1

Metoda exemplelor
Educa\ia @n Biseric[ apeleaz[ ne@ncetat la metoda exemplelor,
potrivit[ pentru toate v`rstele ]i categoriile sociale, profesionale, la fel de
util[ cre]tinilor mai zelo]i, ca ]i celor @ncep[tori. Dasc[lul g[se]te @n opera
Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur dovada modului @n care M`ntuitorul #nsu]i a apelat
la aceast[ metod[, d`nd exemple din fapte petrecute @n natura @nconjur[toare,
ca atunci c`nd vorbe]te despre @nviere, pornind de la bobul de gr`u, care cade
@n p[m`nt ]i murind, „mult[ road[ aduce”. (Ioan XII, 24)1.
#nt[rirea convingerilor pentru necesitatea lucr[rii virtu\ilor se
realizeaz[ ]i pornind de la pildele luate din lumea animalelor. A]a de exemplu,
porumbelul este model deplin de nevinov[\ie, a]a cum apropierea asinului ]i a
boului de st[p`nul lor este „exemplu de dragoste pe care trebuie s[ o d[m lui
Dumnezeu. P[s[rile, ne@ngrijindu-se de cele pentru via\[, sunt o lec\ie de
@ncredere f[r[ margine @n providen\[”. #n general, spune Sf`ntul Ioan Gur[ de
Aur, studiul instinctului animalelor poate deveni regul[ a purt[rii noastre ]i „lec\
ie de virtute”. Tot la fel, ]arpele este o lec\ie de a fugi de necur[\ie ]i p[cat, prin
r[utatea sa. C`inele este dovad[ de neru]inare, vulpea de viclenie ]i ]iretenie. |ine
de puterea de selec\ie a fiec[rui cre]tin, care poate astfel s[ aleag[, prcum o albin[
ce „str[bate @ntinsele livezi ]i nu culege din flori toate sucurile ce la @nt`lne]te,
ci alege”. C[ci „ceea ce animalele fac prin instinct, omul face prin ra\iune ]i prin
alegere”2.
Omul recunosc[tor este @ndemnat la fapte bune prin exemple din cele
deja s[v`r]ite, pe c`nd cel nerecunosc[tor este @nfrico]at prin acelea care au
primit pedeapsa potrivit[3. Cel desfr`nat trebuie s[ vad[ pe altul cuminte, iar cel
zg`rcit pe un altul milostiv. C[ci „nu trebuie s[ recurgem numai la istorii vechi,
ci s[ lu[m exemple ]i din via\a de azi”4.
Vechiul Testament ofer[ numeroase exemple de urmat. Unul dintre
acestea este dreptul Noe, a c[rui virtute este l[udat[ ca a unui „dasc[l al tuturor”,
ce ne @ndeamn[ s[ r`vnim virtutea. Noe tr[ia @nconjurat de mul\i oameni r[i,
dar aceasta nu l-a @mpiedicat s[ fie unul dintre drep\i. Cum vom putea noi
s[ g[sim „cuv`nt de ap[rare”, c`nd tr`nd[vim @n s[v`r]irea faptelor bune5.
Un alt model este Moise, pedagogul poporului evreu, care @i @nv[\a
pe cona\ionali „ca ]i pe copii”, tot a]a cum noi @nv[\[m literele alfabetului.
Moise adeseori pedepsea pe evrei, c`nd ei f[ceau ceva r[u. Pustiul, spune Sf`ntul
P[rinte, a devenit pentru aceia un fel de ]coal[. C`nd Moise sf[r`ma tablele legii,
el f[cea @ntocmai cum face un dasc[l, ce ia din m`na elevilor caietele cele cu
temele r[u scrise, arunc`ndu-le de sup[rare. Alete evenimente legate de via\a lui
Moise sunt exemple ale puterii lucr[rii lui Dumnezeu: pierderea @nt`ilor n[scu\i
ai egiptenilor ori cufundarea armatelor lor @n Marea Ro]ie. A]a cum evreii se
purtau ca ni]te copii lipsi\i de minte, tot astfel se petrece ]i cu cre]tinii. C[ci @n
1
La Matei, 77, PG 58, col. 701
2
Omilii la statui, 12, PG 49, col. 130
3
La Filipeni, 9, PG 62, col. 241
4
Despre m[rginita putere a diavolului, 3, PG 49, col. 267
5
La Facere, 26, Pg 53, col. 237
 2
copil[rie, „toate patimile tiranisesc pe copii, dac[ mai ales nu au un pov[\uitor
bun”, cum a fost @n acele vremuri Moise6.
Sfin\ii Apostoli sunt pentru noi „modele adev[rate, c[ci ei ne-au p[strat
intact[ icoana primitiv[, adic[ cre]tinismul @n toat[ puritatea lui”. Via\a lor
curat[ este o adev[rat[ lege vie, c[ci ei ar[tau tuturor prin fapte ceea ce spuneau
Sfintele Scripturi. Tot astfel se cuvine s[ lucreze fiecare dasc[l cre]tin, ce trebuie
s[ fie mai @nt`i el un exemplu pentru ucenici. Sau, spune, Sf`ntul Ioan Gur[ de
Aur, „a filosofa @n cuvinte e un lucru u]or ]i pentru discipol, @ns[ trebuie ca
dasc[lul s[ @ndemne ]i cu faptele, ]i cu conduita sa, c[ci aceasta mai ales face pe
dasc[l respectabil”7.
Sf`nta Scriptur[ ofer[ „mii de icoane de via\[ virtuoas[”. Este pilda
celor care au str[lucit prin bog[\ie, ca Avraam, ori prin s[r[cie, ca Ilie. Cel dint`i
a sr[lucit prin c[s[torie, cel[lalt prin feciorie. De aceea, Sf`nul P[rinte
@ndeamn[: „Ia pe care voie]ti ca exemplu ]i p[]e]te pe calea unuia sau a altuia,
c[ci ambele c[i duc la cer”. Lista pildelor continu[ cu Iov ]i Sf`ntul Ioan
Botez[torul, ori cu dreptul Laz[r. }i suta]ul Corneliu este exemplu, M`ntuitorul
zic`nd despre el: „Nici @n Israel n-am aflat at`nta credin\[” 8. Pilde g[sim @n
Scriptur[ ]i din alte neamuri, ca eunucul @mp[r[tesei etiopienilor, c[ci
„pretutindeni virtutea str[luce]te ]i este ne@nvins[ ]i nimic nu o poate
@mpiedica”, nici s[r[cia, nici sclavia, nici foamea, nici boala. Timotei, de pild[,
era bolnav, dar sufletul @i era plin de curaj9.
#n concluzie, toate pildele din Sf`nta Scriptur[ ne-au fost date ca
„s[ fim cu mintea treaz[ ]i s[ ne str[duim s[ nu c[dem”. }i chiar dac[ am c[dea, s[
nu r[m`nem jos, ci s[ ne ridic[m asemenea lui David. C[ci mul\imea faptelor
bune poate acoperi p[catele, pe c`nd lipsa unor asemenea fapte poate face din
orice p[cat o ran[ de moarte10.

Mustrarea ]i teama
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur arat[ foloasele pe care cre]tinul le poate avea
c`nd este mustrat sau certat de dasc[l. Certarea este numit[ „@mp[rt[]irea sfin\
eniei”, c[ci aduce roade binevenite: alung[ tr`nd[via din suflet,
@ndep[rteaz[ pofta viclean[, ca ]i „dragostea de cele p[m`nte]ti”, face sufletul s[
dispre\uiasc[ toate cele lume]ti, atr[g`nd asupra harul Duhului Sf`nt. Prin
necazuri ]i sup[r[ri, cei drep\i au str[lucit11.
Ucenicii sunt ]i ei @ndemna\i s[ rabde mustr[rile dasc[lilor lor, fiind
venite de la aceia ca de la ni]te p[rin\i plini de grij[: „S[ r[bd[m mustr[rile ce ni
se fac ]i s[ ne silim de a nu p[c[tui, iar dac[ p[c[tuim, s[ suferim dojana” 12. La
r`ndul s[u, conduc[torul de suflete ne@ntrecut, care a fost Sf`ntul Ioan Gur[ de

6
La Coloseni, 4, PG 62, col. 329-330
7
La Filipeni, 13, PG 62, col. 273
8
La Matei, 26, PG 57, 335
9
La Filipeni, 13, PG 62, col. 274
10
La Matei, 26, PG 57, 344
11
La Evrei, 29, PG 63, col. 205
12
La Evrei, 4, PG 63, col. 45-46
 3
Aur, este con]tient de menirea sa, zic`nd: „Dac[ a] t[cea nu v-a] spune deloc cu
spusele mele, ar fi cu neputin\[ s[ v[ scap de pedeaps[…, ba dimpotriv[, tocmai
t[cerea ar m[ri pedeapsa”. Vorbele pl[cute, care @nc`nt[ auzul ucenicilor, le
chinuie p`n[ la urm[ sufletul, aduc`nd os`nda dincolo13.
C`nd Sf`ntul P[rinte este aspru cu mustr[rile, m[rturise]te c[ aceasta se
datore]te iubirii pe care el o poart[ p[stori\ilor s[i, voind s[ le @ntind[ m`na celor
c[zu\i, spre a nu mai c[dea, ci a se opri din nep[sarea lor14.
Mustrarea se @mbin[ cu asprimea, pe care Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur o
arat[ adeseori fa\[ de cei care @i nesocoteau @ndemnurile, sim\indu-se plictisi\i
la predicile sale. Este vorbe despre cei care, dup[ multe observa\ii, continuau
s[ mearg[ la spectacolele p[g`ne de la hipodrom, prefer`nd s[ @ndure frigul,
ploaia, v`nturile, sau ar]i\a, @n timp ce @n l[ca]ul sf`nt, sub acoperi]ul lui
minunat, se sim\eau obosi\i\i. Lor le r[spunde: „S[ cunoasc[ dar to\i… c[… n-am
s[ mai rabd, ci am… s[-i d[sc[lesc cu mult[ asprime, ca s[ nu mai cad[ @n astfel
de p[cate ]i nici s[ mai asculte cu at`nta dispre\ cuvintele dumnezeie]ti”15.
Cu tactul s[u pastoral, Sf`ntul P[rinte ]tie s[ @mbine asprimea cu
bl`nde\ea. El a]az[ „leacuri pline de dulcea\[” pe r[nile sufletelor, t[m[duindu-le,
ca ]i pe propriile sale m[dulare. C`nd acele leacuri sunt amare, ele nu au rolul de
a @ntrista ]i m[ri durerea, ci „de a vindeca boala cu am[r[ciunea lor”. Sf`ntul
Ioan Gur[ de Aur compar[ lucrarea sa cu cea a doctorilor ]i a p[rin\ilor. El este
uneori mai aspru @n cuv`nt, iar alteori mai bl`nd, lucr`nd totul spre sporul
duhovnicesc al celor pe care @i p[storea. }i „dup[ cum sporul vostru
duhovnicesc @mi d[ mai mult[ @ndr[znire ]i bog[\ia mea duhovniceasc[ este
s[ v[ v[d prop[]ind \n cele duhovnice]ti, str[lucind @n virtute ]i dep[rt`ndu-v[ de
cele ce pot a v[ v[t[ma, tot a]a m[ umplu de triste\e… c`nd v[ v[d… subjuga\i de
@n]el[ciunile diavole]ti”16.
Teama este v[zut[ ]i ca un mijloc de educare a cre]tinilor. Sf`ntul
P[rinte le spune acestora ]i lucruri care nu le fac pl[cere, cum ar fi cele despre
pedeapsa ve]nic[, despre gheen[, tocmai pentru ca ei s[ nu ajung[ acolo. „C[ ]i
Hristos de aceea a amenin\at cu gheena, pentru ca nimeni s[ nu cad[ @n ea, ci cu
to\ii s[ c`]tig[m @mp[r[\ia cerurilor”. Teama de gheen[ „moaie” cugetele,
preg[tindu-le s[ lucreze pe cele bune, f[c`ndu-le „sprintene”, ca s[ fug[ mai u]or
de p[cate. C[ci este mai bine s[ ne ard[ cuvintele dasc[lului „pe un timp scurt”,
dec`t s[ fim ar]i „pentru vecie” @n acea flac[r[ 17. Tinerilor trebuie s[ li se
spun[ despre relele ce izvor[sc din obi]nuin\a cu p[catul, iar celor mai avansa\i s[
li se pun[ @n fa\[ „frica de Dumnezeu, aducerea aminte de gheen[ ]i dorin\e de
@mp[r[\ia cerurilor”18.

Insisten\a ]i fermitatea ca metode

13
La Matei, 56, PG 58, col. 556
14
Cuv`ntul VII la Parabola despre bogatul nemilostiv ]i s[racul Laz[r, PG48, col. 1046
15
La Facere, 6, PG 53, col. 57
16
La Facere, 7, PG 53, col. 62
17
La Filipeni, 7, PG 62, col. 227-228
18
La II Corinteni, 7, PG 61, col. 452
 4
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur a folosit metodele sale cu mult spirit de
discern[m`nt, c[ut`nd s[ aleag[ totdeauna momentul potrivit. Fiindc[ „momentul
binevenit este pentru el un mare sor\ de izb`nd[”. Acest moment presupune ca
ascult[torii dasc[lului s[ fie liberi de orice grij[ ]i dispu]i s[ @]i @ndrepte
urechea spre observa\iile lui19.
|elul Sf`ntului P[rinte este de a trezi con]tiin\a p[stori\ilor s[i. El ]tie
c[ „nici un suflet nu poate fi at`t de neru]inat…, s[ nu se ru]ineze ]i s[ nu plece
ochii @n jos, din cauza multelor r[ut[\i”. Este s[dit @n sufletul omului chiar de
Dumnezeu sentimentul de ru]ine, fapt ce u]ureaz[ lucrarea dasc[lului cre]tin20.
S[ ad[ug[m ]i r[bdarea, ca o metod[ binevenit[, pe care o compar[ cu
apa curat[ ]i binef[c[toare, turnat[ de medicii ce se str[duiesc s[ vindece r[nile
inflamate. Dasc[lul cre]tin este @ndemnat astfel: „Frate iubit, chiar dac[ te-ar
jigni, dac[ te-ar lovi cu piciorul… ]i orice altceva de \i-ar face, tu nu @nceta
s[ le por\i de grij[… Nu trebuia s[ @ncetezi a-i @ngriji”21.
#ntreaga lucrare a Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur se caracterizeaz[ prin
fermitate, cer`nd cre]tinilor s[ se @ndep[rteze de orice p[cate, de la @nceputul
s[v`r]irii lor. Fiindc[ diavolul ne @ndeamn[ s[ dispre\uim primele p[cate, de]i
prin acestea ajungem la cele mai mari. Sf`ntul P[rinte ne @ndeamn[: „S[ nu te
ui\i la p[cat c[ este mic, ci s[ te g`nde]ti c[ ajunge r[d[cin[ de mare p[cat,
dac[ nu-l iei @n seam[”. Fin psiholog, el ]tie c[ nici un om nu sare de la
@nceput s[ s[v`r]easc[ p[catul dintr-o dat[, „ci se pierde pe nesim\ite ]i @ncetul
cu @ncetul, c`nd nu ia minte”, pornind de la cele aparent ne@nsemnate. De la
p[catele mici, diavolul ne duce la cele mari, sf`r]ind @n dezn[dejde22.
Insisten\a caracterizeaz[ lucrarea dasc[lului cre]tin adev[rat, con]tient
de importan\a lucr[rii sale. Insisten\a @nseamn[ ]i propov[duirea neostenit[ a
cuv`ntului Sfintei Scripturi, pe care-l face auzit semenilor „]i ast[zi, ]i m`ine”.
Fiindc[ chiar dac[ poate ast[zi nu au priceput, cu siguran\[ m`ine vor pricepe23.
Insisten\a, ca metod[, se vede foarte bine c`nd Sf`ntul Ioan Gur[ de
Aur lupt[ contra patimii be\iei, nu ca s[ @i ru]ineze pe cei atra]i de aceasta, ci
tocmai ca s[-i scape de ocar[ ]i ru]ine, ca s[-i @ndrepte. Nu ca s[-i fac[ de r`s
@naintea semenilor, ci ca s[-i smulg[ din m`inile diavolului. Sf`ntrul P[rinte este
con]tient de faptul c[ mul\i dintre cei care-l ascult[ vor continua ]i dup[ aceea
s[ bea, dar el nu va conteni s[-i sf[tuiasc[, „c[ ]i izvoarele curg, chiar dac[ nimeni
nu bea din apa lor; f`nt`nile izvor[sc, chiar dac[ nimeni nu scoate ap[ din ele;
r`urile alearg[ @n vale, chiar dac[ nimeni nu se adap[ din ele”. Este datoria
predicatorului, care trebuie s[ propov[duiasc[ @nc[ ]i c`nd nimeni nu-l ascult[.
El zice: „Sunt unii care r`d ]i m[ batjocoresc ]i-mi spun:… Nu mai vorbi @n
zadar! Nu vezi c[ be\ivii nu vor s[ te asculte?... Ce spui, omule?. Am spus oare
c[ am s[-i conving pe to\i @ntr-o singur[ zi s[ se lase de be\ie?... S[ ne
@nchipuim c[ n-am convins pe nimeni… Nici a][ nu-mi este f[r[ c`]tig
19
La Statui, 11, PG 49, col. 120
20
La Filipeni, 5, PG 62, col. 210
21
Despre necunoa]terea lui Dumnezeu, PG 48, col. 718
22
La Matei, 36, PG 58, col. 766, 768
23
La Evrei, 8, PG 63, col. 73
 5
cuv`ntul… Dac[ cineva ro]e]te de faptele sale, @nseamn[ c[ a pus @nceput
schimb[rii, c[ a pus @nceput de m`ntuire… Da, n-am vindecat pe cei bolnavi,
dar am f[cut mai tari pe cei s[n[to]i, i-am f[cut mai cumin\i pe cei cump[ta\i…
Nu i-am convins ast[zi? Poate @i voi convinge m`ine!”. Se @nt`mpl[ asemenea
plugarului care, de]i @n anul precedent nu a ob\inut roade bogate, continu[ s[-]i
cultive p[m`ntul. Tot a]a, cor[bierul porne]te pe mare, cu tot pericolul
nereu]itelor. Fiecare dintre noi trebuie s[ fie pentru semeni un dasc[l, arunc`nd
pe ogorul sufletului lor semin\ele @nv[\[turii, av`nd astfel „plata ne]tirbit[” ]i
r[splat[ indiferent dac[ a fost sau nu ascultat. Tot la fel, „p[rin\ii, c`nd copiii lor
sunt bolnavi…, fac tot ce la st[ @n putin\[… A]a f[ ]i tu cu fratele t[u!...
L[crimeaz[, \ine-l adeseori de r[u!”. Rezum`nd toate acestea, Sf`ntul Ioan
Gur[ de Aur ne @ndeamn[ „s[ sf[tuim ]i s[ @nv[\[m ne@ncetat ]i totdeauna pe
fra\ii no]tri”.24

Educa\ia gradat[
C`nd vorbim despre educa\ie gradat[, vorbim mai @nt`i despre
prezentarea @nv[\[turilor @ntr-o ordine fireasc[, ascendent[, urm`nd pilda
Sf`ntului Evanghelisyt Matei, despre care Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur zice: „Uit[-te
c`t de minunat @n]ir[ faptele. Nu ]i-a @nceput Evanghelia ca dintr-o dat[ cu
na]terea lui Hristos, ci aminte]te mai @nt`i c`te genera\ii erau de la Avraam…,
pune pe cititorul atent s[ cerceteze timpul…, ar[t`ndu-i c[ Iisus este Hristosul cel
propov[duit de prooroci”25.
Motivul pentru care se apeleaz[ constant la o astfel de metod[ este unul
de ordin practc: „spre a avea, de pe urma p[str[rii lor, un sim\itor folos
duhovnicesc”. El procedeaz[ precum o mam[ iubitoare care, voind s[ @n\arce
copilul, „dac[-i d[ dintr-o dat[ copilului @n gur[ m`ncare tare, n-are nici un
folos, c[ci copilul arunc[ din gur[ ce i se d[…, dar dac[-i d[ treptat ]i pu\in c`te
pu\in, copilul @nghite f[r[ dezgust ce i se d[”. Sf`ntul P[rinte voie]te s[ nu
„@nchine” dintr-o dat[ „paharul @nv[\[turii”, ci s[ @l @mpart[ pe mai multe
zile, @n predicile sale, ca ascult[torii s[ poat[ s[ se odihneasc[ de „oboseala
ascult[rii”, primind cu luare-aminte ]i re\in`nd cuvintele sale 26. A]adar, se
recomand[ ca @nv[\[tura s[ nu fie prezentat[ „pe de-a @ntregul ]i dintr-o dat[”,
fiindc[ ]i sim\urile noastre au m[suri, peste care nu se poate trece27.
Educa\ia gradat[ @nseamn[ ]i prezentarea @nv[\[turilor despre nivelul
lor de complexitate. Este luat ca exemplu orice dasc[l, ce @nva\[ pe copil
s[ scrie ]i s[ citeasc[, mai @nainte de a-i preda lucruri mai @nalte. Asemenea au
lucrat r`nd pe r`nd Moise, Sfin\ii Apostoli Ioan ]i Pavel, urc`ndu-i pe ucenicii lor
„la @nv[\[turi mai @nalte”28.

24
Cuv`nt la Duminica a XXII-a dup[ Rusalii, PG 47, col. 963-982
25
La Matei, 4, PG 57, col. 42
26
Cuv`ntul al III-lea la Parabola despre bogatul nemilostiv ]i s[racul Laz[r, PG 48, col. 991
27
Despre necunoa]terea lui Dumnezeu, PG 48, col. 735
28
Cuv`ntul I la Facere, PG 54, col. 533
 6
Apostolul Pavel le-a vorbit de pild[ atenienilor, @ncep`ndu-]i @nv[\
[tura de la cele v[zute. Moise i-a luat pe oameni de la „primele elemente”,
duc`ndu-i spre „@nv[\[turi mai des[v`r]ite”29.
#nv[\[m`ntul gradat \ine ]i de fiecare v`rst[ @n parte, urm[rind
s[ corecteze viciile at`t de diferite ale oamenilor, @ncep`nd cu v`rsta copil[riei.
De aceea, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur @ndeamn[ pe p[rin\i s[ pun[ copiilor lor
„pedagogi ]i dasc[li, ca ace]tia, prin purtarea lor de grij[, s[ dea firii ceea ce-i
lipse]te”. Fiecare parte a v`rstei noastre este „str[b[tut[ de naufragii”, de care
trebuie s[ ne ferim, pentru a sc[pa de pedeapsa viitoare. C[ci numai astfel vom
sosi @n „portul acela de dincolo”, purt`nd „marfa duhovniceasc[”30.
Sf`ntul P[rinte @i @nva\[ pe cre]tini s[ lupte @mpotriva p[catelor @n
mod gradat, @ncep`nd s[ fac[ fapte bune, @mp[r\ind virtu\ile, „precum
cultivatorii de p[m`nt @mpart munca pe c`mp”. De pild[, recomand[ ca @n
prima lun[ s[ st[p`neasc[ „b`rfirea, batjocura, m`nia nedreapt[”. #n luna
urm[toare s[ evite s[ fie r[zbun[tori, „re\in`nd @n minte pe cele @nv[\ate ]i
@nv[\`nd pe altele din nou”, cultiv`nd ogorul sufletului lor, „arunc`nd s[m`n\a
cea cereasc[” ]i „smulg`nd spinii cei de dinainte” 31. Asemenea copiilor, care
@nva\[ s[ recunoasc[ literele un` c`te una, cre]tinii s[ @mpart[ virtutea. De
aceea, el @ndeamn[ s[ nu zicem cuvinte rele, s[ nu blestem[m, s[ nu clevetim, s[
nu ar[t[m grij[ prea mare pentru timp, nici s[ nu fim tr`ndavi. Urmeaz[ apoi @n
acest alfabet al virtu\ii trecerea la cele duhovnice]ti: @nfr`narea, dreptatea,
inima zdrobit[, @nscriind toate aceste litere @n sufletele noastre. Desigur,
trebuie s[ @ncepem cu cele dint`i litere ale virtu\ii, exers`nd cu cei din cas[.
Fiindc[ familia ]i casa sunt v[zute de Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur ca un „c`mp de
b[t[lie ]i aren[ a virtu\ii”, unde exers[m pentru cele pe care trebuie s[ le
@nfrunt[m @n afar[32.
Sf`ntul P[rinte d[ dou[ exemple de lupt[ gradat[ contra a dou[ dintre
cele mai grele patimi: slava de]art[ ]i iubirea de argin\i. El spune despre cea
dint`i: „Dac[ te vei str[dui s[ nu umbli dup[ slava de]art[ nici @n fa\a so\iei, nici
@n fa\a slugilor, atunci cu u]urin\[ nu vei fi dobor`t de aceast[ patim[ nici fa\[ de
str[ini… S[ facem la fel ]i cu celelalte patimi, exercit`ndu-ne @n
cas[ @mpotriva lor, preg[tindu-ne @n fiecare zi. }i, ca s[ nu fie exerci\iul acesta
mai u]or, s[ ne pedepsim c`nd c[lc[m hot[r`rea luat[”. Insisten\a s[ caracterizeze
pe cre]tin ]i, chiar dac[ va c[dea o dat[ sau de mai multe ori, s[ nu se
descurajeze, ci s[ se scoale ]i s[ lupte mai departe33.
Terapia patimii iubirii de argin\i presupune ]i ea parcurgerea mai
multor etape, @ncep`nd cu con]tientizarea „nimicniciei lucrurilor omene]ti”,
conving`ndu-ne, cum spune Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, „c[ bog[\ia este ca o
slug[ care fuge ]i este nerecunosc[toare ]i c[ @i scufund[ @n mii de rele pe cei
ce o au”. Iubitorului de argin\i nu trebuie s[ i se spun[ de la @nceput c[ bog[\ia
29
La Facere, II, PG 53, col. 29
30
La Matei, 81, PG 58, col. 737-738
31
La Evrei, 24, PG 63, col. 171-172
32
La Matei, 11, PG 57, col. 201
33
La Matei, 11, PG 57, col. 202
 7
este un r[u mare, ci s[ li se arate adev[rata bog[\ie, cu pl[cerea ei nepieritoare.
Apoi, s[ afle c[ noi cre]tinii oprim doar @mbog[\irea prin mijloace necinstite, cu
l[comie, ho\ie ]i sclavie. Arghirofilului a[ nu i se pun[ @n fa\[ perspectiva
@ngrozitoare a gheenei, ci mai degrab[ consecin\ele rele pe care le aduce
@mbog[\irea asupra semenilor, care ajung @n suferin\[. „#n povestirile ce le
vom face despre al\ii, noi @i vom convinge s[ se team[, ca nu cumva lucruri de
acestea s[ se petreac[ ]i cu ei”. Totul s[ fie @mbr[cat @n forma narativ[,
expozitiv[, ca o istorioar[, spre a nu p[rea un sfat, o pova\[, care de altfel sunt ]i
mai greu de primit de astfel de oameni. Elementul psihologic are rol hot[r`tor
@n parcurgerea acestui proces, fiindc[ afl`nd iubitorul de argin\i despre
nenorocirile ab[tute asupra familiei celui bogat, el va fi @nfrico]at ]i chiar
cuprins de mil[ ]i compasiune. Dincolo de toat[ aceast[ str[danie, folosul se
revars[ ]i peste cre]tin, c[ci spune Sf`ntul P[rinte: „Dac[ noi le ]optim @ntruna
astfel de povestiri, o dat[ cu d`n]ii ne vom @ndrepta ]i noi”34.

34
La I Corinteni, 11, PG 61, col. 94, 95