că-L m âncaţi. V reţi să -l v edeţi v eş

m in tele, şi El vi se d ă p e S in e însuşi, nu n u m ai ca să-L
vedeţi, ci şi ca să-L pipăiţi, să-L m âncaţi, să-L p rim iţi în-
lău n tru l vostru ... N em u lţu m it c ă S-a fă c u t om , c ă a su fe
rit batjocuri, El a v ru t în că s ă Se am estece şi s ă Se u n ească
cu v oi în aşa f e l în cât s ă fiţ i un sin g u r trup cu El şi nu
n um ai prin credinţă, ci efectiv şi în realitate. A cela de care
în gerii se cu trem u ră văzân du-L , din cauza strălu cirii care
rad iaz ă din p erso an a Sa, ne h ră n eşte cu fiin ţ a Sa. A m es
tecăm fiin ţa n o a stră cu a L ui şi ne fa c e m un sin g u r trup,
o sin g u r ă ca rn e cu El. C ine va p ov esti m in u n ile D o m n u
lui ? C ine va vesti cum se cu vin e lau dele S ale ? C e p ăsto r
şi-a h răn it v reod ată oile cu propria sa carn e 1 Şi ce vorbesc
de p ăsto r ? M a m ele în seşi îşi dau câ teo d ată copiii la doici
străine, iar El nu su feră ca ai Săi să f i e trataţi aşa, ci îi
n u treşte El în suşi cu p ro p riu l Său sân ge, şi-i alip eşte ...
lisu s H ristos, care od in io ară a fă c u t aceste m in u n i la cina
lu ată cu A p ostolii Săi, este acelaşi care fa c e si azi aceleaşi
m inuni. N oi su n tem slu jitorii Săi, iar El sfin ţeşte cele
p u se în ain te şi le sch im b ă în tru pu l şi sâ n g ele Său"
(O m ilia 8 2 la M atei).
S fâ n tu l C h irii al A lex a n d rie i şi P ă rin ţii a d u n a ţi Ia
sin o d u l local d in A lex an d ria, ţin u t în an u l 430, se e x
p rim ă a stfel în E p isto la către N esto rie: „ N oi ad u cen
în b iserică o je r t fă n esân geroasă, ne ap rop iem de b in ecu
v ân tarea m istică şi ne sfinţim , îm părtăşin du -n e cu sfântu l
trup şi cu p reţiosu l sân ge al lui lisu s H ristos, R ă scu m p ă
rătoru l tuturor. C ăci noi nu m ân căm tru pu l Său ca un
trup de rând, n ici ca al unui om sfin ţit sau u n it cu C u
vân tu l prin v red n icia sa, ci cu ad ev ăratu l trup al C u v ân
tului, care S-a fă c u t om p en tru m ân tu irea n o a s tră " .
F ericitu l Iero n im zice d e asem en ea : „E ste a tâ t de
m are d eoseb ire în tre p âin ile p u n erii în ain te si tru pu l lui
lisus, ca între u m bră şi lum ină, ca între im agin e şi adevăr,
ca între chipu rile lu cru rilor viitoare şi ceea ce era în făţişat
în acele chipu ri" (C o m en tariu asu p ra cap . I din E p is
199
tola c ă tre T it). Iar altă d a tă zice: „în ţelegem că p âin ea

p e c a re a frâ n t-o M â n tu itoru l şi a dat-o u cenicilor S ăi este
tru p u l M â n tu itoru lu i n ostru , p en tru c ă El în suşi a spus:
A cesta este tru pu l M eu. M o is e n-a dat adevărata p âin e, ci
aceastn a d a t-o D om n u l lis u s , care a şezu t la cin ă şi este
În su şi cina, care a m âncat si este m ân cat" (E p istola către
H ed ib ia).
U n a lt a p u sea n , F e ric itu l A u g u stin sp u n e: „N oi
p rim im cu in im ă şi cu g u r ă cred in cioa să p e M ijlo citoru l
între D u m n ezeu si oam en i, p e lisu s H ristos, D u m n ezeu şi
om, care n e dă trupul Său să-l m âncăm si sân gele Său să-l
bem, d eşi p are m ai g ro az n ic să m ănânci carnea cu iva decât
să-l ucizi, şi să bei sânge om en esc decât să-l verşi" (C artea
II îm p o triv a d u şm a n u lu i re g ilo r şi al p ro o ro cilo r).
A ltă d ată, tâlcu in d c u v in te le : „E ra p u rta t în m âin ile
sale", d in c a rte a în tâ i a R e g ilo r, zice: „C um ar pu tea
fa c e acesta un om ? Şi cin e o p oa te înţelege, fraţilor ? Cine,
oare, este om u l care să se p o a tă p u rta p e sin e în su şi în
m âini ? O rice om p oate fi p u rta t de m âin ile altuia, d ar n i
m en i nu p o a te fi p u rta t d e în seşi m âin ile sale. N u vedem
cum s-a r p u tea în ţeleg e a c ea sta literal d esp re D avid, d ar
d esp re lisu s H ristos, da. El era p u rta t de p ro p riile Sale
m âini, câ n d a frâ n t p â in ea şi a zis: A cesta este trupu l
M eu. C ăci atu n ci p u rta în m âin i tru pu l Său" (C u v â n
ta re a la p sa lm u l 33).
T re ce m p e ste m u lţi a lţi P ărin ţi şi scriito ri b is e ri
ce şti şi ne o p rim la c e l d in u rm ă P ărin te al B ise ricii
d in R ăsărit, la sfân tu l lo a n D am asch in u l, care în ce le
b ra sa D o g m a tică a a v u t p rile ju l să se p ro n u n ţe d e
m ai m u lte o ri în a c e a stă ch e stiu n e . A stfe l, el zice
o d a tă : „ D a că cu v â n tu l lui D u m n ezeu este eficace; d acă
D o m n u l a fă c u t tot ce a v oit; dacă a zis: „ S ă se fa c ă lu
m in ă", şi lu m in a s-a fă c u t , „ S ă se fa că tărie", şi tăria s-a
făcu t; d a c ă ceru rile s-au fă c u t prin cu v ân tu l g u rii S ale şi
toată tăria lor prin su flarea g u rii Lui; d acă ceru l şi p ăm ân
tul, apa, fo c u l, aeru l şi tot ce este bun în lu m e s-a fă c u t
200
prin cu v ân tu l lui D u m n ezeu , cum a fo s t fă cu t şi om ul,

această m in u n ată creatură; dacă C u vân tu l lui D u m n ezeu
S-a fă c u t om , p en tru că aşa a voit, si d a c ă El a lu at trup
din cu ratu l si n ep rih ăn itu l sâ n g e al m a icii Sale, p u ru rea
Fecioara, pen tru ce n -ar pu tea fa c e din p âin e trupul Său şi
din vin, am estecat cu apă, sân gele Său ? La în cepu t D u m
nezeu a zis: „ S ă dea p ăm ân tu l iarb ă v e r d e " si, fiin d udat
de p lo ile cerului, el d ă iarbă în toate zilele, prin p u terea şi
p rod u ctiv itatea acestu i cuvânt. Tot D u m n ezeu este C el ce
zice: „ A cesta este trupu l M eu " si „ A cesta este sân g ele
M eu " (E x p u n ere a cre d in ţe i o rto d o x e , c a rte a IV , cap .
13). A ltă d ată, el zice: „P âin ea şi v in u l nu su n t n icid e
cum în ch ip u irea trupu lu i şi a sâ n g elu i lui Iisu s H ristos,
fe r e a s c ă D u m n ezeu !, ci în suşi tru pu l lui Iisu s H ristos,
unit cu D u m n ezeirea. El n-a zis: „A cesta este în chipu irea
tru pu lu i M eu ", ci „A cesta este tru pu l M eu ". D a că unii,
ca de p ild ă sfâ n tu l Vasile, au n u m it p âin ea şi v in u l pre-
în ch ip u iri sau im agin i ori fig u r i ale tru pu lu i şi sân g elu i
lui Iisu s H ristos, n-au zis aceasta despre p âin e şi vin du p ă
sfinţire, ci în ain te de sfin ţirea lor" (Ib id em ).
P ărin ţii sin o d u lu i V II ecu m e n ic au a p ro b a t sc ri
so a rea d ia co n u lu i E p ifan ie, în c a re se sp u n e: „N ici
unul d in tre A p o sto li sau d in tre ilu ştrii Părinţi, care su nt
ca nişte trâm biţe ale S fân tu lu i D uh, n-a n u m it în chipu ire
a tru p u lu i lui Iisu s H ristos je r tfa n esân g eroasă, care se
să v ârşeşte sp re ad u cerea-am in te de p a tim ile si de toate
tainele Sale. C ăci D om nu l nu i-a în văţat să v orbea scă a st
fel, n ici s ă m ărtu risească a c ea stă credin ţă, ci le sp u n e în
E vanghelie: „ D a că nu veţi m ânca trupul F iului O m u lu i şi
nu v eţi bea sân gele Lui, nu veţi in tra în îm părăţia
cerurilor. C in e m ă n â n că trupu l M eu şi bea sâ n g ele M eu
răm ân e în M in e si Eu în el. Şi lu ân d p â in ea şi b in ecu
vân tân d -o, a fr â n t - o si a zis: „L u aţi, m ân caţi, acesta este
trupu l M eu ". A sem en ea, lu ân d şi p a h a ru l şi bin ecu v ân -
tându-l, a zis: „B eţi dintru acesta toţi. A cesta este sân gele
M eu, al L egii celei noi, care pen tru m u lţi se v arsă spre
201
Pr. Î O A N M 1HĂLCESCU
ierta rea p ăcatelo r" . El n -a z is: „ L u a ţi si m âncaţi, a c ea sta

este în ch ip u irea tru pu lu i M e u ..." . E ste, dar, lim p ed e c ă
nici M â n tu ito ru l, nici A p o sto lii, n ici sfin ţii P ărin ţi n-au
n u m it im ag in e jertfa n esân g eroasa p e care o aduce preotu l,
ci au n u m it-o în su şi tru p u l şi în su şi sâ n g ele D om n u lu i.
Elem entele cuharistice se n u m esc preînchipuiri sau antitipuri
înainte de a f i sfinţite, dar d u p ă sfinţire se numesc, su n t şi se
m ărtu risesc trup şi sânge" (L ab be, VIII, col. 837).
In te re sa n t e ste şi c e e a ce sp u n e sfâ n tu l N ich ifo r,
p a tria rh u l C o n sta n tin o p o lu lu i, la în cep u tu l v e a c u lu i
IX: „ C in e nu se va m in u n a d e n ebu n ia şi de n estatorn icia
ico n o cla stu lu i ? A d in ea o ri m ă rtu risea că ne îm p ărtăşim
cu a d ev ăra tu l trup al lui lis u s H ristos, şi acum dă îm p ă r
tăşirii n u m ele d e im agin e. S e p o a te în chipu i o m ai m are
n erozie decât aceasta, de a z ic e d esp re acelaşi lucru c ă este
cu a d ev ăra t tru pu l lui D u m n ezeu şi totodată că este im a
g in ea lu i ? N o i nu n um im n icid ecu m aceste daru ri im a g i
n i sau fig u r i, cu toate că se săvârşesc în chip sim bolic, ci
în su şi tru pu l lui H risto s cel u n it cu D u m n ezeirea. El în
su şi a zis: „ D a c ă nu veţi m â n ca tru pu l F iu lu i O m u lu i si
nu v eţi bea sân g ele Lui, nu v eţi avea v ia ţă în v oi" . Şi aces
ta l-a d a t u cen icilo r Săi, z icâ n d : „ L u a ţi şi m ân caţi tru p u l
M eu " , ia r n u " în ch ip u irea tru p u lu i M eu ". Căci, p recu m
E l a lu at trup din S fân ta F ecio a ră şi — d acă este în gădu it
s ă lăm u rim aceste lu cru ri p rin tr-o a sem ăn are o m en ea scă
— p recu m p âin ea şi vin ul, am estecat cu apă, se p refac în
ch ip fir e s c în trup şi sâ n g e în cei ce le m ă n â n că şi beau, si
nu se f a c un trup d eoseb it, tot astfel aceste elem en te se
p r efa c în chip su p rafiresc, p rin ru g ăciu n ea p reo tu lu i şi
p rin co bo rârea S fân tu lu i D u h p este ele, în tru pu l şi sâ n
g e le lu i lis u s H ristos. A c ea sta cu p rin d e ru g ăciu n ea p r e o
tu lu i şi nu în ţelegem p rin aceasta că a r f i d o u ă trupuri, ci
cred em c ă este u nu l şi acelaşi trup. D acă elem en tele tainei
su n t n u m ite uneori p reîn ch ip u iri sau fig u ri, li se d ă acest
n u m e înainte de sfinţire, iar nu du pă aceea" (A ntirretic II).
202
M ă rtu riile P ărin ţilo r şi scriito rilo r b ise rice şti, c i

tate p â n ă aici şi care s-ar p u te a în m u lţi la n esfârşit,
su n t o d o vad ă co n v in gătoare că B iserica d in cele d in
tâ i o p t v ea cu ri creştin e a p ăstrat şi a a p ă ra t îm p o tri
v a p o triv n icilo r în v ă ţă tu ra d esp re p re z e n ţa re a lă a
M â n tu ito ru lu i în eu h aristie, aşa cu m a m o şten it-o de
la sfin ţii A p o sto li.
** *
în cu rsu l v ea cu rilo r u rm ăto are , B ise ric a a p ă stra t

şi a ap ărat cu h o tărâre acest sfân t p atrim o n iu . A stfel,
a tu n ci cân d că lu g ă ru l B ere n g a r de T o u rs (în a d o u a
ju m ă ta te a v e a c u lu i XI) a tă g ă d u it p re z e n ţa re a lă a
M â n tu ito ru lu i în sfân ta eu h aristie , în tre a g a B iserică
d in A p u s s-a rid ica t îm p o triv a lu i, s-au ţin u t m ai
m u lte sin o a d e şi ră tă cirea b e re n g a ria n ă a fo st c o n
d a m n a tă. M a i târziu , cân d re fo rm a to rii L u th er,
C alv in , Z w in g li şi u rm a şii lor au a ta c a t d in n o u în
v ăţătu ra d esp re p rezen ţa reală, am b ele B iserici - atât
ce a p a p a lă , câ t şi ce a o rto d o x ă, ca re erau acu m d es
p ărţite - au u itat de ceea ce le d eo se b ea şi au o sân d it
în tr-u n g las ră tă cire a re fo rm a ţilo r. B ise ric a p a p a lă a
făcu t a ceasta în sino d u l d in T rid en t, iar cea o rto d o x ă
m ai în tâi prin glasu l au torizat al p atriarh u lu i Ierem ia
al C o n stan tin o p o lu lu i, în ră sp u n su rile sale către teo
lo g ii p ro testa n ţi, iar m ai târziu , cân d o tra v a p ro te s
tan tă s-a stre c u ra t în M ă rtu risire a de cre d in ţă a lu i
C hirii Lucaris, prin d eciziile sin o ad elo r din Iaşi şi din
Ieru salim , în tem eiate pe M ărtu risirile d e cred in ţă ale
v re d n icilo r ierarh i, m itro p o litu l P etru M o v ilă al
C hievu lu i şi p atriarh u l D ositei al Ieru salim u lu i. P ân ă
astăzi aco rd u l d in tre B iserica p a p a lă şi ce a o rto d o x ă,
p riv ito r la a ce st p u n ct de cred in ţă, a ră m a s n eclin tit,
ceea ce în sea m n ă că în v ăţătu ra d esp re p re zen ţa reală
n-a p u tu t lu a n a şte re d u p ă d e sp ă rţire a B ise ricilo r
203
I>r. I O A N M IH Â LC ESCU
(1054) - p e n tru că în a c e s t caz, d acă s-ar fi iv it în

R ă să rit, n -a r fi p rim it-o A p u su l, iar d acă s-a fi iv it în
A p u s, n-ar fi îm b ră ţiş a t-o R ă să ritu l - , ci a fo st o
m o şte n ire co m u n ă p rim ită d e la M â n tu ito ru l, tra n s
m isă d e s fin ţii A p o sto li şi p ă stra tă d e B ise ric a p ri
m e lo r o p t v ea cu ri.
C red in ţa de to td eau n a a Bisericii în p rezen ţa rea lă
a D o m n u lu i în sfâ n ta e u h a ristie se v ed e şi d in ru g ă
c iu n ile care p re m e rg şi u rm e a z ă sfin ţirii elem e n te lo r
e u h a ris tic e şi d in felu l c u m se p rim eşte de c r e d in
cio şi sfâ n ta îm p ă rtă şa n ie . T o a te litu rg h iile - şi se ştie
c ă o rig in e a lo r u rcă p â n ă la sfin ţii A p o sto li, că ci
av em o litu rg h ie d e la sfâ n tu l e v a n g h e list M a rcu şi
u n a d e la sfâ n tu l A p o sto l la co v , ru d a D o m n u lu i -
au a se m e n e a ru g ă ciu n i. C ită m câtev a din litu rg h ia
sfâ n tu lu i lo a n G u ră d e A u r, ca cea m ai d es în tre
b u in ţa tă în B ise ric a n o a stră o rto d o x ă. în ru g ă c iu n e a
d in a in te d e im n u l h e ru v im ic , p re o tu l ro ste şte , în tre
a lte le , şi cu v in te le : „ ...ln d c stu lea z ă -m ă cu p u terea
S fân tu lu i Tău D uh, ca, îm brăcat fiin d cu daru l preoţiei, să
stau în ain tea sfin tei T ale m ese acesteia şi să je r tfe s c sfâ n
tul si p rea cu ratu l Tău tru p şi sâ n g e" . în a in te d e a se
îm p ă rtă şi, p re o tu l fa ce m ă rtu risire a : „ în că cred că
acesta este în su şi p rea c u ra t tru pu l Tău si acesta este în
su şi scu m p sâ n g ele T ău ", iar cân d se îm p ă rtă şe şte ,
zice: „ C in stitu l si p rea sfân tu l trup al D om n u lu i şi D u m
n ezeu lu i şi M â n tu ito ru lu i n ostru lisu s H ristos, se d ă mie,
p reotu lu i (hl), spre iertarea p ă c a telo r şi sp re v iaţa de veci"
şi „ M ă îm p ărtăşesc eu, p reo tu l (N), cu cin stitu l si sfân tu l
sâ n g e al D om n u lu i, D u m n ez eu lu i şi M â n tu ito ru lu i n o s
tru lis u s H ristos, sp re ierta rea p ă c a telo r şi sp re v ia ţa de
v eci" . în sfârşit, d u p ă ce s-a îm p ă rtă şit, p re o tu l
m u lţu m e şte S fin te i F e cio a re , zicân d : „ ...M u lţu m esc
ţie, c ă m -ai în v red n icit p e m in e, n evred n icu l, a f i p ărta ş
p rea cu ratu lu i trup si scu m p u lu i sân g e al F iu lu i tă u " .
A c e ste ru g ă c iu n i a ra tă că în to td e a u n a ce i ca re au
204
să v â rşit şi ce i care au p rim it sfâ n ta îm p ă rtă şa n ie au

crez u t n ec lin tit că se îm p ă rtă şe sc cu în su şi tru p u l şi
sâ n g ele D o m n u lu i, cu alte cu v in te, că D o m n u l este
d e faţă în ch ip real în p â in ea şi v in u l eu h aristie .
R esp e ctu l şi v en e ra ţia d eo se b ită cu c a re c re d in
cio şii au p rim it şi p rim esc sfân ta îm p ă rtă şa n ie su n t
de a se m en ea o d o v ad ă d e în a lta sfin ţe n ie a a ce ste i
sfinte taine şi că cel care o p rim eşte cred e cu ad ev ărat
că se îm p ă rtă şe şte cu a d ev ă ra tu l tru p şi sâ n g e al lu i
lisu s H risto s, cu m o sp u n ea d eja la sfârşitu l v ea cu lu i
IV sfâ n tu l C h irii al Ie ru sa lim u lu i a u d ito rilo r săi:
„ A p rop iin du -te, să nu m ergi cu m âin ile în tinse, n ici cu
degetele răsfirate, ci pu n e m âna stân g ă ca tron celei drepte,
ca cea care are să p rim ească pe îm păratul şi, în covoin d p al
ma, p rim eşte tru pu l lui H ristos, răsp u n zân d : A m in . Şi
d u p ă ce ţi-ai sfin ţit och ii de p riv irea sfâ n tu lu i trup, în-
ghite-l, lu ân d seam a să nu se risipească v reo p ărticică din-
tr-însul, că, de vei lăsa să-ţi cadă ceva jo s, să socoteşti că ai
p ierd e un m em bru (al trupu lu i); ci spu n e-m i, te rog, d acă
ţi-ar da cin eva nişte p r a f de aur, n-ai avea m are g rijă s ă nu
se p ia rd ă n im ic din el si să f i i astfel în p a g u b ă ? Nw vei
lua, dar, seam a cu atât m ai vârtos s ă n u -ţi ca d ă ceva jo s,
f i e şi n u m ai o fă râ m itu ră , din ceea ce este cu m u lt m ai
sem n p d ecât au ru l si decât p ietrele scu m p e ? Ia r d u p ă îm
p ărtă şirea cu tru pu l lui H ristos, a p rop ie-te şi de p otiru l
sân g elu i, nu cu m âin ile în tinse, ci plin d e s fia lă şi de res
pect, ca să te sfin ţeşti bân d si din sân ge, si zicân d : A m in .
Şi cât tim p în că buzele îţi vor f i u m ede de el, atinge-l cu de
getele şi sfinţeşte cu el ochii şi fru n tea si celelalte organ e ale
sim ţu rilor. în sfârşit, aşteptân d ru g ăciu n ea (preotu lui),
m u lţum eşte lui D um nezeu, care te-a în vredn icit să f i i p ă r
taş u nei tain e atât de m ari" (C ateh eza V m istag o g ică ).
în fin e, a cu z a ţia p e care p ă g â n ii o a d u cea u cre ş
tin ilo r d in p rim e le v ea cu ri că ei, în a d u n ă rile lo r se
crete, ar în ju n g h ia şi ar m ân ca u n co p il, este ia ră şi o
d o v a d ă stră lu cită că şi a tu r c i ex ista cre d in ţa că în
205
s fâ n ta e u h a ristie c re ştin u l p rim e şte a d e v ă ra tu l trup

şi sâ n g e a l M â n tu ito ru lu i. A c e st lu cru n e în ţe le g â n -
du-1 p ă g â n ii, îi so co te a u p e creştin i m â n că to ri de
copii.
D e sp re ch ip u l în ca r e este de faţă cu a d e v ă ra t sau
real D o m n u l H ristos în sfâ n ta eu h aristie, B ise ric a
n o a stră şi ce a ro m a n o -c a to lic ă , u rm â n d e x e m p lu l
sfin ţilo r P ă rin ţi, în v a ţă c ă a ce a sta se face p rin trans-
substan ţiere sau p refacere, ad ică: p rin ru g ă c iu n e a
p re o tu lu i şi p rin ch e m a re a şi v en irea S fâ n tu lu i D uh,
p â in e a şi v in u l se p re fa c în în su şi tru p u l şi sâ n g e le
D o m n u lu i, ră m â n â n d d in ele n u m ai form a e x te
rio a ră sau în fă ţişa re a d e p â in e şi d e vin.
A c e a s ta re ie s e lim p e d e d in cu v in te le M â n tu ito
ru lu i p rin care a a şezat a c e a stă sfân tă taină, căci, d eşi
El a v e a în sfin te le S a le m â in i p â in e şi vin, n -a zis:
„ A c ea stă p â in e este trupu l M eu “ sau „A cest vin este sân
g e le M e u “, ci d e sp re p â in e a zis: „ A cesta este tru pu l
M e u “ şi d esp re vin: „ A cesta este sân g ele M eu " , fă ră să
m a i p o m e n e a sc ă n u m e le p â in ii şi al v in u lu i, ce e a ce
în sea m n ă că ele nu m ai ex istau d ecât ca în făţişare, iar
lo c u l lo r îl lu a se ră tru p u l şi sâ n g e le D o m n u lu i.
La fel au în v ă ţa t şi sfin ţii P ărin ţi, cu m se v e d e din
m u lte d in tre cita te le d e m a i su s şi în d e o se b i d in cele
a le s fin ţilo r C h irii al Ie ru sa lim u lu i, G rig o re d e N y s-
sa, lo a n D a m a sc h in u l şi N ich ifo r, p re cu m şi d in u r
m ă to a re le : „N u om u l fa c e ca cele p u se în ain te s ă se
sch im b e în trupu l şi sâ n g ele lui H ristos, ci în su şi H ristos,
care S-a răstignit pentru noi - zice sfân tu l lo an G u ră de
A u r. L ocu l L ui îl ţin e p reo tu l, care rosteşte acele cu vin te,
iar p u terea si h aru l vin de la D u m n ezeu . „A cesta este tru
p u l M e u “ zice el. A c est cu v ân t p refa ce cele p u se în ain te"
(O m ilia I d esp re tră d a re a lu i Iu d a). „N u orice p â in e -
z ic e F e ricitu l A u g u stin - , ci p âin ea care p rim eşte b in e
cu v ân ta rea lui H ristos se fa c e tru pu l Lui" (C u v â n ta re a
234). Iar sfâ n tu l lo a n D a m a sc h in u l zice: „S fân ta F e
206
cio ară a în trebat p e în geru l care-i v estise taina în tru pării:

„ Cum va f i aceasta, căci nu ştiu de bărbat ?", şi îngerul i-a
răsp u n s: „ D u h u l S fân t Se va p o g o r î asu p ra ta şi p u terea
C elu i P rea în a lt te va um bri". A sem en ea şi v oi în trebaţi:
„ Cum se fa c e pâin ea trupul lui H ristos şi vin ul, am estecat
cu apă, sâ n g ele Lui ?". Vă răspu n d: S fân tu l D u h in ter
vin e şi fa c e lu cru ri care su n t m ai p resu s de cu vân tu l şi de
cu getul nostru... A cest trup este cel care s-a unit în tr-ade-
v ă r cu D um nezeirea, acelaşi care s-a n ăscu t din Sfânta F e
cioară. N u c ă trupul, care s-a în ălţat la cer, s-a r p o g o r î
acum , ci pâin ea şi vinul se schim bă în trupul şi sân gele lui
D u m n ezeu -O m u l. D acă v reţi să ştiţi cum se fa c e aceasta,
v ă este de ajun s să auziţi că se fa c e prin S fân tu l D uh, cum
prin acelaşi S fân t D uh, M â n tu itoru l a lu at trup din sâ n
g ele S fin tei F ecioare, m aica Sa. N u p u tem cu n o aşte altce
va în ac ea stă taină, decât că cu vân tu l lui D u m n ezeu este
adevărat si atotpu ternic şi că fe lu l în care se săvârşeşte este
m ai p resu s de p ricep erea om en ească. T otuşi, se p oa te
sp u n e că, p recu m p âin ea care slu jeşte de h ra n ă om u lu i si
vinul, am estecat cu apă, care-i serveşte de bău tu ră, se p r e
fa c în su bstan ţa trupului şi a sân g elu i său, tot astfel, prin
ch em area şi ven irea S fân tu lu i D uh, p â in ea şi vin ul,
am estecat cu apă, se prefac în trupul si sân gele D om nului,
într-un chip cu totul su pran atu ral" (E x p u n ere a cred in
ţei o rto d o x e, ca rtea IV, cap. 13).
F a p tu l că elem e n te le e u h a ristic e se tra n ssu b -
sta n ţia z ă sau se p re fac în tru p u l şi sâ n g e le D o m n u
lui, este u n a d ev ă r p e ca re treb u ie să-l p rim im , să-l
cred em şi să-l m ărtu risim , p en tru că re zu ltă lim p ed e
d in c u v in te le M ân tu ito ru lu i şi d in în v ă ţă tu ra sfin
ţilo r P ă rin ţi şi a B ise ricii d e m ai tâ rz iu , cu m se în v e
d erea z ă d in ritu a lu l tain ei sfin tei eu h a ristii; d ar cu m
a n u m e se fa ce tra n ssu b sta n ţiere a este m ai p re su s d e
p u te rea d e p rice p e re a m in ţii n o a stre , d u p ă cu m am
v ă z u t că sp u n e sfân tu l Io an D a m a sch in u l şi d u p ă
cu m m ă rtu risesc şi alţi P ă rin ţi b iserice şti. „A în treba
207
Pr. I O AN M IH Ă L C E SC U
„ Cum ?" este ceva cu totul iu d aic - zice sfântu l C h irii al

A le x a n d rie i - şi p ric in ă a celu i din u rm ă chin, căci su n t
v in o v a ţi de n eleg iu irile cele m ai g rele cei care în d răzn esc
s ă atace pe P rea în a ltu l C reator al tu tu ror lu crurilor, prin
n ec red in ţa lor, si ca re c u te a z ă s ă p u n ă în tr eb a rea
„ C u m ? “ f a ţ ă d e cele ce El v rea să facă. S piritu l n ecio p lit
şi n esu p u s lea p ă d ă ca n e o b işn u it tot ce stă m ai p resu s d e
p u terea sa de p ric ep ere. în d ră z n e a la sa o a rb ă îl d u ce la
m â n d rie n ebu n ă... Iu d eii trebuiau s ă p rim ea sc ă f ă r ă
şo v ăire cu v in tele M â n tu ito ru lu i, a căru i virtu te d iv in ă o
a d m ira seră d e m ai m u lte ori, ca şi n eîn vin sa Lui p u tere
asu p ra naturii, p e care o arătase prin m in u nile Sale. Şi to
tuşi, ia tă -i p u n â n d lu i D u m n ezeu n ebu n easca în treba re
„ C u m ?", ca si cu m nu ş i-a r fi d a t seam a că acest f e l de a
v orb i este o blasfem ie, fiin d c ă D u m n ezeu are p u terea de a
f a c e tot ce v oieşte... D e ce stăru i, o, iu deu le, în în treba rea
ta „ C u m ?".
La râ n d u l m eu, te-aş în treb a : C um s-a sch im b a t în
şa rp e toia g u l lui M o ise 1 C u m s-au p refă cu t ap ele în
sâ n g e ? T rebuia, dar, s ă crezi în Iisu s H ristos si în cu v in
tele Sale, iar nu s ă strigi n esocotit şi în drăzneţ: Cum p oate
A cesta să ne dea tru pu l Lui să-l m ân căm ?... Noi, p rim in d
d u m n ezeieştile taine, să av em cred in ţă scu tită de orice c u
riozitate. la tă ce trebuie, iar nu s ă tot în trebaţi „C u m ?" la
cele ce se spu n a ic i" (C a rte a V I la Ioan, cap . 6).
„D e ce v ă m unciţi — z ic e sfâ n tu l Io an G u ră d e A u r
- s ă a d â n ciţi ceea ce n -a re fu n d ? D e ce cău taţi să în ţe
leg eţi ceea ce nu se p o a te în ţeleg e ? D e ce v oiţi să p ă tru n
d e ţi ceea ce nu se p o a te p ă tru n d e ? S ă nu p retin d em a
ju d e c a cu m in tea lu cru rile du m n ezeieşti, nici a le su p u n e
leg ilo r si n ecesită ţilo r firii. S ă credem lui D u m n ezeu în
toate lu cru rile şi să nu i ne îm p otriv im n icid ecu m , chiar
d a c ă ceea ce ne sp u n e p a re p otriv n ic cu getărilor şi văzului
n ostru . A u to rita tea cu v in telo r S ale a su p ra n o a stră să f i e
m ai m are ca a oc h ilo r si a cu g etă rilo r noastre. A stfel, dar,
pen tru că zice cu vân tu l S ău : „A cesta este trupul M eu “, să
208
fim con v in şi de aceasta, s-o credem şi s ă p riv im cu ochii

m inţii" (O m ilia 6 la Ioan).
„Cel ce este înzestrat cu ochiul credinţei — zice sfântu l
E frem Şiru l - îl vede pe D um n ezeu lăm u rit si cu credin ţă
d ep lin ă şi sig u ră m ă n â n că trupu l sfâ n t si bea sâ n g ele
M ielului neprihănit, fă r ă să se dedea la în trebări zadarn ice
asu p ra acestei sfin te şi du m n ezeieşti în văţătu ri... P en tru
ce cau ţi a p ă tru n d e ceea ce nu se p oa te p ă tru n d e ? D acă
adân ceşti cu în drăzneală, nu m eriţi n u m ele de credincios,
ci de în drăzn eţ. Fii deci n ev in ov at şi su pu s. îm p ă rtă seş-
te-te cu trupu l n eprihăn it şi cu sân gele M â n tu itoru lu i cu
cred in ţa d ep lin ă şi sig u ră că m ăn ân ci M ielu l întreg, căci
tainele lui H ristos su n t fo c nestins. F ereste-te de a le scru
ta cu în drăzn eală, ca nu, îm p ă rtăşin d u -te cu ele, să fii
m istu it de fo c ... Eu, n ep u tân d în ţeleg e cu m in tea tain ele
lui H ristos, nu în d răzn esc să m erg m ai departe, n ici nu
în d răzn esc să atin g ad ân cim ea acestor ad â n ci şi sfin te
taine, iar d a c ă aş voi să v orbesc d esp re ele m ai cu în d răz
neală, nu le-as p ric ep e m ai bine. A s fi un în drăzn eţ, b ă
tând aeru l cu za d arn icele şi n efolosito arele m ele sforţări,
căci aeru l nu p o a te f i p rin s din cauza rarefierii sale, iar
aceste sfinte, v red n ice de adorare, în fricoşa te tain e su n t
m ai p resu s de p u terile spiritu lu i m eu" (C u v â n ta re îm
p o triv a d o rin ţe i de a ad ân ci n a tu ra lu i D u m n e z eu ).
Id eea d e tra n ssu b sta n ţie re o g ăsim , d ar, la sfin ţii
P ărin ţi, care o e x p rim ă p rin cu v in tele:
i>oa, y iy v e a iîa i, (ie ta n o te ia i^ a i, liexappm 'fyuêiv,
ţiex an o iriau ;, |U£xacTXoixeiGxn<; şi p rin co re sp u n z ă
toarele lor latin eşti: transferi, converti, com m u tatio, con-
versio, tran selem en tatio, p e când te rm e n u l sp ecial
tra n ssu b sta n tia tio şi c o re s p o n d e n tu l său g re c e sc
ţiexo'ucnwcni; s-au fo rm at m ai târziu , şi an u m e:
tra n ss u b sta n tia tio s-a în tre b u in ţa t p en tru p rim a
d ată la sin o d u l IV d in L ateran (1215), d u p ă ca re a
fost a d m is d e sin o d u l din T rid e n t şi a d e v e n it ap o i
cu re n t în te o lo g ia ro m a n o -ca to lică ; iar ţt£TO'ucnax7i<;
209
Pr. IO A N M IH À L C E SC U
se în tâ ln e şte p en tru p rim a o a ră în trad u cerea g rea că

a u n e i m ă rtu risiri de c r e d in ţă a îm p ă ra tu lu i M ih a il
V III P a le o lo g u l, din a n u l 1267, re d a cta tă în la tin e ş te
d e p a p a C lem en t V I, s p re a serv i ca form ulă d e u n ire
a B isericii o rto d o x e cu c e a p a p a lă (Vezi Pierre B atifol,
L 'E u ch a ristie , la p ré se n c e ré e le et la tra n ssu b sta n tia
tion, p . 497, n o ta 1). D in tre o rto d o cşi, au în tre b u in ţa t
a ce st te rm e n m ai în tâ i p a tria rh u l G h e n a d ie S c h o la -
ru l, a p o i P etru M o v ilă şi p a tria rh u l D o sitei, în M ă r
tu risirile lo r d e cre d in ţă .
C rea re a a tâ t d e tâ rz iu a acestu i term en sp e cia l
p e n tru d e se m n a re a id e ii d e p re fa c e re a ele m e n te lo r
e u h a ristic e nu în se a m n ă în să , cu m p re tin d p ro te s
ta n ţii, că şi d o g m a p e ca r e el o ex p rim ă d a te a z ă to t
de a tu n ci. N o ţiu n e a d e tra n ssu b sta n ţie re ex istă d e la
în ce p u tu l Bisericii creştin e, iar cu v ân tu l a d ecv at p e n
tru e x p rim a re a ei s-a g ă sit m ai târziu , cu m a fo st
ca z u l şi cu n o ţiu n ile şi te rm e n ii de: sim b o l, S fâ n tă
T re im e , B ise rică , p a sto ra lă , o m ile tic ă etc.
U rm ările p rezen ţei reale a M ântu itoru lu i în
sfân ta euharistie su nt:
a) D o m n u l este d e fa ţă în sfân ta eu h aristie nu n u
m a i cu tru p u l şi cu sâ n g e le , ci şi cu su fletu l şi cu
d u m n e z e ire a , a d ică cu în tre a g a Sa fiin ţă, co n stâ n d
d in ce le d o u ă n atu ri: d u m n e z e ia sc ă şi o m e n e a scă ,
ca re, d u p ă cu m au fo st u n ite şi n e d e sp ă rţite în tim
p u l v ie ţii S a le p ă m â n te şti, to t aşa su n t şi aici. D a că
M â n tu ito ru l n -ar fi p re z e n t în sfâ n ta e u h a ristie cu
to a tă fiin ţa S a, îm p ă rtă ş a n ia n -a r p u te a av ea m in u
n a te le e fe c te p e ca re le are, fiin d că ar fi p a rtic ip a re
n u m a i la o p a rte d in fiin ţa Lui, la cea m a i p u ţin
în se m n a tă , şi E l în su şi n -ar fi p u tu t zice: „ C el ce
m ă n â n c ă tru pu l M eu şi bea sâ n g ele M eu p etrece întru
M in e si Eu întru el", că c i p e tre ce re a s-ar m ă rg in i în
a ce st ca z n u m a i la tru p u l şi la sâ n g e le Lui, iar d e o
să lă şlu ire a D o m n u lu i în n o i, d u p ă îm p ă rtă şire , n -ar
210
pu tea fi vorba. D e aceea noi cred em , cu m zice sfântu l

E frem Şiru l, că „m ân căm M ielu l întreg, care, p rin în
d u rarea Sa, îşi alege în noi locuinţă" (op. cit.).
b) P âin ea şi v in u l, od ată p re fă c u te în tru p u l şi
sâ n g ele D o m n u lu i, nu se p re fac d in nou în p â in e şi
vin, d acă nu su n t d ate cred in c io şilo r - cu m în v a ţă
p ro te sta n ţii - , ci răm ân tru p u l şi sâ n g e le D o m n u lu i
câ t tim p ele există. A ici stă, în tre altele, su b lim ita te a
a cestei sfin te taine, că - p e cân d ce le la lte sfin te tain e
ex istă ca ata re n u m ai în m o m en tu l să v â rşirii lo r de
către p reo t şi al p rim irii de către cred in cio şi, iar d up ă
a ceea în ce te a z ă , ră m â n â n d d o ar e fe c te le lo r - sfân ta
eu h a ristie d u rează, D o m n u l este co n tin u u d e faţă
atât câ t d u re a z ă p â in ea şi v in u l b in e cu v â n ta te .
A cea sta reiese din în seşi cu v in tele M ân tu ito ru lu i,
care zice: „ A cesta este tru pu l M eu " şi „ A cesta este sâ n
g ele M e u ', în ain te d e a fi dat sfin ţilo r A p o sto li p âin ea
şi v in u l eu h aristie , ca şi din în tre a g a lite ra tu ră p a
tristică, în ca re se v o rb eşte n u m ai d esp re p re fa cere a
p âin ii şi a v in u lu i în tru p u l şi sâ n g ele D o m n u lu i şi
nu se p o m e n e şte n icăie ri şi n icio d a tă d e p re fa c e re a
din n o u a tru p u lu i şi sâ n g elu i D o m n u lu i în p â in e şi
vin. D e aceea, în B iserica v ech e se trim itea, p rin d ia
con i, sfâ n ta îm p ă rtă şa n ie cre ştin ilo r b o ln a v i, p e n i
ten ţilo r, ce lo r d in în ch iso ri şi tu tu ro r ce lo r care, din
b in e c u v â n ta te p ric in i, nu p u te a u lu a p a rte la
să v â rşirea tain ei; şi to t d e aceea sfin tele tain e p u teau
fi lu a te d e c re d in c io şi d in b iserici, sp re a le p ă stra în
casele lor, sau sp re a le p u rta cu ei în că lă to rii, iar as
ceţii le păstrau cu ei în pustie, ca să se p o ată îm p ărtăşi
cu ele la a n u m ite tim pu ri. D e aceea, în B iserica n o as
tră, ca şi în cea p ap ală, s-a p ăstrat în to td e a u n a şi se
păstrează sfân ta îm p ărtăşan ie în v ase sfin te, p e sfâ n
tul altar, p en tru îm p ărtăşirea celor b o ln avi. D e aceea,
în B ise rica n o a stră se să v â rşe şte litu rg h ia zisă a d a
ru rilor m ai în a in te sfin ţite, cu elem e n te le eu h aristice
211
s fin ţite la o litu rg h ie a M a re lu i V asile sau a lu i lo an

G u ră de A u r d in tr-o zi an te rio ară. D e aceea, B iserica
p a p a lă - m e rg â n d fără în d o ia lă p rea d e p a rte - a în
fiin ţa t so c ie tă ţi sau c o n g re g a ţii p io ase, a i căro r
m e m b ri fac cu râ n d u l d e g ard ă, zi şi n o ap te , în al
tare, ca să ţin ă c o m p a n ie ( ! ) D o m n u lu i eu h aristie.
c) D o m n u l H risto s e s te în tre g în fiecare p ărticică ,
o ric â t de m ică, a p âin ii şi a v in u lu i eu h aristie, p entru
că fiin ţa S a nu p o a te fi îm p ă rţită . C eea ce se îm p arte,
cân d se d ă cred in cio şilo r sfân ta îm părtăşanie, este n u
m ai în făţişarea exterioară, ap aren ţa p âin ii şi a vinu lu i,
iar n ic id e cu m fiin ţa D o m n u lu i, aşa că o ric in e se îm
p ă rtă şeşte cu o b u căţică d e p âin e şi cu câtev a p icătu ri
d e v in sfin ţit, se îm p ă rtă ş e ş te cu H risto s în tre g .
A c e s t a d e v ă r d o g m a tic este ex p rim a t cu m u ltă
cla rita te în u rm ă to a re le c u v in te d in litu rg h ia sfâ n tu
lu i lo a n G u ră d e A u r: „ S e sfă râ m ă şi se îm p arte M ielu l
lui D u m n ezeu , C el ce se s fă râ m ă şi nu se d esparte, C el ce
p u ru rea sc m ăn ân că şi n icio d ată nu se sfârşeşte şi p e cei ce
se îm p ă rtăşesc îi sfin ţe ş te " .
d) T ru p u l şi sâ n g e le lu i H risto s este to td e a u n a şi
p re tu tin d e n i u n u l şi a ce la şi, în tre g şi n e d e sp ă rţit, în
fie ca re p â in e şi vin eu h a ristie , cu to ate că în a ce la şi
tim p se p o t să v â rşi m ii d e litu rg h ii în d iferite lo cu ri.
A d e v ă ru l a ce sta îl e x p rim ă p a tria rh u l D o site i în
M ă rtu risire a sa, p rin u rm ă to a re le cu v in te: „ D eşi în
u nu l şi acelaşi tim p sc să v â rşesc m u lte litu rg h ii în lu m ea
creştină, nu su n t totuşi m ai m u lte trupu ri ale lui H ristos,
ci u n u l si acela şi H risto s este p rez en t în a d ev ă r şi real.
U n ul este tru pu l si u n u l este sâ n g ele Lui în toate b ise
ricile. Şi aceasta nu p en tru că tru pu l D om n u lu i, care se
a flă în cer, s-a r p o g o r î p e altare, ci p en tru că p â in ea p ro a-
d u cerii, p reg ă tită a n u m e în toate b isericile şi, d u p ă
sfin ţire, p refă c u tă si tran ssu bstan ţiată, se fa c e una şi
aceeaşi cu tru pu l din cer al D om n u lu i, căci D o m n u l tot
d ea u n a are un sin g u r trup, ia r nu m ai m u lte, în d iferite
212
locuri. P en tru aceea, taina aceasta, d u p ă so cotin ţa co

m ună, este cea m ai m in u n a tă d in tre toate si se p ricep e
n u m ai p rin credinţă, iar nu prin ju d e c ă ţile în ţelep ciu n ii
om en eşti" (D ecretu l 17).
e) P â in e a şi v in u l eu h aristie, în fă ţişâ n d în ch ip
real p e în su şi D o m n u l şi M â n tu ito ru l n o stru Iisu s
H risto s, în d ep lin ă ta te a fiin ţei S ale, se cu v in e sâ
p rim ea scă d e la n o i aceeaşi în ch in a re d u m n e z e ia scă
p e ca re o d ăm p e rso a n ei M â n tu ito ru lu i. D esp re
a ce a stă în ch in a re g ăsim fru m o a se c u v in te şi în d e m
nuri la sfin ţii P ărin ţi. Iată, d e p ild ă, ce z ic e sfân tu l
lo an G u ră d e A u r: „T ru pu l acesta l-au a d o ra t m agii
când era culcat în iesle. O am eni n eştiutori în tr-ale pietăţii
şi străin i, p ărăsin d u -şi p atria si v etrele caselor, au m ers
cale lu n g ă şi, sosind, s-au închinat cu fr ic ă şi cu cutrem ur.
S ă fa c e m şi noi la fe l, să fa c e m ca aceşti străin i, noi, care
su n tem cetăţen ii cerului. Ei l-au aflat în tr-o p eşteră şi în
iesle si fă r ă s ă v ad ă nim ic din ceea ce vedeţi voi astăzi, s-au
ap rop iat şi s-au în chin at cu fr ic ă , iar voi n u -l v ed eţi în
iesle, ci în alta r...V o i nu v edeţi în El n u m ai trupul, ci
cu n oaşteţi şi toa tă p u terea Sa şi ico n o m ia m ân tu irii,
cu n oaşteţi tot ce a fă c u t El, fiin d in trod u şi cu în g rijire în
toate tain ele“ (O m ilia 25 la E p isto la I către C orin ten i).
E x p licân d cu v in tele: „Şi v ă în chin aţi aştern u tu lu i p i
cioarelor Lui, că sfân t este" d in p sa lm u l 98, F ericitu l
A u g u stin sp u n e: „C u i avem să ne în chin ăm ? A ştern u
tului p ic io a relo r Lui... V edeţi, dar, fra ţilor, cu i ne
p oru n ceşte s ă ne închinăm . Şi în alt loc al S crip tu rii zice:
„C eru l este scau n u l M eu, iar p ăm ân tu l este aştern u t p i
cioarelor M ele". A şa d a r ne p oru n ceşte s ă ne în chin ăm
p ăm ân tu lu i ? C um în să vom p u tea s ă ne în chin ăm
p ăm ân tu lu i, cân d S criptu ra sp u n e lăm u rit: „ D o m n u lu i
D u m n ezeu lu i tău s ă I te în ch in i" ?... N u ştiu ce s ă fa c.
M ă tem s ă m ă închin păm ân tu lu i, ca s ă nu m ă osân dească
Cel ce a fă c u t ceru l şi păm ân tu l. M ă tem iarăşi s ă nu m ă
închin aştern u tu lu i picioarelor D om n u lu i m eu, pen tru că
213
Pr. I O A N M1HÂLCESCU
p sa lm u l îmi sp u n e: „ ln ch in a ţi-v ă aştern u tu lu i p icioa relo r

Lui". N eştiin d ce s ă fac, m ă întorc la H ristos, căci voia Lui
o caut, si aflu cu m se p o a t e închina o m u l păm ân tu lu i fă r ă
im p ieta te: p en tru că E l a lu at p ăm ân t din p ă m â n t, căci
trupu l este p ă m â n t, ia r D om n u l a lu at trup din trupul
M ăriei şi cu tru pu l a c e la a u m blat p e p ăm ân t şi chiar
trupul acela ni l-a dat să -l m âncăm , ca s ă ne m ân tu im . N i
m en i în să nu m ă n â n că tru pu l acela în ain te de a i se f i în
chinat. A m aflat, dar, cu m să m ă în chin u n u i astfel de
aştern u t al p icioa relo r D o m n u lu i si nu n um ai c ă nu păcă
tuim în ch in ân d u -i-n e, ci p ăcătu im d a c ă nu i ne în chi
năm ". C o m en tân d a ce le a şi cu vin te, sfân tu l A m b ro z ie
sp u n e, d e a se m e n e a : „P rin cu v ân tu l „ a ş ter n u t" se în
ţeleg e p ăm ân tu l, iar p rin cu v ân tu l „ p ăm ân t" se în ţelege
trupu l lui lis u s H ristos, căru ia îi dăm a z i în ch in are du m
n ez eia scă în sfâ n ta e u h a ristie" . în te m e ia tă p e a ce ste şi
a lte a se m e n e a c u v in te sfin te, B ise ric a n o a stră o rto
d o xă în v a ţă p rin g u ra m itro p o litu lu i P etru M o vilă:
„ N oi treb u ie să cin stim şi s ă ne în chin ăm sfin tei îm
p ărtăşan ii, ca În su şi M â n tu ito ru lu i lis u s H ristos" (M ăr
tu risire a o rto d o x ă , R ă sp u n s la în tre b a re a 56).
** *
P ro te sta n ţii în g e n e ra l au d e sp re s fâ n ta e u
h a ris tie p ă re ri ca re se d e p ă rte a z ă d e la ad ev ăr.
E i p o t fi îm p ă rţiţi în d o u ă grupe: p e d e o p arte lu
te ra n ii, c a re a d m it p re z e n ţa re ală, d ar nu prin
tra n ssu b stan ţiere, şi p e de altă parte, C alvin, Z w in gli
şi a lţii, ca re în v a ţă a lte ră tă ciri.
L u th er în v a ţă că: „ S acram en tu l altaru lu i este trupul
şi sâ n g ele D o m n u lu i lis u s H risto s în si su b p â in e si vin,
aşeza t şi dat nouă, cred in cioşilor, prin cu v ân tu l lui H ris
tos, sp re m â n ca re si b ă u tu ră “ (C a teh ism u l cel m are).
F e lu l a ce sta d e p re z e n ţă reală se n u m eşte p rin co n -
su b sta n ţiaţiu n e sau p rin im p anaţie, p en tru că ad m ite
214
că tru p u l şi sâ n g ele D o m n u lu i su n t în tr-a d e v ă r d e

faţă în sfâ n ta eu h aristie , dar n u m a i a lă tu ri d e p â in e
şi de v in , sau îm p re u n ă cu ele, care ră m â n şi m ai d e
p a rte n esch im b ate.
El a a ju n s la ace astă p ă re re g reşită, p o rn in d d e la
a n a lo g ia d in tre sfân ta eu h a ristie şi în tru p a re a D o m
nului. P recu m d up ă în tru p a re M â n tu ito ru l a av u t în
p e rso a n a Sa d o u ă firi - d u m n e z e ia scă şi o m e n e a scă
tot astfel şi în tain a sfin tei eu h aristii, tru p u l şi sâ n
g ele D o m n u lu i stau alătu ri sau îm p re u n ă cu p â in ea
şi v in u l. C u v in tele: „ A cesta este tru pu l M eu ..." şi
„ A cesta este sâ n g ele M eu..." su n t e c h iv a le n te cu c u
v in tele: „Şi C u vân tu l trup S-a fă c u t" , c a re nu în s e a m
nă că firea d u m n ezeiască a M ân tu ito ru lu i a în cetat să
existe a tu n ci cân d E l a lu at fire o m e n e a scă . în v ir
tu tea co m u n ic ă rii în su şirilo r ce lo r d o u ă n a tu ri în
p erso an a M â n tu ito ru lu i (com m u n icatio idiom atu m ),
trupu l S ă u p o a te fi în p âin ea şi v in u l eu h aristie
sfin ţite în fiecare b iserică şi to to d ată şi în cer, p en tru
că, p rin în su şirea d u m n ezeiască care i s-a co m u n icat,
este m ai p resu s d e tim p şi sp aţiu , este a d ică v eşn ic şi
ubicuu.
A n a lo g ia a ce a sta în să nu se re fe ră la sfâ n ta e u
h aristie şi nu era n ev o ie să se re cu rg ă la a se m en ea
s u b tilită ţi te o lo g ice , cân d a v em cu v in te le e x p re se şi
cu to tu l lă m u rite ale M â n tu ito ru lu i: „ A cesta este
trupul M eu ..." şi „A cesta este sâ n g ele M eu ..." p e care
sfin ţii A p o sto li, sfin ţii P ărin ţi şi în tre a g a B ise rică d i
nainte de L u th er le in terp retaseră în sen su l p rezen ţei
reale p rin tra n ssu b sta n ţiere .
D esp re tru p u l eu h aristie al D o m n u lu i, L u th er în
vaţă, m ai d eparte, că nu este de carn e sau m aterial, ci
sp iritual şi are p u terea de a face sp iritu al, viu şi etern
trupu l creştin ilo r care se îm p ă rtă şesc cu el. T o tu şi, el
se m ă n â n că cu gura, iar nu n u m ai cu sp iritu l, d ar în -
tr-un ch ip su p rafiresc şi ceresc, şi este p rim it ca atare
215
a tâ t d e ce i b u n i, câ t şi d e c e i răi: d e ce i d intâi sp re
fericire, de ceilalţi, spre ju d e c a tă şi o sân d ă. A cea sta o
ex p rim ă L u th er în u rm ă to a re le cu v in te: „Prin îm p ă r
tăşirea cu tru p u l şi sâ n g ele D om n u lu i s e d ob â n d eşte
ierta rea p ă c a telo r şi viaţa d e veci. A cea sta n e-o a r a tă cu
v in tele: „ D a t p en tru v o i" şi „V ărsat sp re iertarea p ă
catelor" , adică, p rin aceste cu vin te, ni se d ă în sa cra m en t
iertarea p ăcatelo r, v ia ţă şi fericire. P en tru că u n de este
ierta rea p ăcatelor, este şi v ia ţ ă şi fer icire " (C a teh ism u l
cel m ic). Şi v iaţa şi fericirea v eşnică p riv esc nu n u m a i
su fle tu l, c i si tru p u l: „ T ru p u l, care m ăn ân că tru pu l lui
H ristos, trebuie s ă a ib ă si cl fo lo s u l său, care este c ă v a trăi
în v eci si la ziu a d e apoi v a în via spre fe r ic ir e a etern ă.
A c ea sta este p u terea a s c u n s ă şi fo lo s u l p e care le are
tru p u l n ostru din tru pu l lu i H ristos, în eu h aristie" (In
te rp re ta re a E p is to le i I c ă tre C o rin ten i).
Z w in g li în v a ţă că sfâ n ta eu h aristie nu este altceva
d e c â t c o m e m o ra re a C in e i ce le i d e tain ă, ad ică a u l
tim u lu i o sp ă ţ al D o m n u lu i cu u cen icii Săi. A v o rb i
d esp re o g u sta re sp iritu a lă sau d esp re u n tru p s p iri
tu al este nu n u m ai co n tra raţiu n ii, ci şi co n tra cred in
ţei, ca re se în tă re şte n u m a i p rin p rim ire a S fâ n tu lu i
D u h , iar nu p rin g u sta re d e p â in e şi v in. D e altfel,
a d e v ă ra tu l tru p al lu i H risto s este B iserica. D a c ă am
a d m ite că în e u h a ristie e ste a d ev ăratu l tru p al lu i
H risto s, îm p ă rtă ş in d u -n e cu el, ar în se m n a că su n
te m ca n ib ali. S fâ n ta S c rip tu ră nu cu n o a şte n im ic d e
sp re o g u sta re a tru p u lu i lu i H risto s. D u p ă ea, H ris
to s este în tr-a d e v ă r p re tu tin d e n i ca D u m n e z e u , iar
cu tru p u l se află în ce ru ri, d e -a d reap ta T atălu i. C u m
a r p u te a fi, d ar, p re z e n t d e o d a tă în m ii d e lo cu ri p e
p ă m â n t ? A c e a sta ar fi în co n tra z ic e re cu firea
tru p u lu i. „To ooi|ra |rou" d in cu v in te le d e in stitu ire
se re fe ră la tru p u l ră stig n it, d e aceea în e u h a ristie nu
tre b u ie să în ţe le g e m tru p u l tra n sfo rm a t sau sp iritu
a liz a t al lu i H ristos. D u p ă în seşi cu v in te le M â n tu i
216
to ru lu i (de la Ioan 6, 6), carn ea nu este d e n ici un fo

lo s, căci, m â n ca tă , e a p ro d u ce to t ca rn e, iar nu c r e d
in ţă. A m ân ca, d ar, tru p u l lu i H risto s, nu n e -a r fi d e
folo s. In ce e a ce p riv eşte ie rta rea p ă c a te lo r, ea se
d o b â n d e şte p rin cred in ţa în Iisu s; la ce -a r m ai serv i
a tu n ci p re z en ţa reală în eu h aristie ? C u v in te le d e in
stitu ire tre b u ie lu a te d eci în sen s tro p ic, şi an u m e:
sau ecra treb u ie trad u s cu „ în seam n ă, în ch ip u ieşte"
sau Gco|ja trebu ie lu at în în ţelesu l d e „sim bolu l trupu
lui M eu".
D u p ă cu m ved em , Z w in g li este u n ra ţio n a list lip
sit cu to tu l d e p ieta te, care in te rp re te a z ă cu v in te le
D o m n u lu i d e la C in a cea d e ta in ă cu to tu l a rb itra r,
căci, d a că su n t lo cu ri în S fâ n ta S c rip tu ră u n d e e c t i
are în ţe le su l p e care i-1 d ă el, aici a c e st c u v â n t nu
p oate a v ea alt în ţe le s d ecât cel p e ca re i l-a d at M â n
tu ito ru l. C ât d esp re o b ie cţia că, d a că am m ân ca
trupu l D o m n u lu i, am fi can ib ali şi că El n -ar p u tea fi
p rezen t în a ce la şi tim p în m ai m u lte lo cu ri, o b
serv ăm că Z w in g li uită cu to tu l d e com m u n icatio idio-
m atu m , ca re n e d ă ch e ia în ţe le g e rii p â n ă la u n p u n ct
a ceea ce p a re p a ra d o x a l în a ce a stă sfâ n tă tain ă.
S u b lim ita te a a ce ste i sfin te tain e este în să a tâ t de
im p u n ătoare, că şi Z w in g li re cu n o a şte că p o a te fi
vorba d e o p rezen ţă a trupu lu i şi sân g elu i D o m n u lu i
in eu h aristie, d ar n u m ai fid e i con tem plation e. C ând n e
gând im , ad ică, că F iu l lu i D u m n ezeu S -a îm b ră c a t în
trup şi a p ă tim it şi a m u rit p en tru n o i, re p re z e n tâ n -
du-n e în ch ip u l acesta, prin cred in ţă , ro a d e le m o rţii
Sale, pu tem zice să m âncăm tru p u l lu i H ristos şi bem
sân g ele Lui. în a ce st caz avem d e-a face cu o p re
zenţă sacram en tală şi m isterioasă a tru p u lu i lu i H ris
tos în sfân ta cin ă. S e p o ate v o rb i ch ia r şi d e o m â n
care sp iritu a lă a tru p u lu i lu i H risto s, p rin ca re se
în ţelege a tin d e cu m in tea şi cu sp iritu î sp re b u n ă
tatea lui D u m n ezeu către noi prin Iisus H ristos (Fidei
217
e x p o s itio ). O ri d e câte ori s p iritu l ne este stă p â n it d e

a s e m e n e a id e i şi in im a p ă tru n s ă d e a sem en ea s e n ti
m e n te , g u stă m d u h o v n ice şte tru p u l lu i H risto s, p e
c a r e îl p u te m g u sta şi sa c ra m e n ta l. A ce a sta se fa c e
d a c ă , s ă v â rş in d sfâ n ta c in ă , n e d u cem cu m in tea la
C e l c a r e a in stitu it-o şi la b in e fa ce rile p e care E l n i
le -a a d u s şi d a că ne în ă lţă m in im a p rin co m u n ita te a
fr ă ţe a s c ă şi p rin cred in ţa p e c a re o m ă rtu risim (Ib i
d e m ). In sfârşit, Z w in g li, în felu l său de a p riv i lu
c r u rile , e x p rim ă şi id eea că ce i n ed e m n i m ăn ân că
tru p u l D o m n u lu i sp re o sâ n d ire a lor. „Susţin - z ice el
- că în ch ip im p rop riu m ă n â n c ă trupu l lui H ristos si cei
ca re p r im e s c sa cram en tu l v ă z u t sau sim bolu l pu blic, d ar
n-au cr e d in ţă în inim ă. A ceştia ch ea m ă asu p ră-le ju d e c a
ta, ad ică răzbu n area lui D u m n ezeu , pen tru că n-au trupul
lu i H risto s în cin stea în care se cu v in e să-l a ib ă cei p ioşi,
a d ic ă tot m isteru l în tru p ării şi al su ferin ţelor lui H ristos
şi în săşi B iscrica Sa" (Ib id em ).
N u m e le d e co m u n ica re îl m e rită , d u p ă Z w in g li,
sfâ n ta eu h a ristie , p e n tru că p rin ea m ărtu risim că
v re m să fo rm ă m un sin g u r tru p cu cei m ân tu iţi, iar
eu h aristie se n u m e şte p en tru că este şi so lem n itate de
m u lţu m ire a d u să lu i D u m n e z e u .
P riv ite în g en eral, p ă re rile lu i Z w in g li su n t aşa de
d e p a rte d e sp iritu l E v a n g h e lie i, în c â t se p o a te p u n e
în tre b a re a d a că ele m ai su n t creştin e.
C a lv in ţin e calea d e m ijloc în tre L uther şi Z w ingli.
P â in e a şi v in u l nu su n t sim p le sim b o a le, ci sem n e
ală tu ri d e care g raţia d u m n e z eia scă ex ercită acţiu n ea
sa d e în tă rire a cre d in ţe i. E le g a ra n te a z ă u n iu n e a
m istică a cred in c io şilo r cu Iisu s H risto s şi în făţişea z ă
tru p u l L u i nu n u m a i c a u n u l ca re s-a je rtfit p en tru
n o i, ci şi în tru câ t în v irtu te a acestei jertfe, este u n n u
trim en t al su fletu lu i n o stru . In acest în ţeles, p â in ea şi
v in u l su n t „ in stru m en te prin care ni se îm parte trupul şi
sâ n g ele D om n u lu i, sim b o a le ca re în fă ţişea z ă si o fe r ă tru
218
pul D o m n u lu i" (In stitu tio IV , 1 7 ,1 1 ). A c e ste e x p re sii

nu n e dau d rep tu l să co n ch id em că p â in e a şi v in u l
euharistie ar fi p u rtăto arele sau v eh icu lele tru p u lu i şi
sâ n g elu i lu i H risto s, ci n u m ai g a ra n ţii p e n tru a c e s
tea, fiin d c ă H risto s ex e rcită in flu en ţa S a a su p ra o a
m en ilo r n u m ai p rin sp iritu l Său . îm p ă rtă şire a cu
trupu l D o m n u lu i nu este totuşi ceva in telectu al, ca la
Z w in gli, ci real. D u p ă cu m nu p riv ire a , ci m â n ca re a
pâinii h răn eşte trupul, tot astfel şi su fletul trebu ie să-L
p rim ească p e H ristos în realitate, p en tru a d o b â n d i
viaţa cerească. C red in ţa nu face taina, ci e n u m a i g u
ra cu ra tă cu care se p rim eşte. T ru p u l eu h aristie al lui
H ristos nu este n u m ai m aterial, cum su sţine Z w in gli,
ad ică n u m ai cel care s-a răstig n it p e cru ce, ci şi sp iri
tu alizat, p re a m ă rit şi tran sfo rm at, cu m este d u p ă în
v iere şi cu m se află în ce ru ri d e-a d reap ta T a tă lu i (ca
la L u th er). S u b fo rm a d intâi, el n e co m u n ică ie rta rea
de p ă ca te , su b cea d e-a d o u a, v ia ţă şi fericire. S u b -
. stan ţa e u h a ristie i este Iisu s H risto s ca p e rso a n ă is
torică şi ca Fiu al lu i D u m n e zeu , R ă scu m p ă ră to r al
o m en irii şi B iru ito ru l m o rţii, cu tru p u l şi cu su fletu l
şi cu to ate d a ru rile S a le sp iritu ale. N u treb u ie să n e
îm p ă rtă şim n u m a i cu sp iritu l, ci şi cu tru p u l Lui,
care este d ătăto r d e viaţă, căci prin el in filtrează H ris
tos în n o i v ia ţa sp iritu ală. C u m ne îm p ă rtă şim cu
tru p u l lu i H risto s, care se află în ce ru ri d e-a d rea p ta
T atălu i ? La aceasta, C alvin dă un dublu răsp u n s: sau
creştin u l se în a lţă cu sp iritu l la cer - ocu lis an im a q u e
in coelu m ev eh i - sau H risto s se p o g o a ră d in ce r p e
păm ânt. C a ilu strare a p u tin ţei cred in cio su lu i d e a se
înălţa cu spiritu l la cer, C alvin citează cazu l sfân tu lu i
a rh id ia co n Ş tefan , care, d eşi cu tru p u l p e p ă m â n t, a
prim it p u terea d e a străb ate ceru rile cu sp iritu l şi a-L
v ed ea p e D u m n e zeu . T o cm a i a ce sta este ro lu l sa c ra
m entelor, d e a fi o scară p e ca re su fletu l se în alţă ,
219
p rin c r e d in ţă , la ce ru ri, u nd e, prin m ijlo cirea S fâ n tu

lu i D u h , in tră în c o m u n iu n e cu H ristos.
P rin îm p ărtăşirea p u te rii de viaţă din tru p u l prea
m ă rit a l lu i H risto s d in ce ru ri, C alv in nu în ţe le g e u n
s im p lu p ro ces p sih o lo g ic , o p o te n ţa re su b ie ctiv ă a
cred in ţei, u n avânt su fletesc, ci o îm p ărtăşire reală cu
su b s ta n ţa tru p u lu i şi a sân g elu i lu i H ristos. Pentru a
a ră ta c ă acet^sta este cu p u tin ţă, cu toate că tru p u l
D o m n u lu i este în c e ru ri, el se serv eşte d e a se m ă n a
rea cu so a rele, care tr im ite p ăm ân tu lu i, îm p re u n ă cu
ra z e le sale, şi o p a rte d in su b stan ţa care-1 co m p u n e.
C o b o râ re a lu i H risto s d in cer în e u h a ristie se face
p rin S fâ n tu l D u h , c a r e îm p ă rtă şe şte v ig o a re a şi p u
te re a v iv ific a to a re a tr u p u lu i Său slăvit.
S a c ra m e n tu l este efictice n u m ai p en tru şi în cei
a leşi. C e i re p ro b a ţi n u p rim esc tru p u l lu i H risto s,
p e n tru că n-au cre d in ţă , ci se îm p ă rtă şesc cu sim p lă
p â in e şi sim p lu vin.
D u p ă cu m se v e d e d in a ce a stă e x p u n ere , şi în
v ă ţă tu ra lu i C alvin e ste o ţesătu ră d e rătăciri, care în
să s u n t în tru câ tv a m a i p u ţin g ra v e d ecâ t ale lu i
Z w in g li.
S e c te le ie şite din p ro te sta n tism n-au o în v ă ţă tu ră
b in e d efin ită d esp re sfân ta îm p ărtăşan ie, în g enere, şi
în d e o se b i d e sp re p re z e n ţa D o m n u lu i în e le m e n te le
eu h a ristice, iar u n e le se a p ro p ie d e Z w in g li o ri ch ia r
îl în tre c în n e so c o tin ţa lor.
***
Efectele sfin tei euharistii. S fâ n ta e u h a ristie este

h ran ă d u h o v n icească, ad ică ea este p en tru su flet ceea
ce este h ra n a p e n tru trup. A ce a sta o sp u n e în su şi
M â n tu ito ru l, c â n d zice: „ T ru p u l M eu este ad ev ăra tă
m ân care şi sâ n g ele M eu , ad ev ă ra tă bău tu ră" (In 6, 55).
D eo se b ire a e ste n u m a i că, p e câ n d h ra n a m ateria lă
220
se tra n sfo rm ă în în su şi tru p u l ce lu i c a re o co n su m ă ,

se face u n a cu el, sfân ta eu h a ristie sc h im b ă tru p u l şi
în tre a g a fiin ţă a ce lu i care o p rim eşte cu v re d n icie în
ch ip u l şi a sem ă n a rea C elu i ca re se m ăn ân că, a d ică a
lu i H ristos D o m n u l, sau n e face „părtaşi du m n ezeieştii
fir i“, cu m sp u n e sfân tu l A p o sto l Petru (II Pt. 1, 4).
S fâ n ta e u h a ristie u neşte în ch ip m istic p e om cu
H risto s, p ăstrân d şi d esăv ârşin d , h ră n in d şi în tă rin d
a stfel în tre a g a sa v iaţă sp iritu ală. P rin p rim ire a sfin
tei îm p ă rtă şa n ii se p ro d u ce im ed ia t o u n ire fizică cu
p â in ea şi v in u l eu h aristie, sau, m ai exact, cu H ristos,
ca re este în fă ţişa t prin ele. U n irea a ce a sta fiz ică este
în să n u m ai p re lu d iu l şi p rim u l p as c ă tre u n ire a sa
cra m en ta lă , m istică, sp iritu a lă şi su p ra n a tu ra lă cu
lisu s H risto s, p rin d rag o ste, în în ţe le su l că u n ire a
h a rică d e p â n ă aici a cre ştin u lu i cu H risto s se în
tăreşte, sp o re şte şi se d esăv ârşeşte.
D eo arece lisu s H ristos este D u m n e zeu şi M â n tu i
toru l n o stru , u n irea cu El, p rin tain a sfin tei e u h a ris
tii, este u n ire a cu izv o ru l tu tu ro r h a ru rilo r şi se re
sim te în to a tă v ia ţa şi fiin ţa n o astră. D e aceea, sfân ta
e u h a ristie m ai are şi alte efecte, şi an u m e:
a) C u ră ţă d e p ă ca te şi în tă re şte în v irtu te , p re
g ătin d către viaţa de veci, cu m zice M ân tu itoru l: „Cel
ce m ă n â n că trupul M eu şi bea sân gele M eu are v ia ţă v eş
n ică" . In a ce a stă p riv in ţă, sfâ n tu l lo a n G u ră d e A u r
sp u n e: „H ristos a dat trupu l Său tu tu ror sp re m ân care,
ca, h ră n in d u -n e cu el, să lepădăm trupu l cel din tâi, m ort,
si s ă ne fa c e m v red n ici de viaţa veşn ică" (O m ilia 24 la
E p isto la I c ă tre C o rin ten i). „P rim im tru pu l Iui H ristos
- z ice sfâ n tu l A m b ro z ie - ca să ne fa c e m p ă rta şi v ieţii
de v e c i“ (C o m en tariu la L uca X, 49).
b) în cre d in ţe a z ă că v o m în via cu tru p u l la ju d e
cata v iito a re şi că v o m trăi în veci, cu m ia ră şi zice
M ân tu itoru l: „ P âin ea care se co bo ară din cer este aceea
din care, d a c ă m ăn ân că cineva, nu m oare. Eu su n t p âin ea
221
cea vie, care s-a p o g o râ t din cer. Cine m ăn ân că din pâinea

aceasta viu va f i în veci'1 (In 6, 50-51) şi „Cel ce m ă n â n că
trupu l M eu si bea sâ n g ele M eu are v ia ţă v eşn ică, şi Eu îl
voi în v ia în z iu a cea d e apoi" (In 6, 5 4 ). S fin ţii P ărin ţi
sp u n a ce la şi lu cru d e s tu l de lă m u rit. „ E u h aristia este
leacu l n em u ririi şi d o c to rie ca să nu m u rim , ci s ă trăim
n eîn ceta t în H ristos" , sp u n e sfân tu l Ig n atie (E p isto la
către E fesen i 20). „T ru pu rile noastre nu mai su n t supuse
p ieirii d a c ă se îm p ă rtă şesc cu sfân ta eu h aristie, căci au
n ăd ejd ea în v ierii" , z ic e sfâ n tu l Trineu (A d v ersu s H ae-
reses IV , 1 8 ,1 5 ) . „P recu m apa, care din fir e e rece — zice
sfâ n tu l C h irii al A le x a n d rie i - , d a c ă se p u n e la fo c , în
cepe să se în călzească s i să clocotească, îm părtăşin du -se de
p u terea fo cu lu i, tot astfel si trupurile noastre, care din fir e
su nt trândave, d acă p rim esc sfânta eu haristie cu vrednicie,
se îm p ă rtăşesc din fir e a tru p u lu i viu al M â n tu ito ru lu i şi
nu v or ră m â n e în strică ciu n e, ci v or învia, p rec u m a zis
D om n u l H risto s: Cel ce m ă n â n că tru pu l M eu si bea sâ n
g ele M eu, are v ia ţa de v eci şi Eu îl voi învia în ziu a cea de
a p o i" (C o m en ta riu la Io an 1, 4).
c) în tăreşte în ispite şi fereşte de păcate, căci - după
cu m se sp u n e în M ă rtu risire a o rto d o x ă - „vrăjm aşu l
su fletu lu i nu în d răzn eşte să fa c ă vreun rău acelu ia în care
v ed e că p etrece H ristos" (R ăsp u n s la în tre b a rea 107).
A ceste efecte le a re sfân ta eu h a ristie n u m ai în su
fletu l ce lo r ca re o p rim e sc cu v re d n icie , a d ică în cei
ca re s-au p re g ă tit su fleteşte şi tru p e şte p en tru p rim i
rea ei. în cei care n -o p rim esc cu p re g ă tire a cu v en ită,
nu n u m ai că ea nu a re ace ste efecte salu tare, ci, d im
p o triv ă , le p ricin u ie şte m u stra re din p a rtea p ro p riu
lu i lo r cu g e t şi o sâ n d ă de la D u m n e z e u , d u p ă cu
v â n tu l sfâ n tu lu i A p o sto l P avel: „ O ricin e va m ân ca
p âin ea aceasta sau va bea p a h a ru l D o m n u lu i cu n ev red
nicie, va f i v in ov a t f a ţ ă d e trupu l şi de sâ n g ele D om nu lu i.
S ă se cerceteze în să om u l p e sin e şi aşa s ă m ă n â n ce din
p â in e şi să bea din p ah ar. C ăci cel ce m ă n â n că si b ea cu
222
nevrednicia, osân d ă îşi m ă n â n că şi bea, n esocotin d trupu l

D o m n u lu i" (I C or. 11, 27-29).
Săvârşitorul a ce ste i tain e, ca şi al o ric ă re i alte
sfin te tain e, este p reo tu l şi ep iscop u l. S fin ţilo r A p o s
toli le -a p o ru n cit M ân tu ito ru l la C in a cea d e tain ă,
zicând : „A ceasta să fa ceţi întru pom en irea M ea" (Lc. 22,
12), d e a ceea n u m a i e p isco p ii şi p re o ţii, ca u rm aşi ai
lor d irecţi, în p riv in ţa sa cra m en ta lă , p o t să v â rşi
a ce a stă d u m n e z eia scă taină. P o triv it p ra c ticii d in
tim p u l sfin ţilo r A p o sto li şi din v e a c u rile p rim a re,
îm p ă rţire a sfin tei eu h a ristii la cre d in c io şi se p o ate
face, în ca z u ri de n ev o ie, şi d e că tre d iaco n i, d ar n u
m ai cu în v o ire a p re o tu lu i şi a e p isco p u lu i. L aicii nu
se p o t îm p ă rtă şi sin g u ri. O b iceiu l c a re se p ra c tica în
tim p u l p e rse c u ţiilo r din p rim ele v ea cu ri, ca creştin ii
să p ă stre z e sfân ta eu h aristie p en tru a se p u te a îm
p ărtăşi sing u ri în cazu l în care ar fi fost am en in ţaţi cu
m o artea d e că tre p ersecu to ri, a în c e ta t o d a tă cu p e r
secu ţiile. P ă rin ţii b iserice şti şi d isp o z iţiile sin o d a le
c o n firm ă p ra c tica d e azi a B isericii.
Prim itorii sfintei eu h aristii su n t toţi creştin ii, care
nu su n t ex co m u n icaţi din sânu l B isericii ori o p riţi de
la p rim irea a ce ste i sfin te tain e de c ă tre d u h o v n ic
p en tru p ă c a te le lor, care n-au c ă z u t în erez ie sau
sch ism ă şi ca re nu s-au le p ă d a t de cre d in ţa creştin ă .
B iserica îi în d eam n ă pe fiii săi să se îm p ărtăşească cât
m ai des cu a ce a stă h ran ă a n e m u ririi şi-i o b lig ă s-o
facă în ce le patru p o stu ri ale an u lu i b iserice sc sau cel
p u ţin în sfâ n tu l şi m are le p o st (M ă rtu risire a o rto
d oxă, R ăsp u n su l la în treb area 90). A cea sta este n e c e
sar p e n tru d o b â n d ire a v ieţii d e v eci, că ci zice M â n
tu ito ru l: „ A devărat, ad ev ăra t zic v ou ă, d a c ă nu veţi
m ân ca tru pu l F iu lu i O m ului si nu veţi bea sâ n g ele Lui,
nu veţi avea v ia ţă în voi. Cel ce m ă n â n că tru pu l M eu şi
bea sâ n g ele M eu are v ia ţă veşn ică, si Eu îl voi în via în
ziua cea de a p o i" (In 6, 54-54).
223
P o triv it p o ru n cii M â n tu ito ru lu i de la C ina c e a de

tain ă: „ A cea sta să fa c e ţi în tru p om en irea M ea" (L c. 22,
19) şi în v ă ţă tu rii sfâ n tu lu i A p o sto l P avel, că „ o ri de
câte ori v e ţ i m ân ca a c ea stă p â in e şi veţi b ea acest p a h a r,
m oartea D o m n u lu i vestiţi p â n ă cân d va ven i" (I C o r. 11,
26), p r im ii cre ştin i se îm p ă rtă şe a u z iln ic (F a p te 2,
4 2 -4 6 ). C u tim p u l, slă b in d râv n a p e n tru ce le sfin te,
c r e d in c io ş ii au în ce p u t să se îm p ă rtă şe a scă m a i rar,
pen tru ca, în zilele noastre, să le vină g reu să se îm p ăr
tă şea scă d e p atru ori sau ch iar şi n u m ai o d ată p e an.
A v â n d în v e d e re c u v in te le M â n tu ito ru lu i d e m ai
su s (In 6, 5 3 -5 4 ), e fe c te le a ce ste i sfin te tain e şi în
d em n u l B is e ric ii (M ă rtu risire a o rto d o x ă , R ă sp u n su l
la în tre b a re a 90), o rice cre ştin are a b so lu tă n e v o ie să
p rim e a sc ă sfâ n ta îm p ă rtă şa n ie . D e la ace a stă în d a
to rire nu p o t fa ce e x c e p ţie n ici p ru n cii. In v ech im e ,
aşa p ro c e d a în tre a g a B ise ric ă , căci iată ce sp u n C o n
stitu ţiile A p o sto lice: „E piscopu l să îm părtăşească apoi pe
preoţi, p e diaconi..., du pă aceea pe copii şi, în sfârşit, întreg
p op oru l, d u p ă rân du ială" (V III, 13). La fel şi F e ricitu l
A u g u stin z ice ca te g o ric : „V a în d răzn i oare cin ev a să
s p u n ă că a c e a s tă h o tă râ re (ad ică: D e nu v eţi m ân ca
tru p u l F iu l O m u lu i şi d e nu v e ţi b e a sâ n g e le L ui...)
nu p riv e şte şi p e copii şi c ă ei ar p u tea avea v ia ţă în ei fă r ă
să se îm p ă rtă şea scă cu tru p u l şi cu sâ n g ele D o m n u lu i ?“
(D e p e cc a to ru m m e ritis I, 20).
B ise rica n o a stră o rto d o x ă , u rm ă to a re şi p ă stră
to a re cre d in c io a să a în v ă ţă tu rii şi p ra c ticii e c u m e
n ice, a îm p ă rtă şit şi îm p ă rtă şe şte şi p e co p ii şi p e
p ru n ci cu sfân tu l trup şi sâ n g e al D om n u lu i, p e când
B iserica ro m an o -cato lică şi d u p ă ea şi cea p ro testan tă
s-au a b ă tu t d e la a ce a stă p ra ctică . Un m are d o g m a
tist ca to lic re c u n o a şte că „m ai în ain te se d ăd ea sfân ta
îm p ărtăşan ie şi p ru n cilo r în dată d u p ă botez" (Sim ar,
L eh rb u ch d er D o g m a tik , vo i. II, p. 869), iar isto ria b i
sericească ne în cre d in ţe a z ă că p ractica îm p ă rtă şirii
224
co p iilo r a fost observaţii şi în A p u s p ân ă în v eacu l XII.

A stfel, în scrierea O rd o R om anu s, co m p u să în v eacu l
IX , se dă u rm ă to a re a in stru cţiu n e : „ T reb u ie să se
p oa rte g rijă de pru nei, ea, du pă ce au p rim it botezul, să nu
m ă n â n ce ceva sau să f i e alăptaţi, d ecâ t în caz de m are
n evoie, p ân ă ce nu v o r fi îm p ărtăşiţi cu sfâ n tu l trup al
D o m n u lu i" . P entru ju stific a re a a ce ste i a b a te ri d e la
p ra c tica B ise ricii v ech i, teo lo g ii ro m a n o -c a to lic i în
v a ţă că p rim ire a sfin tei îm p ă rtă şa n ii nu este in d is
p e n sa b ilă p en tru m ân tu ire şi că cel ce se îm p ă rtă
şeşte trebu ie să-şi dea seam a d e în sem n ă ta te a acestei
sfin te taine; d ar d in p rim a p a rte a a firm a ţie i lo r re
zu ltă că sfân ta îm p ă rtă şa n ie nu este n e c e sa ră n ici
pentru ad u lţi, iar din a doua, că nici b o te z u l n-ar tre
b u i a d m in istra t co p iilo r.
P entru ca p rim irea sfin tei îm p ă rtă şa n ii să fie de
folos su fletesc ce lu i ce o p rim eşte şi p en tru ca ea să
prod ucă efect m ân tu itor, se cere de la cei în v ârstă ca,
m ai în tâi, să-şi m ărtu risească p ăcate le la d u h o v n ic şi
să îm p lin ească ep itim ia dată d e el, să p o stească, să se
roage, să se îm p ace cu d u şm an ii şi să facă to t felu l de
fap te b u n e, iar cân d se a p ro p ie d e sfâ n ta c u m in e c ă
tură să nu fi m ân cat sau bău t ceva şi s-o facă cu toată
ev la v ia şi sm e ren ia, ştiind că v o r p rim i în co rtu l lor
de lut p e îm p ăratu l îm p ăraţilor şi D o m n u l d om n ilor,
pe în su şi D u m n e z eu . D u p ă p rim ire a sfin te i îm p ă r
tăşanii li se cere, iarăşi, să p e tre a că re stu l z ilei în
rugăciuni d e m u lţu m ire, în m ed itaţie şi d ep lin ă lin iş
te su fletească, d ep arte de orice zg om o t şi d e d esfătări
lum eşti. C el ce nu face aceasta nu n u m ai că se lip se ş
te de efectu l m ân tu ito r al a cestei sfin te tain e, ci îşi
asu m ă m are răsp u n d ere în ain tea lu i D u m n ezeu şi se
face v in o v a t d e p rim irea cu u şu ră ta te şi n e so c o tire a
tru p u lu i D o m n u lu i, lucru de care ne p re v in e sfân tu l
A p ostol P avel, p rin cu v in tele: „ O ricin e va m ân ca
p âin ea aceasta sau va bea p ah a ru l D o m n u lu i cu n ev red
225
Pr. I O A N M IH Â LC ESCU
nicie, i>ti fi viiurvat faţă d e trupu l şi de sân g ele D om nului.

Să se cercetez e in să o m u l pe sin e şi nşn să m ăn ân ce din
p âin e şi s ă bea din paluir. C ă ci cel ce m ăn ân că si bea cu
n ev red n icie, osân d ă îşi m ă n â n că şi bea, n esocotin d trupul
D o m n u lu i" (I C or. 11, 2 7 -2 9 ).
In fru m o a se şi m işcă to a re cu v in te p rev in e sfân tu l
Ioan G u ră de A u r pe ce i ce se îm p ărtăşesc cu n ev red
n icie de o sâ n d a ce-i a şte a p tă : „ T rebu ie să fiţi to td ea u
na cu b ăg a re de seam ă, că ci n u su n t m ici ch in u rile ca re îi
a ştea p tă p e cei ce se îm p ă rtă şesc cu n evredn icie. A d u -ţi
a m in te câ t de m u lt te m â n ii p e trădătoru l lu da şi p e cei
care au ră stig n it p e H ristos. A i grijă, dar, s ă nu te fa c i şi
tu v in o v a t de tru pu l şi d e sâ n g ele lui H ristos. A ceia au
ucis sfâ n tu l trup, iar tu, d u p ă atâtea binefaceri, îl prim eşti
cu su fletu l în tin at ? C ăci El nu s-a m u lţu m it că s-a făcu t
om , că a fo st bătu t si s-a jertfit, El a v ru t în că să Se
a m estece si să Se u n ească cu voi în aşa fel în cât să fiţi un
s in g u r tru p cu EI si nu n u m a i prin credin ţă, ci efectiv si
în realitate. C ât de cu rat treb u ie să fie, dar, cel ce se b u
cu ră de o asem en ea jertfă ? Cu cât trebuie să fie m ai cu rată
d ecât razele soarelu i m ân a ce fr â n g e acest trup, g u ra ce se
u m p le de fo c u l d u h ov n icesc, lim ba ce se u dă d e în frico
şatu l sâ n g e ? C â n d e şte-te în ce cin ste te afli, la ce m asă
s t a i ! A cela de care în g erii se cu trem u ră v ăzân d u -l, din
cau za strălu cirii care rad iază din p ersoan a Sa, ne hrăn eşte
cu fiin ţ a Sa. A m estecă m fiin ţa n oastră cu a Lui şi ne f a
cem un sin gu r trup, o sin g u ră carne cu El. Vă spun aceas
ta şi vouă, celor ce v ă îm părtăşiţi, şi celor care v ă îm părtă
şesc, căci trebu ie să v ă spu n , ca să îm părţiţi aceste daru ri
cu m are b ăgare d e scam ă, p en tru c ă m are o sân d ă v ă a ş
teap tă d e veţi lăsa să se a p ro p ie de m asa aceasta vreu n
n ev red n ic p e enre-1 cu n oaşteţi... D acă ţi s-ar fi în credin ţat
s ă p ăz eşti un iz v or lim p ed e p en tru tu rm ă si ai \vedea
ap rop iin du -se o oa ie cu g u ra p lin ă de tină, ai lăsa-o să tul
b u re izvoru l ? D ar tu uit eşti p u s să p ăz eşti un izv or de
apă, ci unul de sâ n g e şi d e duh şi d a c ă vei v ed ea c ă se
226
ap rop ie vreu n ii întinaţi <1e păcate m ai u râte d ecât p ă m â n

tul şi tina şi nu te vei m ânia şi n u-i vei opri, ce în d rep
tăţire vei avea 1 ... D acă n-ai curaj, spu ne-m i mie, şi eu nu
v oi în g ădu i o astfel de în drăzneală. M ai bin e să -m i p ierd
v iaţa decât să dau sângele D om nu lu i unui n evrednic. M ai
bin e să m i se verse sân gele decât să dau u nui n ep reg ătit
în fricoşatu l sânge" (O m ilia 8 2 la M atei).
C ât p riv e şte felul îm p ărtăşirii, B ise rica n o astră
îm p ă rtă şeşte p e to ţi creştin ii şi cu tru p u l şi cu sâ n
g ele D om n u lu i. Biserica ro m an o -cato lică s-a ab ătu t şi
d e la a ce astă p ractică, căci, de prin v e a cu l X III, ea nu
m ai îm p ă rtă şe şte p e laici d ecâ t cu tru p u l, rezerv ân d
p reo ţilo r litu rg h isito ri îm p ărtăşirea atât cu tru p u l cât
şi cu sâ n g ele D o m n u lu i. P retex tele ca re se invocă
p en tru ju stific a re a acestei in o v aţii su n t: a) P erico lu l
de a se vărsa sân g ele D om n u lu i; b) G reu ta tea d e a se
p ăstra vinu l m ai m u lt tim p în ţările ca ld e si lip sa lui
în ce le frig u ro ase; c) A n tip atia p e ca re o au u nii o a
m eni co n tra v in u lu i şi n ep u tin ţa de a-1 bea etc.
D ar falsitatea acestei practici rezultă din u rm ăto a
rele:
a) M ân tu itoru l a instituit sfânta eu h aristie sub for
ma p âin ii şi a vinu lu i, a îm p ărtăşit pe sfinţii A p o sto li
su b a m b e le fo rm e şi Ie-a p o ru n cit ca to t aşa să facă
întru p o m en irea Sa, fără să ad au g e că nu m ai u rm aşii
ior să se îm p ă rtă şe a sc ă cu a m b e le fo rm e, iar laicii,
n u m a i cu u n a. D u p ă ce a zis: „Luaţi, m ân caţi, acesta
este trupul M eu " , El a ad ă u g a t „B eţi din tru acesta toţi.
A cesta este sâ n g ele M eu " .
b) M â n tu ito ru l a pu s ca co n d iţie a d o b â n d irii
vieţii de veci îm p ărtăşire a cu a m b e le form e, iar nu
n u m ai cu u n a, căci zice: „A devărat, a d ev ăra t zic vouă,
d acă nu veţi m ân ca trupu l F iu l O m u lu i şi nu veţi bea
sân g ele Lui, nu veţi avea v ia ţă în voi. Cel ce m ă n â n că
trupul M eu si bea sâ n g ele M eu are v ia tă veşn ică, şi Eu îl
voi învia în ziua cea de apoi. T ru pul M eu este ad ev ăra tă
227
Pr. I O A N M IH Á IX E SC U
m â n c a r e si sân g ele M eu , ad ev ă ra tă bău tu ră. C e l ce

m ă n â n c ă tru pu l M eu si b ea sâ n g ele M eu răm ân e întru
M in e s i Eu întru el" (In 6 , 53 -5 6 ).
c) D in tim p u l s fin ţilo r A p o sto li şi p â n ă în v e a c u l
X III, B is e ric a de p re tu tin d e n i a îm p ă rtă şit pe c r e d in
cio ş i c u a m b e le fo rm e. S fâ n tu l A p o sto l Pavel zice:
„N u p u te ţi să beţi p a h a ru l D om n u lu i şi p ah a ru l d e
m o n ilo r (id o lilo r); i u i p u te ţi s ă v ă îm părtăşiţi din m asa
D o m n u lu i şi din m asa d em o n ilo r" (I C or. 10, 2 1 ), de
u n d e re iese că cred in cio şilo r li se dăd ea şi po tiru l, nu
n u m a i p â in ea e u h a ristic ă .
C u to ate că m o tiv e le in v o c a te de te o lo g ii ro m a -
n o -c a to lic i p en tru re tra g e re a p o tiru lu i laicilo r au
e x is ta t şi în ain te d e v e a c u l X III, totuşi B iserica nu s-a
a b ă tu t d e la p ractica v ech e, p e care noi o ţinem şi azi.
Şi e ste de n o ta t că, p e câ n d în alte p riv in ţe p r o te s
ta n ţii au p ă stra t u n e le d o c trin e şi p ra c tici ro m a n o -
c a to lic e , în a ce st p u n ct s-au d ep ărtat d e ca to lic i şi
s-au în to rs la p ra c tica B ise ric ii vech i. B a ch ia r u na
d in tre ce le d in tâi şi m ai v e c h i cau ze de n em u lţu m ire
îm p o triv a B ise ricii ro m a n e , ca u z e ca re au p ro v o ca t
m a i tâ rziu R efo rm a , e ste îm p ă rtă şire a la icilo r su b o
sin g u ră form ă.
T e m e iu rile d o c trin a re ale B isericii p a p a le p en tru
îm p ă rtă şire a la icilo r n u m a i su b o fo rm ă su n t u rm ă
to arele:
1. C u v in te le M â n tu ito ru lu i d e la C in a cea de
tain ă: „ B eţi din tru a c esta toţi..." s-ar referi n u m ai la
sfin ţii A p o sto li şi d eci n u m a i u rm aşii lor - ep isc o p ii
şi p re o ţii - ar a v e a d re p tu l să se îm p ă rtă şe a sc ă cu
a m b e le fo rm e, iar nu şi laicii.
A ceastă a rg u m e n ta re este în să cu d e să v â rşire fa l
să, pentru că şi din p âin ea eu h aristică s-au îm p ărtăşit
to t n u m ai sfin ţii A p o s to li - sin g u rii d e a ltfel care au
lu a t p a rte îm p re u n ă cu M â n tu ito ru l la C in a cea de
ta in ă - , iar a tu n ci, d u p ă lo g ic a p a p ista şilo r, ar u rm a
22S
c ă a ce a stă sfâ n tă tain ă a fost in stitu ită n u m a i p en tru

cle rici. în afară d e aceasta, M â n tu ito ru l a d at o m u l
ţim e d e p o ru n ci care, la p rim a v e d e re, tir p ă re a că
p riv e s c n u m ai p e sfin ţii A p o sto li, d ar ca re to tu şi au
în v ed e re p e toţi creştin ii. Să lu ăm n u m ai u n a d in tre
e le : „P o ru n că n ou ă dau vou ă: S ă v ă iu biţi u n u l p e nitul.
P recu m Eu v -am iu bit p e voi, aşa şi voi s ă v ă iu biţi unul
p e altu l..." (In 13, 34). A r fi cu n e p u tin ţă ca ace astă
p o ru n că a d rag o stei re cip ro ce şi faţă d e to ţi să fi fost
d a tă n u m ai sfin ţilo r A p o sto li. E ste d e n e tă g ă d u it că
sfin ţii A p o sto li l-au în ţeles p e M â n tu ito ru l m ai b in e
d ecâ t teo lo g ii ro m an o -cato lici, şi sfin ţii A p o sto li su n t
ce i ca re au în v ă ţa t şi au îm p ărtăşit p e cred in cio şi sub
a m b e le form e.
2. U nd e este tru p u l D o m n u lu i, aco lo este şi sâ n
g ele Lui, p en tru că tru p u l M â n tu ito ru lu i H risto s în
sfâ n ta e u h a ristie nu este m ort, ci v iu , iar în tru p viu
este şi sân g e. Prin u rm are - zic te o lo g ii ro m a n i -
laicii, p rim in d p âin ea eu h aristică, p rim esc, îm p reu n ă
cu ea, şi sâ n g e le D o m n u lu i.
Prin a ce asta, teo lo g ii ca to lici re cu n o sc in d irect
n ecesita tea îm p ă rtă şirii la icilo r şi cu sâ n g ele D o m
nului, cu care şi susţin că se îm p ărtăşesc, d e fapt, sub
a n em ica fo rm ă a o b latelo r. în ce e a ce p riv e şte a fir
m aţia lo r, că în tru p este cu p rin s şi sâ n g ele , d esigu r
nu v o r tă g ă d u i că şi M â n tu ito ru l a ştiu t ace asta, şi
în că in fin it m ai b in e d ecâ t ei, şi to tu şi a in stitu it şi a
râ n d u it ca sfân ta îm p ă rtă şa n ie să se fa că su b am b ele
form e. D a că a d m ite m a rg u m e n ta re a lo r, a v em tot
drep tu l să ne în trebăm şi să-i în treb ăm şi p e ei: D e ce,
atu n ci, se îm p ă rtă şe sc p re o ţii lo r în că o d a tă cu sâ n
g ele D o m n u lu i, su b fo rm a v in u lu i, d acă el este
cu p rin s în p â in e ?
F a p tu l că ace astă p ractică a B ise ricii p a p a le este o
in o v aţie şi o ră tă cire şi că îm p ă rtă şire a n u m a i su b o
form ă nu este d eplină, a fost recu n o scu t ch iar d e u nii
229
Pr. IO AN M IH Â LC E SC U
d in tre p ap ii lo r m ai v e c h i, ca, de p ild ă , p ap a G h e -

la sie, ca re zice: „A ni a fla t c ă unii se m u lţu m esc n u m a i
cu p a r te a cea sfâ n tă a s fâ n tu lu i trup şi se abţin de la p a
h aru l sfâ n tu lu i sân ge. N u ştiu din ce cred in ţă d eşa rtă se
a d a p ă aceştia, de se m ă rg in esc p e sine astfel, dar treb u ie
ori să p rim ea sc ă taina în trea g ă , ori să nu fie n icidecu m
p r im iţi Ia ea, p en tru că d esp ă rţirea uneia si aceleiaşi taine
nu se p o a te fa c e fă r ă o m a re p rofan are a lu cru lu i celui
sfâ n t" (A p u d G ra tia n u m ).
3. A m b e le Biserici, a tâ t ce a de R ăsărit, cât şi ce a de
A p u s, săv ârşe sc în p o stu l m are litu rg h ia d a ru rilo r
m ai în a in te sfinţite, la c a re cred incioşii se îm p ărtăşesc
n u m a i cu sfâ n tu l trup, s u s ţin m ai d ep a rte cato licii.
D a r lu cru l a ce sta nu e s te ad ev ărat, p en tru că , cel
p u ţin în ce p riv e şte B is e ric a no astră, sfân tu l a g n e ţ
c a re s e p ă stre a z ă p en tru litu rg h ia d a ru rilo r m ai în a
in te sfin ţite de la litu rg h ia sfân tu lu i Toan G ură d e aur
sau a sfân tu lu i V asile, este îm b ib a t în v in , aşa în câ t el
cu p rin d e şi sâ n g e le D o m n u lu i şi d eci cre d in c io şii se
îm p ă rtă şe sc şi la a c e a stă sfâ n tă litu rg h ie cu a m b e le
fo rm e.
4. în B ise ric a v e c h e şi c h ia r azi b o ln a v ii s-a r îm
p ă rtă şi - sp u n ei m ai d e p a rte - n u m a i cu tru p u l
D o m n u lu i, iar în v e a c u rile p rim a re, cre ştin ii p u rtau
a d e se a cu ei sfin te le ta in e , le p ăstrau p rin ca se, iar
e re m iţii în p u stie, şi d eci to ţi se îm p ă rtă şea u n u m a i
cu sfâ n tu l trup.
N ici ace asta nu este ad ev ă ra t, că ci în B ise rica
n o a stră b o ln a v ii se îm p ă rtă ş e s c su b a m b e le form e.
T o t a stfe l se făcea şi în B ise rica v e c h e şi tot su b
am b ele form e se p ă stra d e creştin ii şi de p u stn icii din
p rim ele v eacu ri, ce e a ce re cu n o sc u n ii d in tre teo lo g ii
ca to lici, ca B aro n iu şi ca rd in a lu l B o n a. D eci şi a tu n ci
sfâ n ta îm p ă rtă şa n ie se d ă d ea to t su b a m b e le form e.
D a că în u n e le ca z u ri se v o r fi îm p ă rtă şit sau se m ai
îm p ă rtă şesc în că u n ii b o ln a v i n u m a i cu sfâ n tu l trup,
230
a ce a sta ar fi n u m ai o excep ţie, ca re nu p o a te fi tran s

fo rm a tă în regu lă; de fapt, nici în a sem en ea cazu ri nu
a v em d e-a fa ce cu o îm p ă rtă şire n u m a i su b o form ă,
p en tru că p âin ea eu h aristică, d estin ată b o ln av ilo r, se
îm b ib ă în v in, cân d se sfin ţeşte, aşa că îm p ă rtă şire a
s e face, şi în a ce ste caz u ri, to t su b a m b e le form e.
5. în sfârşit, se m ai su sţin e că o rto d o c şii îi îm p ă r
tă şesc p e p ru n ci n u m ai cu sâ n g ele D o m n u lu i. D ar
n ici a ce a sta nu este ad ev ărat, p e n tru că în v in u l e u
h a ristie care se dă p ru n cilo r su n t şi p ă rtic e le din
sfâ n tu l trup.
Sfânta euharistie ca jertfă

N oţiunea de jertfă euharistică. Prin je rtfă , în g e
n era l, se în ţe le g e o o fran d ă p e ca re i-o a d u c e m lu i
D u m n e z eu ca sem n al d ep e n d e n ţe i şi al a scu ltă rii
n o a stre d e El. L ucrul ce se a d u c e ca je rtfă treb u ie
n im icit sau co n su m a t, p en tru ca să se e x p rim e a stfel
a b so lu ta d ep e n d en ţă a o m u lu i d e D u m n e z e u . A cest
fel d e jertfă se n u m eşte de ¡nudă sau latreutică; în a f a r ;
d e ea m ai p o a te fi o je rtfă de cerere şi una de m u lţu
m ire. Ş i p rin a ce ste din u rm ă felu ri d e je rtfă se re
cu n o a şte su v era n ita tea a b so lu tă a lu i D u m n e z eu şi
d e p e n d en ţa n o a stră de El, de a ce ea şi e le su n t je rtfe
în în ţe le su l strict al cu v ân tu lu i.
B iserica n o astră învaţă, în aco rd în a ce st p u n ct cu
B ise rica ro m a n o -c a to lică şi co n tra r faţă cîe p ro te s
tan ţi, că e u h a ristia nu este n u m ai sfâ n tă tain ă, ci şi
je rtfă a d ev ă ra tă , în care se ad u c ca je rtfă tru p u l şi
sângele D o m n u lu i, sub form a p âin ii şi a vinu lu i. A st
fel, citim în M ă rtu risire a o rto d o x ă: „A c ea stă sfâ n tă
tain ă sc ad u ce în Ioc de je r tfă p en tru toţi creştin ii o r to
docşi, vii şi m orţi întru n ădejdea învierii si a vieţii de veci,
jer tfă cnre nu se vn sfârşi p â n ă la ju d e c a ta de ap oi.,.ea
231
Pr. IO A N M IH Ă LCESCU
m ilostiv eşte şi în du ră pe D u m n ezeu pentru păcatele o a m e

nilor v ii şi m orţi. Pentru a c eea nu se săvârşeşte nici o litu r
ghie în care s ă nu se aducă lu i D um nezeu rugăciuni şi daruri
pentru p ăcatele noastre" (R ăsp u n s la în trebarea 107).
R a ţiu n e a in stitu irii a c e s te i sfin te şi d u m n e z e ie şti
je rtfe e s te u rm ă to a re a :
M â n tu ito r u l H risto s este A rh iereu v eşn ic, sau
d u p ă râ n d u ia la lu i M e lc h ise d e c , cu m îl n u m e şte
sfân tu l A p o sto l P avel în E p is to la către E v rei ( 7 ,1 ,1 2 ,
2 4-25). C a atare, El în lo cu ie şte p reoţia V ech iu lu i T e s
ta m en t, c a r e a a v u t c a r a c te r p ro v izo riu , şi p o a te să
s fin ţe a scă şi să d e s ă v â rşe a sc ă p e toţi o am en ii. P rin
m o a rte a S a p e cru ce, El a ră sc u m p ă ra t p e o a m e n i şi
i-a îm p ă c a t cu D u m n e z e u , d ar în ălţân d u -S e la ce r, El
treb u ia să la se o p re o ţie v ă z u tă , care să ad u că m ai
d ep a rte o je rtfă văzu tă, d e ca re oam en ii au n eap ărată
treb u in ţă , d in ca u z a s lă b ic iu n ii firii lor. A ceastă je r t
fă v ă z u tă şi p re o ţie v ă z u tă le-a in stitu it D o m n u l la
C in a ce a d e tain ă, şi a n u m e , je rtfa p rin cu v in tele:
„L u aţi, m ân caţi. A cesta este tru pu l M eu, cure p en tru voi
se frân g e, sp re iertarea p ă c a telo r" şi „B eţi din tru acesta
toţi. A cesta este sâ n g ele M eu ... care p en tru voi şi p en tru
m u lţi se varsă, sp re iertarea p ăcatelo r" ; iar p re o ţia , prin
cu v in te le : „ A ceasta să o fa c e ţ i întru p om en irea M e a " .
P âin ea şi v in u l, ca re în fă ţişe a z ă aici tru p u l şi sâ n
g ele D o m n u lu i, au fost a d u se , în V ech iu l T estam en t,
ca je rtfă lu i D u m n e zeu , d e către M elch ised ec, ca re se
n u m e a „ preot al C elu i P rea în alt" (Eac. 14, 18). M â n
tu ito ru l, fiind p re o t d u p ă râ n d u ia la lui M elch ised ec,
a a d u s lui D u m n e z e u je rtfă tru p u l Său , su b fo rm a
p â in ii şi a v inu lu i, şi, fiind p re o t v eşn ic, a d u ce a ce a s
tă je rtfă - p rin p re o ţi - p â n ă la sfâ rşitu l v ea cu rilo r.
In stitu irea a ce ste i je rtfe n e sâ n g e ro a se a p re z is-o
p ro o ro cu l M a le a h i, ca r e zice: „N u sim t n ici o p lă cere
p en tru voi, zice D o m n u l S avaot, si n u -M i su n t p lăcu te
n icidecu m prin on sele ad u se de m âin ile voastre. C ăci, de la
232
răsăritu l soarelu i şi p â n ă la ap u su l lui, m are este n u m ele

M eu p rin tre n eam u ri şi în orice p a rte se ad u c je r tfe de
tăm âie p en tru n u m ele M eu si p rin oa se cu rate, căci m are
este n u m ele M eu în tre n eam uri, zice D om n u l Snvaot" (1,
10-11). Jertfe cu rate nu p o t fi jertfe le iu d eilo r, căci d e
sp re ele zice D o m n u l că-i su n t n ep lăcu te. Nu p o ate fi
n ici je rtfa ele lau d ă, care co n stă în ru g ă c iu n e şi în
fap te b u n e, p en tru că acest fel d e je rtfă e v e c h i de
câ n d lu m ea, iar p ro o ro cu l v o rb e şte d e o je rtfă cu to
tul n ouă şi to to d ată şi externă, v ăzu tă. E a nu p o a te fi
nici jertfa de pe cru ce a M ân tu itoru lu i, m ai în tâi p en
tru că p ro o ro cu l p rezice o je rtfă de fru cte (m in h a), iar
nu o je rtfă sân g ero asă, şi ap o i p en tru că el z ic e că
a ce a stă je rtfă se v a ad u ce în tot lo cu l, p e cân d je rtfa
d e p e cru ce a M â n tu ito ru lu i s-a a d u s în tr-u n sin g u r
loc, p e G o lg o ta . S in g u ra je rtfă la ca re se p o a te referi
a ce a stă p ro o ro cie este jertfa eu h a ristică .
A şa au ex p lica t a ce st p asaj şi P ă rin ţii b iserice şti,
ca: Iu stin (D ialo g u l cu iu d eu l T rifo n 41), Irin eu (A d-
v ersu s H a e re se s V I, 17), lo a n G u ră de A u r (C o m e n
tariu la p sa lm u l 95), A u g u stin (D e C iv ita te D ei, ca r
tea X V III, 35), T e o d o re t (C o m en tariu la M aleah i, 1,
11), lo an D a m a sch in u l (D o g m atica 14) şi alţii.
A şa au în v ă ţa t şi sfin ţii A p o sto li. A stfe l, sfân tu l
A p o sto l P av el le scrie co rin te n ilo r: „ P ah a ru l b in ecu
vântării, p e care-1 binecuvântăm , nu este, oare, îm părtăşi
rea cu sâ n g ele lui H ristos ? P âin ea p e care o frâ n g em nu
este, oare, îm părtăşirea cu trupul Ini H ristos ? C ă o pâine,
un trup su n tem cei m u lţi; căci toţi ne îm p ărtăşim din tr-o
pâin e. P riv iţi p e Israel du pă trup: C ei care m ă n â n că je r t
fe le nu su n t ei, oare, p ărta şi altaru lu i ? D eci ce spu n eu ?
C ă ce s-a je r tfit p en tru idol este ceva ? Sau id olu l este ce
va ? C i (zic) că cele ce jer tfe s c n eam u rile, je r tfe s c d em o
nilor, şi nu lu i D u m n ezeu . Ş/’ nu v oiesc ca v oi s ă fiţi p ă r
taşi ai d em on ilor. N u p u teţi să b eţi p a h a ru l D o m n u lu i şi
p ah aru l d em o n ilor; nu p u teţi să v ă îm p ă rtăşiţi din m asa
233
D o m n u lu i şi d in masa d e m o n ilo r " (I C or. 1 0 ,1 6 -2 1 ) . E

lim p e d e că în aceste c u v in te nu este v o rb a d e m asa
sau d e m â n ca re a o b işn u ită , ci d e m asa la care se bea
p a h a ru l D o m n u lu i şi d e c e a la care se bea p a h a ru l
d e m o n ilo r, sau , cu a lte cu v in te , de a lta ru l p e ca r e se
a d u c e je rtfă lu i D u m n e z e u şi d e cel p e c a r e s e a d u ce
je r tfă d em o n ilo r, ori d e m a sa la care se b in e cu v in -
te a z ă p a h a ru l b in e c u v â n tă rii şi de altaru l p e ca r e is-
ra e liţii ad u ceau jertfe le lor. C ă m asa de care e ste v o r
ba a ic i este tot u n a cu a lta ru l, o spu ne si mai lim p ed e
a c e la ş i sfâ n t A p o sto l în E p is to la către E v rei: „ A vem
altar, de la c a re iui au d r e p t u l s ă m ă n â n c e cei ce s lu jes c
c o rtu lu i" (Evr. 1 3 ,1 0 ). A ic i e lăm u rit v o rb a d esp re un
altar şi de o victim ă, d in c a re iudeii nu aveau d reptul
să m ă n â n ce . C a re a ltu l ar p u te a fi a c e st a lta r d ecât
sfâ n tu l p re sto l, şi ca re a lta ar p u tea fi jertfa, d a că nu
lis u s H risto s e u h a ristie ?
P ă rin ţii b ise rice şti re c u n o sc de a se m e n e a je rtfa
eu h a ristic ă . în D ia lo g u l cu iu d eu l T rifo n , sfân tu l
Iu stin M a rtiru l zice: „ D esp re jer tfa noastră, care se
a d u ce în orice loc, ad ică d esp re p âin ea şi v in u l eu haristie,
a p rez is deja p ro o ro cu l M a lea h i, că noi v om celebra în tot
locu l sfân tu l n um e, p e ca re z>oi îl p ro fan aţi" . S fâ n tu l
Irin eu sp u n e că M â n tu ito ru l, in stitu in d sfâ n ta e u
h a ristie: „a în v ăţat jer tfa cea n ou ă a N ou lu i T estam en t,
p e care B iserica a p rim it-o de la A p ostoli şi o p red ic ă în
toată lu m ea" (A d v e rsu s H a e re se s IV , 18). S fâ n tu l
C le m e n t A le x a n d rin u l zice: „M elchisedec, reg ele S ala
m u lu i si p reo tu l D u m n ez eu lu i celu i p rea în alt, a oferit
p â in e şi vin sfin ţite, ca în ch ip u ire a eu h aristiei" (Stro -
m ata IV ). „C ina a f o s t p reo t al D u m n ezeu lu i celui p rea
în alt - se în tre a b ă s fâ n tu l C ip ria n - m ai m u lt dacât
D om n u l n ostru lis u s H ristos, C are a oferit lui D u m n e-
zeu -T atăl ceea ce oferise M alchisadec, ad ică p â in e si vin ,
sau tru pu l şi sâ n g ele Său ? ... lis u s H ristos, D om n u l şi
D u m n ezeu l n ostru, este El în suşi m are preot, al lui Durn
ite
n ezeu -T atăl şi Se oferă întâi p e S in e ca je r t fă T atălu i si

aceasta a p oru n cit să se fa c ă spre p o m en irea Sa. P reotu l
ţine, dar, in tr-ad ev ăr locul lui H ristos, fa ce ceea ce a fă c u t
lisu s H ristos şi aduce în biserică je r tfă ad ev ăra tă şi deplin ă
lui D u m n ezeu -T atăl" (E p isto lele 13 şi 14). S fâ n tu l
C hirii al Ieru salim u lu i, în exp licaţia p e care o dă n e o
fiţilo r a su p ra sfin tei litu rg h ii, zice: „N oi ru găm p e
D u m n ezeu să trim ită p e S fân tu l D uh, sp re a fa c e ca
p âin ea să se tran sform e în trupul lui lisu s H ristos, iar
v in u l în sâ n g ele Lui, căci orice p rim eşte în râu rirea S fân
tului D uh se sfin ţeşte şi se sch im b ă în a ltă su bstan ţă.
D u p ă ce se sfârşeşte ad u cerea jer tfe i d u h ov n iceşti şi sc
în ch eie je r tfa cea n esân g eroasă care se dă lui D u m n ezeu ,
prin p âin ea expierii, ne rugăm p en tru p acea tu tu ror bise
ricilor, pen tru p acea hunii, pen tru regi...'1 (C ateh eza 23).
„ lisu s H risto s - zice sfân tu l Ioan G u ră d e A u r - a
p oru n cit ca să f i e jertfit El în suşi în locu l a n im a lelo r care
se jertfea u în L egea veche" (C o m en tariu la cap. I din
E v an gh elia de la Luca). în fine, F ericitu l A u gu stin , ca
să nu m ai cităm si pe alţii, zice: „C el ce jertfeşte este El
în suşi je r tfă şi a voit ca taina, care se să v â rşeşte zilnic, să
fie jertfa B isericii... A cea stă jertfă , care este jer tfă a d ev ă
rată, a fo s t p reîn ch ip u ită de v ech ile jertfe ale o a m en ilo r
sfinţi... F aţă de această jertfă su p rem ă si adevărată, au
în cetat toate jertfele fa lse" (D e C iv ita te D ei X, 20).
C eea ce au a firm a t in d iv id u a l sfin ţii P ărinţi, au
co n firm a t cu toţii în sfin tele sin o ad e . A stfel, sin o d u l
I ecu m e n ic stato rn iceşte: „N ici regu la, n ici ob iceiu l nu
în g ăd u ie ca cei care au p u terea de a je r tfi să p rim ească
trupu l lui H ristos de la cei care n-au p u terea de a jertfi"
(can on ul 18), iar P ărin ţii d e la sin o d u l IU ecu m e n ic
d eclară: „ N oi săvârşim în biserici jertfa n esân geroasă,
sfân tă şi de v iaţă dătătoare şi credem c ă trupul şi preţiosu l
sân ge su n t în su şi trupu l si sân g ele C u vân tu lu i, care dă
v iată tuturor" (Scriso area sin o d ală că tre N esto rie).
235
L a p ro b e le de p â n ă a ic i, sco ase d in S fân ta S c rip

tu ră , din în v ă ţă tu ra s fin ţilo r P ărin ţi şi a sin o a d e lo r
B isericii, este d e ad ă u g a t în că o p robă: cred in ţa gene
ra lă şi n esc h im b a tă a B ise ricii că sfâ n ta eu h a ristie
este je rtfă a d ev ărată. A ce a stă cre d in ţă se a flă în
d ife rite le litu rg h ii p ra c tica te în B iserică, a căro r origi
n e u rc ă - d u p ă cum s e ştie - p â n ă la sfin ţii A p o sto li.
A s tfe l - d u p ă ce se p u n elem e n te le eu h a ristic e pe
sfâ n ta m asă, în ain te cie ro stire a C rezu lu i - p re o tu l
ro ste şte , la să v â rşire a litu rg h ie i sfâ n tu lu i Io an G u ră
de A u r, u rm ăto area ru g ăciu n e: „D oam n e D um nezeule,
atotţiitoru le... în v red n iceşte-n e să-Ţ i adu cem d a ru ri şi
je r t fe d u h ov n iceşti ... în v red n iceşte-n e să aflăm h ar
în ain tea Ta, ca să-Ţ i fie b in ep rim ită jer tfa n o a s tr ă .." . D e
a se m e n e a , la sfin ţire a sfin te lo r d aru ri, p re o tu l se
ro a g ă , zicân d : „ în că a d u cem Ţie a ceastă slu jb ă cu v ân tă
toare si f ă r ă de sân g e si cerem şi ne ru găm si ne cu ce
rim ..." . In sfâ rşit, p rin cu v in te le : „Se sfă râm ă si se îm
p a r te M ielu l lu i D u m n ez eu ..." , p e c a re le ro ste şte
p re o tu l cân d frâ n g e s fâ n ta p âin e, se arată că „slu jba
cu v â n tă to a re şi fă r ă d e sân ge" este M ie lu l lu i D u m
n ezeu sau Iisu s H risto s.
Ic o a n e şi je rtfe ln ic e d e sc o p e rite în c a ta co m b e
d o v e d e sc că şi cr e ş tin ii p rim e lo r v e a c u ri p riv eau
sfâ n ta e u h a ristie ca je rtfă .
Je rtfa e u h a ristic ă e ste je rtfă a d e v ă ra tă p e n tru că
în tru n e şte to a te e le m e n te le ca re co n stitu ie je rtfa , şi
a n u m e: v ictim a, ca r e e ste Iisu s H risto s, su b fo rm a
p â in ii şi a v in u lu i; je r tfi toru l, ca re este to t Iisu s H r is
tos, re p reze n tat d e p re o tu l litu rg h isito r, şi D u m n ezeu ,
C ă ru ia i se a d u c e je rtfa în n u m e le şi p e n tru p ă c a te le
o a m en ilo r.
R aportul dintre jertfa eu haristică şi jertfa de pe
cruce a M ântuitorului. Je rtfa eu h aristică este în ese n
ţa sa a ce ea şi cu je r tfa d e p e cru ce, că ci v ictim a , ca re
se jertfe şte în je rtfa eu h aristică, este ¿icelaşi M iel al lu i
236
D u m n ezeu , C are S-a ră stig n it p e cru c e p en tru p ă

ca tele lu m ii. A c e la şi trup ca re s-a ră stig n it p e cru ce,
acela şi sâ n g e care a cu rs p e G o lg o ta , se în ju n g h ie şi
se v a rsă şi astăzi, su b form a p â in ii şi a v in u lu i.
S ă v â rşito ru l, ca re S-a ad u s a tu n ci je rtfă p e S in e în
su şi, este cel ce ad u ce şi acu m je rtfa eu h a ristic ă , n u
m ai că n -o face E l în su şi, ci p re o tu l, ca re p re z e n ta n t
al Său. Jertfa litu rg ică este, aşad ar, o rep eta re a jertfe i
de p e cru ce, este întru totul id e n tică cu ace ea, iar
n icid e cu m o sim p lă în ch ip u ire sau c o m e m o ra re a ei.
Nu este altă je rtfă cea ca re se a d u c e n e c o n te n it p e
altarele b isericilo r de p retu tin d en i, ci a ce ea şi care s-a
ad u s o d ată de m arele A rh iereu Tisus H risto s. T o tu şi
ele se d e o se b e sc u na de alta, m ai în tâ i p rin a ceea că
pe cru ce s-a jertfit trupul om en esc al lu i Iisus H ristos,
p e cân d în eu h a ristie se je rtfe şte su b c h ip u l p â in ii şi
al v in u lu i. Pe cru ce, D o m n u l a p ă tim it, şi-a v ă rsa t
sâ n g ele şi a m u rit, p e când în sfâ n ta eu h a ristie , fiind
je rtfit su b fo rm a p âin ii şi a v in u lu i, El nu su feră,
n u -şi v a rsă sâ n g ele şi nu m oare. D e ace ea, je rtfa e u
h a ristică se n u m eşte „je r tfă n esân g cro asă si f ă r ă de p a
tim i". P rin je rtfa de p e cru ce a fost sa tisfă cu tă m ajes-
tatea d u m n e z eia scă jig n ită p rin p ă c a t şi s-a e fectu a t
ră scu m p ă ra rea o m en irii, p e când p rin je rtfa e u h a ris
tică se iartă p ă ca te le şi se aplică m e ritele je rtfe i de p e
cru ce n u m ai acelo ra p en tru care ea se ad u ce şi care o
p rim esc cu v re d n icie. Je rtfa d e p e cru c e s-a ad u s o
singu ră dată, p e când jertfa eu h aristică s-a ad us p ân ă
acu m de n en u m ărate ori în toate b isericile lu m ii şi ya
co n tin u a să se ad u că p ân ă la sfâ rşitu l v e a c u lu i. în
fin e, în je rtfa de p e cru ce M â n tu ito ru l S -a ad u s sin
g u r p e S in e je rtfă , p e când la je rtfa eu h a ristic ă ia
p a rte şi B iserica.
Je rtfa e u h a ristică este id e n tică şi cu je rtfa a d u să
de M â n tu ito ru l la C ina cea d e taină. D eo se b ire a d in
tre ele este că u na p re în ch ip v ia je rtfa de p e cru ce, p e
237
Pr. IOAN M I H Â L C E S C U
când ce a la ltă o rep etă. A c e e a a fo st p re în ch ip u itâ de

je rtfe le L eg ii v ech i, iar a ce a sta o în ch ip u ie şte iarăşi
pe a ceea. A colo , H risto s D o m n u l, ciire ad u cea şi Se
a d u cea jertfă , o făcea E l în su şi si era îm b răcat în trup
m u rito r, a ic i S e je rtfe ş te p rin p reo t şi este n em u rito r
si cu trupu l.
Esenţa jertfei eu h aristice. A ctu l prin c a re se
e fe c tu e a z ă jertfa e u h a ristic ă este co n sa c ra re a sau
sfin ţirea p â in ii şi a v in u lu i p ro a d u se, şi a ce a sta are
loc în clip a cân d se ch e a m ă de către p re o t h aru l sfin-
ţitor al Sfân tu lu i D uh. A tu n c i sfântu l trup al D o m n u
lu i se d esp arte d e p re ţio su l Său sânge, căci p â in e a se
p re fa ce a p arte în tru p u l S ău şi vinu l, iarăşi ap arte, în
sâ n g e le Său , ca să se o fe re d u p ă aceea sp re m â n ca re
cred in cio şilo r ca tru p u l şi sân g ele d u m n e z eieştii v ic
tim e, ca a d ev ă ra ta m a te rie a a cestei je rtfe sp e cifice .
F râ n g e re a sfâ n tu lu i a g n e ţ şi îm p ă rtă şire a su n t acte
sau m o m e n te ca re u rm e a z ă a ctu lu i je rtfe i sau je rtfe i
în seşi, p en tru că frâ n g e re a sfâ n tu lu i ag n e ţ în c h ip u
ieşte îm p ă rţire a v ictim e i, iar îm p ă rtă şire a ţin e locul
o sp ă ţu lu i ca re u rm a d u p ă sa crificii, a tu n ci cân d ele
co n sta u din an im a le. D a că în a ctu l co n sa c ră rii nu se
n im ice şte tru p u l D o m n u lu i, ca re se je rtfe şte , ci n u
m ai se d e sp a rte de sân g e, a ce a sta p ro v in e din fap tu l
că n im icirea tru p u lu i fizic al D o m n u lu i s-a făcu t
o d a tă p e cru ce, iar acu m , cân d se re p etă je rtfa d e pe
cru ce, n im icirea se face, in ch ip sacram en tal, su b for
m a p â in ii şi a v in u lu i.
Efectele jertfei euharistice. Je rtfa eu h a ristic ă
sau litu rg ică fiind îm p lin irea tu tu ror je rtfe lo r d in a in
te de creştin ism , în fă ţişa re a m istică reală şi rep etarea
la in finit a jertfe i de p e cru ce a M ân tu ito ru lu i şi id e n
tică cu ea, p recu m şi je rtfă a N ou lu i T e stam e n t, in sti
tu ită de în su şi D u m n e z e u , are ca o rice jertfă cara cter
la tre u tic, eu h aristie , p ro p iţia to r şi im p etra to r, a d ică
este jertfă d e lau d ă, d e m u lţu m ire, d e îm p ă ca re şi de
238
cerere. D eo seb irea ei de ce le la lte je rtfe co n stă n u m a i

în aceea că ea, fiind je rtfire a d e S in e a D u m n e z e u -
O m u lu i, este je rtfă d esăv ârşită, je rtfa p rin ex celen ţă
şi, ca atare, p o sed ă a ce st ca ra cte r în m od ab so lu t.
S fâ n ta eu h a ristie este jertfă de la u d ă şi d e m u lţu
m ire, p en tru că p rin ea se re cu n o a şte su v e ra n ita te a
a b so lu tă a lu i D u m n ezeu asu p ra tu tu ro r fă p tu rilo r,
iar lisu s H risto s Se je rtfe şte în ea ca o m a g iu l cel m ai
d esăv ârşit care se p o ate ad u ce m ajestăţii su p rem e, în
sem n de n esfâ rşită lau d ă si re cu n o ştin ţă p en tru n e
n u m ă ra te le şi n ep reţu itele d aru ri p e ca re b u n ă ta te a
Sa le re v a rsă n eîn treru p t asu p ra n o astră. Pentru
acea sta , în a in te de sfin ţirea sfin te lo r d aru ri, p re o tu l
se ro a g ă în tain ă, zicân d : „Cu v red n icie şi cit d rep tate
este a - f i cânta, p e Tine a Te binecuvânta, p e T in e a te lău
da, Ţ ie a-Ţ i m u lţum i, Ţie a ne în chin a în tot locu l stă
p ân irii Tale... P en tru toate acestea îţi m u lţu m im Ţ ie şi
unuia n ăscu t Ţiului Tău si D u hului Tău celui Sfânt, p en
tru toate p e care le ştim si p e care nu Ic ştim , p en tru fa c e
rile de bin e cele arătate si cele n earătate care s-au fă c u t
sp re noi. Iţi m u lţu m im Ţie şi p en tru slu jb a aceasta, p e
care ai v oit a o p rim i din m âin ile n oastre..." (L itu rg h ia
sfân tu lu i Ioan G u ră de A ur). Iar când se sfin ţesc sfin
tele d a ru ri, co ru l sau cred in cio şii cân tă: „P e T in e Te
lăudăm , p e T in e T e bin ecu vân tăm , Ţie îţi m u lţu m im ,
D oam n e, si n e ru găm Ţie, D u m n ezeu lu i n o stru " . A s e
m en ea ru g ă ciu n i şi câ n tă ri se g ăsesc şi în litu rg h iile
m ai v ech i, iar sfân tu l Iu stin M a rtiru l, v o rb in d d e
sfin ţirea sfin telo r d aru ri, zice: „Iar cel m ai m are, lu ân d
p âin ea şi vin u l, îşi în alţă g la su l în n u m ele F iului şi al
S fân tu lu i D uh, spre lauda şi slava P ărin telu i tu tu ror şi-i
m u lţu m eşte în deosebi că a b in ev oit a ne h ărăz i aceste
daruri" (A p o lo g ia I, 65).
S fâ n ta eu h a ristie este je rtfă de îm p ă c a re atât p e n
tru v ii câ t şi p en tru m orţi, fiin d că ea este id e n tică cu
je rtfa d e p e G o lg o ta , prin c\.re o m u l s-a îm p ă c a t cu
239
Pr. I O A N M IH ÁLC ESC U
D u m n e z eu . C a a ta r e şi p rin je rtfa eu h a ristic ă se m ij

lo c e şte îm p ă ca rea o m u lu i cu D u m n ezeu . A c e a sta se
v e d e din cu v in te le M â n tu ito ru lu i d e la C in a cea d e
tain ă: „Luaţi, m ân caţi, a c esta este trupul M eu care se
frâ n g e p en tru voi, s p r e iertarea păcatelor" şi „ B eţi din tru
acesta toţi, acesta e s t e sâ n g ele M eu... care p en tru voi si
p en tru m ulţi se varsă, sp re iertarea p ăcatelor" . P ărin ţi şi
scriito ri b ise rice şti d in v ech im e, ca Irin e u , Iu stin
M artiru l, T ertu lian , C ip rian , A u gu stin, C h irii al Ieru
sa lim u lu i, lo a n G u ră d e A u r şi alţii dau m ă rtu rie că
sfân ta eu h aristie se a d u cea ca jertfă pentru v ii şi p en
tru m orţi şi o nuni e sc jertfă exp iatoare. Să-l ascu ltăm ,
d e p ild ă , p e sfâ n tu l lo a n G u ră de A u r: „N u în zad ar
p om en im n oi p e cei m o rţi în ain te de sfin ţirea sfin telo r
d aru ri şi, ap ro p iin d u -n e d e sfân ta m asă, cerem ca M ielu l
p ro ad u cerii, care rid ică p ă catele lum ii, să le aju te. Nu în
za d a r să v ârşi torul de cele sfinte, stân d în ain tea altaru lu i,
p e care se să i’ârseşte în fricoşa ta taină, se roag ă p en tru cei
ce au a d o rm it în lisu s H ristos şi p en tru cei ce săv ârşesc
p om en irea lor... D eci, să nu ne len evim a ven i în aju toru l
celor care nu m ai su n t, ci s ă n e ru găm p en tru ei, căci aici
avem o je r tfă cu răţitoa re p en tru toată lum ea. D e aceea ne
si ru găm p en tru to a tă lu m ea şi rostim n u m ele celor ră
posaţi, îm preu n ă cu n u m ele ucenicilor, al m ărtu risitorilor
şi al p u stn icilor" (O m ilia 41 la E p isto la I c ă tre C o rin -
teni). D e asem en i, în toate litu rg h iile ex istă ru g ăciu n i
în ca re sfân ta e u h a ristie este n u m ită je rtfă d e îm p ă
care. A şa, d e p ild ă , în litu rg h ia sfâ n tu lu i lo a n G u ră
d e A u r - ca să cită m n u m ai d in tr-u n a - , în ru g ă c iu
n ea p e ca re o ro ste şte p re o tu l d u p ă ce p u n e d u m n e -
z e ie ştile d a ru ri p e sfâ n ta m asă, se zice: „ D oam n e
D u m n ezeu le, A to ttiito ru le... fă - n e p e n oi v red n ici să-Ţ i
adu cem daru ri şi je r tfe du hovn iceşti p en tru p ăcatele n oas
tre si p en tru n eştiin ţa p o p o ru lu i" .
E u h a ristia e ste, în sfâ rşit, je rtfă d e ce rere, p en tru
că, îm p ă c â n d u -n e cu D u m n e z e u , p o a te câ ştig a p e n
240
tru n oi şi alte bu n u ri, atât sp iritu ale, cât şi m ateriale,

din c e lc ca re stau în le g ă tu ră cu m â n tu ire a n o astră,
ca, de p ild ă, săn ătate, p ace, b u n ă sta re etc. D e aceea,
d u p ă să v â rşirea sfin tei eu h a ristii, B ise rica se ro a g ă
pentru co n d u căto rii Bisericii şi ai statu lu i, p entru toţi
d rep tc re d in c io şii creştin i, p en tru ce i ce că lă to re sc,
pen tru cei n ep u tin cio şi, p en tru cei ro b iţi, săraci etc.
In a ce ste ru g ă ciu n i, ea îşi a so cia z ă p e sfin ţii şi b in e-
p lă cu ţii lu i D u m n e zeu , p e ca re îi ro a g ă să in terv in ă
şi ei cu ru g ăciu n ile lor, p entru ca cererile ei să fie îm
plinite, d u p ă cum zice sfântul C hirii al Ieru salim u lu i:
„ D u p ă săv ârşirea jertfei du h ov n iceşti şi n esân geroase, ne
rugăm în această jertfă de îm păcare pen tru p acea Bisericii,
p en tru bu n ăstarea lum ii, p en tru îm păraţi, p en tru oaste,
pentru cei slabi si neputincioşi şi în g en eral pentru cei care
au n ev oie de ajutor" (C ateh eza V m istag o g ică). Pentru
a cest m o tiv , a d u ccrea sfin tei je rtfe , a d ică serv iciu l
litu rg ic, p re ce d e de reg u lă ru g ă c iu n ile o b şte şti de
cerere, ca, de p ild ă, în tim p de ră z b o i, d e secetă, de
in u n d a ţii, de ep id em ii etc.
R oadele jertfei euharistice, a d ică h aru l d u m n e
z eiesc ce se îm p ă rtă şeşte prin a ce a stă lu cra re sfân tă,
su n t d e trei feluri:
U n e le su n t cele p e ca re le au toţi m e m b rii B ise ri
cii lu p tăto are, vii şi m orţi, pentru că jertfa eu h aristică
se a d u ce în n u m ele în treg ii B iserici şi pentru toţi cre
d in cio şii. D e ace ste ro ad e se îm p ă rtă şe sc în d eo seb i
creştin ii care iau p arte la săv ârşirea sfin tei litu rg h ii şi
d eci şi a je rtfe i litu rg ice, cu to ată u m ilin ţa şi ev la v ia
cu v en ite.
A lte le su n t cele pe care le câ ştig ă p reo tu l slu jito r,
d a că slu je şte cu v re d n icie si cu v iin ţă.
A ltele, în fine, su n t ro ad ele p e care le p rim esc cei
p en tru ca re se a d u ce în m od sp e cial sfân ta je rtfă , fie
ei v ii şi d e faţă, ori ab sen ţi sau m orţi.
241
IX. TAINA NUNŢII SAU A CĂSĂTORIEI
D efiniţie. N u n ta sau că să to ria este ace a sfân tă

tain ă p rin ca re b ă rb a tu l şi fem eia - ca re co n v in în
ch ip lib er să trăiască îm p re u n ă to ată v iaţa, sp re a da
naştere la copii, a-i creşte în sp iritul relig iei creştin e şi
a se aju ta recip ro c în toate îm p reju rările - d o b ân d esc
h aru l d u m n e z eiesc pentru atin g e rea a ce stu i scop.
Instituirea. Privită în sine, căsăto ria este ce v a n a
tural, pentru că se întem eiază p e d iferen ţa firească de
sexe, p o triv it căreia n eam u l o m en esc nu s-ar p u tea
m enţine şi în m u lţi fără traiu l lao laltă al b ărb atu lu i cu
fem eia. P en tru că d iferen ţierea sex elo r nu este opera
o m u lu i, ci a lui D u m n ezeu , căsăto ria, ch ia r şi ca act
n atu ral, este rân d u ită de D u m n e zeu . In tr-a d e v ă r, în
cartea F acerii citim : „N u este bin e să f i e om u l sin gu r;
să-i facem aju tor p otrivit pentru el" (2 ,1 8 ); şi, d u p ă ce a
făcu t p e fem eie, l-a b in e cu v â n ta t p e a m â n d o i, zi
cân d : „ C reşteţi şi vă în m u lţiţi şi u m pleţi p ăm ân tu l şi-l
supuneţi" (1, 28). N aşterea şi creştere a co p iilo r şi prin
ace a sta p e rp e tu a re a n eam u lu i este, aşad ar, p rim u l
scop al căsătoriei, aşa cu m a fost ea aşezată dintru în
cep u t de D u m n ezeu . D ar p en tru că om ul nu este n u
m ai m aterie, nu co n stă n u m ai d in tru p , ci şi din su
flet, ca re este elem e n tu l co n stitu tiv de că p e te n ie al
fiin ţei sale, treb u ie ca u n ire a d in tre b ă rb a t şi fem eie
să fie în so ţită şi de o u nire su fletească, aşa în cât că s ă
toria să fie o leg ătu ră liberă, din co n v in g e re şi în te
m eiată pe d rag o ste, iar aju to ru l re cip ro c să d ecu rg ă
de la sine. A ju to ru l re cip ro c n esilit şi n e c o n d iţio n a t
este, aşad ar, al d oilea scop a! căsătoriei. Păcatul o rig i
nar stricân d arm on ia d in tre trupul şi su fletu l o m ului
243
Pr. I O A N M IH Ă LCESCU
şi dând frâu liber p atim ilo r, căsăto ria nu este d ep lin ă

d acă nu u rm ă re ş te şi a tin g e r e a u nu i al treilea scop ,
în frâ n a re a se n z u a lită ţii, în în ţe le su l că soţii tre b u ie
să-şi r ă m â n ă c r e d in c io şi u n u l altu ia. E ste d r e p t că
a ce a stă c o n d iţie o im p u n e so ţilo r cu toată tă ria n u
m ai re lig ia creştin ă , p e n tru că n u m ai ea are a d e v ă ra
ta în v ă ţătu ră d esp re p ăcatu l orig in ar şi toate u rm ările
lui, d a r fă ră a ce a stă co n d iţie nu ex istă că să to rie a d e
v ă ra tă , c ă s ă to rie în în ţe le su l p ro p riu al cu v â n tu lu i.
O riu n d e d o m n e şte lib e rtin a ju l, p o lig a m ia sau p o
lia n d ria , nu m ai p o ate fi v o rb a de căsăto rie p ro p riu -
zisă, p e n tru că aceasta a fo st in stitu ită de D u m n ezeu
su b fo rm ă m o n o g am ică şi n u m a i aşa îşi p o ate atin g e
ea în tre itu -i scop . P en tru că în cu rg ere a v re m ii se
u ita se cu to tu l a d e v ă ra tu l sco p şi a d ev ă ra ta fo rm ă a
că săto riei, la toate p o p o a re le, la p ăg ân i, ca şi la iu d ei;
p e n tru că, în a fa ră de lib e r tin a j şi de p o lig a m ie , d i
v o rţu l a m e n in ţa e x iste n ţa a ce ste i in stitu ţii, c a re este
ce lu la v ieţii so ciale, M â n tu ito ru l a d at că să to rie i c in
stea cu v en ită , rid icâ n d -o la trea p ta d e sfâ n tă ta in ă şi
im p rim â n d u -i ca ra cte ru l d e in d iso lu b ilita te.
D eşi în sfânta E v an g h e lie nu se g ăseşte un text ex
p res d in ca re să re z u lte in d iscu ta b il că tain a c ă s ă to
riei este in stitu ită de M â n tu ito ru l, cu to ate a ce ste a
a v e m o serie d e fap te ca r e c o n firm ă a ce asta. A stfe l,
M ân tu ito ru l a cin stit în ch ip d eo seb it nu n ta din C ana
G a lileii prin p rezen ţa Sa şi p rin săv ârşirea în p u b lic a
p rim e i S a le m in u n i: p re fa c e re a ap ei în v in, iar m ai
tâ rz iu a v o rb it a d e se a d e sp re că să to rie şi d esp re in -
d iso lu b ilita te a ei în a şa fel în câ t este lim p e d e că a
p riv it-o ca p e o sfâ n tă tain ă. A şa, d e p ild ă , citim în
sfâ n ta e v a n g h e lie d e la M a te i: „Ş i s-au A propiat de El
fa r is e ii, isp itân d u -L si zicân d : Se cu vin e, oare, om u lu i
să-şi lase fem eia sa, p en tru orice p ric in ă ? R ăspu n zân d, El
a zis: N -aţi citit că C el ce i-a fă c u t la în cepu t i-a fă c u t b ăr
bat şi fe m e ie ? Şi a zis: P en tru aceea va lăsa om u l p e tatăl
244
său şi p e m am a sa şi se va lipi de fe m e ia sa şi v o r f i a m ân
doi un trup. A şa în cât nu m ai su n t doi, ci un trup. D eci,
ce a îm p reu n at D u m n ezeu om u l să nu d espartă. Ei l-au
zis Lui: P en tru ce, dar, M oise a p oru n cit să-i dea carte de
despărţire şi să o lase ? El le-a zis: Pentru în vârtoşarea ini
m ii voastre, v-a dat voie M oise să lăsaţi pe fe m e ile voastre,
d ar din în cepu t nu a fost aşa. Iar Eu zic v ou ă c ă oricin e va
lăsa p e fem eia sa, în afară de pricin ă de desfrânnre, si se va
însura cu alta, săvârşeşte adulter; şi cine s-a în su rat cu cea
lăsată săvârşeşte adu lter" (Mt. 19, 3-9). A celeaşi cu v in te
se găsesc la M arcu (1 0 ,1 2 ) şi la Luca (1 6 ,1 8 ), la acesta
din u rm ă fără adaosul „în afară de pricină de desfrânnre".
C a ra cteru l d e tain ă al că să to rie i se v e d e lim p e d e
din sfa tu rile p e care sfân tu l A p o sto l P av el le d ă fe
m eilo r de a se su p u n e b ă rb a ţilo r ca D o m n u lu i, iar
b ărb aţilor de a-şi iubi fem eile p recu m a iu b it H ristos
B iserica, d u p ă care rep etă cu v in te le M â n tu ito ru lu i
(M t. 19, 5) şi a le F acerii (2, 24): „ P en tru aceea va lăsa
om ul p e tatăl său şi p e m am a sa şi se vn lipi de fe m e ia sa si
v or f i am ân d oi un trup" şi ap o i co n tin u ă: „ T ain a a c ea s
ta m are este; iar eu zic în H ristos şi în B iserică " (E fes. 5,
32). A p o sto lu l n u m eşte d eci că să to ria nu n u m ai ta i
nă, ci-i zice „tain ă m are", cu co n d iţia b in e în ţe les ca ea
să fie în ch eiată în duhul lui H ristos şi al B isericii şi să
fie ico an ă a ra p o rtu lu i d in tre M â n tu ito ru l H risto s şi
sfâ n ta Sa B iserică, ad ică tip u l m istic al u n irii S a le cu
B iserica.
în ce p riv eşte in terp retarea p ro testantă, d u p ă care
ex p resia „ tain ă mnre" nu s-ar re fe ri la că să to rie , ci la
u nirea lu i H risto s cu B iserica, este d e o b se rv a t, m ai
în tâi, că în să şi trad u cerea g reşită a cu v in telo r e iţ xr)V
£KKÂ,riGiav a d a t p rilej p en tru a ce asta. A stfe l, în tr a
d u cerile ro m â n e şti a v em „ Iar eu zic de H ristos si de
B iserică“ (ed iţia o ficială); „cu p riv ire la H ristos şi B ise
rică" (ed iţia b rita n ică ); „despre H ristos şi d esp re B iseri
că" (trad. p ărin telu i G rigore) şi „vorbesc despre H ristos
245
şi d esp re B iserică" (traci. C o rn ile scu ). în tâia şi u ltim a

tra d u c e re su n t g reşite , a d o u a este exactă, d a r nu
d e s tu l d e clară, iar a tre ia este aşa d e pu ţin clară,
în câ t se a p ro p ie de în ţe le su l şi red acţia prim ei şi a ul
tim e i. C ă e x p resia „ ta in ă m are" se referă la u nirea
b ă rb a tu lu i cu fem eia, a d ic ă la căsăto rie, ia r nu la
u n ire a lui H ristos cu B ise rica , rezu ltă cu claritate din
c o n te x t, în c a re su b ie ctu l îl fo rm ează d esc rie re a ra
p o rtu lu i d in tre b ă rb a t şi fem eie, p e cân d d esp re
u n ire a lu i H risto s cu B ise ric a se v o rb eşte n u m a i in
cid e n ta l, şi a n u m e p e n tru a sco ate şi m ai m u lt în re
lief m a re a în se m n ă ta te a că să to rie i, a se m ă n â n d -o cu
u n ire a d in tre H risto s şi B iserică. D e aceea, tr a d u c e
rea „cu p riv ire la H ristos şi la B iserică" este c e a m ai
ap ro a p e d e ad ev ăr d in tre trad u cerile ro m ân eşti, p e n
tru c ă în ţe le su l ei este că ta in a că să to rie i este m are
d acă o rap ortăm la u n ire a lui H ristos cu B iserica, dar
p o a te fi lu ată şi în în ţelesu l: d esp re H ristos şi Biserică,
cum e în celelalte trad u ceri, ceea ce e fals. S in gu ra tra
d u cere p o triv ită ar fi „prin H ristos şi prin B iserică" sau
„în H ristos si în B iserică", cu m au şi cato licii, ca re
p rim esc şi p riv esc ca şi n oi căsăto ria ca taină. [A ceas
ta d in u rm ă este tra d u c e re a din ce a m ai recen tă
ed iţie a Bibliei, tipărită cu ap ro b area S fân tu lu i Sinod :
„în H ristos şi în B iserică" , n o ta reci.]
In te rp re ta re a a ce a sta o g ăsim şi la d oi v e c h i sc ri
itori b ise rice şti din A p u s, la T e rtu lia n şi la F e ricitu l
A u g u stin , ca şi la e p isc o p ii o rie n ta li şi o ccid en ta li,
ca re au lu at p a rte la sin o d u l din F lo ren ţa , iar m u lţi
P ărin ţi si scriito ri b ise rice şti în v a ţă că sfin ţen ia c ă s ă
to riei şi caracteru l ei d e sfâ n tă tain ă se în te m e ia z ă în
ch ip sp e cial p e a se m ă n a re a d in tre ea şi u n ire a lui
H risto s cu B ise rica.
In p rim ele o p t v e a c u ri de e c u m e n irita te b ise ri
ce a scă si de a tu n ci p â n ă a zi în B ise rica o rto d o x ă , în
ce a ro m a n o -c a to lică şi în b ise ricile a rm e a n ă , co p tă,
246
a b isin ia n ă , n esto rian ă etc., că să to ria e ste p riv ită ca

sfâ n tă taină. L u th er zice în să că: „ n im en i nu pon te tă
g ă d u i căsătoriei caracteru l de lucru lu m esc, din a fa ră “
(V o n E h esach en ), iar în C o n fesiu n ea a u g sb u rg ică stă
scris că ea „nu este n icidecum sacram ent, ci o stare, cum
este au toritatea sau m a g istratu ra“ (art. 14). L a fel o so
co te sc şi ce ila lţi re fo rm a to ri şi u rm a şii lor.
D a r că să to ria , nu n u m ai ca sfâ n tă ta in ă , ci şi ca
a şez ă m â n t o m en esc, a av u t m u lţi d u şm a n i c h ia r din
v re m e a sfin ţilo r A p o sto li. D e a ceea sfâ n tu l A p o sto l
P av el îl sfă tu ie şte p e u cen icu l său T im o te i să ia se a
m a, ca ep iscop , ca clericii să fie că să to riţi şi să d u că o
viaţă casnică m o d el. Sfatu l sfân tu lu i A p o sto l P av el a
fo st u rm a t şi a fo st de m are folos în v e a c u rile u rm ă
to are, cân d , su b p re te x tu l u nei fa lse sp iritu a lită ţi, o
p u z d e rie d e eretici şi de secta n ţi au co m b ă tu t cu v e
h e m e n ţă că să to ria . A stfel, M e n a n d ru , in fe c ta t de
erez ia g n o stică , d e n u an ţă sa m a rite a n ă , în v ă ţa că
o rig in e a şi e se n ţa că să to rie i este d ia b o lic ă (Irineu ,
A d v e rsu s H a e re se s 23). S a tu rn in su sţin e a că atât
că să to ria, cât şi n aşte rea de p ru n ci su n t de la d ia v o
lu l şi p ro p o v ă d u ia , ca şi C arp o crat, im o ra lita te a şi
d esfrâ u l cel m ai rev o ltăto r, p e n tru a n im ici astfel,
zicea el, o p era d iav o lu lu i şi tru p u l a lcă tu it din m a te
ria cea m ai rea. S e cta lui B asilid e, cu to ate p re te n ţiile
ei d e sp iritu alitate , trăia, d e asem en ea , în ad â n că
im o ra lita te şi co n d a m n a că să to ria (Irineu I, 24), iar
P ro d ico s şi p a rtiz a n ii săi p ra ctica u , su b m asca u n u i
cu lt cu p re te n ţii de în altă sp iritu a lita te , ce le m ai sca
b ro ase org ii, în faţa cărora, d esigu r, că să to ria nu m ai
a v ea n ici o ra ţiu n e (T eo d o ret, H a e re tic a ru m fab u la -
rum co m p e n d iu m I, 6). M arcio n , co n d u s d eja de
id eile sale rig o riste , co n d am n a d e a se m e n e a c ă s ă to
ria. A ceia d in tre a d ere n ţii săi c a re erau că să to riţi
ră m â n eau to ată v iaţa ca teh u m en i şi nu p u teau intra
în n ici un fel d e relaţii cu cre d in c io şii, d acă n u r e
247
n u n ţau la viaţa c o n ju g a lă (Irineu 1, 20 ). T aţian în v ă ţa

că în V e c h iu l T e s ta m e n t a fo st în g ă d u ită că să to ria
din p ricin a slă b ic iu n ii firii o m en eşti, dar ea e ste in
co m p a tib ilă cu sp iritu l şi p e rfe cţiu n ea N o u lu i T e sta
m e n t (Irin eu , ib id em 1, 28). E u sta ţien ii co m b a tea u
c ă s ă to ria din cau za p rin cip iilo r lo r rig o riste, iar
m a n ih e ii şi p ris c ilia n iţii nu erau a tâ t de m u lt îm
p o triv a c ă s ă to rie i pe c â t erau îm p o triv a n a şte rii de
p ru n ci, p en tru ca să nu se p erp etu eze m ateria şi, prin
ea, ră u l în lu m e (A u g u stin , D e m o rib u s M a n ich a eo -
ru m şi C o n tra S e c u n d ia n u m ). în E v u l m ed iu s-au
rid ica t îm p o triv a că s ă to rie i: catarii, alb ig en sii, p au li-
c ie n ii şi b o g o m ilii, ia r în tim p u rile m o d ern e , u n ii
d in tre ra sc o ln ic ii ru şi, ca, de p ild ă, filip o v en ii.
P ă rin ţii, sc riito rii şi d a scă lii B ise ricii au a p ă ra t cu
toţii sfin ţe n ia şi c a r a c te ru l de sfâ n tă ta in ă al c ă s ă to
riei fă cu te su b a u s p ic iile B isericii. A stfe l, sfâ n tu l Ig-
n a tie sp u n e: „ S e cade ca cei cc se în soa ră şi cele ce se
m ă rită să fa c ă u n irea lo r cu în voirea ep iscop u lu i, p en tru
ca să fie d u p ă D om n u l că să to ria lor, iar nu d u p ă p atim ă"
(E p isto la că tre P o lica rp ). „C u m ne-am putea explica -
z ic e T e rtu lia n - fe r ic ir e a acestei căsătorii p e care B iseri
ca o săv ârşeşte, b in ecu v â n ta rea o p ecetlu ieşte, în g erii o
p ro cla m ă si T atăl ceresc o a p rob ă ?“ (Ad u xo rem II). T o t
el a d u ce ca p ro b ă p en tru sfin ţen ia căsăto riei faptu l că
M â n tu ito ru l a b in e c u v â n ta t co p iii, ce ea ce n -a r fi fă
c u t d a că n -ar fi a p ro b a t că să to ria , c ă c i c in e u ră şte
s ă m â n ţa , d etestă fru c te le (A d v ersu s M a rcio n e m IV,
25). C o n stitu ţiile A p o sto lic e cu p rin d o a d e v ă ra tă
m ă rtu risire d e c r e d in ţă d esp re sfin ţen ia n u n ţii, e x
p rim a tă în c u v in te le : „C redem că n u n ta este leg iu ită şi
n aşterea de p ru n ci c in stită şi n eprihăn ită, căci p en tru în
m u lţirea n eam u lu i om en esc s-a fă c u t d eosebirea sex elor în
A d am şi în Eva" (V I, 11). S fâ n tu l lo an G u ră d e A u r
o b serv ă că în isto ria p atriarh ilo r, d u p ă cu v in tele: „Şi
a n ăscu t f i i şi fiice" , u rm ea z ă înd ată: „Şi a b in eplăcu t lui
248
D u m n ezeu " (O m ilia 21 la F acere), iar altă d ată z ice că

fecioria n -ar p u tea fi privită ca o p erfecţiu n e a virtu ţii
si ca je rtfă eroică, d acă în săşi căsăto ria n -ar fi b u n ă şi
în g ă d u ită (T ratatu l d esp re fecio rie 10). „P en tru ce să
se în tin eze în p u b lic cu rata tain ă a căsătoriei ?", zice el
a ltu n d e v a , v o rb in d d esp re p e tre ce rile sca n d a lo a se
d e la n u n ţile p ăg ân e. „T oate acestea trebu ie în lătu rate.
T rebuie ca tân ăra să se d ep rin d ă de In în cep u t cu sen ti
m en tu l ruşinii, să chem e p e p reoţi şi să în ch eie legătu ra
co n ju g ală prin ru găciu n i şi bin ecu vân tări, p en tru ca
d ra g ostea m irelu i să sp orească si m ireasa să ră m ân ă cu
rată... ca în fin e soţii să d u că v ia ţă fericită, fiin d u niţi prin
haru l d u m n ezeiesc" (O m ilia 48 la F a cere 6). F e ricitu l
A u gu stin su sţine îm p o triva m an ih eilo r că n u n ta face
parte din p lan u l m ântu irii şi co n tribu ie în felul său la
realizarea lu i, p en tru că p rin că să to rie se p e rp e tu
ează firea o m e n e a scă p e care a b in e v o it s-o îm b ra c e
D om n u l Iisu s H risto s (A d v crsu s S e cu n d ia n u m m a-
n ich aeu m 22), iar îm p o triv a p e la g ie n ilo r d e m o n
strează că în v ă ţă tu ra d esp re p ăcatu l o rig in a r nu im
plică n icid ecu m co n clu zia că nu n ta n -ar fi sfân tă (D e
nuptiis et co n cu p isce n tia). A ltă d ată el zice: „în căsă-
loriile creştin e sfin ţen ia căsătoriei este m ai m u lt d ecât f e
cu nditatea pân tecelu i" (De bo n o co n ju g a li 18) sau : „în
B iserică se recom an d ă nu num ai legătura, ci si taina căsă-
loriei" (D e fid e et o p erib u s 7).
D e a se m e n e a şi sfân tu l V a sile cel M are zice: „Şi
voi, bărbaţilor, iubiţi-m î fem eile, cum zice A postolu l" (Efe-
seni 5, 25), deşi eraţi străin i de ele în ain te de a în cheia
legătura conjugală. A ceastă legătu ră a naturii, acest ju g ce
vi s-a pus, prin binecuvântare, să f i e unire pen tru voi, care
eraţi od in ioară departe unul de altu l" (O m ilia 7 la H exa-
em eron). „înaintând în castitate - zice sfân tu l C h irii al
Ieru salim u lu i - nu trebu ie să te m â n d reşti f a ţ ă de cei
căsătoriţi, căci n u n ta este cin stită şi p atu l n espu rcat, zice
A postolul (Evr. 13, 4). Şi tu, care p ăz eşte cu răţia, nu eşti
249
Pr. I O AN M I H Â L C E S C U
n ăscu t tot din cei u n iţi p rin căsătorie ? Nu d isp reţu i v a

loarea a rg in tu lu i, p en tru c ă ai a u r 1' (C ateh eza 4 , 25). în
m od a se m ă n ă to r se e x p rim ă şi sfân tu l G rig o re T e o
lo g u l: „B un lu cru e s t e căsătoria, d ar nu pot z ic e c ă este
su p erio a ră fe c io r ie i. F e c io r ia n -a r fi atât de s u b lim ă dacă
n -ar fi m ai b u n ă decât tot ce-i bun. D ar să nu se am ăra scă
de a c easta cei ce s-au leg a t cu legătu ra nun ţii... D im p o
trivă, fe c io a r e le şi fe m e ile să se u n ească la un Ioc, să
fo rm ez e un tot în D o m n u l şi să slu jea scă una a lteia drept
p ildă. D a că n -a r fi fo s t nunta, n -ar f i fe c io re ln ic i, căci de
u nde a ap ă ru t în lu m e fecioreln icu l ? Şi n un ta n -a r fi cin
stită, dacă fecioreln icu l n -ar fi închinat Iui D u m n ezeu v ia
ţa sa" (C u v â n tu l 37).
în a lta c o n s id e ra ţie p e ca re B iserica v e c h e a d at-o
c ă s ă to rie i se v e d e ş i d in aceea că ca - p o tr iv it c u
v ân tu lu i sfân tu lu i A p o sto l Pavel (I Tim . 3 ,1 2 ) - cerea
d e la toţi m em b rii ie ra rh iei bisericeşti să fie căsătoriţi,
iar când B iserica ro m an ă a în cep u t să silească pe p re
o ţi să ră m â n ă c e lib a ta ri, sin o d u l V I e cu m e n ic a so
co tit a ceasta ca o îm p o triv ire la rân d u iala stab ilită de
B ise ric ă şi a h o tă râ t ca: „ D a că va în d răzn i cin eva, îm
p otriv a râ n d u ielilor A p ostolice, să lip sească p e ca rev a din
p ersoan ele sfinţite — preot, diacon sau ipodiacon — de uni
rea sau de com u n itatea cu fe m e ia lui legiuită, să f i e cateri
sit. A sem en i, şi d a c ă v reu n p reo t sau diacon a r voi să-şi
lase soţia, su b p retex t de ev lavie, să f i e op rit de la cele
sfin te, iar de va p ersista , să fie caterisit" (ca n o n u l 13).
M a te ria . C a şi la p o că in ţă , m a teria a ce ste i sfin te
ta in e nu este ce v a ce ca d e su b sim ţu ri, to tu şi există
ce v a p o z itiv , şi a n u m e d ecla ra ţia so le m n ă a m irelu i
şi a m iresei în a in te a p re o tu lu i, că se c ă s ă to re sc de
b u n ă v o ie şi că v o r în d e p lin i, u n u l faţă de altu l şi
am ân d o i faţă de co p ii şi de B iserică, to ate d ato riile ce
d e cu rg d in c o n tra c ta re a c ă să to rie i creştin eşti.
R o m a n o -ca to lic ii în v a ţă că d e c la ra ţia v iito rilo r
so ţi co n stitu ie în să şi sfâ n ta tain ă. F a lsita te a acestei
su sţin e ri v o m v e d e a -o în d ată.
250
D O G M A T I C A IU BI RII
Form a tain ei că să to rie i su n t cu v in te le de b in e c u

v ân tare cu care p reo tu l în so ţeşte p u n e re a cu n u n iilo r
pe ca p u l ce lo r ce se căsăto resc şi c a re p en tru m ire
su n t acestea: „S e cu n u n ă robul lui D u m n ezeu (N) cu
roaba lui D u m n ezeu (N), în n u m ele T atălu i şi al F iu lu i şi
al S fân tu lu i D u h", rep etate de câ te trei ori, cu m şi u r
m ă to a rea ru g ă ciu n e ce se ro ste şte în d a tă d u p ă
aceasta: „D oam ne, D u m n ezeu l nostru, cu sla v ă şi cu cin
ste în cu n u n ea ză -i" .
R om an o -cato licii cred că form a acestei sfin te taine
este prim irea de fiecare dintre soţi a declaraţiei pe care
i-o face celălalt, anum e că vrea să se căsătorească cu el.
Vom v ed ea în d ată şi gravitatea acestei rătăciri.
Săvârşitorul acestei sfin te tain e, ca şi al tu tu ro r
sfin telo r taine, este p reo tu l şi e p isco p u l. Ş i în a ce st
pu n ct ră tă cesc cu m p lit ro m a n o -ca to licii, c a re su sţin
că săv ârşito rii căsăto riei su nt în şişi m irele şi m ireasa,
pe cân d p re o tu l sau ep isco p u l, ca re dă b in e cu v â n ta
rea, este nu m ai un m artor, fără a căru i p rezen ţă că să
toria nu este v alab ilă d in p u n ct d e v e d e re b iserice sc
(V ezi d. p. D r. V asile Su ciu , D og m atica sp ecială, voi.
II, pag. 478, n o tă şi 481; B. B artm an n , L eh rb u ch d er
D og m atik, 817; Pohle, L eh rb u ch d er D o g m a tik , voi.
III, p ag . 562; S im ar, L eh rb u ch d er D o g m a tik , vo i. II,
pag. 835 ş. a.).
R ă tă cire a a ce a sta a ro m a n o -c a to licilo r d u ce la
şterg erea ca ra cte ru lu i de sfân tă tain ă al că s ă to rie i şi
la sta b ilire a u nei d o g m e noi, d u p ă ca re la icii p o t fi
săv â rşito ri o rd in a ri şi de d rep t ai sfin te lo r tain e. Bi
serica p a p a lă n-a a p licat în că a ce ste i ră tă ciri p e cetea
d efin itiv ă. „O hotărâre a Bisericii (în această privinţă) —
zice d o g m a tistu l B artm an n — uu există, dar atât sco
lasticii, cât şi teologii de m ai târziu su sţin ap roa p e toţi
această în văţătu ră, iar p ap a B en edict X IV îi atrib u ie o
m are p robabilitate" (Op. si loc. cit.).
C ita tele d e m ai su s din sfin ţii P ărin ţi şi scriito rii
b isericeşti p riv ito iire la sfin ţen ia că s ă to rie i su n t o
251
d o v ad ă sig u ră că ei au p riv it căsăto ria ca p e o sfântă

taină, al c ă r e i să v â rşito r - iar nu n u m ai m a rto r - este
p reo tu l. U rm ă to a re le cita te ne a ra tă a ce a sta şi m ai
lim pede. V orbind ele nunta din C ana G alileii, Sfântu l
C h irii al A le x a n d rie i zice: „ în su şi M â n tu itoru l a răs
p u n s in vitaţiei, lu ân d p a rte cu u cen icii Săi, nit ca să p e
treacă, ci ca să facă o m in u n e si m ai ales ca s ă sfin ţească
baza p ro creă rii om en eşti, în ceea ce p riv eşte tru p u l“ (C o
m entariu la E v a n g h e lia de la lo an , I, 2). „ S -a du s la
n u n tă Fiul lui D u m n ezeu — z ic e sfân tu l M a x im T u ro -
n ia n u l - ca s-o sfin ţea s că cu b in ecu v â n tarea prezen ţei
Sale" (O m ilia 22). F ă ră sfin ţire, nunta nu este, aşadar,
o tain ă sfân tă, ci o sim p lă institu ţie n atu rală, aşa cum
era în a in te d e M â n tu ito ru l şi cu m este şi a z i în afară
de creştin ism , iar sfin ţire a nu i-o p o t da d e c â t ep isco
p u l şi p re o tu l, ca u rm a şi ai M â n tu ito ru lu i şi ai sfin
ţilo r A p o sto li.
A şad ar, să v â rşito rii n u n ţii su n t ei, iar nu m irele şi
m ireasa.
A cea sta au s u sţin u t-o şi în sân u l ca to licism u lu i
te o lo g i şi p re la ţi d e sea m ă , în ce p â n d cu re n u m itu l
d o g m a tist şi a p o lo g e t, ep isco p u l d o m in ica n M el-
ch io r C a n u s ( f 1 5 6 0 ), la p ă re rea că ru ia s-au raliat
a p o i d o g m atiştii: S ilv iu s (tom ist), T o u rn ely (d o m in i
can ), E stiu s (id em ) şi alţii. La fel au în v ăţat şi teo lo g ii
n eo -g alican i şi io sefin i, ca: A n ton iu s de D om in i, ep is
co p d e S p o le to , L a u n o y , N u ytz, T a b a ra u d , T h ein er,
Z ieg le si alţii. D o g m a tistu l B erlag e (în D o g m a tica sa,
vo i. V II, pag. 827), su sţin e o p ă re re d e m ijlo c, an u m e
că p re o tu l este să v â rşito ru l o rd in ar, iar m irele şi
m irea sa să v â rşito rii ex tra o rd in a ri. în su şi B en e d ict
X IV , în ain te de a fi p apă (1740 - 1758), era de părerea
lu i C a n u s.
T o tu şi, sc o la sticii, cu T o m a d e A q u in o în frunte,
so co te sc p e m ire şi m irea să ca să v â rşito ri ai tainei
c ă s ă to rie i, iar b in e c u v â n ta re a p re o tu lu i n u m a i ca o
s a c ra m e n ta lie sau ie ru rg ie. S in o d u l trid en tin c o n fir
252
m ă a ce a sta în m od in d irect, d ecretâ n d ca v a la b ile

că să to riile cla n d estin e, ad ică ce le ca re se să v â rşe sc
fără v reu n m artor şi d eci fără p re o t, iar p a p a P iu s X
(prin d ecretu l P ro v id a din 18 ia n u a rie 1906) ap ro b ă
v ed erea sin o d u lu i trid en tin şi d ec la ră că asisten ţa
p re o tu lu i a re n u m ai cara cter de m arto r, iar nu de
slu jito r al altaru lu i, şi că ea îm p ă rtă şe şte n u n ţii în
su şirea d e p u b licita te, iar nu de sfâ n tă ta in ă (Bart-
m an n , op. cit., p. 818).
B ise rica n o a stră a p riv it în to td e a u n a p e p re o t ca
s ă v â rşito r al căsăto riei, şi în ce rca re a m itro p o litu lu i
u nit al B laju lu i, D r. Su ciu (vezi D o g m a tica sa sp e
cială, voi. II, pag. 479-841), de a afirm a, p rin ră stă l
m ăcirea u no r can o an e d estul d e lim p e zi şi de p recise
şi a în su şi tex tu lu i M ărtu risirii O rto d o x e , că d o ctrin a
B isericii n o a stre ar fi aceeaşi cu a B isericii p ap ale, nu
p o ate fi p riv ită d ecât ca ten d en ţio a să , p en tru că în
O rto d o x ie n icio d a tă ch e stiu n e a a ce a sta n -a fost
privită altfel d e cu m este p riv ită azi.
Prim itorii acestei sfin te tain e su n t cre ştin ii ad u lţi
d e sex e d iferite.
B ise rica în g ă d u ie ca u nu l sau a ltu l d in ce i care
co n tra ctea z ă că să to ria să fie de altă co n fe siu n e sau
ch iar n e creştin , p entru că, în p rim u l caz, şi cel ca re
ap a rţin e a ltei co n fesiu n i este creştin , d eşi nu a d e
vărat, iar în al d o ilea caz „ bărbatu l n ecred in cio s se
sfin ţeşte prin fem eia creştin ă şi fe m e ia n ecred in cio asă se
sfin ţeşte prin bărbatu l creştin", cu m zice sfân tu l A p o s
tol Pavel (I C or. 7 ,1 4 ). D e la cel ce este d e altă co n fe
siu n e sau n ecreştin se cere să nu jig n e a s c ă cu ce v a
cred in ţa ce lu i o rto d o x şi să-şi b o te z e c o p iii în leg ea
o rto d o x ă.
V â rsta p e care treb u ie să o aib ă tin erii care se
că s ă to re sc v a ria z ă d u p ă clim a şi d u p ă le g ile şi o b i
c e iu rile ţării în ca re trăiesc.
C ei ce se că să to re sc treb u ie, ap oi, să facă ace asta
de b u n ă v o ie, iar nu siliţi d e cin ev a sau d e vreo îm
253
p re ju ra re , căci în a se m e n e a caz u nirea lor nu mai

este o sfân tă tain ă. P riv ite din acest p u n ct d e v ed ere,
c ă s ă to riile în tre p e rso a n e care se d e o se b esc prea
m u lt ca v â rstă şi ca s ta r e so cială, nu su n t c ă să to rii
a d ev ă ra te, p en tru că n u su n t lib ere, ci în te m e ia te pe
in tere se, în ce le m ai m u lte cazu ri, m ateriale.
In fine, cei ce se că s ă to re s c să nu fie ru d e în tre ei
în g ra d e le o p rite de B ise ric ă .
Efectele şi caracterul căsătoriei creştine. Prin
b in e cu v â n ta re a p e c a r e B ise ric a o dă la să v â rşirea
ace ste i sfin te taine, se îm p ă rtă şe şte p rim ito rilo r ei
h a ru l d u m n e z e ie sc , c a r e face ca u nirea lor să fie
ico a n a u n irii m istice a lu i H risto s cu B iserica, cum
zice sfân tu l A p o sto l P avel: „T aina aceasta m are este, iar
eu z ic în H ristos si în B iserica" (Efes. 5, 32).
F ă câ n d din u n irea b ă rb a tu lu i cu fem eia ico an a
u n irii m istice a lu i H risto s cu B ise rica, h aru l d u m
n ezeiesc sp iritu alizează şi sfin ţeşte căsătoria, p o triv it
cu v in te lo r a ce lu ia şi sfâ n t A p o sto l: „C ăci v oin ţa Iui
D u m n ezeu aceasta este: sfin ţirea voastră, ca să v ă fe r iţi de
d esfrân arc şi să ştie fie c a r e din voi să stă p â n ea scă v asu l
său în sfin ţen ie şi în cinste, iar nu în p atim a poftelor, cum
fa c p ăg ân ii, care nu cu n osc p e D u m n ezeu " (I Tes. 4, 3-5),
şi o a p ro p ie de id ealul de cu răţie m orală ex p rim a t în
cu v in tele: „ C in stită să f i e n u n ta întru toate şi p atu l ne-
şpu rcat" (Evr. 13, 4).
Prin acelaşi har, le g ă tu ra căsăto riei d ev in e in d iso
lu b ilă , ca şi u n irea lu i H risto s cu B iserica, cu m a fost
ea so rtită de D u m n e z e u , care a a şez a t-o d intru în ce
p u t ca leg e firească, şi cu m zice M ân tu ito ru l: „ceea ce
a îiupreunat D um nezeu, om ul să nu despartă" (Mt. 19, 6).
în sfârşit, h aru l d u m n e z e ie sc îm p ă rtă şit prin
a ce a stă sfân tă tain ă dă so ţilo r p u te re a d e a-şi în
d ep lin i to ate în d a to ririle pe care şi le-au lu a t prin
co n tra cta rea că s ă to rie i şi p e care le p re su p u n e ca ce
va d e sin e în ţe le s fiin ţa re a si sco p u l că să to rie i, ca re
254
su n t: în ţe le g e rea şi aju to ru l recip ro c în tre so ţi, n a şte

rea şi cre şte re a co p iilo r. F ără a ju to ru l h a ru lu i d u m
n ezeiesc, în d em n u l A p o sto lu lu i către b ă rb a ţi „de n-şi
iu bi fem eile, p recu m n iu bit H ristos B iserica, p en tru care
s-a je r tfit" (Efes. 5, 25) ar ră m â n e d e-a p u ru ri o ţin tă
n ea tin să, p en tru că p u te rile o m e n e şti sin g u re n -ar fi
fo st în stare n ic io d a tă să u m p le a ce a stă m ăsu ră a
d rag o stei.
R ă sp u n zân d la în tre b area care su n t ro a d ele că să
toriei, M ărtu risirea ortod oxă zice: „în tâi, om ul este fe r it
p rin n u n tă de toată p rim ejd ia desfrân ării si a uşurătăţii,
căci p en tru aceea s-n aşezat n un ta cin stită, ca s ă se în
g ră d ea sc ă p ofta trupului, cum zice sfân tu l A p ostol P avcl:
„ca p a z ă îm potriva desfrânării, fie ca re b ărbat să-şi a ib ă f e
m eia lu i" (l Cor. 7, 2)". In al d o ilea rân d , se d ă n aştere
la co p ii le g iu iţi, care este sin g u ra cin stită . A l treilea,
în ca z de b o li sau alte p rim ejd ii, b ă rb a tu l este un
ad ev ă rat în g rijito r al fem eii, iar fem eia, al b ărb atu lu i,
prin m area d rag o ste şi p rieten ia strân să ca re se naşte
în tre ei şi d esp re care m ărtu riseşte S crip tu ra, zicând :
„Pentru aceea va lăsa om ul p e tatăl său şi p e m am a sa şi se
va lipi de fem eia sa şi vor fi am ân doi un trup" (Fac. 2, 24).
C aracteru l căsătoriei creştine se arată prin două în
suşiri fund am entale ale ei: unitatea şi indisolubilitatea.
Prin u n itatea că să to rie i în ţe le g e m că - d u p ă rân -
d u iala d u m n e z e ia scă - nu este a d e v ă ra tă că să to rie
d ecât cea care se să v â rşe şte în tre un sin g u r b ă rb a t şi
o sin g u ră fem eie sau, cu un cu v ân t, m o n o g am ia.
U n itatea că să to rie i este o leg e fire a scă p e ca re a
d at-o o m u lu i D u m n e zeu în su şi, ca re a făcu t la în
cep u t un sing u r b ărb at şi o singu ră fem eie (Fac. 1, 27;
2, 22-24). Pe a ce a sta în te m eia z ă şi M â n tu ito ru l u n i
tatea căsătoriei, când spune: „N-nţi citit că Cel ce i-a fă
cut de la început, bărbat şi fe m e ie i-a fă c u t ? Si a zis: P en
tru aceea va lăsa om u l p e tntăl săli şi p e m am a sa şi se va
lipi de fem eia sa şi v o r fi am ân d oi un trup. A şa în cât nu
m ai su n t doi, ci un trup" (M t. 19, 4-6).
255
IV. IOAN M I H Ă L C E S C U
B ise ric a a o sân d it c u a sp rim e atât p o lig a m ia ,

a d ică u n ire a co n ju g a lă a u n u i b ă rb a t cu mai m u lte
so ţii în a ce la şi tim p , câ t şi p o lia n d ria , ad ică u n ire a
co n ju g a lă a u n ei fem ei cu m ai m u lţi bărbaţi în acela şi
tim p, ca o b iceiu ri p ăg ân eşti, care în josesc d em n itatea
o m en e a scă. In ce p riv e şte p o lig a m ia p a tria rh ilo r d in
V ech iu l T e sta m e n t, ea tr e b u ie ju d e ca tă cu lă rg im e a
de v ed e ri p e ca re o aflăm în u rm ăto are le cu v in te ale
sfâ n tu lu i Toan G u ră de A u r d esp re p a tria rh u l Tacov:
„A u ziiu i că a lu at întâi p e fiic a cea m ai m are si d u p ă acea
p e cea m ai m ică, să iui fe sca n d a liz ez i si să nu ju d eci cele
ce s-au fă c u t atu n ci d u p ă cele ce se fac acu m ; p en tru că
atu n ci, fiin d la începu t, îi era în g ăd u it bărb atu lu i s ă a ib ă
două, trei si m ai m u lte fe m ei, ca să se în m u lţească n eam u l
om en esc. A cu m însă, d eo a rec e n eam u l om en esc s-a în
m u lţit d estu l din d aru l lui D u m n ezeu , a crescu t şi haru l,
p en tru că, ven in d D om n u l H ristos si săd in d în tre oam en i
virtu tea, a fă c u t din ei, ca s ă zic aşa, îngeri şi a şters cu to
tul acel vechi o b ic ei" (O m ilia 56 la F acere). B ise rica
în g ă d u ie în să aşa-zisa p o lig a m ie şi p o lia n d rie su c
ce siv ă , ad ică d ă v o ie b ă rb a tu lu i v ăd u v şi fem e ii v ă
d u v e să se că să to re a sc ă d in n ou. A ce a sta o sp u n e
lim p e d e sfân tu l A p o sto l P av el d esp re fem eie, cân d
zice: „F em eia este legată p rin lege atâta v rem e cât trăieşte
b ărb atu l ei. Iar d acă b ărb atu l ei va m uri, este lib eră să se
m ărite cu cin e vrea, n u m a i în tru D om n u l" (1 C or. 7, 39
si R o m . 7, 2-5). Tar altă d a tă ch ia r im p u n e aceasta:
„ V reau deci ca v ădirvele tin ere să se m ărite, să aibă copii,
să -si v ad ă de case si să nu d ea p o triv n icu lu i nici un p rilej
de ocară" (I T im . 14). C eea ce s-a spu s cu p riv ire la fe
m ei se a p lică şi b ă rb a ţilo r.
P ărin ţii b iserice şti au p riv it p rim a că să to rie ca ce
v a re co m an d at, p e cân d a d o u a că să to rie este p rivită
ca lip să de în frânare. D e aceea, ei au h o tă râ t ca cei ce
fac a ce st pas să fie su p u şi u nei e p itim ii (can o n u l 3 al
sin o d u lu i V I, can o n u l 1 al sin o d u lu i din L ao d iceea şi
256
4 , 12 şi 8 7 ale M a relu i V asile), n u n ta lo r să fie m ai

sim p lă , să nu li se m ai p u n ă cu n u n ii p e ca p şi să nu
li se în g ăd u ie in trarea în ierarhia bisericească (sfântul
lo a n G u ră de A u r, D esp re n e re p e ta re a că s ă to rie i 2;
A m b ro z ie, C o m en tariu la I C o rin te n i 7, 40; 1 T im o tei
3 , 2 -12; T it 1, 6; Orig,en, O m ilia 17 la L u ca; E p ifan ie,
E x p u n e rea cred in ţei o rto d o x e 21 etc.). C ă să to ria a
treia a fost p riv ită ca n ecu răţie, d ar to tu şi de p re fe ra t
d esfrân ării, iar a p atra este so co tită ca p o lig a m ie şi cu
to tu l o p rită (can o an ele 4, 50, 80 ale sfâ n tu lu i V asile).
P rin in d iso lu b ilita tea că să to rie i se în ţe le g e faptu l
că, o d a tă în ch e ia tă , căsăto ria nu se m ai p o a te d e s
face. A ceasta d ecu rg e din scop u l in stitu irii căsăto rie i
d e că tre D u m n ezeu la creaţie, ca şi d in cu v in te le
M â n tu ito ru lu i şi ale sfâ n tu lu i A p o sto l P avel. M â n
tu ito ru l s-a p ro n u n ţa t asu p ra in d iso lu b ilită ţii c ă s ă
to riei cân d a fost în tre b a t de farisei d a că „se cu v in e
om u lu i să-şi Inse fem eia p en tru orice p ric in ă ? R ă sp u n
zând, El a zis: N -aţi citit că Cel ce i-a fă cu t de la începu t,
b ărbat şi fe m e ie i-a fă c u t ? Şi a zis: P en tru aceea va lăsa
om ul p e tatăl său si p e m am a sa şi se va lipi de fem eia sa şi
v o r f i am ân d oi un trup. A şa în cât nu m ai su n t doi, ci un
trup. D eci, ce a îm preu n at D u m n ezeu , om u l să nu
d esp a rtă1'. La aceasta, fariseii au o b ie cta t: „P en tru ce,
dar, M oise a p oru n cit să-i dea carte d e d esp ă rţire şi s ă o
lase ? EI le-a zis: P en tru în vârtosarea in im ii voastre, v-a
dat voie M oise să lăsaţi p e fem eile voastre, dar din în cepu t
nu a fo st aşa'' (M t. 19, 3-8). în a ce ste cu v in te, M â n tu
ito ru l nu ră sp u n d e d e-a d rep tu l la în tre b a re a fa ri
seilo r, d acă b ă rb a tu l îşi p o a te lăsa fem e ia p en tru
o rice p ricin ă, ci le sp u n e n u m ai că D u m n e z eu a râ n
d u it de la în c e p u t că să to ria m o n o g a m ică şi că la în
ce p u t n ici v o rb ă nu p u tea fi de d esp ă rţire. în lo cu l
p a ra lel d e la M arcu (10, 11-12), M â n tu ito ru l zice:
„O ricine v a lăsn pe fem eia sa şi va lua alta, săvârşeşte adu l
ter cu ea. Iar fem eia, de-şi va lăsa bărbatu l ei şi se va m ări
ta cu altul, să v ârşeşte ad u lter' (V ezi şi Lc. 1 6 ,1 6 ,1 8 ) .
257
l'r. I O A N M 1 H Ă LC ES CU
La fel sp u n e şi s fâ n tu l A p o sto l Pavel „ C elor ce

su n t căsătoriţi, le p oru n cesc, nu eu, ci D om nu l: F em eia să
rut se d espartă de b ă r b a t ! Iar dacă s-a despărţit, s ă răm ân ă
n em ăritată, sau să se îm p a c e cu bărbatu l său; tot aşa, băr
b atu l să n u -şi lase fe m e ia " (1 C or. 7, 10-11).
Intr-u n sing u r c a z ad m ite M ân tu itoru l d esfacerea
că s ă to rie i, şi a n u m e câ n d u n u l d in tre so ţi ca lcă cre
d in ţa co n ju g a lă , s p u n â n d „ afară de cu v ân t de d es
fr â n a re" (M t. 19, 9).
A m v ă z u t că M â n tu ito ru l şi sfân tu l P a v el în v a ţă
că legătu ra căsăto riei se d ezleag ă num ai p rin m oarte.
A d u lteru l este şi el o m o arte, este m o artea m o rală,
ca re n im iceşte le g ă tu ra căsăto riei, d rag o stea care tre
b u ie să e x iste în tre so ţi. D e aceea, acela d in tre soţi
ca re a fost trăd at de ce lă la lt are nu n u m ai d rep tu l de
a se d esp ă rţi, ci şi d re p tu l d e a se că să to ri d in nou.
A şa au fost în ţe le se a ce ste cu v in te ale D o m n u lu i şi
a şa a p ra c tic a t B is e ric a d e R ă să rit din v re m ea
sfin ţilo r A p o sto li şi p â n ă azi şi în acest sens s-au p ro
n u n ţa t şi cei m ai d e se a m ă P ărin ţi şi sc riito ri b is e
riceşti, ca: T e rtu lia n , L actan ţiu , C hirii al A lex an d riei,
V a sile cel M are, loan G u ră d e A u r, T e o d o re t etc. A lţi
câ ţiv a P ărin ţi şi sc riito ri ră să rite n i, ca O rig en şi E pi-
fa n ie, şi m ai m u lţi a p u se n i, ca C ip ria n , A m b ro z ie,
Ilarie ş.a., şi d u p ă ei B ise ric a d e A p u s, nu a d m it d es
p ă rţire a d in tre so ţi d in a ce st m otiv. C a să p o a tă
su sţin e a ce a stă p racticii, B iserica p ap ală a re cu rs la o
m u lţim e d e in te rp re tă ri ale a ce sto r c u v in te ale
D o m n u lu i (vezi B a rtm a n n , L eh rb u ch d er D o g m atik ,
p. 8 2 3 -8 2 4 ). In ca z u ri d e a d u lte r şi d e im p o sib ilita te
d e trai la un lo c a so ţilo r, ea ad m ite n u m ai d e sp ă r
ţirea fizică (quod thon u n et m cnsam ), iar în cazu ri grele
a co rd ă şi d iv o rţu l, d ar n u m ai d e p a p ă (ib id em ).
A cea stă a sp rim e d e p ro c e d u ră nu co n trib u ie în să la
îm p u ţin a re a n e în ţe le g e rilo r fa m ilia le şi la rid icarea
n iv e lu lu i m o ral al că să to rie i.
258
X. TAINA SFÂNTULUI MASLU
D efiniţia şi num irea. Prin sfâ n ta tain ă a p o c ă in

ţei, cre ştin u l se v in d ecă de b o lile su fleteşti, a d ică d e
p ă ca t şi d e u rm ă rile lui. D u m n e z e u în să , în n e m ă r
g in ita Sa b u n ătate şi iu bire de o am en i, a d at B isericii
Sa le u n m ijlo c p rin care să se v in d e c e şi su fe rin ţe le
tru p eşti o d ată cu cele su fleteşti. A c e st m ijlo c este
sfâ n tu l m aslu.
S fâ n tu l m aslu este, aşad ar, a ce a sfâ n tă taină în
care, p rin u n g erea cu u n td elem n sfin ţit a tru p u lu i
celo r b o ln a v i şi prin ru g ăciu n ile p re o ţilo r, se d o b â n
d eşte iertarea p ă ca te lo r şi v in d e ca re a tru p ească.
A ce a stă sfân tă taină m ai p o a rtă şi alte n u m e, ca
ulei (P a tria rh u l lerem ia, R ă sp u n su l I la C o n fesiu n e a
a u gsb u rgică, cap. VIII), idei sfin ţit (acelaşi), untdelem n
îm p reu n at cu ru găciun e (G oar), sfin ţire prin untdelem n ,
u n gere cu u n tdelem n sfin ţit şi altele.
C a ta rii si v ald e n zii în E v u l m e d iu , W iclif şi H u s,
în tim p u rile m od erne, şi p ro testan ţii în zilele n o astre
nu socotesc sfântu l maslu ca taină, ci nu m ai o sim p lă
cerem o n ie, care se p ractica în v re m ea sfin ţilo r A p o s
toli, ca u n m ijloc de v in d e ca re m ira cu lo a să , ia r ro-
m a n o -ca to licii, d eşi îl n u m ără în tre ce le şap te sfin te
tain e, l-au d en atu rat, a p lic â n d u -1 n u m ai b o ln a v ilo r
de p e p atu l de m oarte, ca p re g ă tire p en tru că lă to ria
d e veci. D e acea ei îl n u m esc u n gerea de p e u rm ă (ex
trema unctio) sau sfânta tain ă a m u ribu n zilor (sacram eu -
tum ex eu n tiu m ).
Instituirea. T ain a sfân tu lu i m aslu a fost in stitu ită
d e M â n tu ito ru l.
259
în ev a n g h elia d e la M a rcu (6 ,1 3 ) stă scris că sfin ţii

A p o s to li trim işi la p re d ic ă d e M â n tu ito ru l „u n g eau
cu u n td elem n p e m u lţi b oln av i şi-i vin decau ". în a ce a s ta
se v e d e in stitu ire a în p rin cip iu a sfâ n tu lu i m aslu de
că tre M â n tu ito ru l, p en tru că u n g erea să v â rşită de
sfin ţii A p o sto li asu p ra b o ln a v ilo r în ain te de în ă lţa rea
D o m n u lu i la ce ru ri şi d e p o g o râ re a S fâ n tu lu i D u h
a su p ra lor nu în d e p lin e ş te co n d iţiile ce ru te d e la o
sfân tă taină, ci era m ai cu râ n d o m inu ne, prin ca re se
re d a în to td e a u n a să n ă ta te a ce lo r b o ln av i, ceea ce nu
se în tâ m p lă în to ate ca z u rile în taina sfân tu lu i m aslu ,
c a re a re ca sco p şi ie rta re a p ă ca te lo r. Cu toate c a r a c
terele d e sfân tă tain ă, g ă sim m aslu l la sfân tu l A p o s
to l Iaco v , c a re n e re c o m a n d ă să v â rşire a ei ca ce v a
ca r e era în u zu l B ise ric ii, ce e a ce este d o v a d ă n e în
d o ie ln ică că ea p ro v in e d e la M ân tu ito ru l, căci sfin ţii
A p o sto li nu şi-au în g ă d u it să în v eţe sau să in tro d u că
în B ise ric ă ce v a ce n -ar fi a u z it şi p rim it de la d u m
n ez e ie scu l lo r în v ă ţă to r. A şa d a r, cân d sfân tu l A p o s
tol Iaco v zice: „D e este cin ev a boln av între voi, să chem e
p reoţii B isericii si să se roage pen tru el, ungându -l cu unt
d elem n , în n u m ele D om n u lu i. Şi ru găciu n ea credin ţei va
m â n tu i p e cel b oln av si D o m n u l îl va ridica, şi de va fi fă
cu t p ăcate, se v o r ierta lui" (lac. 5, 14-15), el nu fa ce
d e c â t să în d e m n e la să v â rşire a a ce ste i sfin te tain e,
a şez a tă d e D om n u l. D in faptul că A p o sto lu l Iaco v nu
sp u n e cu m şi câ te u n g e ri să se facă, ce p ă rţi ale tru
p u lu i să fie u n se, câ ţi p re o ţi să să v â rşe a scă u n g erea
şi ce ru g ă c iu n i să se cite a sc ă , re zu ltă că a ce ste a m ă
n u n te erau c u n o s c u te d e creştin i, că sfâ n tu l m aslu
era d eja p ra c tica t în B ise ric ă şi că el a fost, d eci,
a şe z a t d e M â n tu ito ru l în su şi.
O rig in e a d u m n e z eia scă a a cestei sfin te tain e şi in
stitu ire a ei de M â n tu ito ru l n e-o d o v ed esc m ărtu riile
s fin ţilo r P ărin ţi, ca re ne a te stă că m aslu l era p riv it şi
p ra c tica t d e B ise ric a v e c h e ca sfâ n tă taină.
260
A stfel, sfân tu l Irineu v o rb eşte d esp re felul în care

g n o sticii p a ro d ia u sfân tu l m aslu : „A lţii ob işn u iesc să
răscu m p ere p e cei ce su n t ap roap e d e sfâ rşitu l vieţii,
lu rn ă n d u -le p e cap u ntdelem n am estecat cu apă. A lţii le
toa rn ă m ir cu apă, rostin d chem area com u n ă, ca s ă - ifa c ă
inaccesibili şi nevăzuţi de prea înaltele în cepătorii şi pu teri
si ca om u l lă u n tric s ă treacă n evăzut, lă sâ n d tru pu l în
lu m ea creată, iar su fletu l prezentându -1 lui D em iu rg '1
(A d v ersu s H a e reses I, 21). C o n stitu ţiile A p o sto lic e
cu p rin d o ru g ă ciu n e p rin care p re o tu l se ro ag ă ca
D um n ezeu să d ăru iască u n td elem n u lu i p u te rea d e a
sp o ri să n ă ta tea b o ln a v u lu i şi a-1 v in d e ca (V III, 29),
ceea ce în se a m n ă că ace astă ru g ă c iu n e făcea p a rte
din ritu a lu l sfâ n tu lu i m aslu. U na d in tre ru g ă c iu n ile
sfân tu lu i V asile cel M are se reg ăseşte d e a sem en ea în
ritu alu l sfâ n tu lu i m aslu , d u p ă E v a n g h e lia a şasea,
ceea ce în se a m n ă că şi a ce st sfân t P ă rin te a cu n o scu t
m aslul ca sfâ n tă taină. Papa In o ce n ţiu , v o rb in d d e
ob iceiu l u n g erii cu u n td elem n a ce lo r b o ln a v i, p o -
Irivit cu v in telo r sfâ n tu lu i A p o sto l Iaco v (5 ,1 4 ) , zice:
„A ceastă u n gere nu se p oa te fa c e celor ce su n t su b canon,
pentru că este o taină", ceea ce de asem en ea arată că pe
vrem ea lu i (401-417) sfân tu l m aslu era n u m ă ra t şi în
A pus în tre sfin te le tain e. T o t în A p u s g ăsim , către
sfârşitul v e a c u lu i V, p e p ap a G h e la sie care, în lu
crarea sa D e sp re sfin tele tain e, v o rb e ş te d e e fe c te le
sfân tu lu i m aslu în cu v in te le u rm ă to a re : „ ...ca u n t
delem nu l sfin ţit să f i e ap ărare tru pu lu i şi su fletu lu i, spre
îndepărtarea tu tu ror bolilor şi vin decarea n ep u tin ţelor su
fleteşti şi trupeşti". C ezar de A re la te (în v e a c u l VI) re
co m an d ă ce lo r b o ln a v i ace astă sfâ n tă tain ă „pen tru
sănătatea tru pu lu i şi iertarea p ăcatelo r" (C u v â n ta re a
(16), iar la sfân tu l G rig o re cel M are, p a p ă al R om ei, la
începutul veacului VII, găsim întregul ritual al sfântului
maslu şi ru găciu n ile care se rostesc la săvârşirea lui.
261
Pr. I O A N M IH Ă L C F .S C U
M ă rtu riile , m ai v e c h i şi m a i n oi d ecât a ce ste a , ale

P ă rin ţilo r şi s c riito rilo r b ise rice şti din R ăsărit su n t şi
m ai n u m ero a se, în să am citat m ai m u lt pe a le ap u se
n ilo r p e n tru a se v e d e a că şi în A p u s, nu n u m a i la
n o i, s fâ n tu l m aslu a fo s t p riv it de la în c e p u t ca sfâ n
tă tain ă, d eci ca un a ş e z ă m â n t d u m n e z eiesc.
M ateria s fâ n tu lu i m aslu este - cu m se v e d e lim
p e d e d in c u v in te le sfâ n tu lu i Iaco v - u n td e le m n u l
sfin ţit d e p re o ţi c h ia r în m o m e n tu l în care să v â rşe sc
a ce a stă sfâ n tă tain ă.
La ro m a n o -c a to lic i u n td e le m n u l este sfin ţit de
ep iscop , iar p reo ţii n u m a i u n g cu el p e b o ln avi. P rac
tica a ce a sta nu este ju stific a tă , p en tru că d in cu v in
te le sfâ n tu lu i la c o v re ie s e că u n td e le m n u l trebu ie
sfin ţit d e săv ârşito rii tain ei şi nu m ai în ain te, ci odată
cu ce re m o n ia lu l ta in ei, cu m se şi face în B iserica
n o a stră o rto d o x ă şi în to ate B ise ric ile etero cio x e din
R ă să rit, lu cru care, d e altfel, a fost re c u n o sc u t şi de
p a p ii C le m e n t V III şi B en e d ict X IV (V ezi V. Su ciu ,
T eo lo g ia d o g m atică sp ecială, voi. II, p. 435). [N otă. în
tra d u ce re a ro m â n e a s c ă a D o g m a ticii lu i M acarie
(voi. II, p. 606) se sp u n e : „ A cest u n tdelem n este sfinţit
sau b in ecu v â n tat de p r e o ţi m ai în ain te de îm p lin irea tai
nei''. A c este cu v in te nu ara tă că u n td e le m n u l ca re se
în tre b u in ţe a z ă la sfâ n tu l m aslu ar fi sfin ţit sau ar tre
b u i sfin ţit m ai d in v re m e şi d eo se b it de ace astă sfâ n
tă tain ă, ci n u m a i că se sfin ţeşte în tâ i u n td e le m n u l şi
d u p ă a ce ea se în d e p lin e ş te ritu a lu l sfâ n tu lu i m aslu.
S fin ţire a u n td e le m n u lu i este p rim a p a rte a acestei
sfin te tain e, cu m se v e d e lim p e d e din ru g ăciu n ile,
câ n tă rile şi in stru c ţiu n ile E v h o lo g h iu lu i la sfân tu l
m aslu .]
Form a a ce ste i sfin te tain e este ru g ă c iu n e a rostitei
de şa p te o ri d e p re o ţi şi u n g e re a , tot d e şa p te ori, a
p ă rţilo r tru p u lu i b o ln a v u lu i, p re scrise d e ritu al. R u
g ăciu n ea su n ă astfel: „ P ărin te sfinte, D octoru l su fletelor
262
si nl trupu rilor, C el ce ni trim is pe u n u l n ăscu t F iu l Tău,

D om nul nostru lisu s Hristos, să vin dece tontă bonla si din
m onrte să izbăvcnscă, tăm ădu ieşte p e robu l tău (N ) de
n ep u tin ţa trupen scă şi su fletea scă ce l-a cu p rin s şi-l f ă să
v ieze cu d aru l H ristosu lu i Tău, p en tru ru g ăciu n ile P rea
C u ratei S tăp ân ei n oastre, N ă scă to arei de D u m n ezeu şi
p u ru rea F ecioarei M arin ...“, iar u n g e re a se fa ce la
fru n te, la n ări, pe o braji, la gură, la p ie p t şi la m âin i,
p e a m b e le p ărţi.
Efectele sfâ n tu lu i m aslu su n t: 1. V in d e c a re a tru
p ească. A c e a sta se v ed e din în se şi cu v in te le A p o s
tolului, care în d e a m n ă să se facă sfâ n tu l m aslu ce lo r
bolnavi: „D e este cineva bolnnv între voi, să chem e preoţii
B isericii" şi ca re făg ă d u ieşte celu i ce v a fa ce a ce a sta
că „ ru g ăciu n ea credin ţei îl vn m ân tu i" şi că „ D o m n u l îl
vn ridica". D e ce an u m e p o ate să-l m â n tu ia scă cre
d in ţa, d acă nu d e boală ? Şi d in ce-1 v a rid ica D o m
nul, d a că nu d in p atu l d u rerii, al su fe rin ţe i ? Pentru
ace a sta se ro a g ă şi p re o ţii în ru g ăciu n ea ca re co n sti
tuie form a acestei sfinte taine şi aceasta se ad ev ereşte
de fa p t în cele m ai m ulte cazu ri, căci d e fo arte m u lte
ori cei că ro ra li se ap lică sfân tu l m aslu se în să n ă to
şese, sau cel p u ţin li se u şu re ază b o ala. D acă aceasta
nu se în tâ m p lă în to td e a u n a - căci a tu n ci ar u rm a ca
o m u l să nu m ai m o ară n icio d ată, fiind d estu l să i se
săv ârşească sfân tu l m aslu, când se v ed e în p rim ejd ie
de m o a rte - , este p en tru că D u m n e z eu ştie că în
să n ă to şirea tru p e ască n -ar fi sp re fo lo su l su fletesc al
celu i b o ln a v şi d e aceea el nu se face săn ăto s.
2. Ie rtarea p ăcatelo r. A rătân d ro a d e le acestei
sfin te ta in e, sfân tu l Tacov zice: „si de vn f i fă c u t păcntc
se v or iertn lu i" . S fâ n ta taină p rin c a re cre ştin u l d o
b â n d eşte ie rtarea p ăcatelo r sale este p o căin ţa. T o tu şi
ved em că A p o sto lu l făg ăd u ieşte ie rtarea p ăcate lo r şi
p rin a ce a stă sfâ n tă taină. Pe d e altă p a rte, B iserica
n o a stră în v a ţă că cel care v o ie şte să p rim e a sc ă sfâ n
263
Pr. I O A N M IH Ă LC ESC U
tul m a slu , tre b u ie sâ -şi cu re ţe m ai în tâ i su fletu l p rin

ta in a p o că in ţe i. C e p ă c a te se iartă, dar, p rin tain a
sfâ n tu lu i m aslu ? Se p o a te ca b o ln av u l, d in cau z a
g ra v ită ţii b o lii sa le sau a v e n irii ei p e n e a şte p ta te să
nu se fi p u tu t şi să n u s e m ai p o ată m ărtu risi. Se
p o a te ca, c h ia r d acă s -a m ă rtu risit în tim p u l b o lii, să
nu fi p u tu t fa ce o m ă rtu risire co m p letă a p ă c a te lo r
sau, ce ea ce se în tâ m p lă cel m ai ad esea, să nu fi
p u tu t sim ţi c ă in ţa ce ru tă şi să nu fi p u tu t în d e p lin i
e p itim ia d ată de d u h o v n ic p en tru iertarea p ăcatelo r.
S e p o a te , de a s e m e n e a , ca în tim p u l ca re a tre cu t de
la m ă rtu ris ire şi p â n ă la să v â rşire a sfâ n tu lu i m aslu,
b o ln a v u l să fi făcu t a lte piăcate. S u n t în d e o se b i m u lţi
b o ln a v i ca re câ rte sc îm p o triv a lu i D u m n e z e u , iar
u n ii ch ia r p ro fe re a z ă b le s te m e şi in ju rii g rele, so co
tin d că su fe ră p e n e d re p t sau p re a m u lt etc. T o a te
a ce ste felu ri d e p ă c a te se iartă p rin ru g ăciu n ile p re o
ţilo r să v â rşito ri ai tain ei sfâ n tu lu i m aslu , d acă şi b o l
n a v u l s im te în su fle tu l său p ă re re de rău p en tru p ă
ca te le făcu te şi im p lo ră în d u ra re a d u m n e z eia scă .
P riv ită d in a ce st p u n c t d e v ed e re, ta in a sfân tu lu i
m aslu este o c o m p le ta re a tain ei p o căin ţei.
P le câ n d d e la a c e st al d o ilea efe c t al sfân tu lu i
m a slu , ro m a n o -c a to lic ii a d m in istre a z ă a ce a stă sfâ n
tă ta in ă n u m a i ce lo r ca r e su n t p e p atu l de m o arte , şi
nu o ric ă ru i b o ln a v , c o n sid e râ n d -o ca cel din u rm ă
a ju to r p e care B iserica îl dă o m u lu i în v iaţă, ca o p re
g ă tire p en tru c ă lă to ria d e veci, sau , cu u n term en
fo lo sit d e ei, ca v iatic. A c e a sta vine în co n tra d icţie cu
a firm a ţia A p o sto lu lu i: „ru găciu n ea credin ţei va m ântui
p e cel boln av şi-l va rid ica p e el D o m n u l" , ca şi cu în
v ă ţă tu ra şi p ra ctica B ise ric ii v ech i, p ă stra te cu sfin ţe
n ie a tâ t d e B ise ric a n o a stră , cât şi d e ce a ca to 'ică ,
p o triv it cărora p re g ă tire a p en tru trecerea din această
v ia ţă se fa ce p rin p rim ir e a sfin tei îm p ă rtă şa n ii în
s o ţită d e p o că in ţă . A ş a a sta b ilit sin o d u l I ecu m en ic,
264
ca re h o tă ră şte p rin can o n u l 13: „C u p riv ire la cei b ol

navi, să se p ăz ea scă şi acum vechea şi can on ica lege, ca cel
ce m oare să nu fie lipsit de h ran a cea m ai de p e u rm ă şi
p rea n e c e s a r ă ... P e oricin e este p e m oarte şi cere să f i e îm
p ărtăşit, ep iscop u l să-l cerceteze şi să-l îm p ă rtă şea scă din
p ro ad u cere" . D e asem en ea, şi sfân tu l G rig o re d e N ys-
sa sp u n e în can o n u l 5: „D acă cineva este în p rim ejd ie de
m oarte în ain te d e a-şi fi îm plin it tim pu l de p o c ă in ţă h o
tărât de can oan e, b u n ătatea P ărin ţilor p o ru n ceşte să f ie
trim is în cea m ai de p e u rm ă şi lu n g ă că lătorie d u p ă ce va
fi îm p ărtăşit cu sfin ţen ie, iar nu lipsit de m erin d ca călă
toriei". Cu m u ltă d rep tate îi în fru n tă, aşad ar, fericitu l
S im e ó n al T e sa lo n ic u lu i, zicân d : „ P ap ista şii su sţin că
nu trebuie să se fa c ă sfântu l m aslu celor bolnavi, ci celor ce
mor, de v rem e ce (m aslul) ia rtă p ăcatele, ca nu cu m va,
trăind, să m ai fa c ă păcate. O, ce n ebu n ie ! R u d a D o m n u
lui (sfân tu l A p o sto l Iacov) zice: R u g ăciu n ea cred in ţei va
m ântui p e cel boln av şi-l va ridica p e el D om n u l, iar ei zic
„ să m oară, să nu se m ai scoale"... Ei în v a ţă îm p otriv a
M â n tu itoru lu i si a A p o sto lilo r Lui, căci zic ca sfân tu l
m aslu s ă se fa c ă celor ce mor, iar nu celo r ce se sc o a lă "
(T ratat asu p ra tu tu ro r d o g m e lo r cre d in ţe i, cap . 40).
Săvârşitorii a ce ste i sfin te tain e su n t p re o ţii, c o n
form cu v in te lo r sfâ n tu lu i Iacov: „ să ch em e p reo ţii B i
sericii" şi co n fo rm p racticii co n sta n te a B isericii, ca
orice sfân tă tain ă să fie săv ârşită d e p re o ţi. A cea sta
nu în se a m n ă că ep isco p u l n -ar a v e a d rep tu l să să
v â rşe a scă sfâ n tu l m aslu , căci ştim că el a re p le n i
tu d in ea h a ru lu i şi p o a te săv ârşi şi acte sfin te p e care
p reotu l nu le p o a te săv ârşi. A p o sto lu l v o rb e şte de
preo t ca să v â rşito r al sfân tu lu i m aslu , p e n tru că are
in v ed e re g rab a cu ca re treb u ie să se v in ă în aju to ru l
celor bolnavi. P reoţii su n t m ai m u lţi şi d eci m ai la în
d em ân a c re d in c io şilo r şi, ca atare, p o t să v â rşi m ai
d eg rab ă o rice serviciu relig ios, fată d e ep isco p i, care
sunt m ai p u ţin i şi o cu p aţi cu ad m in istraţia ep arh ială
265
Pr. I O A N M IH A LCESCU
şi cu a lte lu cru ri de in te re s g en eral. Pentru că A p o s

to lu l sp u n e „ p reo ţii" - iar nu „ p re o tu l" - B ise ric ii şi
p en tru că ritu alu l s fâ n tu lu i m aslu c u p rin d e şap te
p e rico p e e v a n g h e lic e , ia r b o ln a v u l este u n s d e şa p te
ori cu u n td e le m n sfin ţit, s-a o b işn u it din ce le m ai
v e c h i tim p u ri ca n u m ă ru l p re o ţilo r care să v â rşe sc
sfâ n tu l m aslu să fie d e şa p te (V ezi S im e o n al T esa -
lo n icu lu i, o p .cit., c a p . 28). D ar p en tru c ă sfân tu l
A p o sto l nu sp u n e că tre b u ie să fie n u m a id e c â t şap te
p reo ţi, p o t fi şi m ai p u ţin i şi ch iar u n u l sin g u r, la n e
voie, d ar cele şapte p e rico p e ev an g h elice p rescrise de
ritu al trebu ie citite to ate şi u ng erea de şapte ori a b o l
n a v u lu i tre b u ie făcu tă, o rica re ar fi n u m ă ru l p re o
ţilo r să v â rşito ri (Ib id em şi G o ar, E u h o lo g iu m , p. 408
şi 4 2 8 sq.).
B ise ric a ro m a n ă s-a a b ă tu t de la p ra c tic a ec u
m en ică a B ise ricii, lu â n d p re o ţilo r d rep tu l d e a s ă
v â rşi sfin ţirea u n td e le m n u lu i cu care se u n g b o ln av ii
în a ce a stă sfâ n tă ta in ă şi re z e rv â n d u -1 ep isco p u lu i,
aşa în câ t p reo ţii cite sc n u m ai ru g ăciu n ile cu p rin se în
ritu al, iar u n td e le m n u l îl au g ata sfin ţit d e ep isco p ,
lu cru ca re nu re ie s e d in cu v in te le sfâ n tu lu i A p o sto l
Iacov .
Prim itorii sfâ n tu lu i m aslu su n t toţi cre ştin ii b o l
navi. Pentru că p rin el se o b ţin e ie rta re a d e p ă ca te şi
a d e se a şi să n ă ta te a tru p e a sc ă z d ru n c in a tă sau p ie r
d u tă, se o b iş n u ie ş te ca el să se facă c h ia r o a m en ilo r
m ai m u lt sau m ai p u ţin să n ă to şi tru p e şte şi tu tu ro r
în d e o b şte , în Jo ia sau în V in e re a sfin te lo r p atim i.
La ro m a n o -c a to lici se a d m in istre a z ă sfân tu l m as
lu n u m a i ce lo r c a re su n t p e p a tu l d e m o arte, p o triv it
h o tă râ rii co n c iliu lu i T rid e n tin (şed in ţa X IV , cap . III).
A cea sta în să nu m ai c o re sp u n d e cu sco p u l in stitu irii
lu i, ca re este d e a re d a p rim ito rilo r s ă n ă ta te a tru
p e a scă , cu m se v e d e lim p e d e d in cu v in te le A p o s
to lu lu i „... şi D o m n u l îl va ridica", şi e ste şi îm p o triv a
266
sfa tu lu i A p o sto lu lu i, ca re re co m a n d ă să se să v â r
şea scă a ce a stă sfân tă tain ă o ricu i e ste b o ln a v (oca—
Î>£V(DV), iar nu n u m ai celo r m u rib u n zi (iVriaK ov'ceç).
A m v ă z u t m a i su s că ei au a ju n s la a ce a stă a b a te re
din cau ză că d au sfântu lu i m aslu sem n ificaţia şi rolu l
d e v ia tic, p e ca re le are n u m a i sfâ n ta e u h a ristie . In
loc d e a ad u ce u şu rare bo ln av ilo r p e p atu l d e m o arte
şi a-i în cu ra ja să în fru n te m o artea cu se n in ă ta te, ei îi
sp erie şi-i în g ro z e sc - m ai ales p e ce i ca re se te m d e
m o arte şi nu su n t d estu l de tari în cre d in ţă - p en tru
că, v ăzân d că li se ad m in istrează ace astă sfân tă taină,
d esp re care ştiu că se dă n u m ai ce lo r ca re su n t în u l
tim ele clip e ale vieţii, se so co tesc p ierd u ţi şi p o t m uri
de frică, ch iar d acă n-ar fi b o ln av i d e m o arte (V ezi H.
K lée, M an u e l de l'H isto ire d es D o g m e s ch rétien s,
vol. II, p. 387).
XI. TAINA PREOŢIEI
D efin iţia şi n um irea. C a M a re P r e o t sa u

A rh iereu , D o m n u l şi M â n tu ito ru l n o stru Tisus H ris-
tos a a d u s d e b u n ă v o ie je rtfa d e p e cru c e şi a ră s
cu m p ă ra t p rin aceasta p e om d e v in a şi u rm ă rile p ă
c a tu lu i o rig in a r, îm p ă câ n d u -1 cu D u m n e z e u şi
fă câ n d u -1 d in nou p ărtaş h a ru lu i d u m n e z e ie sc .
Iisu s H risto s în să nu p u te a ră m â n e p e p ă m â n t
p en tru to td eau n a, ci treb u ia să se în to a rc ă la T a tă l şi
să p etreacă în ceru ri, în slava n esfârşită care este p ro
p rie D u m n e zeirii, aşa că o p era Sa treb u ia co n tin u a tă
p e p ă m ân t d e alţi preoţi, care au şi fost rân d u iţi d e El
în p e rso a n a sfin ţilo r A p o sto li şi a u rm a şilo r lor.
P reo ţia este, aşad ar, acea sfâ n tă ta in ă care, p rin
p u n ere a m âin ilo r şi p rin ru g ă c iu n e a a rh ie re u lu i îm
p ă rtă şe şte p e rso a n e lo r an u m e p re g ă tite h aru l d u m
n ez eiesc şi îm p u te rn icire a d e a în v ă ţa cu v â n tu l lu i
D u m n e z eu , a săv ârşi sfin tele ta in e şi a c o n d u ce tu r
m a cu v â n tă to a re , în m ă su ra în ca re le d ă d rep tu l
trea p ta ie ra rh ică ca re li se co n fe ră p rin p re o ţie .
P en tru că p re o ţia se să v â rşe şte p rin p u n ere a m âi
n ilo r (în g re ceşte x e ip o x o v ia sau x e ip o 5 e m a ), ea se
m ai n u m e şte şi h iro to n ie (Ign atie, E p isto la că tre F ila -
d elfien i 10; C o n stitu ţiile A p o sto lic e V III, 16 ş.a.), h i
ro to n ie m istică (E p isto la sin o d a lă a sin o d u lu i I ec u
m enic; T eod oret, Istoria B isericească I, 9 ş.a.), hirotesie
(sin o d u l d in A n tio h ia, ca n o n u l 22; B a lsa m o n , E x p li
carea can o n u lu i 5 al sino d u lu i din L ao d iceea ş.a.), or-
d in n ţ iu n e (C ip rian , E p isto la 53 şi 68; Ie ro n im , C o
m e n ta riu la Isa ia 58 ş.a.), taina în tâ is tă tă to ru lu i
(P acian , D e b a p tism o 6), b in e c u v â n ta re a p reo ţilo r
(C ez a r d e A re la te II, 43 ş.a.) etc.
269
Instituirea. A c e a stă sfâ n tă tain ă a fost in stitu ită

d e M â n tu ito ru l în s u ş i p rin a le g e rea ce lo r 1 2 sfin ţi
A p o s to li, p e care i-a d e o se b it d e m u lţim ea cre d in
c io ş ilo r şi cărora le -a d a t ch iar d e la în c e p u t în să r
c in a re a sp e cia lă d e a p ro p o v ă d u i E v a n g h e lia şi a
s ă v â rş i u n e le m in u n i.
C h e m a re a sfin ţilo r A p o sto li d escrisă d e sfin ţii
e v a n g h e liş ti ne ara tă aceasta cu toată cla rita te a : „P e
c â n d u m bla p e lân gă M a rca G alileii, a văzu t d o i fraţi, p e
S inion ce se n u m eşte P etru şi pe A n drei, fra tele lui, care
aru n ca u m reaja în m are, căci erau pescari. Şi le-a zis:
V eniţi d u p ă M in e şi v ă voi face p escari de oam en i. Iar ei,
în d a tă lă sân d m rejele, au m ers d u p ă El. Şi de acolo,
m erg ân d m ai departe, a v ăz u t alţi doi fra ţi, p e Ia co v al lui
Z ev ed eu si p e loan, fr a te le lui, în corabie cu Z evedeu, tatăl
lor, dregân du -şi m rejele şi i-a chem at. Ia r ei în dată, lăsân d
co rab ia şi p e tatăl lor, a u m ers d u p ă El" (M t. 4 ,1 8 -2 2 ; In
1, 4 3 ş.u .; Lc. 6 ,1 3 ). „ Ş i cân d s-a fă c u t ziu ă — z ic e sfâ n
tul ev a n g h elist Luca - a chem at la Sine pe u cenicii Săi şi
a ales d in tre ei d oisp rez ece, p e care i-a n u m it A p ostoli..."
( 6 ,1 3 ) . „P e aceştia - z ic e sfâ n tu l e v a n g h e list M a rcu -
i-a trim is sâ p ro p o v ă d u ia sc ă si le-a d at p u tere s ă vin d ece
bolile si să sco ată dem on i" (M c. 3 ,1 3 ,1 4 : M t. 1 0 ,1 ) . „P e
ac eşti d oisp rez ece i-a trim is lisu s, p o ru n cin d u -le lor şi
zicân d : In calea p ă g â n ilo r să nu m ergeţi, si în v reo cetate
d e sa m a rin en i să nu in traţi; ci m ai d eg ra b ă m erg eţi către
oile cele p ierd u te ale casei lu i Israel. Şi m ergân d, p ro p ov ă
duiţi, zicân d : S-a ap ro p ia t îm părăţia ceru rilor. T ăm ădu iţi
p e cei n ep u tin cio şi, în v iaţi p e cei m orţi, cu răţiţi p e cei le
proşi, p e d em o n i sco ateţi-i; în d ar aţi luat, în dar să daţi...
cin e v ă p rim eşte p e voi, p e M in e M ă p rim eşte si cin e M ă
p rim eşte p e M ine, p rim eşte p e Cel ce M -a trim is p e M in e“
(10, 5-8).
Pe lâ n g ă cei d o is p r e z e c e sfin ţi A p o sto li, M â n tu
ito ru l a m ai ale s în că alţi şa p te z e ci d e u cen ici, pe
care, d e a se m e n e a , i-a trim is la p re d ic ă cu a p ro a p e
270
aceleaşi pu teri ca ale A postolilor: „ D u p ă acestea, D om

nul a ales alţi şaptezeci şi i-a trim is câte doi, în ain tea fe ţ e i
Sale, în fie c a r e cetate şi loc, u nde în su şi av ea să vin ă. Si
zicea către ei: ..dată, Eu vă trim it ca p e n işte m iei în m ij
locul lu pilor... şi în orice cetate v eţi in tra şi v ă v o r p rim i,
m ân caţi cele ce vă v or p u n e înainte. Şi v in d eca ţi p e b ol
navii din ea şi ziceţi-le: S-a a p rop ia t îm p ărăţia lui D u m
n ezeu... C el ce vă ascu ltă pe voi, p e M in e M ă ascu ltă, şi
cel ce se lea p ăd ă de voi se lea p ă d ă de M in e; iar cel ce se
leapădă de M ine se leapădă de Cel ce M -a trim is p e M in e"
( L e 1 0 ,1 , 3, 8-9, 16).
C ei d o isp rez ece sfin ţi A p o sto li şi c e i şa p tez e ci de
u ce n ici ai M ân tu ito ru lu i aleşi d e El au fost, aşa d a r,
lo c ţiito rii Săi, cu m re zu ltă în d e o se b i din cu v in te le
S a le p riv ito a re la ră sp la ta p e ca re o v o r a v ea cei
ca re-i v o r p rim i şi d up ă felu l cu m îi vo r p rim i.
C h em area de sus si aleg erea de în su şi D u m n ezeu
a fost socotită, la rândul lor, şi de sfin ţii A p o sto li ca o
co n d iţie sin e qua non a A p o sto lie i. A stfel, cân d au
ales A p o sto l p e sfân tu l M atia, în lo cu l lui lu d a Is-
c a rio te a n u l, ce i u n sp rez e ce A p o sto li s-au ru g a t
zicând: „Tu, D oam ne, Care cu noşti iiu m ile tuturor, arată
p e care din aceştia doi l-ai ales, ca să ia locul accstei slu jiri
si al A postoliei din care lu da a căzut, ca să m eargă în locul
lui" (Fap te 1, 24-25), iar d esp re sfân tu l Pavel, ch e m a t
la A p o sto lie prin m inu n ea d e p e d ru m u l D a m a sc u
lui, D u m n ezeu în su şi îi sp u n e lui A n an ia: „A cesta îmi
este vas ales..." (Ibid em , 9, 15) si A p o sto lu l în su şi se
so co te şte p e sine „A postol, nu de la oam en i, nici prin
om, ci prin lisu s H ristos si prin D u m n ezeu Tatăl..." (Gal.
1, 1).
D e le g a ţia de a fi u rm a şii S ă i şi îm p u te rn icire a
sp e cia lă d e a co n tin u a în lu m e o p era S a d e ră s
cu m p ă ra re, M â n tu ito ru l a d at-o sfin ţilo r A p o sto li în
m ai m u lte rân d u ri. A stfel, la C in a cea d e taină, d u p ă
ce a b in e cu v â n ta t p âin ea, < frân t-o şi a d at-o u cen i
271
Pr. [ O A N M IH Ă LCESC U
cilor, z icâ n d : „ A ceasta s ă fa ceţi întru p om en irea M e a "

(Lc. 22, 19). Prin a c e s te cu v in te , E l a îm p ă rtă şit
sfin ţilo r A p o s to li p u te re a d e a ad u ce jertfa e u h a ris-
tică şi d e a să v â rşi o ric e slu jb ă d u m n e z eia scă . A p o i,
în z iu a în v ie rii S a le din m o rţi, in trâ n d prin u ş ile în
cu ia te în casa în care u c e n ic ii stăteau ascu n şi d e frica
iu d eilo r, M â n tu ito ru l a zis: „P recu m M -a trim is p e
M ine Tatăl, vă trim it si E u p e voi", a su flat asu p ra lo r şi
le-a zis: „luaţi D uh Sfânt, cărora veţi ierta păcatele, le vor
f i iertate şi cărora le veţi ţinea, v or f i ţin u te" (In 20,
20-23). în sfâ rşit, cu p u ţin în a in te de slă v ită S a
în ă lţa re la ce ru ri, D o m n u l, trim iţân d u -i p e u ce n ici la
p ro p o v ă d u ire , le-a zis: „ M erg ân d , în văţaţi toate n ea
m u rile, b o tez â n d u -le în n u m ele T atălu i si al F iu lu i si al
S fân tu lu i D uh, în v ăţn n d u -le s ă p ă z ea scă toate câ te v-am
p oru n cit v o u ă şi iată Eu su n t cu voi în toate zilele, p â n ă la
sfâ rşitu l v ea cu lu i" (M t. 28, 19-20). S u fla rea a su p ra
s fin ţilo r A p o sto li, din a l d o ile a citat, este sem n u l
v ă z u t p rin ca re li s-a c o m u n ic a t S fâ n tu l D u h, ia r c u
v intele: „lată, Eu su n t cu v oi în toate zilele p ân ă la sfârşi
tul v eacu lu i" - din u ltim u l cita t - ne în cre d in ţe a z ă că
S fâ n tu l D u h a fo st îm p ă rtă ş it nu n u m a i sfin ţilo r
A p o sto li, c i şi u rm a şilo r lo r, a d ică p re o ţilo r, p â n ă la
sfâ rşitu l v e a c u rilo r, p e cân d p rin p o ru n ca : „În v ăţaţi
toate n eam u rile, b otezăn du -le..." li se d ă îm p u tern icire a
d e a în v ă ţa şi d e a să v â rşi tain ele. Cu a ce a sta av em
d ate, a şa d a r, p a rte a v ă z u tă sau m ateria şi fo rm a
c e ru te d e o ric e sfâ n tă tain ă.
S fin ţii A p o sto li au în lo c u it su fla rea p rin p u n e re a
m â in ilo r şi au să v â rşit a c e a stă sfâ n tă tain ă a şa cu m
le-a p re d a t-o d u m n e z e ie sc u l lor în v ă ţă to r. La ei gă
sim cla r d istin c te c h ia r d e la în ce p u t ce le trei trep te
iera rh ice. A stfel F ap te le A p o sto lilo r ne dau m ărtu rie
m ai în tâ i d e sp re în fiin ţa re a d ia co n a tu lu i, p en tru
s e rv ire a m eselo r co m u n e , şi sp u n d e sp re ce i d in tâ i
ş a p te d iaco n i că: „¡-au p u s în ain tea A p o sto lilo r si ei,
272
ru g ân d u -se, şi-au pu s m âin ile p este ei" ( 6, 6). D esp re

p re o ţi sau p re z b ite ri ni se sp u n e m ai d e p a rte că
sfin ţii Pavel şi B arnaba, p ro p o v ăd u in d E v an g h e lia în
L istra, D erb e şi A n tio h ia „le-au h iro to n it p reo ţi în
fiecare biserică" (14, 23). D esp re ep iscop i, în fine, citim
că sfâ n tu l P avel îi scrie lu i Tit: „P en tru a ceasta te-am
lăsat în C reta, ca s ă în drep tezi cele ce m ai lip sesc si să
aşezi p reo ţi prin cetăţi, precu m ţi-am rân du it" (T it 1, 5),
iar lu i T im o tei, a şez a t de el e p isco p în E fes, îi scrie:
„N u f i n ep ăsă to r f a ţ ă de h aru l care este întru tine, care ţi
s-a dat prin p roorocie, cu p u n erea m â in ilor m ai-in arilor
p reoţilor" (I T im . 4 ,1 4 ) şi „T e în dem n s ă ap rin z i şi m ai
m u lt din nou h aru l lui D u m n ezeu , care este în tine, prin
p u n erea m â in ilor m ele" (II T im . 1, 6). în d e o se b i ace ste
u ltim e cu v in te ne arată foarte lim p e d e că tain a p re o
ţiei era săv ârşită de sfin ţii A p o sto li şi asu p ra ce lo r ce
era u fă cu ţi ep isco p i, ca şi asu p ra ce lo r ce se făceau
p re o ţi şi d iaco n i, p rin p u n ere a m âin ilo r, p rin ca re li
se îm p ă rtă şe a h aru l d u m n ezeiesc.
S fin ţii P ărin ţi şi scriito rii b ise ric e şti so co tesc
p re o ţia ca sfân tă şi o n u m esc ch ia r astfel. C lem en t
A lex a n d rin u l isto rise şte că sfân tu l Io an e v a n g h e lis
tul, d u p ă ce s-a în to rs d in ex il din in su la P atm o s, a
fost ch e m a t să ce rce te z e b isericile din îm p re ju rim ile
E fesu lu i, „pen tru ca să aşeze episcopi, u n de va f i tre
buinţă, să în tem eieze biserici si să râ n d u ia scă în cler p e
u nu l sau altu l din cei arătaţi de S fân tu l D u h" ( O m ilia
42, C are b o g a t se va m ân tu i ?). „S e piuie.-m âna p este
om - zice sfân tu l Ioan G u ră de A u r - , d ar toate le fa c e
D um n ezeu şi dreapta Lui se atin ge de capu l celui ce se h i
rotoneşte, adică hirotonia se face du pă cuviinţă. Din aceas
ta în văţăm c ă cei ce p rim esc p u n erea m â in ilo r de la
arhierei se fa c p ărtaşi haru lu i spiritual, p rim esc daru l p re
oţiei" (O m ilia 14 la F ap tele A p o sto lilo r). „S pu n e-m i,
fra te - în tre a b ă sfân tu l A m b ro z ie cin e d ă d aru l p re
oţiei: D u m n ezeu sau om ul ? Vei răspun de fără în doială că
273
Pr. IO A N M I H Ă L C E S C U
D u m n ezeu , d a r prin o m . O m u l p u n e m âinile, ia r D u m

n ezeu trim ite harul. A r h ie r e u l p u n e dreapta n ep u tin
cioasă, ia r D u m n ezeu p ecetlu ieşte" (D e d ig n itate sacer-
d o tii 5). „S fân ta S criptura n e în vaţă - zice sfân tu l Leon
ce l M a re - că sfin ţii A p o sto li, trim iţâ n d p e P avel si B ar-
n aba, din poru n ca S fân tu lu i D uh, să p rop ov ăd u iască n ea
m u rilo r E van ghelia, „au p ostit şi s-au rugat si d u p ă aceea
şi-au p u s m âin ile p este ci", ca să ştim cu cât resp ect tre
b u ie si7 dăm şi să p rim im h iro to n ia şi cum se cad e ca
„ tain a unei astfel de bin ecu vân tări" să nu se fa că cu n ebă
g a r e de seam ă" (E p isto la că tre D io scu r, 1). F e ricitu l
A u g u s tin , scriin d îm p o triv a d o n a tiştilo r, a ra tă nu
n u m a i că p re o ţia este o sfâ n tă tain ă, ci şi că e a nu se
p o a te p ierd e: „N u se p o a te lăm uri prin nim ic de ce cel ce
nu p o a te p ierd e botezu l, a r p u tea p ierd e p u terea de a
să v ârşi botezu l. Şi una si alta su n t taine, si una şi alta se
dau om u lu i prin m ijlocirea unei sfinţiri: cea din tâi când se
botează, cea de a doua cân d se hirotoneşte" (C o n tra E p is
tola m Par m e n i II, 13, 28).
S u b lim ita te a şi o rig in e a ce re a scă a p re o ţie i le d e
s c rie în fru m o a se cu v in te sfâ n tu l lo an G u ră d e A ur:
„ P reoţia se p ra ctică p e p ă m â n t - zice el - , d ar se n u m ără
în tre rân du irile cereşti. Şi cu drept cu vân t, căci nu vreun
om sau în ger sau arh an g h el, ori v reo altă p u tere creată, ci
în su şi S fân tu l D uh, M â n g â ietoru l, a aşeza t a c ea stă slu
jire... D acă cineim se g â n d eşte ce m are lucru este că un om
în carn e şi oa se ap ro a p e se sch im b ă în acea fer icită şi n e
m u ritoare fire (a în gerilor), îşi va da seam a cu cât de m are
cin ste a îm p od ob it p e p reo t D u hu l îin p ărfitor de har"
(T ra ta tu l d esp re p re o ţie III, 4). Şi m ai lim p e d e arată
c a r a c te ru l s a c r a m e n ta l al p re o ţie i a c e la ş i sfâ n t
p ă rin te în u rm ă to a re le cu v in te: „ D a că n-am av ea şi
acum g aran ţia S fân tu lu i D uh, nu s-ar m ai săîuîrşi nici un
botez, nu s-a r m ai d ez leg a p ăcatele..., n -am m ai p rim i
d u m n ez eieştile tain e, căci tain icu l trup şi sâ n g e nu se
săvârşesc fără haru l S fân tu lu i D uh. Nici p reoţi n-am avea,
274
D O G M A T I C A IU B I R II
căci fă r ă coborârea D u hu lu i S fân t n -ar f i cu p u tin ţă aces-

tc sfin te tain e" (O m ilia d esp re în v ie rea m o rţilo r, 8).
S in o d u l IV e c u m e n ic h o tă ră şte : „ D a c ă v reu n
arhiereu va lua ban i pen tru p u n erea m â in ilor şi va vin d e
d aru l care nu se p oate vin de, h iro to n in d p e arhiereu ,
horcpiscop, p reo t sau diacon ... si se va dov ed i v in ovat, să
fie dep u s din treapta sa" (can o n u l 2).
In stitu irea d u m n e z eia scă şi c a ra cte ru l d e sfân tă
tain ă al p re o ţie i şi, îm p re u n ă cu a ce ste a , şi în d re p
tăţirea ce lo r trei trep te ierarh ice, le-au tă g ă d u it în
v e c h im e m o n ta n iştii şi m arcio n iţii, în E v u l m ediu ,
catarii şi v ald en zii, la în cep u tu l tim p u rilo r m od ern e,
W icliff, H u s şi re fo rm a to rii, iar azi, p ro te sta n ţii în
g en ere şi sec te le ieşite d in p ro te sta n tism .
P u n ctu l de v ed e re al ce lo r ca re tă g ă d u ie sc p re
o ţiei ca ra cte ru l d e sfân tă taină, şi în d e o se b i al p ro
testan ţilo r, este că toţi creştin ii su n t p reo ţi, şi în afară
d e a ce a stă p reo ţie u n iv ersală nu este şi nu are d e ce să
fie o p reo ţie sp ecială sau sacram en tală. Id eea de p re
o ţie u n iv e rsa lă a fost lu ată de eretici d in cu v in te le
sfâ n tu lu i A p o sto l Petru: „V oi su n teţi sem in ţie aleasă,
p reoţie îm părătească, neam sfânt, p op or agon isit d e D u m
nezeu, ca să v estiti în lu m e bun ătăţile C elu i ce v-a chcm at
din în tu n eric la lu m in a Sa cea m in u n a tă" (I Pt. 2, 9).
A ici n u este în să v o rb a de p re o ţie în în ţe le su l p ro
priu al cu v ân tu lu i, ci în în ţeles m oral. A p o sto lu l vrea
să sp u n ă că creştin ii trebu ie să fie în m ijlo cu l celo r de
altă cred in ţă p ild ă vie de p ietate şi d e v irtu te şi v esti
to ri ai în d u ră rii ară ta te de D u m n e z eu lu m ii p rin
lisu s H ristos, aşa cum preoţii trebu ie să exceleze prin
v ia ţa lo r re lig io a să şi m o rală faţă d e la ici şi să p ro
p o v ă d u ia scă fără răg az cu v â n tu l lu i D u m n ezeu .
C reştin ii su n t „n ou l Israel", „poporu l ales" al lu i D u m
n ezeu , ca re treb u ie să trâ m b iţez e lu m ii m ân tu irea
a d u să ei d e lisu s H ristos. în a ce st în ţe le s fig u rat,
fie ca re creştin este p reo t. A ceasta o sp u n ră sp ica t şi
P ă rin ţii b iserice şti: „ D u p ă cu m toţi n e n u m im creştin i

din cau za u n g erii tain ice, tot astfel toţi ne n u m im preoţi,
fiin d c ă s a 11 tem m em b rii a c elei p reo ţii despre care A p o s
tolu l P etru zice: P o p o r sfân t, p reo ţie îm p ă ră tea scă " , zice
A u g u stin (D e C iv ita te D ei 20, 10). „Trebuie — zice
L eo n ce l M a re - ca e c u m en ic a B iserică a lui D u m n ezeu
să con stea din d iferite grad e, p en tru ca in teg ritatea cor
p u lu i sfâ n t s ă con stea şi ea din d iferite m em bre, toţi în să
su n tem , cu m zice A p o sto lu l, una în lisu s H ristos... Prin
u rm are, în u n itatea c red in ţei şi a botezu lu i, av em o unire
p e fa ţă cu C el p rea iu b it şi a ceastă cin ste este p en tru toţi,
p otriv it acelu i p reţios cu v ân t al p rea fericitu lu i P etru : Voi
în să su n teţi sem in ţie aleasă , p reo ţie îm p ărătească, p op or
ales... C ăci, p e toţi cei ren ăscu ţi în H ristos sem n u l cru cii
i-a fă c u t îm păraţi, iar u n g erea S fân tu lu i D uh îi sfin ţeşte
p reoţi, în cât toţi creştin ii sp iritu ali şi raţion ali s ă ştie că,
în a fa ră dc p reo ţia n o a s tr ă specială, ei f a c p a r te din tr-u n
n eam îm părătesc şi d in tr-o slu jire preoţească, căci ce poate
f i m ai îm p ă ră tesc d ecâ t a f i stăpân p este trupu l tău, du p ă
ce ţi-ai su p u s lui D u m n ezeu su fletu l ? Şi ce p o a te f i mai
p reo ţesc d ecât să-ţi în ch in i lui D u m n ezeu cu getu l cu rat şi
să-i oferi n ep rih ă n ite je r tfe de p ietate pe altaru l in im ii ?"
(C u v â n ta re a 4, 3).
T ă g ă d u irea e x iste n ţei celo r trei trepte ierarh ice s-a
fă cu t din ca u z a co n fu z ie i în tre te rm e n ii cu c a re se
n u m esc în N o u l T e sta m e n t trep tele p re o ţie i şi e p is
co p a tu lu i sau a a rh ie rie i. D e o a re c e se d ă u n eo ri
ep isc o p u lu i n u m e le d e p re z b ite r, iar p re z b ite ru lu i
n u m ele de ep isco p (F ap tele A p o sto lilo r 2 0 ,1 7 , 28; Fi-
lip. 1 ,1 ; 1 Tim . 3, 2 ş.u .), s-a su sţin u t că la o rig in e n-ar
fi fo st d e o se b ire în tre p re o t şi e p isco p , că p re o ţia şi
ep isc o p a tu l n -ar fi d o u ă trep te ie ra rh ice d iferite , ci
u n a şi a ce ea şi. A d e v ă ru l este că se z ice ep isco p u lu i
p re o t TtpeaP'uxepoq, p en tru că el era ales d in tre 7tpeo-
fhrtepoi, b ă trâ n i, ia r p re o tu lu i sau p re z b ite ru lu i i se
z ice e p isco p £7UCTK:o7ioq- su p ra v e g h e to r, p en tru că el
276
este su p ra v e g h e to r al s u fle te lo r e n o ria ş ilo r săi.

F u n cţia şi atribu ţiile lor erau în să d iferite şi b in e d efi
n ite, d u p ă cu m reiese din F a p te le A p o sto lilo r, din
ep istolele sfinţilor A p o sto li în g en ere şi în d eo seb i d in
e p isto lele p asto rale , d u p ă cu m v o m v e d e a în c o n
tin u are.
M ateria acestei sfin te tain e este p u n e re a m âin ilo r
e p is c o p u lu i p e c a p u l c e lu i ca r e e ste h ir o to n it.
A cea stă p ractică o aflăm în tim p u l sfin ţilo r A p o sto li,
care au rân d u it ep iscop i, p reo ţi şi d iaco n i prin p u n e
rea m â in ilo r (I Tim . 4, 14; II T im . 1, 6; I T im . 5, 22;
F a p te 6, 6) şi au d at îm p u tern icire d e a face ace asta şi
e p isco p ilo r (I T im . 5, 22). P ărin ţii şi scriito rii b is e
riceşti, ca si sin o ad e le ecu m e n ic e şi lo ca le se slu jesc
to td eau n a d e term enu l p u n erea m âin ilo r % eipoxovia
sau % £ipof}eGia sp re a d esem n a a ce a stă sfâ n tă tain ă,
şi în că rţile de ritu al se p re scrie p u n e re a m âin ilo r
e p isc o p u lu i asu p ra celu i ce se h iro to n e şte . „C u m
p oa te h iro to n i cei căruia îi lip seşte d rep tu l de a-şi p u n e
m â in ile ?", zice sfân tu l E p ifa n ie (P a n a rio n 75, 4).
„E piscopii au prim it sfinţirea de Ia P ărin ţi şi prin pu n erea
m â in ilor acelora, daru rile d u h ov n iceşti" , zice sfân tu l
V a sile cel M are (E p isto la către A m filo h ie , can. 1). în
B ise rica n o astră aşa s-a şi făcu t şi se face sfin ţire a în
trep tele ierarh ice.
P u n e rea m âinilor este so co tită şi d e ro m an o -cato -
lici ca m a teria tain ei p reo ţiei. T o tu şi la ei s-a iv it, de
p e la a n u l 1000, şi o altă p ărere, ca re a g ă sit su sţin ă
tori p u tern ici p rin tre scolastici, în d eo seb i în T o m a de
A q u in o şi, m ai târziu , în tim p u l sin o d u lu i d in F lo
renţa, în p ap a E ugeniu IV. D u p ă această părere, m a
teria tain ei p reo ţiei n-o form ează p u n erea m âinilor, ci
în m â n a rea obiectelor sfinte, p ro p rii fiecăreia d in tre
treptele ierarhice (traditio instrum entorum ). (Vezi Joseph
Pohle, L eh rbu ch der D ogm atik, voi. III, 489, 808-809;
T.H . Sim ar, L ehrbuch der D og m atik, voi. II; 925).
277
Pr. I O A N M1HĂLCESCU
O a treia p ărere, de m ijlo c - p atro n ată de teo lo g ii

B ela rm in , M a ld o n a t, V a sq u ez , H allier ş.a. - , tin d e să
le îm p a c e p e ce le d o u ă p reced en te, su sţin ân d că m a
teria p re o ţie i o fo rm ea ză atât p u n erea m âinilor, câ t şi
în m â n a rea o b ie ctelo r sfinte. (V ezi au to rii de m ai sus).
F o rm a ta in e i p re o ţie i su n t cu v in tele ru g ă c iu n ii
ro stite d e arh ie re u l litu rg h isito r, p e n tru c h e m a re a
S fâ n tu lu i D u h a su p ra c e lu i ce se h iro to n e şte şi cu
c a re în so ţe ş te p u n e re a m âin ilo r. A cea stă ru g ă ciu n e
su n ă a stfe l: „ D u m n ezeiescu l har, care pe cele n ep u tin
cio ase le v in d ecă şi p e cele ce lipsesc le Îm plin eşte, h iro
ton eşte p e cu cern icu l ipod iacon (N) în diacon (sau diacon
în p reot, ori p reo t în arh iereu ). S ă ne ru găm , dar, p en tru
el, ca s ă v in ă a su p ră -i h a r u l S fân tu lu i D u h " .
La ro m a n o -c a to lic i fo rm a a ce ste i sfin te tain e
co n stă o ri d in ru g ă c iu n e a ca re în so ţe ş te ce re m o n ia
p u n e rii m â in ilo r, o ri d in ce le care se ro ste sc câ n d se
p re d a u d ife rite le o b ie c te sfin te, ori şi d in u n a şi din
ce le la lte , d u p ă cu m se so co te şte ca m aterie a tain ei
p u n e re a m â in ilo r sau în m â n a re a o b ie cte lo r sfin te,
sau şi u na şi alta.
Efectele h iro to n ie i su n t îm p ă rtă şire a h a ru lu i
d u m n e z e ie sc p e n tru ca p rim ito ru l ei să p o a tă în d e
p lin i to ate a trib u ţiile trep tei ie rarh ice în ca re se h iro
to n e şte . A c e a sta i-o sp u n e lă m u rit sfâ n tu l P av el lui
T im o te i: „ P en tru care cu v ân t te în dem n să Hi aprin s
d aru l lui D u m n ezeu , cel ce este în tine prin p u n erea m âi
n ilo r m ele" (II T im . 1, 6; I T im . 4 ,1 4 ) .
H a ru l ca re se îm p ă rtă ş e ş te p rin h iro to n ie leag ă
p e n tru to td e a u n a d e p re o ţie p e cel h iro to n it, aşa
în câ t a ce a stă sfâ n tă ta in ă nu n u m ai că nu se rep etă,
d a r nici nu se p o a te şte rg e sau p ierd e v re o d a tă , iar
ce l c a re a fost h iro to n it nu m ai p o a te d e v e n i laic. El
p o a te fi o p rit d e la e x e rc ita re a sau p ra c tica re a în d a
to ririlo r p reo ţeşti (caterisit), d ar p reo ţia nu i se p o a te
lu a în n ici u n caz. D eja C le m e n t R o m a n u l în v ă ţa că
278
p re o ţii nu p o t fi d ep u şi (E p isto la I, 44). S fâ n tu l G ri-

g o re d e N y ssa m o tiv ează im p o sib ilita te a d ep u n e rii
d in p reo ţie p rin aceea că această sfâ n tă tain ă „ sch im
b ă su fletu l prim itoru lu i" (D esp re b o te z u l D o m n u lu i),
iar F ericitu l A u g u stin sp u n e categ o ric că: „ preotu l d e
p u s îşi p ă s tre a z ă ca racteru l său sa cerd o ta l" (D e b o n o
co n ju g a li, 24).
C a n o a n e le sin o ad e lo r o p re sc cu asp rim e a d o u a
h iro to n ire . A stfe l, can o n u l 68 A p o sto lic zice: „ D a că
vreu n cpiscop, p reo t sau diacon z>n f i p rim it h iro to n ia n
d ou a oară, să f i e exclu s din sfân ta tag m ă atât el cât şi cel
care l-a hiroton it" . In ca n o n u l 59 al sin o d u lu i din
C a rta g in a citim : „ C redin cioşi în sărcin ării pe care am
prim it-o, prop u n em si acest lucru, d ecreta t la sin odu l din
C apua, că nu este în gădu it a repeta b otezu l şi h iro to n ia " .
P o triv it a cestei p ractici v ech i şi sta to rn ice, B ise ri
ca n o astră p rim eşte, cu g rad u l p e c a re -1 au, p e m e m
b rii ie ra rh iei ro m a n o -ca to lice ca re v in la O rto d o x ie,
p e cân d p e cei care vin d e la p ro te sta n tism şi d e la
secte îi h iro to n eşte - d acă în tru n esc co n d iţiile ceru te
- , co n sid erâ n d că n-au p rim it a ce a stă sfâ n tă tain ă în
sânu l co m u n ităţii din care au făcu t p arte, acelea fiind
eretice, iar cei h iro to n iţi de eretici, ca şi sim o n iacii,
d up ă exp resia sfân tu lu i p atriarh T a ra sie „n-au p rim it
si n-au p e S fân tu l D uh si nu este în ei p u terea S fân tu lu i
D uh sau sfin ţen ia preoţiei" (E p isto la c ă tre p a p a A d ri
an, apu d 11. A n d ru ţo s, D o g m a tica B ise ric ii O rto
d oxe, n o ta d e la p. 393).
E fectele acestei sfinte taine d iferă ca m ăsu ră d up ă
ce le trei trep te ale preoţiei.
Episcopatul este treap ta ie ra rh ică ce a m ai în altă.
E p isco p u l este cel dintâi şi cel m ai m are d ascăl al B i
sericii. C u v â n tu l său în d ru m ă to r, lu m in ă to r şi în
tăritor treb u ie să se ad reseze d eo p o triv ă, atât cre d in
cio şilo r, câ t şi ce lo rla lţi d ascăli, co la b o ra to ri ai săi,
a d ică p re o ţilo r. C ea d in tâi d in tre a ce ste o b lig a ţii o
279
Pr. IO AN M I H Ă L C E S C U
ara tă s fâ n tu l A p o sto l P av el p rin cu v in te le ad re sa te

lu i T im o te i, ca ep isco p : „ P ro p ov ăd u ieste cu vân tu l, stă-
ru icşte cu tim p şi fă r ă de tim p, m u stră, ceartă, îndeam nă,
cu toa tă în delu n ga-răbdu re ş i în v ă ţă tu ra " (II T ini. 4, 2),
ia r p e c e a d e a d o u a, p rin sfa tu l: „C ele ce ai au zit d e la
m in e, cu m u lţi m artori de fa ţ ă , a c estea le în cred in ţează la
o a m en i cred in cioşi, care v o r fi d estoin ici să în veţe şi pe
a lţii" (II T in i. 2, 2). P e a m â n d o u ă d eo p o triv ă le im
p u n e c a n o n u l 58 A p o sto lic , c a re zice: „E piscopu l care
nu p o a r tă g r ijă de cler şi de p o p o r şi n u-i în v aţă pietatea,
să fie în d epărtat, iar d acă stă r id e s te în n epu rtare de g rijă
şi lene, s ă fie caterisit" . D e a se m e n e a şi ca n o n u l 19 al
sin o d u lu i V I ecu m e n ic p o ru n ce ş te ca „episcopul să în
v eţe în fie c a r e zi si m ai cu o s e b ir e în du m in ici, cleru l şi
p op oru l, cu v in tele p ie tă ţii" .
E p is co p u l este, m ai d e p a rte , cel d in tâ i să v â rşito r
ş i slu jito r al sfin te lo r ta in e. S u n t ch iar u n e le sfin te
tain e, ca, d e p ild ă, h iro to n ia şi u n e le ieru rgii, ca sfin
ţire a m iru lu i şi a a n tim ise lo r, p e care n u m a i el are
d rep tu l să le să v â rşe a scă . în d e o s e b i h iro to n ire a p re
o ţilo r şi a d ia co n ilo r, ca şi h iro to n ire a , îm p re u n ă cu
a lţi e p isco p i, a e p is c o p ilo r este cea m ai im p o rta n tă
p rero g a tiv ă şi cel m ai d e se a m ă efect al h aru lu i d u m
n e z e ie sc sp e cific trep tei e p isco p a le, cu m se sp u n e în
m u lte s c rie ri şi cu m fo arte fru m o s o e x p u n e sfân tu l
E p ifa n ie : „ D em n itatea ep isco p u lu i are în d eosebi ca scop
d c a n aşte p ărin ţi du hov n iceşti, căci el are d reptu l de a în
m u lţi p ă rin ţii în B iserica lu i H ristos. T reapta a dou a
(prezbiteratu l) nu p oa te n aşte părinţi. Ea naşte B isericii —
p rin botezu l ren aşterii - fii, iar nu p ărin ţi şi învăţători"
(P a n a rio n 75, 4).
In fin e, e p isco p u l este câ rm u ito ru l cel m ai în a lt în
B iserică . A u to rită ţii sa le îi este su p u s a tâ t cleru l, câ t
si tu rm a c re d in c io şilo r. El ţin e în m ân a sa p u te rea
ch e ilo r, ad ică d rep tu l d e a ju d e ca în u ltim ă in sta n ţă
si a leg a si d ezleg a p ă ca te le. S in o d u l e p isc o p ilo r din
280
fie ca re ţară este au to ritatea su p rem ă p en tru B iserica

a ce le i ţări, iar sin o d u l ecu m e n ic este a u to rita te a
su p rem ă p en tru întreaga Biserică, iar co n d u căto ru l ei
v ă z u t este în z e stra t cu in failib ilitate.
P le n itu d in e a d aru rilo r sau a h a ru lu i de ca re se
b u cu ră ep isco p u l face ca el să fie nu n u m a i d eo sebit,
ca d em n itate, de p reo t şi de d iacon, să fo rm eze ad ică
o treap tă ap arte, ci şi să le fie su p erio r, să fo rm ez e
tre a p ta cea m ai în altă a ie rarh iei b ise ric e şti de d rep t
d iv in .
P ărerea co n trară, că ep isco p u l era la o rig in e d e
o p o triv ă cu p re o tu l, su sţin u tă d e p ro te sta n ţi pe
te m eiu l co n fu n d ă rii te rm e n ilo r e,7tt 0 KO7tO(; şi Ttpeo-
Pixepoq, am v ă z u t m ai su s câ t este de n efo n d a tă .
P en tru teza n o astră, care este p u n ctu l d e v e d e re o fi
cia l a tâ t al B isericii n o astre, cât şi al c e le i ro m a n o -
catolice, avem , d im p otrivă, n u m ero ase şi h o tărâto are
m ă rtu rii d in p rim ele v ea cu ri ale cre ştin ă tă ţii. Intr-
ad ev ă r, d acă la cei m ai m u lţi d in tre P ă rin ţii a p o s
to lici nu este b in e d efin it si cla r d ife re n ţia t în ţe le su l
cu v in telo r „ e p isc o p " şi „ p re o t", în sc h im b aflăm la
sfântu l Ignatie foarte bine fixată această term in o lo g ie
şi ex a ct p re ciz a te d eo se b irile d in tre e p isc o p şi p re o t
p e de o parte, şi d intre preo t şi diacon, p e de alta. U r
m ătoru l citat este d e ajuns p en tru a arăta acest lucru:
„ S u p u n eţi-v ă cu toţii episcopu lu i, p recu m şi H ristos
P ărin telu i Său, şi p reo ţilo r ca A p ostolilor, iar p e diacon i
cin stiţi-i ca rân du ire a lui D u m n ezeu '1 (E p isto la către
S m irn en i, 8). D in tre Părinţii din v ea cu rile u rm ă to a re
m erită să fie citaţi: T e rtu lian , care zice: „ D rep tu l de a
îm părtăşi botezu l este al m arelui preot, care este episcopul,
si num ai du pă aceea al preoţilor si diacon ilor şi nu fă r ă în
cu viin ţarea episcop u lu i" (D e b ap tism o , 17); C ip rian , de
la ca re a v em fru m o a se le cu v in te: „ T reb u ie să ştii că
ep iscop u l este în B iserică si B iserica în ep iscop şi d acă
cin eva nu este cu episcop u l nu este în Biserică'' (E p isto
28 1
Pr. IO A N M I H Â L C E S C U
la 66) şi O rig e n , ca r e şi el sp u n e: „S e eere de la m in e

(preot) m ai m u lt d ecâ t de la un diacon , de Ia un diacon
m ai m u lt d ecât de la un laic, iar de la cel care ţine în m â n ă
tontă au toritatea b isericească asu pra n oastră a tu tu ror (de
la ep iscop ) se cere f ă r ă de a s em ă n a r e m ai m u lt decât de la
fie c a r e d in tre n oi“ (O m ilia XT la Ierem ia, 3).
S in g u r F ericitu l lero n im , d in tre toţi Părinţii şi scri
itorii b isericeşti, p are a su sţin e eg alitatea preo tu lu i cu
e p isc o p u l, în u rm ă to ru l tex t: „A celaşi lu cru este, dar,
p reo tu l ca si ep isco p u l si p e câ n d nu existau dezbin ări în
B iserică si nu se zicea: Eu su n t al lui Pavel, eu al lui A pol-
lo, iar eu al lui Petru, B isericile erau cârm u ite de sfatu l co
m u n al p rez b iterilo r... P recu m d a r p reo ţii ştiu că ei, din -
tr-un obicei p ra c tic a t d e B iserică, se su pun acelu ia care le
este p rcp ozit, tot aşa si ep isco p ii au u itat că ei m ai m u lt
din o b iş n u in ţă d ecâ t d in tr-o a d ev ă ra tă rân d u ială n D o m
n u lu i su n t su p erio ri p r e o ţilo r si că ar trebui s ă co n d u că
B iserica în com u n , u rm ân d p e M oise, care, d eşi av ea îm
p u tern icirea d e a sta sin g u r în fr u n te a p op o ru lu i Israel, n
ales totu şi 70 de b ărb aţi cu ca re să ju d e c e p o p o ru l" (C o
m e n ta riu la E p is to la că tre T it 1 ,1 ) . A m zis „se p a re "
că lero n im su sţin e aceasta, p en tru că, în realitate, cu
v in te le sale cu p rin d o ex a g e ra re , ca să nu zicem un
n e a d e v ă r, la ca re a a ju n s d in ca u z a re la ţiilo r în c o r
d ate d in tre el şi Ioan, e p isco p u l Ieru salim u lu i. în alte
s c rie ri a le sale, le ro n im în v a ţă , ca toţi P ă rin ţii b is e
rice şti, că ep isco p u l este su p e rio r p re o tu lu i. A şa, de
p ild ă , el re cu n o a şte e p isc o p u lu i d rep tu l ex c lu siv de
a să v â rşi h iro to n ia , c u m d e c u rg e din b in e c u n o sc u
te le sa le cu v in te: „C e a ltc ev a d ecât h iro to n ia fa ce ep is
copu l, p e care să n u -l fa c ă şi p reo tu l ?“ (E p isto la 146).
C h ia r în p rim u l citat, el nu ce re a ltcev a d ecâ t ca p re
oţii să p a rticip e în m ai m are m ăsu ră la ad m in istra ţia
b ise rice a scă , iar cân d z ice că „ ep iscop ii su n t su p eriori
p reo ţilo r m ai m u lt din o b iş n u in ţă decât din tr-o a d ev ăra tă
rân d u ială a D o m n u lu i" , nu tă g ă d u ie şte cu to tu l, ci re
282
c u n o a şte în p a rte că ace asta este râ n d u ire d u m

n ez e ia scă.
în B iserica p a p a lă s-au p u rtat d iscu ţii d in v rem ea
s c o la sticilo r d acă h iro to n ia ep isc o p u lu i este sfâ n tă
ta in ă , ori o sim p lă ieru rg ie sau sa c ra m e n ta lie . Nu
o ric a re d in tre sco lastici, ci ch iar P etru L o m b ard u l,
A le x a n d ru d e H ales, A lb ert cel M are, B o n a v en tu ra ,
T o m a de A q u in o , D u n s S co tt ş.a. au su sţin u t a d ou a
p ă re re. P rim a p ă re re a fost su sţin u tă d e n u m e m ai
p u ţin cu n o scu te , ca: D u ran d u s, P alu d a n u s, N av ar-
ru s, K a jetan ş.a. (V ezi P ohle, o p .cit., vo i. III, p. 503
ş.u.; Sim ar, o p .cit., voi. II, p .922; B artm an n , p. 8o7; K.
I. Auo(3owioti<;, Ta |Jt><xix|pia tiu; avaxoXnciii; op0o-
§ o ôd eKK^rioiai;, p. 159, n o ta 1).
A rg u m en tarea celor care tăg ăd u iesc caracteru l de
sfâ n tă taină al h iro to n ie i ep isco p u lu i este că tain a
p reo ţiei este u na sing u ră şi ea se îm p ă rtă şeşte n u m ai
preotu lu i, în tim p ce d iaconatu l este o p reg ătire către
ace a stă sfân tă tain ă, iar ep iscop atu l este o sim p lă în
treg ire, e x tin d e re sau d e să v â rşire a ei. S in o d u l tri-
d en tin n -a lă m u rit ch e stiu n e a , iar te o lo g ii c o n te m
p o ra n i su n t îm p ă rţiţi în d o u ă tab ere (V ezi în d e o se b i
B a rtm a n n , op. şi lo c. cit.).
Prezbiteratul este a d ou a treap tă ie ra rh ică . P re o
tul are, ca şi ep iscop u l, d rep tu l şi d ato ria de a în văţa,
d e a să v â rşi sfin te le tain e şi ie ru rg ii (afară d e h ir o
ton ie, sfin ţire a m iru lu i şi a a n tim ise lo r) şi de a c o n
d u ce p e calea m ân tu irii p e c re d in c io şii în cre d in ţa ţi
p ă sto rie i sale su fleteşti. T o ate a ce ste a el le face în să
n u m a i în v irtu te a îm p u tern icirii p e c a re o p rim eşte
de la ep iscop , în nu m ele lui şi sub su p rav eg h erea lui.
O d ată p rim ită, această îm p u tern icire nu -i p o ate fi re
trasă d ecât p en tru a b a te ri g rav e d e la în d e p lin ire a
ch e m ă rii sale. P rin u rm are, d acă e p isc o p ii re p re z in
tă în B iserică p e D o m n u l H ristos - cu m so co tesc unii
sfin ţi P ărin ţi - , p re o ţii re p re z in tă p e sfin ţii A p o sto li,
283
Pr. I O A N M IH A LCESCU
iar d a că e p isc o p ii re p re z in tă - cu m în v a ţă alţi sfin ţi

P ărin ţi - p e sfin ţii A p o sto li, p re o ţii re p rezin tă p e cei
70 d e u c e n ic i ai D o m n u lu i.
D iaconatul e ste u ltim a şi cea m ai d e jo s treap tă
ie ra rh ică . D ia co n u l e ste n u m a i un aju tă to r al e p is
c o p u lu i şi al p re o tu lu i în ex e rcita re a în tre itei lor
ch e m ă ri, d e în v ăţăto ri, sâ v â rşito ri ai sfin telo r ta in e şi
co n d u că to ri ai Bisericii. C a atare, ei nu p o t de ju r e nici
să în v e ţe , n ici să să v â rse a scă sfin te le taine, n ici să
co n d u că B iserica. N u m ai cu în v o irea ep iscop u lu i sau
a p re o tu lu i ei p o t în v ă ţa c u v â n tu l D o m n u lu i şi în
d ep lin i an u m e în sărcin ări în ad m in istraţia b isericea s
că, iar d in sfin te le ta in e p o t să v â rşi n u m ai bo tezu l.
A firm a ţia p ro te sta n ţilo r, că d ia co n ii su n t n u m a i
slu jito ri bisericeşti şi că d eci nu fac p arte din ierarhie,
p e n tru că c e i d in tâ i şa p te d ia c o n i au fost în să rc in a ţi
d e sfin ţii A p o sto li să slu je a sc ă la m esele co m u n e,
e ste c o n tra z isă d e felu l in stitu irii ce lo r d in tâi şap te
d iacon i, care s-a făcu t p rin ru g ăciu n e şi p u n erea m â i
n ilo r sfin ţilo r A p o sto li, a d ică p rin h iro to n ie, ca şi
p re o ţii şi ep isc o p ii, p re cu m şi d e cu v in te le sfâ n tu lu i
A p o s to l P av el şi d e c r e ş tin ă ta te a p rim a ră c a re
n u m ă ră p e d ia co n i, îm p re u n ă cu p re o ţii si cu e p is
co p ii, în tre m em b rii cleru lu i şi fără de care - ep iscop ,
p re o t şi d iaco n - nu este B iserică, cu m zice S fâ n tu l Ig-
n a tie (E p isto la că tre T ra lie n i, 3).
Săvârşitorul ta in ei p re o ţie i este n u m ai ep isco p u l.
A cea sta se v e d e m ai în tâ i d in in stru cţiu n ile d ate de
sfâ n tu l A p o sto l P av el lu i T it şi lu i T im o tei, cei d in tâi
e p isco p i h iro to n iţi de el. „ P en tru aceasta te-am lăsat în
Creta — zice el lu i T it - , ca să în dreptezi cele ce lip sesc şi
si7 aşezi p reo ţi p rin cetăţi, p rec u m ţi-ain p o ru n cit" (T it 1,
5), iar lui T im o te i îi d ă sfa tu l: „ N u -ti p u n e p â in ile d e
g r a b ă p e n im en i, nici nu te fa c e p ărta ş la p ă c a tele a lto ra “
(1 T in i. 5, 22). P ractica n e sc h im b a tă a B ise ricii şi a fir
m a ţiile u n a n im e ale P ă rin ţilo r şi sc riito rilo r b ise
284
riceşti ne în cre d in ţează m ai d ep arte d e a ce la şi lu cru.

D acă sfân tu l A p o sto l P avel îi sp u n e lu i T im o te i că a
fost h iroton it „prin pu nerea m âinilor soborului p reo ţesc“
(TtpeaPi'repio'u), nu treb u ie să se în ţe le a g ă că el a fost
h iroto n it d e p reoţi, ci de sfântu l P avel în su şi - cu m o
sp u n e el în altă p arte (II Tim . 1, 6) - în so ţit d e p reo ţi,
cu care a form at p rezbiteriu l, cu m zice şi sfân tu l loan
G u ră d e A u r: „N u de p reoţi se v orbeşte aici, ci de epis-
copi, căci p reo ţii nu h iroton esc p e episcop" (O m ilia 13 la
Tim otei). T re b u ie ap o i să nu co n fu n d ă m ¿\legerea cu
h iro to n ia. în u n e le lo cu ri, atât în v e c h im e , câ t şi m ai
târziu, ep iscop ii se alegeau de preo ţi din m ijlocu l lor.
A stfel, d esp re sfântu l A m b rozie ştim că a fost ales de
cler şi d e p o p o r - şi azi p re o ţii su n t aleşi d e p o p o r - ,
dar h iro to n ia se face n u m ai d e ep isco p . P reo ţii care
iau p arte cu e p isco p u l la h iro to n ie n u m a i aju tă ep is
co p u lu i, d ar nu h iro to n esc.
C a n o a n e le sin o a d e lo r afirm ă ca te g o ric că n u m a i
ep isco p ii au d rep tu l să h iro to n ească: „ F ieca re episcop
să h iro to n ea scă p reo ţi şi diacon i în ep arh ia s a " , ca n o n u l
8 al sin o d u lu i din A n tio h ia; iar ca n o n u l 2 A p o sto lic
p oru n ceşte ca: „Preoţii, diaconii si ceilalţi clerici să f i e h i
rotoniţi n um ai de episcop.". Pentru h iro to n ia p re o tu lu i
şi a d ia co n u lu i este de aju n s un ep isco p , iar p en tru
h iroton ia u nu i ep iscop trebuie să fie doi sau trei ep is-
co p i (C an o n u l 1 A p o sto lic; C o n stitu ţiile A p o sto lic e
III, 20; can o n u l 4 al sin o d u lu i I ecu m e n ic).
Prim itorii acestei sfin te tain e su n t creştin ii o rto
d ocşi m ajori, cu p u rtare nep rihănită, fără d efecte co r
porale şi cu necesara pregătire intelectuală şi sufleteas
că în g en ere, p en tru a p u tea în v ăţa, sfin ţi şi co n d u ce
tu rm a cu v â n tă to a re. D e la cei ca re su n t în a in ta ţi la
trea p ta e p isco p a lă se cere - d e la sin o d u l V I e c u
m enic în co ace - să fie necăsătoriţi, pe cân d d e la p re
o ţi şi d iaco n i se cere, d im p o triv ă , să fie căsăto riţi.
285
I’r. I O A N M I H Ă L C E S C U
C a to licii im p u n tu tu ro r clericilo r, p ân ă şi su bd ia-

co n ilo r, să fie n e c ă să to riţi, ceea ce este n e firesc şi
im o ra l.
F em e ile nu p o t in tra în cler. P o triv it p o ru n cii
sfâ n tu lu i A p o sto l Pavel: „F em eile să tacă în B iserică" (I
C or. 1 4 , 34), ele n-au av u t n icio d ată d re p tu l a p rim i
h iro to n ia. N u m ai m o n ta n iştii şi co lirid ia n ii în v e c h i
m e şi u n e le secte p ro te sta n te , azi, a d m it p e fem ei în
cler. E x iste n ţa d ia c o n iţe lo r în tim pu l sfin ţilo r A p o s
toli şi în veacu rile p rim are, nu con trazice această rân-
ciuială, p en tru că d ia c o n iţe le , d eşi erau s fin ţite prin
p u n e re a m âin ilo r, n u în d e p lin e a u to tu şi d e c â t se r
v icii p e n tru ca re nu se ce re a h aru l sfin ţito r care se
p rim e şte în sfânta tain ă a preoţiei. E le su p rav eg h eau
u şile p rin care in trau fem eile în biserică, ce ea ce p e n
tru b ă rb a ţi făceau u şie rii, în v ă ţa u c u v â n tu l lui
D u m n e z eu p e fem e i, p u rtau grijă de v ă d u v e şi
d ă d ea u a ju to r la b o te z u l fem eilo r, d ar în a lta r nu
făceau n ici u n fel d e serv iciu . R o lu l lo r îl d escriu
foarte lă m u rit C o n stitu ţiile A p o sto lice: „ D iacon iţa nu
bin ecu v in tează, nici nu săv ârşeşte ce va din cele ce fac p re
oţii şi d iacon ii, a fa ră de aceea că p ăzeşte In uşi şi d ă aju tor
p reo tu lu i la b otezu l fem eilo r, şi aceasta n u m ai pen tru
b u n a-ciroiin tă" (V III, 28, 6). La fel şi sfâ n tu l E p ifan ie
sp u n e: „C u tonte că în B iserică este o tag m ă n diaco-
u iţelor, totuşi ea n-a fo st aşezată ca să îm p lin ească funcţii
sa cerd o ta le sau p en tru vreu n scop asem ăn ător, ci pen tru
cru ţarea sim ţu lu i p u d o rii fem inine'' (P an ario n , 79, 3).
La fel stau lu c ru rile şi cu sta reţele d e m ăn ăstiri,
ca re p rin h iro te sie p rim e sc îm p u te rn icire a de a co n
d u ce o b şte a m o n a h iilo r, fără d rep tu l de a să v â rşi ce
va din ce le sfin te.
286
CUPRINS
P refaţă 3
I. A ctu l ră scu m p ă ră rii şi

p e rso a n a R ă scu m p ă ră to ru lu i 7
II. C o n d iţiile sfin ţirii 31

1. H a ru l d u m n e z eiesc 31
2. C red in ţa şi fap tele b u n e 39
III. O rg a n u l sau m ijlo cito ru l sfin ţirii 51

B iserica 51
In fa ilib ilita te a B ise ricii 71
IV. S fin te le T a in e 81
V. T a in a S fâ n tu lu i B o tez 103
VI. T ain a U n gerii cu Sfântu l M ir 129
VII. T a in a P o căin ţei 143
V III.T a in a S fin te i îm p ă rtă şa n ii 169
IX. T ain a N unţii sau a C ăsătoriei 243
X. T a in a S fâ n tu lu i M aslu 259
XI. T a in a P reo ţiei 269
287
Iubite cititoru le,
In co lecţia „ C lasici ni teologici ro m â n eşti" ne

p r o p u n e m să o ferim iu bito rilo r teo lo g iei au to h to n i
lucrări r e p r e z e n ta t iv e s e m n a te d e au to ri cu n u m e
c o n sa c ra te ca: Irineu M ih ălce scu , G rig o rie C om şa,
Ilarion F ele a, T e o d o r M. Pop escu, B e n e d ic t G hiuş,
Mihail Bulacu, H ara la m b ie Rovenţa, Nichifor Crainic,
Liviu S tan etc. U n e le d in tre ele au m ai fost p u b li
cate, d ar s-au e p u iz a t d em u lt. A lte le se c r i în
m a n u scris şi v o r v e d e a lu m ina tiparu lu i pentru
întâia oară. In tenţia n o a s tră este de a săvârşi, p e de
o parte, un a ct d e re stitu ire şi de re cu n o ştin ţă faţă
de m e m o ria a c e s t o r b ă r b a ţ i ilu ş tr i ai B ise ric ii
stră m o şe şti, d in tre c a r e u nii au în d u ra t cru n te
p rig o n iri în r e g im u l d e tristă am intire, iar p e de altă
parte, cititorii r o m â n i să aibă acces la scrieri cu
a d e v ă r a t te m ein ic e, c o n fru n ta ţi de p u z d e r i a di
p u b lic a ţii d e m a c u l a t u r ă care au i n u n d a t prea
în g ă d u ito a r e a n o astră piaţă publicistică. V o m fi
re c u n o sc ă to ri a ce lo r cititori ca re ne v o r sem n ala
alte lu crări v a lo ro a se , p u b lica te c â n d v a , sau in
m an u scris, p en tru a le tipări, sp re b u cu ria lecturii şi
zid irea su fletească a n o astră, a tuturor.
R o m â n ia C reştin a
288
Lucrarea de faţă, publicată de Mitropolitul Irineu
Mihălcescu pe vremea când funcţiona ca profesor la
Facultatea de Teologie din Bucureşti, sub numele
Preotului Ioan Mihălcescu, îşi păstrează şi astăzi valoarea
ei prin imensul număr de texte sau documente folosite,
pe lângă Sfânta Scriptură, din teologia patristică
răsăriteană şi apuseană, precum şi din câmpul vast al
diferitelor religii, pentru a fundamenta, din punct de
vedere teologic, „Dogma hristologică".
Pr. Prof. Dr. Dumitru Popescu
ISBN 973-98958-1-6

Preot Loan Mihălcescu - Dogmatica Iubirii

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Preot Loan Mihălcescu - Dogmatica Iubirii

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CLASICI Al TEOLO GIEI ROMÂNEŞTI

© R O M Â N IA C R EŞT IN Ă , pentru prezenta ediţie

Textul de faţă reproduce lucrarea

M itro p o litu l Irineu M ih ălcescu se în scrie în galeria

O p era te o lo g ică a M itro p o litu lu i M ih ălcescu se

g â n d irii p a tristic e b a z a te p e le g ă tu ra in d iso lu b ilă

In lu cra rea d e faţă, in titu la tă „D o g m a tica iu b irii",

u n u l cu n o scu t su b n u m ele d e m â n tu irea o b iectiv ii a

C red em că re tip ă rire a a ce ste i d o g m a tic i rep re

Pr. Praf. Dr. D U M IT R U P O P E S C U

Să v ed em p e sc u rt cu m s-a p ă stra t în o m en ire

N ăd ejd ea m ân g âieto are p e care D u m n ezeu a v ăr-

A stfe l se e x p lic ă fa p tu l că în tâ ln im a ce a stă fă g ă ­

In d ienii - în faza u ltim ă a relig iei lor, în h in d u ism

M u lţi au v ă z u t c e v a p e rso n a l şi în L o g o s-u l lui

S ă v ed em cu m s-a p ă stra t cred in ţa în v en irea R ă s­

g en eral, p u tem sp u n e că aici, p e lâ n g ă p ă stra re a cu

a) Iată cu m se e x p rim ă D a n iel: „ Ş ap tezeci d e să p ­

leg ă m â n tu lu i p e C are v oi îl d o r iţi" (3, 1). C a şi A g h eu ,

4. N a ştere a Lui din F ecio ară a p re z is-o Isaia, p rin

fic c a r e p e calea n oastră, şi D o m n u l a fă c u t s ă ca d ă asu p ra

re fo rm a to r re lig io s a a v u t co n ştiin ţa - o co n ştiin ţă

D in a ce a stă u n ire d ecu rg m ai m u lte co n se cin ţe

A ctul răscu m p ărării (m ântuirii). M â n tu ito ru l

sau d u p ă cre ştin ism ; d ă so lu ţia d e fin itiv ă a p ro b le ­

„U n astfel de A rh iereu se cu ven ea să av em : sfân t, f ă r ă de

d) să a d e v e re a sc ă p rin fap tă n e m ă rg in ita Sa iu ­

c) S lujirea îm părătească. C a p ro fet şi arh iereu , M â n ­

şi d rep ta te p e p ă m â n t (Ierem ia); ca îm p ă ra t şi m â n ­

La a ctu l m â n tu irii, să v â rşit d e M â n tu ito ru l H ris-

în su şire a d e către om a m â n tu irii a d u se lu m ii de

m ân tu irii, ca, d e ex., p rin m inu ni, prin p red icarea cu ­

un m ăslin sălbatic - zice sfân tu l Irineu d a c ă nu se al-

tin u ă îm p ă rtă şire cu El: „ R ă m ân eţi în M in e si Eu în

d u m n e z eiesc, şi din în v ă ţă tu ra tu tu ro r P ărin ţilo r

m o tiv p e uiiii să-i ju stific e , şi p e alţii să-i osân d ească, ci

în A p o ca lip să : „lntă, stnu In u şă si bnt; de vn au zi cin e­

In ce e a ce p riv e şte felu l în care co n lu crea z ă h aru l

fă ră lacune, nici unul fă r ă părţi u m broase. E ste de aju n s

2. Credinţa şi faptele bune

s -a r m u ta. D ar nu d e a ce a stă cre d in ţă este n e v o ie în

iar nu n um ai din cred in ţă" (Iac. 2, 24). „N u cel ce-M i

d u m n e z e ie şti a ce lo r re n ă s c u ţi (prin B o tez), d in în ­

în a in te d e a trece Ia o rg a n e le şi m ijlo acele sfin ţirii,

m irile d e f i i ai lui D u m n ezeu (In 1, 12), p ă rta şi d u m n e­

Şi cu tonte că ju s tific a re a este n u m ai cev a ex tern ,

tik o v al ju stific ă rii. A cţiu n ea h a ru lu i d u m n e z e ie sc

S c rie rile sim b o lic e ale re fo rm a ţilo r m ai în d u lcesc

B iserica ro m a n o -ca to lică în v a ţă , ca şi B ise rica

ca r e o m u l, şi d u p ă ju stific a re , co n tin u ă să facă fap te

m ai lu ăm d o i sau trei m arto ri, iar d acă nu ascu ltă

în tr-u n g rad m ai în alt la A p o sto li şi u rm a şii lor,

D in d efin iţia d ată B isericii re z u ltă că a e x ista t B i­

b o te z u l, p o a rta p rin c a re se intră în B ise rică, se

ja de p escu it, care p rin d e p eşti m ari şi m ici, cu zece f e ­

sfâ n tu lu i ap o sto l Pavel: „ calcă în picioare p e Fiul lui

tu ală, în b aza p re o ţie i u n iv ersa le d e sp re c a re v o r­

M â n tu ito ru l I Tristos n-a făcu t nici o d e o se b ire în ­

sericească cea m ai în altă pentru B iserica p ro v in cială ,

ricii, un fel d e co n siliu d e fam ilie , care ţin e lo cu l c a ­

Petru, atu n ci ar fi zis d esig u r: em t o u t w tco nexpco. Ce

de m are preţ, şi cel ce va crede în ea nu se va ru şin a" .

N ici u na d in tre in te rp re tă rile d ate de v ech ii co ­

A stfe l se e x p lic ă fa p tu l că în tâ ln im a ce a stă fă g ă

S ă v ed em cu m s-a p ă stra t cred in ţa în v en irea R ă s

a) Iată cu m se e x p rim ă D a n iel: „ Ş ap tezeci d e să p

sau d u p ă cre ştin ism ; d ă so lu ţia d e fin itiv ă a p ro b le

d) să a d e v e re a sc ă p rin fap tă n e m ă rg in ita Sa iu

c) S lujirea îm părătească. C a p ro fet şi arh iereu , M â n

şi d rep ta te p e p ă m â n t (Ierem ia); ca îm p ă ra t şi m â n

m ân tu irii, ca, d e ex., p rin m inu ni, prin p red icarea cu

în A p o ca lip să : „lntă, stnu In u şă si bnt; de vn au zi cin e

d u m n e z e ie şti a ce lo r re n ă s c u ţi (prin B o tez), d in în

m irile d e f i i ai lui D u m n ezeu (In 1, 12), p ă rta şi d u m n e

D in d efin iţia d ată B isericii re z u ltă că a e x ista t B i

ja de p escu it, care p rin d e p eşti m ari şi m ici, cu zece f e

tu ală, în b aza p re o ţie i u n iv ersa le d e sp re c a re v o r

M â n tu ito ru l I Tristos n-a făcu t nici o d e o se b ire în

ricii, un fel d e co n siliu d e fam ilie , care ţin e lo cu l c a

N ici u na d in tre in te rp re tă rile d ate de v ech ii co

faţă de ceilalţi A postoli. D ar şi aici, ca şi m ai sus, ad e

lo cu l lu i Iu d a Isc a rio te a n u l, că a lu a t cel d in tâ i c u

Infailibilitatea Bisericii. Prin in fa ilib ilita te în ţe

se crea d ă că in fa ilib ilita tea p ap ală se m ă rg in e şte n u

în to a te b ise ricile d in o ric e loc şi tim p , a ce lo r râ n

Sfintele taine ale L egii noi. D eosebiri con fe

ticii b is e ric e ş ti fix a te p rin c a n o a n e - ,cu ex cep ţia h i

cilo r, p e tim p u l sfâ n tu lu i C ip rian , p re cu m şi ră tă ciri

p reotul sfinţeşte taina cu pu terea Sfântului D uh si cu g â n

A p o s to li să b o te z e n e a m u rile , le-a p o ru n cit să c h i

aju tat de h aru l d u m n ezeiesc. A c e ste u rm ă ri ale p ă

p u rile de adev ărata B iserică ecu m en ică. C ăci, d u p ă a ceas

u şo r cu p a lm a faţa ce lu i m iru it, ro stin d u -se cu v in