A a u l V. N r u l 9 —10.
R E V IST A
< d n_ i u
R E D A C T O R R E S P O N Z A B I L
O R . V IC T O R P O P P Kt
A D A 1 5 JT I I I M A D
£ \w ^ A
RECRUTAREA ELEMENTELOR D E POLIŢIE
Chestiunea de căpitenie care trebuie să preocupe
pe conducătorii noştri, este recrutarea personalului
poliţienesc. Reforma poliţiei de aici porneşte, căci ori­
cât s'ar creia servicii noul şi moderne, şi oricât s'ar
lucra pentru o nouă organizare poliţienească, reforma
definitivă nu se va putea realiza fără aflarea celei mai
bune modalităţi la recrutarea elementelor de poliţie.
Aşa cum este condusă şi organizată poliţia astăzi,
despre o recrutare metodică a personalului de poliţie
nu poate fi vorbă. Amestecul partidelor politice este
desigur cea mai păgubitoare cauză a stărei de in­
ferioritate în care se află corpul ofiţerilor şi agenţilor
de poliţie. Lipsa unui salariu satisfăcător este a doua
cauză. Dar mai cu seamă lipsa şcolilor de specializare,
cari ar îngrădi şi posibilitatea amestecului politic, este
poate nodul chestiunei. Căci oricât s'ar pretinde li­
cenţa în drept personalului superior, această diplomă
nu constituie o garanţie suficientă, nici pentru buna
pregătire de specialitate a conducătorilor de poliţie, şi
nici pentru cea a agenţilor în subordine. Diploma poate
fi utilă pentru poliţiştii de siguranţă sau pentru oifţerii
de poliţie penală.
In afară de aceasta, un întreg corp de subcomisari,
ofiţeri inferiori şi agenţi, cărora nu li se cere decât
studii reduse de pregătire liceală şi primară, rămâne
un corp de poliţie improvizată. Sistemul nu dă rezul­
tate bune decât în rare cazuri când talente puternice
se ridică peste lipsa pregătirei de specialitate, afir-
mându-se prin puterea intuiţiei. Restul, conducători şi
conduşi, nu satisfac scopului prin nimic. Poliţia se re ­
duce la un simplu oficiu de înregistrare a plângerilor
şi, din nefericire, prea adesea, la o ruşinoasă instituţie
de şicană.
Astfel, sistemul de recrutare a personalului, ac­
tualmente în vigoare, ca şi însăşi organizarea poliţiei, nu
corespund întru nimic scopurilor acestei importante insti­
tuţii, deci trebueşte schimbat. Una decurge din cealaltă.
Poliţia de siguranţă, ca şi poliţia judiciară, ca şi cea
administrativă, trebuiesc bine diferenţiate între ele
pentru a evita orice confuzie în atribuţii. Fiecare tre­
buie să-şi aibă şcoala ei aparte, ca în armată, spe­
cialitatea ei, cu cursuri de diferite grade, cărora să
corespundă o anumită pregătire de cultură generală,
universitară, liceală sau primară.
Aceasta ar fi soluţia ideală a problemei. Sis-
temitizarea organizărei şi reglementarea recrutărilor
— 141 —
_ji
LZf BWJ uK
P R I ^ R E D A C
G E O R G IU C H E N D / T O R
ar schimba complect aspectul jalnic al poliţiilor noastre.
In câţiva ani ea ar avea un corp de poliţişti
bine inarmat să răzbată toate imensele piedeci, cari
stau astăzi în calea oricărei îndreptări. Cursurile de
specialitate ar cerne amestecul şi ar arunca deoparte
pleava atâtor elemente, cari injosesc instituţia, A tri­
buţiile fiecăruia s’ar delimita precis şi fiecare, lucrând
în specialitatea lui, va lucra cu mai m ult folos.
Ceea ce susţinem aici nu este nou. A iurea şcolile
de specializare în poliţie sânt singurele cari alimen­
tează necesităţile de personal ale diverselor ramuri
poliţieneşti. Poliţia vieneză este de mult organizată în
acest f e l; poliţia poloneză, de curând născută, a urmat
această cale şi dă rezultate excelente. La noi, se vor­
beşte despre o reformă poliţienească, dar nu vedem
nimic practic in acest sens. Conducătorii continuă a
face greşeala de a privi chestiunea reformei poliţieneşti
prin prizma reformei administrative. Ori poliţia trebuie
scoasă de sub povara formalismului administrativ, cu
care n'are decât prea puţin contact. Poliţiei trebuie
să i se dea organizare independentă, ca şi jandarmeriei
sau corpului de grăniceri. Sânt la ministerul de in­
terne astăzi doi subsecretari de stat şi un ministru ti­
tular. Unul dintre subsecretari ar putea să aibă şefia
supremă a corpului de poliţie, cu o administraţie cen­
trală fie în ministerul de interne, fie aparte de el.
Aici s'ar repartiza specialităţile în direcţii generale,
cari fiecare s'ar îngriji de atribuţiile personalului1în
subordine şi de funcţionarea şcoalei respective, de unde
s'ar recruta mereu personalul necesar. Astfel s'ar ajunge
gradat să se dea fiecărui comisariat de poliţie specia­
lişti în poliţia de siguranţă, şi administrativă (înglobând
şi poliţia comunală, judiciară).
Atribuţiile s’ar repartiza pe specialităţi şi fireşte
că poliţiile ar funcţiona mai bine, fără o majorare de
personal, căci s’ar lucra sistematic. Astăzi subcomisarii,
spre exemplu, fac şi poliţie judiciară şi administrativă
şi de siguranţă, care cum apucă, şi fiecare cum poate.
O altă chestiune. Pregătirea în şcolile speciale de
poliţie ar exclude animozităţile între „titraţi" şi ne-
tritaţi. Având fiecare şcoală, şi având fiecare câmp
liber să-şi manifeste însuşirile, toţi vor fi titraţi şi se
vor afirma cei cari au mai mult talent. Căci poliţismul
este înainte de toate o artă, iar arta nu titlurile o
afirmă, ci ceea ce produce artistul.
G E O R G IU CHENDI.
 COMBATEREA MITEI
Ca o urmare a războiului mondial asistăm astăzi
la o demoralizare universală a vieţei sociale. Mai cu
seamă se observă lăţirea corupţiei funcţionarilor
din aproape toate ţările. Luarea de mită a devenit
curentă pretutindenea, încărcând cu un greu imposit
viaţa socială. Pericolul acestei cangrene sociale, care
pe lângă scumpirea traiului, introduce şi dreptul celui
mai tare economiceşte ca principiu călăuzitor al vi­
eţei, nimicind încrederea în autorităţile statului, a de­
term inat unele ţări să pornească o energică luptă
pentru stârpirea lui. Astfel guvernul republicei ceho­
slovace procedează cu necruţare faţă de orice funcţio­
nar, de orice categorie, bănuit sau dovedit că s’ar
lăsa influenţat de interese particulare în exercitarea
funcţiunei lui. Codul penal Austriac, în vigoare în
Cehoslovacia, dispune c ă : „funcţionarul care în ad­
ministrarea dreptăţei, în distribuiri de serviciu s'au în
deciziuni în treburi publice, cu toate că şi-a îndepli­
nit datoria, a primit totuşi pentru aceasta, fie direct,
fie indirect, un dar sau promisiunea unui avantaj, pre­
cum şi acela care din aceste motive se lasă influinţat
pentru a-şi exercita serviciul cu parţialitate, se va pe­
depsi cu închisoare dela 6 luni până la un an şi va
fi obligat să dea darul primit s'au valoarea lui pentru
fondul săracilor din comuna unde s'a comis crima".
Guvernul cehoslavac nu s'a mărginit la prevederile
acestui paragraf (104) ci, printr’o lege specială, a ex­
tins vigoarea sancţiunei pentru crima de mită săvâr­
şită de orice categorie de funcţionari.
De asemenea în Iugoslavia se pregăteşte o lege
foarte severă împotriva funcţionarilor venali şi mai
ales, înpotriva miniştrilor şi funcţionarilor însărcinaţi
cu conducerea serviciilor publice.
O asemenea lege, pentru a avea efectul dorit, tre ­
buie să fie executată cu cea mai mare rigurositate, şi
trebuie să nu cruţe, în deosebi, pe înalţii funcţionari
cari săvârşesc abuzuri la adăpostul situaţiei lor.
Dar precum o boală înrădăcinată într'un orga­
nism nu se poate vindeca fără înlăturarea cauzelor
cari au produs'o, tot astfel şi venalitatea funcţionari­
lor nu se poate stârpi fără înlăturarea cauzelor din
cari a luat naştere.
Cauzele principale ale acestei triste aparaţii sînt,
pe lângă decadenţa morală a majorităţei funcţionarilor,
lipsurile materiale cu cari trebuie se lupte aproape
toţi funcţionarii publici. Trebuie însă să se facă o dis­
tincţie. Pe când micii funcţionari se lasă mituiţi din
motive de ordin material, funcţionarii conducători pri­
mesc mita din decădere morală numai.
Amestecul politicei în manifestările puterei exe­
cutive este cauza esenţială a decădere! morale pe care
o constatăm in rândurile funcţionarilor. Prin urmare,
refacerea morală nu se poate opera decât scoţând
corpul funcţionarilor de sub orice influenţă politică.
In acelaş timp funcţionarii venali trebuesc urmăriţi cu
rigurositate şi eliminaţi din cadrele funcţionarilor.
O dată eliminate cele două cauze provocătoare ale de-
moralizărei, corpul funcţionarilor purificat, trebuieşte
întărit cu elemente bine pregătite şi minuţios selecţio­
nate, atât la numirea lor în funcţiuni publice, cât şi
la înaintări. Fireşte, pentru aceasta nu ajunge numai
pregătirea profesională, ci pe lângă aceasta trebuie să
se ţină socoteală şi de educaţia morală a candidaţilor.
Astfel vom avea un corp de funcţionari luminaţi cari
să nu lucreze din frică sau din alte sentimente josnice,
— 142 —
ci din patriotism şi convingere că îndeplinesc o misi­
une a binelui public. Viaţa particulară a fiecărui func­
ţionar, trebuie deasemenea să oglindească această con­
ştiinţă, ea servind de model celorlalţi cetăţeni ai ţărei.
Dacă un simplu stăpân particular are datoria de
a veghia ca sluga lui să aibă tot ceea ce-i trebuie
pentru existenţă, ştiind că altfel ori va părăsi slujba
ori va deveni necinstit, cu atât mai mult statul trebuie
să se îngrijească de nevoile materiale ale slujbaşilor
săi. Mai multă putinţă are statul să o facă, mai uşor
decât un particular. Veniturtle statului se mlădiază
după trebuinţă, ale particularului nu. Prin urmare
dacă statul ţine să aibă un corp de funcţionari vred­
nici, ei trebuiesc să fie bine plătiţi, iar veniturile sta­
tului se cuvine să se socotească având în vedere, în
primul rând, această esenţială trebuinţă. Căci cu cât
statul va da o mai mare atenţie nevoilor funcţionarilor,
ca atâta ei se vor devota mai mult chemării lor şi cu
atât mai bune elemente vor căuta să între în servi­
ciul statului.
In afară de cauzele arătate până aici, unele scă­
deri de organizare contribuie deasemenea la demora­
lizarea funcţionarilor. Un exemplu evident ne oferă
încărcarea magistraturei cu afaceri administrative. E un
principiu bine cunoscut şi îndeajuns verificat că pentru
a avea o bună magistratură, ea trebuie se lucreze re­
pede. Procesele cari ţin prea mult sînt îndeajuns do­
vadă că numărul magistraţilor este insuficient şi că
dreptatea se împarte de oameni cari, împovoraţi de
lucrări, nu mai pot corespunde cerinţelor.
Faptul că în starea in care ne găsim astăzi, negus­
torii preferă să-şi aplaneze litigiile în consilii de arbitri
şi nu înaintea judecătorilor, este destul de elocvent.
Cumulul atribuţiunilor administrative, şi judecă­
toreşti duce însă şi la alte scăderi, pe cari magistraţii
le cunosc îndeajuns, şi descrierea cărora n-ar duce
prea departe, pentru a o mai desbate aici.
Lipsurile din organizarea administraţiei, cu de­
osebire în administraţia financiară, seduc pe mulţi
funcţionari să comită delicte în detrimentul statului;
lipsurile de organizaţie din serviciul poliţiei, ca şi din
alte serviciu publice, ştim unde duc, căci sunt bine
cunoscute.
Importanţa funcţionarilor într'un stat se poate
bine aprecia din comparaţia faptelor petrecute la finea
războiului mondial în Austria şi în Rusia. Pe când
în Austria situaţia funcţionarilor de stat era garantată
prin legi speciale, atât în ceea ce priveşte pregătirea
profesională, cât şi în ceea ce priveşte existenţa ma­
terială pentru timpul serviciului cât şi al retragerii,
conducătorii imperiului rus, convinşi că instituţia
„Ochranei" şi baioneta soldaţilor vor putea pune sta­
vilă oricărui pericol, nici nu s'au gândit să asigure
funcţionarilor viaţa de toate zilele şi stabilitatea înda­
toririlor lor. In Austria revoluţia de la sfârşitul răz­
boiului s'a ciocnit de un corp de funcţionari, cari au
căutat din răsputeri să asigure ordinea şi legalitatea,
şi meritul acestor funcţionari a fost că turburările
n'au avut urmări grave. Ce urmări a avut însă lipsa
de funcţionari la înălţimea chemării lor în imperiul rus,
vedem şi astăzi.
Indecomun mult ar putea învăţa oamenii din
Istorie, numai se vrea să inveţe!
C O N S T A N T IN T A R A N G U L ,
Presed, Dir. poliţiei Cernăuţi în disp.
 INTEROGAREA INFRACTORILOR
UN PROCEDEU PRACTIC $1 INSTRUCTIV
După îndelungate studii şi experienţe făcute cu
ocazia interogărilor infractorilor de diferite categorii,
ca pungaşi de buzunare, hoţi de cai, criminali şi clep­
tomani, organele poliţieneşti de sub ordinele mele au
ajuns să-şi însuşiască o nouă metodă de interogare,
pe care, socotind după rezultatele obţinute până acum,
o cred mult mai bună şi mai perfecţionată decât m e­
todele curente.
Este un adevăr bine stabilit că infracţiunea variază
după temperamentul şi isteţimea infractorului, Infrac­
torul modern este cu mult mai înzestrat cu mijloace
de acţiune decât vechiul infractor din alte timpuri.
Cei ce „s’au format" în oraşele mari se servesc aproape
în mod constant de instrumente moderne. Alţii, cari
nu pot fi clasaţi ca profesionişti ai crimei, sugestionaţi
de minunile cinematografelor sau ale lecturilor crimi­
nale de specia romanelor ca Nic Carter, Vobodi sau
Arsene Lupin, comit de obiceiu infracţiuni mici pentru
a-şi verifica „însuşirile" perverse sau pentru a-şi creia
o tristă glorie în rubrica „faptelor diverse" a gaze­
telor.
Pentru aceştia din urmă jocul este periculos.
Aproape toţi, surprinşi şi aduşi la interogatoriu, de­
clară că au comis infracţiunea din curiozitate, din
pasiune, sau din perversitate, spre a se vedea biciuiţi
de morala curentă a societăţei. Pentru ei, închinarea
către fapte potrivnice legei — ca şi la cleptomani cu
cari se înrudesc — este o trebuinţă morală şi o ne­
cesitate organică. Dacă nu se ştiu urmăriri sau dacă
nu simt apăsând asupra conştiinţei lor oprobriul so­
cietăţei, ei sunt indispuşi — bolnavi.
Aceşti infractori, în aparenţă docili, sunt în fond
cei mai periculoşi. Infractorul de profesie îşi calculează
loviturile şi ştie să se pună la adăpost, nesăvârşind
omor dacât în cazuri când n are altă scăpare. Deşi
instrucţia infractorului de această categorie este mai
anevoie, totuşi el este un tip pe care poliţia de obi­
ceiu îl ştie la ce se poate preta — şi prin aceasta mai
puţin vătămător societăţei. Infractorul de pasiune, e
drept, spune totul la interogator, dacă e luat cu în­
demânare, dar niciodată nu are o normă în actele sale.
Condus de fantezia lui bolnăvicioasă, el săvârşeşte
infracţiunea sub imboldul unei porunci interioare, mai
presus de voinţa lui, şi nu se poate opri nici dela cele
mai fioroase crime.
Dar ambele cazuri sunt suficient cunoscute în
poliţie, şi tratate cu destulă pricepere. Experienţa fă­
cută de mine în câţiva ani de ofiţer de jandarmerie
şi alţi câţiva ca şef de poliţie, m'a dus la descoperirea
unui al treilea specimen, aproape necunoscut în viaţa
de toate zilele a poliţiei.
Acesta este spărgătorul dela sate, de obiceiu,
un om tăcut cu înfăţişare umilă şi blândă, slugă care
trece drept om de credinţă şi supus stăpânului.
Un semenea specimen am prins nu de mult în
delict flagrant asupra unui furt săvârşit la ţăranul Z.
din comuna C.
Un om care de micuţ a servit pela preoţi, secre­
tari comunali şi primari. In familiile acestora şi-a în­
suşit tipul blândeţei, linguşirei, rafinăria şi felul de a
face pe periuţa.
Studiind cu diferite ocaziuni, când şi-a făcut de
lucru pela bietul ţăran, împrejurările casei şi avutul
— 143 —
bănesc, într'o anumită zii şi-a încercat norocul, a patra
oră în felul acesta de furt. Organele Poliţieneşti de
sub ordinile mele sau deplasat la faţa locului şi,
după preciziunea indicaţiunilor date de păgubaş, l-au
prins.
Numitul adus la Poliţie şi interogat în faţa cor­
pului de sergenţi, pentru a introduce pe aceştia prac­
tic în cercetări, luându-1 cu vorbe măgulitoare lăun-
dându-i isprăvile făcute, iscusinţa cu care a lucrat etc.
şi lăsând la o parte ori ce ameninţare, după patru
şedinţe de interogării paşnice şi cu multă răbdare exe­
cutate, — a început să declare şi să-şi povestească
singur isprăvile.
In timpul interogărilor, pungaşului i s'a dat voie
să fumeze, tratându-1 în acelaş timp cu promisiuni etc.
In faţa zecilor de sergenţii, cari râdeau cu hohote
de spusele lui, el a făcut o m ărturisire plină de aven­
turii criminale şi plină de peripeţii cum arareori se
poate ceti în romanele de detectivi.
Ne-a declarat furturi mici, din copilărie, cari
controlate ulterior de noi s'au dovedit perfect adevărate;
ne-a declarat spargeri; ne-a declarat violări şi siluiri.
Iar la urm ă ne-a vorbit despre isprăvile sale în
furturi de cai.
Deplasându-ne în comunele respective şi ascul­
tând martorii vizaţi i-s'au adeverit de adevărate toate
spuselor.
Interogarea a fost în adese momente chiar amu­
zantă.
Azi hoţul nostru este oaspele închisoarei tribu­
nalului Zălau şi condamnat la doi ani închisoare corec­
ţională.
In cele arătate mai sus, am expus fireşte un sin­
gur caz din cele ce mi-au trecut prin mână. Repe­
tarea lor însă m ’au dus la convingerea că, oricât de
rafinat este infractorul şi oricât de expert ar fi el,
dacă ofiţerul de poliţie ştie să conducă firul cerce­
tărilor cu cel puţin atâta siguranţă încât infractorul să-şi
dea seama că justiţia este pe urma faptelor sale, reu ­
şita interogatorului este pe jumătate asigurată. Restul
se poate obţine uşor cu blândeţe, cu bunăvoinţă şi
ceva abilitate.
Sânt pe deplin convins că brutalizările, în vorbe
şi în fapte, mai mult strică. Infractorul bătut sau supus
cu vorbe răstite la interogator, se încăpăţinează sau
răspunde cu rea voinţă.
Fireşte că totul depinde de temperamentul in­
terogatului. Un interogatoriu este înainte de toate o
chestiune de psichologie. Ofiţerul de poliţie trebuie să
pătrundă în intimitatea sufletului infractorului şi să-l
facă să simtă nevoia mărturisirei adevărului. Şi la
aceasta, repet, numai cu blândeţea se poate ajunge.
Acest sistem de a interoga în prezenţa colegilor,
agenţilor şi sergenţilor, pe lângă că este un admirabil
mod de a face educaţia nouilor elemente ale poliţiei,
are avantajul că supune infractorul observaţiei mai
multora, şi ştiindu-se mai strict observat el m ărturi­
seşte mai repede. Pentru aceasta îl recom and şi co­
legilor mei dela celalalte poliţii din ţară, cu convin­
gerea că experienţa făcută de mine va da şi aiurea
aceleaşi bune rezultate.
V IC T O R E. F U L C A
P oliţa ul oraşului Zalău
 STĂRPIREA JOCURILOR D E NOROC
ROLUL LEGEI ŞI M Ă SU R ILE EI D E COMBATERE A CONTRAVENIENTELOR
Jocurile de noroc sunt o adevărată calamitate
socială. Ele ameninţă, prin consecinţe grave siguranţa
publică şi liniştea atâtor familii, pentrucă părintele unei
familii care îşi pierde produsul muncei sale în jocuri
de noroc nu mai poate fi un bun părinte, iar tânărul
care incepe cu puţin a se înfrupta de plăcerile perverse
ale acestor jocuri, când nu mai are cu ce juca, fură.
Dela masa verde a jocurilor de noroc până la crimă
nu este decât un pas. Pentru aceasta, în toate părţile
lumei civilizate, s'au luat aspre măsuri pentru împie­
decarea jocurilor de noroc.
Societatea are nevoie de linişte şi de munca
efectivă a tuturor pentru a progresa. Chiar cel ce câş­
tigă în jocuri de noroc nu este mai departe de crimă
decât cel ce perde, pentrucă, învăţat cu câştigul uşor
şi mult, fără prestaţia unei munci echivalente, el de­
vine un factor de corupţie şi lenevie. Iar de aici până
la furt şi crimă mult nu mai este.
Deşi piedepsirea contravenţiilor săvârşite prin
jocurile de noroc, după legile din Ardeal, nu cade în
competenţa autorităţei poliţieneşti, ci în acea a jude­
cătoriilor de ocol, poliţia totuşi are datoria a urmări
şi supraveghia aplicarea legei şi a deschide acţiune
de contravenţie împotriva tuturor celor ce o calcă.
Din acest motiv, credem că facem un real serviciu
poliţiştilor noştri lămurind aici rostul legei pentru stâr-
pirea jocurilor de noroc, ca şi măsurile ei de aplicare.
In înţelesul legei XL 1876 (Kbtk Cpc.) jocuri
de noroc sunt acela în cari pierderea sau câştigul
depind numai de hazard, iar dibăcia ori calculul greşit
al jucătorului n’are nici un rol. Jocuri de noroc sunt:
Dăuăzeci şi unu, Macao, Fărbel, Baccarat etc.
Loteria autorizată de autorităţile competente nu
se consideră joc de noroc.
Jocul de noroc fiind oprit de lege el se practică
în mod clandestin. Răspunzător în faţa legei pentru
practica jocurilor de noroc este în primul rând „acela
care într'un local public sau deschis publicului ţine o
întreprindere de joc de noroc şi cel ce ajută ca între­
prinzătorul să întreţină jocul", adică jucătorul. Pe
aceştia legea îi pedepseşte cu 2 luni de închisoare
administrativă şi amendă.
Localuri deschise publicului sunt cârciuma, res­
taurantul, cafeneaua, localulire diferitelor cluburi şi
asociaţiuni, precum şi locuinţele particulare în cari
poate întră oricine, cu sau fără introducere. jj|
După § 26 Cpc. şi § 69 punctul 2 din Cpc. cel
ce ajută pe întreprinzător nu ar fi să se piedepsiască
decât ca complice; legea însă face excepţie şi îl pe­
depseşte ca făptuitor.
Legea pedepseşte cu maximum de 2 luni în­
chisoare administrativă şi pe cafegiul, hotelierul, res­
tauratorul sau cârciumarul care dă cu chirie sau ce­
dează orice local pentru joc de noroc. In caz de re­
cidivă, şi când dela executarea ultimei pedepse n’au
trecut 2 luni, acestora li se poate ridica brevetul res­
pectiv pe 1—5 ani, după gradul recidivei.
Aceeaşi pedeapsă o prevede § 28 c. p. c. pentru
cazul când contravenţia se comite din culpa proprie­
tarului. D. ex. dacă localul s’a dat pentru joc permis,
iar locatarul îl întrebuinţează pentru joc de noroc,
fiindcă proprietarul nu-1 controlează, sau consimte
tacit la această abatere.
Oricine participă la jocuri de noroc într’un local
public, sau deschis publicului, sau într'o locuinţă par­
ticulară unde cu sau fără introducere poate întră ori­
cine, cade în contravenţie şi se pedepseşte cu a-
mendă.
De aici rezultă că jocul de noroc este interzis
numai în public. In locuinţe particulare sau în socie­
tăţi restrânse el este permis. De altfel este şi firesc
să fie aşa. Legiuitorul şi-a dat seama că jocul de noroc
este un pericol acolo unde el devine o tentaţie per­
manentă pentru societate, şi, în consecinţă acolo se
urmăreşte stârpirea lui unde poate face mai multe ra­
vagii. In societate restrânsă, rigorile vieţei de societate,
jocul de noroc se îngrădeşte dela sine în limitele unui
simplu amuzament. El este deci mai puţin periculos
acolo.
Când se constată contravenţia, se procedează
imediat la confişcarea banilor puşi în joc, ca şi a in­
strumentelor de joc (cărţi, zaruri, etc.) Banii confişcaţi
se destinează prin hotărîrea judecătoriei de ocol, scopuri­
lor prevăzute în legea VIII 1877, iar instrumentele de
joc se nimicesc.
Rolul poliţiei este deci să ajute din toate pu­
terile la stârpirea cazurilor de joc de noroc. Prin
aceasta ea îşi îndeplineşte una din menirile sale so­
ciale şi morale.
ALEXANDRU BĂLAŞ
Consilier la Curtea de Apel, Cluj.
 L I B E R T A T E A
Cu c â t adânceşti problem a lib ertăţii individuale cu —
a tâ t în ţe le g i mai bine că a c e a stă lib ertate este condiţio­
n a tă de organizarea şi p u te re a forţei publice.
P a ra d o x , — vor spune u n ii — iar aceia ca ri ştiu că
de ap ro a p e două zeci de an i lu p t cu c o iid e iu l1 şi eu f a p t ă 2
p e n tru libertate, se vor m ira, explicându-şi „ e v o lu ţia" a c e a ­
sta, în chip foarte p u ţin m ă g u lito r p en tru mine.
N icio d ată însă n ’am fo st m ai p asio n at p e n tru lib e rtă ­
ţile individuale ca acum , când ele su n t m ai a rb itra r căl­
cate în picioare de c ă tre cei chem aţi s ă le g a ra n te z e ; dar
cred că nicioidată n ’am v ăz u t m ai bine condiţiunile sociale
şi p o litice ca ri fac cu p u tin ţă existenţa re a lă şi m a n ifesta­
rea com pletă a acestor lib ertăţi.
L ib ertăţile individuale n u s u n t decât cucerirea tim p u ­
rilo r m odem e. A ntich itatea n u le-a cunoscut, fiindcă om ul
n u se ad ap tase decât foarte im perfect vieţii sociale o rg a­
nizate.
D easem enea astăzi, duipă răsboi, m assele au p ie rd u t —
din cau za răsboiului — a d a p ta b ilita te a lor a n te rio a ră la
m ediul social, din oare p ricin ă, lib ertăţile câştig ate a u fost
în m are p a rte suprim ate în rea lita te, deşi co n stituţiile le-au
m en ţionat, ba unele le-au m ă rit chiar.
I n tr ’ad e v ăr antagonism ul d intre clasele cu lte şi cele in ­
cu lte n u a fost m ai m are n ic io d ată — d u p ă M area R ev o ­
lu ţie F ra n ce ză — decât astăzi.
M uncitorul m anual vede în cel in telectual un v răşm aş
şi u n trân to r, căci el n u ştie şi nu pricepe că îm b u n ă tă ţi­
rea s tă rii economice şi su fleteşti a m anualului, se d ato re şte
in telectualului. La noi îndeosebi, dacă nu a tâ t ex p ro p rierea,
d ar v o tu l universal se d ato reşte exclusiv intelectu alilo r.
M anualii nici nu-şi dau se am ă ce putere li-s’a p u s în m ână
p rin vo tu l universal şi de ac eia nu ştiu să se folosească
de a c e a stă grozavă unealtă.
T o ate acestea a ra tă că ei n u su n t a d a p ta ţi la no u l m ediu
social.
D u p ă răsboiu ei au au zit vonbiiidu-se de lib ertate. Cum
în să lib ertatea este o condiţiune de d esvoltare în d eo seb i
p e n tru fiinţele ou o v ia ţă p sih ică desv o ltată, m an u alu l, care
are o v ia ţă mai m u lt v eg e ta tiv ă , transform ă lib e rta te a în
an a rh ie. Căci p en tru el do u ă sunt condiţiunile de v ia ţă ;
ro b ia sa u anarhia. In a c e a stă p riv in ţă el se ase a m ă n ă cu
pseudo-culţii, de care s u u t ticsite rân d u rile culţilor.
R o b ia şi an a rh ia sunt două feţe ale aceluiaş lu c ru : Robia
este ex p lo ata re a anarhică, ad ic ă fără în g răd ire şi lege, a
c laselo r organizate a s u p ra m asselor n eo rg a n iza te; iar
a n a rh ia este dom nia b andelor organizate a su p ra indivizilor
neo rg anizaţi. Nu este oare m anifestarea u n ei a n a rb ii astăzi,
de p ild ă acţiunea bandelor de tâlhari, care a ta c ă drum eţii,
şi câ n d ei sta u acasă îi a ta c ă — n esu p ăraţi — în oraşele
u n d e se flă? Ce este ac ea stă n ep u tin ţă a p u te rilo r o rg a­
n izate, contra crim ei o rganizată, decât m a n ifestarea unei
an arh ii, adică sem nul v ă d it că puterea sta tu lu i n u este
o rg an izată?
P e de altă p arte , nu su u t oare m anifestarea unei an arh ii
şi a u n ei slăbiciuni a p u te re i statului, actele ilegale şi
neu m ane săvârşite de aceste puteri, cum a r fi de p ild ă
1 V ezi: C urierul Ju d ic ia r B ucureşti No. 41 din 1908;
A d ev ăru l Oct. 1905.
2 V ezi îndeosebi A devărul B ucureşti din 3, 4 şi 11 F eb­
ru a rie şi A prilie 1921, cu priv ire la co n d a m n a re a p refec­
tu lu i jud. Rom an, p e c ân d eram ju d e că to r al Ocolului
B ahna, jud. Rom an.
a re sta re a M aiorului Băgulesou, pe care chiar C onsiliul de
R ăsb o i l-a ac h ita t?
- 146 -
ŞI F O L 1 Ţ 1 A
D ar să nu en um ărăm aceste acte, căci numărul lor este
colosal. Sub a ltă în făţişare c a ta stro fa d e la P iro teh n ie n u
este m an ifestarea unei astfel de an arh ii?
A ceste slăb iri a p u terei sta tu lu i p rim e jd u ie s c lib ertăţile
individuale. O p u te re org an izată şi ta re îşi îm plineşte li­
n iştit fu n cţiu n ea ei; ea nu se în sp ă im â n tă de nim ic, fiin d
că ştie că fu n c ţia ei este de folos obştesc şi fiin d c ă se sim te
destul de ta re c a p rin mici acţiuni, fă ră e fo rtu ri d isp ro p o r­
ţio n ate şi p ă g u b ito a re , să restab ilească o rd in ea echitabilă.
De a ltfe l c o n tra u n ei astfel de p u te ri n im en i n u h azardează
în cercări de dezag reg are, ştiindu-le d estin a te să av o rteze;
iar aceia ca ri a r av ea in teresu l să ră s to a rn e o astfel de
ordine, su n t a ş a de p u ţin i în c â t su n t în g h iţiţi de im ensa
m ajo ritate in te re s a tă la p ă s tra re a stă re i de lucruri.
D ar să n e înţelegem !
Nu orice ord in e de S tat este n ec esară d esv o ltă re i lib er­
tă ţilo r in d iv id u ale. S u n t ordine — cele m ai m ulte — cari
p ro v o ac ă desordine. Ordine absoilutistă a reg im u lu i ţa ris t
a p re g ă tit în c e t d ar sigur rev o lu ţia şi a n a rh ia . Şi este ae
p re v ă z u t cum o rd in ea ah so lu tistă şi s â n g e ro a să a reg im u ­
lui bolşevic v a d a n aştere co n tra re v o lu ţiei.
F iin d că o rd in e a care se sp rijin ă p e b a io n e te şi tu n u ri
este cea m ai g ro z a v ă desordine; ea p o a te ad u ce o are care
linişte a p a re n tă , d ar — în so cietăţile m o d ern e — este sirn-
tom ul d esordinei reale indivizibile, c a re n u v a în tâ rzia să-şi
facă a p a riţia , b ru sc şi catastro fal.
A stăzi lib e rtă ţile individuale au d ev e n it un elem ent esen ­
ţial a l d esv o ltă rii sociale. O so c ietate cu stru c tu ră şi fu n c­
ţiu n i com plexe şi diferenţiate cari au fă c u t posibil p ro g re ­
sul tehnic ce-1 adm irăm , nu p o a te tră i o clip ă fă ră a c e s t
p ro g res. E ste a d e v ă ra t că ac est p ro g re s este un c u ţit cu
n o u ă tă işu ri de care cu g reu se va fo lo si o so cietate, care
aiu a rea liza t în acelaş tim p şi un p ro g re s m oral ec h iv a­
lent. P ro b a, so cietăţile m odem e, care n ’au ş tiu t să-şi p ă s ­
treze şi să fo lsească câştigul a d u n a t cu a t â ta tru d ă în se­
cole în treg i, d eslăn ţu in d m arele răsb o i; ia r acum p a re că
nu su n t în m ă su ră să în lă tu re un a ltu l şi m ai cum plit, ce
ne am en in ţă din p a rte a să lb atice i şi în fo m etatei R u sii
sovietice.
A ceste lib e rtă ţi individuale n u s u n t sp rijin ite p e o mo­
ra lă co resp u n zăto are, de a c e ia m assele p o p u la re su n t s tr e i­
ne de aceste lib e rtăţi, căci — cum am sp u s — ele n u cu­
nosc d ec ât ro b ia sa u anarhia.
D e-altfel în ţă ri agricole ca a n o a s tră şi unde c u ltiv a ­
to ru l de p ă m â n t a obţinut to t ce se p u te a obţine, desfiin­
ţâ n d m area p ro p rie ta te , şi u n d e deci s itu a ţia s’a îm b u n ă­
tă ţit sim ţitor, deşi a r fi logic s ă se d esv o lte şi nevoia lib e r­
tă ţilo r in d iv id u ale, acestea n u şi-au fă c u t încă a p a riţia
ţă ra n u l fiind în c ă p reo c u p at ap ro a p e ex clu siv de interesele
lui perso n ale.
A fa ră de ac ea sta , m unca ag rico lă este in d iv id u ală sau
fam iliară, v ia ţa la fel, şi ra re o ri el fo rm ează g ru p u ri.
S ă rb ă to a re a la horă, la n u n tă , etc. r a re o ri aceste g ru ­
p ă ri su n t p aşn ice. De obicei se te rm in ă cu scandal.
E x trem de re strâ n s este n u m ă ru l a c e lo ra cari ştiu s ă se
folosească de lib e rtate în a ş a fel ca, n u n u m ai ac ţiu n e a
lor să n u a tin g ă libertăţile şi d re p tu rile alto ra, dar p rin
ac ţiu n e a a c e a s ta însăşi, s ă creeze exem ple, im bolduri şi
să p u n ă în m işcare energii de folos obştesc.
V iaţa n u este o veşnică arm onie de fo rţe, ea crează con­
traste, c o n tra rie tă ţi şi conflicte. O am enii n u num ai cu lţi,
dar şi civiliza ţi — este o n u a n ţă p e ca re m u lţi nu o în ţe le g
— rezolvă a c e s te conflicte în m od p a şn ie de cele m ai m u lte
ori.
S ă iau un exem plu din v ia ţa de to a te zilele.
 Infcri in tra m local unde vine lum ea bună, în B ucureşti
de p ild ă , sau treci pe Oalea V icto riei în zilele de lu cru pe
la 11— 12 dim ineaţa. A glom eraţie m are. D ouă curente con­
tra rii (dus şi întors) se p ă tru n d reciproc. F iecare in d iv id
c a u tă să îndesească c irc u la ţia , fiecare v rea să p a ră m ai
b ine-crescut, mai afabil şi să te îndatoreze ou o inform aţie
p e oare îl rogi să ţi-o dea. L a u n m om ent d at ap are om
in d iv id grosolan. E l n u se strec o ară, ci trece d rep t în ain te
lo v in d şi hrusculând. I n tr ’u n lo cal public face gălăgie că-
n u a fo st serv it im ediat el, care se crede centrul universului.
Cu u n astfel de in d iv id este fo a rte greu să nu ai con­
flict. I ţi trebue o ră b d a re şi o doză enorm ă de dispreţ spre
a e v ita conflictul.
T re c i acu m de p ild ă p rin tâ rg u l Slobozia din Ja lo m iţa
(u n d e sc riu acestea). C ivilizaţia de abia de c â te v a decenţi
a în c e p u t să p ă tru n d ă în step ele B ărăganului, al căro r
c e n tru este acest târg. T ârg o v eţi şi ţărani staţio n ează pe
tro tu a re în grupuri, oprind circ u laţia şi n u fac loc d ec ât
p erso a n elo r cari au puterea în m ână, de frică, ca de p ild ă
ju d e că to ru lu i, adm in istrato ru lu i de plasă, etc. In localu­
rile p ublice fac sgom ot, sc u ip ă pe jos. Ţ ăran ii n u ţin
d re a p ta la drum (cum este re g u la în V echiul R eg at) ci
trec cu căruţele pe un d e vor caii. S taţionează chiar cu
c ă ru ţa cu cai pe tro tu a re , îm piedecând circulaţia, iar câi­
n ii ca ri sta u lângă căru ţele lor, m u şcă trecăto rii. B eţivii,
— în n u m ăr considerabil, — es din cârcium i şi alcoolizaţi
com plect, m urdăresc zidurile şi g ard u rile fă ră nici o jen ă.
A ce asta este lib e rta te a cum o înţelege sălbatecul. E i
bine, în a c est târg, unde p o liţia este de fa p t in ex isten tă,
u nde p u te re a pu b lică nu-i o rg a n iz a tă şi nu-i resp e cta tă ,
aici, u n d e fiecare este că lă u zit de instincte, fă ră nici o
p re o c u p a re de o rd in ea socială, de n ec esitatea vieţii colec­
tive, a ici este anarhie, aci p o ate fi pe alocuri arbitrar, d a r
în n iciun caz nu-i libertate!
O m ul civilizat n u se p o a te h a z a rd a pe străzile acestu i
o răşel, îndeosebi în zilele de tâ rg (Sâm bătă). A şa se şi
ex p lică de ce strein ii îl ev ită, deşi el este un eentru eco­
nom ic de m are în sem nătate.
O omparaţi-1 ou un oraş m are ş i civilizat, un d e p o liţia
este m ai bine o rganizată. A colo se vor în tâ m p la desigur
c a zu ri de anarhie şi a rb itra r, d a r ele se vor pierd e în an ­
sam blul m anifestărilor vieţei libere.
D ar în ce consistă a c ea stă organizare, ia tă chestiu n ea
p rin cip ală .
S ă m ai ia u însă un exem plu:
P e d rum urile no astre ru ra le n u ex istă nici o pază. R egule
su n t în legi. In fa p t este le g e a celui m ai tare, a n a r ­
hia. C el m ai tare im pune c ă lă to ru lu i ou care se în tâ ln e şte
g u stu l s ă u ; aşa el v a ţine la s tâ n g a în loc de d rea p ta,
d a c ă la d rea p ta este n o ro iu s a u praf. D că celălalt m u r­
m ură, in tervine o serie de în ju r ă tu ri din p a rte a celui m ai
ta re şi la nevoe se p u n e în a c ţiu n e biciul sau vre-un cio­
mag. C eva mai m ult, d acă a i de făcut un drum p rin tr'o
p ă d u re m ai m are, treb u e să te înarm ezi m ai bine d e c â t
la răsb o iu şi de obiceiu în a rm a re a nu -ţi foloseşte la nim ic,
d ac ă călă to rii nu su n t în n u m ă r destul de m are, sp re a
face f a ţă bandelor de tâ lh ari, c a ri cutreeră libere p ăd u rile.
S ă rev en im dar la o rg a n iz a re a poliţiei urbane şi ru rale.
— 148 -
Care este principiul fundam entai al acestei organizări?
In arm ată, serg en tu l când face educaţia recru tu lu i crede
că îşi îndeplineşte dato ria lui cea m ai m are, spunând n o u ­
lui so ld at: „Mă! De astăzi în ain te n u m ai eşti ţivil, eşti
m ilitar. M ilitarul n u ştie ce-i som nul, o sten eala sau foa­
mea. El se hrăneşte num ai cu ordinul su p erio ru lu i. M ilitarul
este curajois şi m ândru. El despreţueşte p e ţivil. Ţivilul
m unceşte şi ne h răn eşte, dar m ilitaru l este nobil, el a p ă ră
p a tria !11
Ei bine, p o liţistu lu i treim e să i-se facă la In tra rea sa o
educaţie tocm ai co n trarie. Lui trebue să i-se infiltreze con­
cepţia că P o liţia este o instituţie de sta t, care n u are sco­
pul în ea însăşi, — ca şi S tatul, — ci este u n mijloc, pen ­
tru a m enţine în so cietate o ordine legală, d reaptă şi um a ­
nitară. S’a r p u te a spune despre e a ee s’a zis despre S ta t;
rolul său este de a se face din ce în ce m ai puţin folosi­
to r; ad ică de a p re p a ra so cietatea să tră ia sc ă sub o cât mai
m ică constrângere.
P o liţistu l vine d irect în co n tact cu conflictele vieţii so­
ciale. P en tru el ap ro a p e nu ex istă v ia ţă socială liniştită.
A ceasta trece sub ochii lui ca un film de cinem atograf,
adesea fo arte plictisito r. D ar conflictele c i-se prezintă,
cu v rem ea îi creiază un am oripropriu ex a g erat. De aceia
g reu ta tea cea maTe este de a-1 read u ce la ro lu l său ad e­
v ăra t de îm păciuitor experim entat, de ex ecu to r a l legii şi de
p ăzitor al d rep tăţei, p e care se sp rijin ă legea,
E l treb u e să ştie că toate aceste a p a ra te costisitoare, p o ­
liţie, ju stiţie, toate, au m enirea să ap ere libertăţile indi­
viduale din care este urzită v ia ţa socială.
D esigur ac est scop este modern.
A ltă d ată S tatu l n u se preocupa d ecât de ordine.
V iaţa socială se desvolta încet, sim plu, iar individul
trăia în lan ţu rile constrângerilor de to t felul.
P ro g resu l social în să a adus un nou elem en t de v iaţă:
libertatea. L a în c e p u t s’a confundat cu an a rh ia, care este
însăşi n eg area lib ertăţii, cum am v ăzu t m a i sus. D ar tot
societatea care a a d u s lib ertatea ne a ra tă şi oondiţiunile în
cari ea se p o ate m anifesta.
Spre a term ina, să revenim la prim a p ro p o ziţie; am spus
că lib e rtate a este condiţionată de o rg an izarea şi p u terea
forţei publice. N’am spus un lucru, dar acel lucru se su b ­
înţelege; deşi este principal şi po ate to cm ai din această
cauză, ap ro ap e nu m ai este nevoe să-l ară tăm .
Căci, nu-i oare elem entar şi ap ro ap e b an al, că lib erta­
tea este în funcţie d irectă de civilizaţie, de m ediul social,
şi de condiţiunile de viaţă? Cine p le ac ă în explorarea
Polilor sa u a A fricei, pierde n o ţiu n ea lib ertăţei, ea şi acela
ca re s’a r duce astăz i în R usia sau C hina, u n d e republica
p rem a tu ră a ad u s a n a rh ia şi te ro a re a m ilita ristă.
D ar n u despre lib e rtate a de acolo ne-am o cu p a t noi.
Pe n oi ne in teresează lib ertatea şi P o liţia din ţările civi­
lizate şi n oi năzuim către o civilizaţie m ai puţin im per­
fectă; către o lib e rtate mai p erfectă, com plectă, ap ă ra tă
mai bine de o poliţie organizată, p u te rn ică1 şi lum inată.
T IB E R IU R. C O N STA N T
1 P u tern ică, spre a stânpi a n a rh ia b an d elo r de tâlhari,
cari au p u s stă p â n ire pe păduri şi drum uri.
 ŞCOALA M ODERNĂ
C um fu n cţio n ea ză şcoala serg en ţilo r d e o r a ş
N evoia de a da sergenţilor d e stradă o câ t m ai com p lectă
in stru cţie asupra m ultiplelor îndatoriri ce revin acestor im-
p o rto n ţi factori ai ordinei publice, se sim te to t m ai p u tern ic
aiurea ca şi la noi. Nu oricine poate fi un bun se rg en t de
stradă; fără o instrucţie prealabilă acest lucru este im p o ­
sibil. Sergentul de stradă trebue să fie în ze stra t cu m u lt ta c t
şi sânge rece, trebue să cunoască bine codul penal, să aibă
in iţia tiv ă şi fantezie, în aşa fel, încât să d ev in ă u n factor
util a l ordinei, să se facă u til şi respectat fără a cădea în
p p ca tul prea lungilor discuţiuni şi al abuzului de putere.
La noi o instruire mai bogată a nouilor sergenţi d e oraş,
tiu se face. Cele câteva instrucţiuni pe care le capătă se r­
g en tu l de oraş înainte de a intra în post, su n t cu to tu l in ­
su ficiente.
\ C redem deci că este u til să arătăm ce se face aiurea p en ­
tru buna pregătire a începătorilor cari se consacră acestei
grele şi frum oase meserii.
T i n e r i i s e r g e n ţ i p e s t r a d i l î n v a ţ ă m â n u i r e a „ b a s t o n u u i a l b “ î n p i a ţ a „ L ’A r c d e t r i o m p h e d e L ’E t o i d e “ d i n P a r i s
Z iarul parisian „E xcelsior“ publică urm ătoarea descriere
a ocupaţiunilor şi exerciţiilor şcoalei de sergenţi d e oraş, de
curând înfiinţată pe lângă prefectura de poliţie a P arisului:
„De câtă-va vrem e se p o t vedea la răserucea străzilor,
apolo unde circulaţia este m a i m are şi m ai plină d e pericole
d e to t soiul, tinerii sergenţi de stradă, din tre cari cea m ai
m are parte nici m ustaţă n’au, m ânuind cu tragere d e inim ă
„ bastonul alb1,1 sub supravegherea părintească a sergenţilor
d e stradă mai vechi.
A ceştia sunt nouii recruţi ai poliţiei de oraş, cari stu d ia ză
la fa ţa locului problem ele com plexe ale circulaţiei şi ordinei
publice.
Pe ideea aceasta, d l N andiu, prefectul poliţiei, p u n e m u lt
preţ, voind să dea nouilor sergenţi de oraş o pregătire com ­
p lectă pentru buna îndeplinire a m ultiplelor lor îndatoriei.
A s tfe l se va face m u lt m ai lesne trecerea dela poliţia d e eri,
la yo liţia perfectă de m âne. U ncom isor expert, d l d e Ga-
chons, căruia i-s’a dat ca a ju to r un inspector de sergenţi,
p a tru şefi brigadieri şi diosprezece brigadieri, se o cu p ă în
m o d special de form area si educarea profesională a tinerilor
se rg en ţi de oraş.
Cursurile, cuprind o serie de conferinţe asupra rolului
poliţiei, disciplina, datoriile bunei ordine, asistenţa publică,
d re p tu l de arestare, întrebuinţarea forţei şi a arm elor, sin­
ceritatea m ărturiei, etc. F elul d e a întreba, d e a aresta, d e a
A SERGENTULUI DE ST R A D Ă
d in P a r is , d e c u r â n d în fiin ţa tă . — P o lu l se rg e n tu lu i m o d ern
distin g e infracţiunile faţă de reg u la m en t, ca şi câ teva ele­
m ente esenţiale d e d rep t penal co m p le ctea ză in stru cţia n oui­
lor sergenţi.
T inerii serg en ţi d e oraş, între altele, fa c cu rsu ri de ed u ca ­
ţie fizică, u nde îşi însuşesc deprinderea celo r m ai sigure
m etode p en tru a prinde u n răufăcător.
In sfâ rşit cu a ju to ru l film elor cin em a to g ra fice anum e fă ­
cute, ei su n t în v ă ţa ţi cum să vin ă în a ju to ru l răniţilor, ce
a titu d in e trebue să păstreze în post, c u m să m enţină se rv i­
ciul d e ordine, etc. P rincipiul şcoalei este să p u n ă de la în ­
cep u t serg en tu l d e oraş în co n ta ct cu to a te greutăţile se r­
viciu lu i său.
D esigur că nu se în va ţă că există m a i bine d e 1300 d e ca ­
zuri d e co n tra ven ţie. P entrucă ex p u se to a te ar zăpăci de-a
binelea m in tea neofiţilor. In re a lita te sergenţilor d e
oraş li-se indică să nu in tervin ă d ec â t „ p en tru ceeace con-
stitu e un p erico l serios sau u n in c o n v e n ie n t e v id e n t în stra-
d ă “. Înainte d e to a te se face stu d iu l str ă zii d in trotuar până
la ferestrele caselor şi vitrin ele p răvăliilor. T inerii serg en ţi
de oraş fa c în tre ei exerciţii p ra ctice d e in terven ire în ca­
zu ri d e a ccidente, după cari se d ep rin d a întreba şi tran­
scrie repede ind ica ţiu n i folositoare. U n u l joacă rolul v ic ­
tim ei, a ltu l p e m artorul, şi al treila fa c e p e sofeurul. A stfe l
începătorul în v a ţă uşor ce trebue să sp u n ă şi să fa că în
cazurile d e a cest soiu. N ouii se rg en ţi d e oraş se obişrmesc
să acţioneze rep ed e şi bine, fără a-şi p ierd e cum pătul. De­
ţinând o p ă rticică d e autoritate, nu treb u e ca tânărul ser­
g en t d e oraş să se lase târât în m ici a b u zu ri d e p u tere sau
în d iscu ţiu n i fără rost. N ici se v e rita te şi nici in d u lg en ţă
excesivă, ia tă ce se recom andă u n u i b u n se rg en t d e oraş. El
trebue să aibă m ilă de bătrâni şi copii, p e cari să-i a ju te a
trece strada câ n d circulaţia îi o p reşte în frico şa ţi pe m argi­
nea trotuarului, d u p ă cum trebue să cun o a scă bine şi să
aplice şi legea p en tru p rotecţia anim alelor.
Ş i până câ n d vech iu l serg en t d e stra d ă surâde m u lţu m it
d e sub m u sta ţa -i groasă, tânărul să u co leg a ju tă u n ei m am e
să treacă stra d a prin m ulţim ea tră su rilo r şi autom obilelor,
îm pingând trăsurica pruncului.
Ş i to t tâ n ă ru l sergent d e stra d ă îm p a că cu cu m in ţen ie de
Solom on, cearta dintre doi biciclişti şi îi trim ite în treaba
lor. Iar în sfâ rşit, o clipă lin iştit, îşi c o m p u n e în m in te ra­
portul, p lim M n d u -se." D r. S. G H E 0R G H 1U .
— 147 —

Limbajul convenţional al bandiţilor internaţionali
In m ă su ra în care se d esv o altă cul­
tu ra, se desvoaltă din nefericire şi o
a d o u a societate, ai cărei m em brii nu
se rec ru te az ă nicidecum d in tre p rie ­
tenii injstituţiunîlor de d re p t şi a i mo­
ralei, — ci din co n tră , — d in tre de­
căzu ţii vieţii, cari răp u şi de loviturile
so a rte i se dau p ra d ă viţiilor, şi cari
C â n d b a n d itu l îş i p r in d e u rech ea
d r e a p t ă cu m â n a d r e a tă sp u n e > N u
c u m v a s ă -ţi um b le g u r a că o p o ţi v ă ţi
n ăsco cesc sute şi mii de p la n u ri c a ri de
cari m ai iscusite p e n tru a p u te a de­
ju c a m ai cu u şurinţă m ăsurile de sig u ­
ra n ţă , p u se să apere concepţia p ro p rie ­
tă ţii p riv a te .
In so c ietate a a c e s to ra s’a fo rm a t o
a d e v ă r a tă şcoală, a cărei origine se
p ierd e în trec u tu l în d e p ă rta t, d a r care
ţine p a s cu desvoltarea c u ltu ra lă m o­
d ern ă folosind p e n tru p ro m o v area
su cceselo r infam e totceeace geniul
om enesc creează m ai bun şi m ai ideal
p e n tru p ro sp e ra re a şi b u n ă sta re a so ­
cietăţii.
„S ă fu ri“, „să în şeli“, — tră in d a s t­
fel m ai uşor din ago niseala a lto ra , —
este d ev iza în ju ru l că reia se g ru p e a ­
ză o în tre a g ă drojdie a so c ietăţii, ca­
re se sb a te în în tun erec, p â n d e şte şi
co n sp iră.
Şi ac e ştia sunt b an d iţii cosm opoliţi.
In lu p ta pe care o duce p o liţia îm ­
p o tr iv a acestor rău făc ăto ri, a t â t de
m ulte s u n t obstacolele şi a tâ de g rele
co n d iţiunile, în c â t fă ră o neo b o sită
s tă ru in ţă şi fără un n esec at s p rijit de
p ă tru n d e re , so cietatea n ’a r p u te a s ta
n ic i u n m om ent la a d ă p o stu l lo v itu ri­
lo r ce i se dau.
P e n tru c ă a tâ t de isteţi şi a tâ t de
ingenioşi su n t aceşti rău făcăto ri şi In­
v en tează p en tru asig u rarea isbândei —
aşa tru cu ri noi în c â t poliţia este deapu-
ru ri p usă în inferioritate fa ţă de ei.
D e-aceia po liţistu lu i i se cer ou-
n oştiinţe n ec o n te n it îm p ro sp ătate şi
în suşiri profesionale deosebite, pentru-
ca să p o ată reu şi în g re a u a sa m i­
siune.
D ato rita ac estei realităţi, pe care
m ijloacele n o astre n u au p u tin ţa să o
modifice, sin g u ru l elem ent de p re ţ în
u rm ărirea lor es te experienţa, îm bogă­
ţită în m ulţi ani de ac tiv itatea p o li­
ţienească p r in tr ’o inteligentă p ă tru n ­
zăto are şi o v a s tă cu ltu ră de speciali­
ta te, fiindcă p e lân g ă piedecile, cari
sta u în calea oricărei cercetări —• în
lu p ta co n tra b an d iţilo r in tern aţio n ali
m ai stă un deosebit obstacol, lim ba­
ju l convenit.
A ceastă n o u ă arm ă îngăduie ban d e­
lor de crim inali cosm opoliţi să schimbe
în public, — fă r ă a se face observaţi,
— im presiile n ecesare tristei lo r în d e­
letniciri.
Şi n u se p o a te nega ex isten ţa ac e ­
s to r bande, cu a tâ t m ai periculoase cu
cât ele au, „sed ii sociale11 sau locuri
S e m n u l a cesta în s e a m n ă : „ U rm e a z ă
n u m a i d e c â t p e cel c a r e p ă r ă s e ş t e
l o c a l u l “.
Hxe de în tâ ln ire şi dispun de m ijloace
financiare n esecate.
M embrii a c e sto r asociaţii nu se com­
pro m it în a fa c e ri banale. Nu ex istă nici
o p ild ă ca ei să fi fo st arestaţi ca nişte
sim plii g âin ari, sa u sp ă rg ă to ri de lo­
cuinţe. E i îşi rez erv ă ac tiv itatea şi
ştiin ţa p ro fesio n ală p en tru a le în ­
vesti num ai în în trep rin d eri de stil
mare.
C eiace îi a tra g e este cam ionul care
— 148 —
S o s i e t ă ţ i l e s ec ret e.
tran sp o rtă mai m ulte m ilioane de v a ­
lori între b an că şi g a ră , sau dev aliza­
rea îp stil am erican, la iuţeală, a u nui
capitalist bogat, care vine săişi în-
casseze cupoanele la g hişeul unei in sti­
tu ţii financiare.
Când citiţi în tr ’o g az etă că un v a ­
gon poştal a fo st d ev alizat între două
D a c ă -şi a ş e a z ă m o le şit p icio a rele
u n u l p este a ltu l şi n u -ş i f u m e a z ă
ţ i g a r e u p e c a r e o ţ i n e î n g u r ă z ic e :
..G r ă b e ş t e , r ă a i e i r r o s t d e i s o r " r # “.
staţii, p u te ţi avea sig u ra n ţa că hoţia
a fost să v â rşită de m em brii acestei
bande.
Ani de zile p oliţia tu tu ro r ţărilo r
civilizate a s ta t n ep u tin cio asă faţă de
m anevrele abile ale ac esto r bandiţi.
Cele m ai iscusite u rm ăriri nu isbu-
tia u decât să ducă la arestarea unor
indivizi cunoscuţi poliţiei, dar contra
cărora n icio d ată nu se p u tea deschide
acţiune p en ală din Ip sa probelor ma-
terale; cele m ai stă ru ito a re investiga-
ţiu n i p en tru a p ă tru n d e taina m ijloa­
celor de acţiu n e ale b andiţilor in te r­
naţionali au treb u it să se lase învinse,
de-oarece aceştia, nici cu cele mai g re ­
le suplicii n u consiimţiau să trădeze
secretul.
Cu vrem ea în să c â ţiv a poliţişti în-
drăsneţi au isb u tit s ă se facă prim iţi
în asociaţie şi astfel au p u tu afla că
b andţii in tern aţio n ali au un lim baj
convenţional secret ca re cuprinde, un
m ănunehiu de semne cu anum ite sem­
nificări bine cunoscute, cari le perm it
să lucreze n e su p ă ra ţi de nimeni în
mijlocul celorlalţi oam eni, să se recu ­
noască în tre ei şi să-şi comunice im ­
presiile pe care re s tu l m uritorilor nu
trebue să le cunoască.
j
 B andiţii internaţionali au un şef re­
cu n o scut cu p u teri nem ărginite. A so­
ciaţia se guvernează după legi stabile
şi riguroase, fap t ©are ex p lică pe de­
plin p erfec ta so lidaritate „profesiona­
lă 1' a acestora.
fo to g ra fiile pe ca ri le reproducem
aici, lu a te de p o liţia secretă am erica­
nă ne a r a tă în ce constă a c est limba-
g’iul convenţional.
P resupuneţi, de pildă, că m ai mulţi
afiliaţi şi-au dat în tâ ln ire în tr'o caife-
chiu, în d o in d degetul ară tăto r, eeiaoe
înseam nă: „îndoielnic."
şile. A cesta este sem nul de id en tifi­
care.
„V o cab u laru l" este a d e se a reînoit,
p en tru a d e ju c a c u rio z ita te a d e te c ti­
vilor in te rn aţio n a li ca ri fac sfo rţări să
supraveghiele aceste b an d e, com puse,
în m ajo ritate, din E n g lezi, F rancezi,
A m ericani şi Ruşi.
P en tru p o liţist răm â n e în să p rin ci­
piul, pe oare treb u ie să-l observa ou
atenţie. D e câte o ri u n individ face
semne discrete, p o liţistu l trebue să
ştie că are aface cu u n m em bru al

„ A fa c e r e a e b u n ă , to tu l m e r g e d e
m in u n e”

D acă are indicii că te n ta tiv a n ’are

y i m i r de fă cu t ; treb u e r e n u n ţ a t
nea, aproape de o g ară , p e n tru a pândi
p le c a re a unui camion poştal, în cărcat
cu valori.
D acă orizontul nu este lum inos, da­
că isbânda nu a p a re sigură, — acel
d in tre afiliaţi care conduce ancheta,
îşi sp rijin ă m âna d rea p tă pe genun-
nici o şa n să de succes, el ap u c ă in ­
dexul şi d eg e tu l cel m are dela mâ/na
stâ n g ă, în tre p o licaru l şi indexul m â-
n ei d repte. A ceasta se trad u c e p rin :
„nim ic de fă c u t."
D ar, d a c ă to tu l m erge bine, el v a
scoate din b u zu n aru l v estei un cuţi-
ta ş şi se v a face că-şi taie unghiile.
A filiaţii v o r în ţeleg e: p u te ţi m erge!
C ând un m em bru are în tâ ln ire în ­
t r ’o c a fen ea cu un afiliat pe care nu-1
cunoaşte din vedere, el îşi aşează p ă ­
lă ria r ă s tu r n a tă (cu b o rd u rile iu susl
p e o m asă, şi depune pe d ânsa m ă n u ­
F i i a t e n t , p r i v e ş t e n u m a i ce i n e l e
d e p r e ţ a r e o m u l acesta
asociaţiei b an d iţilo r in te rn aţio n a li şi
că treb u e să-l u n m ăriască deaproape.
Cu ac est sistem , se v o r p u te a cel pu-
liiî p rev e n i şi îm p ie d e c a lo v itu rile p e­
riculoşilor b an d iţi d a c ă nu vor p u te a
fi p rin şi asu p ra fa p tu lu i şi şcoşi lin
viaţa socială, d u p ă cuim este de dorit.
G E O R G IU CHEND1.

Delictul de p ă r ă s i r e
L egăturile de fam ilie cre eaz ă obligaţii cari existau iu
leg ea n atu ra lă, în ain te 'de a fi codificate în leg ea scrisă.
E le su n t rezum ate în urm ăto arele artico le ale co d u lu i civil
francez.
„ A rt 203. — P rin lîneuş fa p tu l căsătoriei, soţii c o n tra c ­
te a z ă în d a to riea d e a h răni, în tre ţin e şi creşte c o p ii lor.
„Art. 205. — Copii s u n t d a to ri să dea alim ente ta tă lu i şi
m am ei lo r sau ascendenţilor în lipsă".
I a r legea din 13 Julie 1907 obligă p e fiecare d in tre so ţi
s ă „contribuie în m od spontam eu, în m ă su ra p u tin ţe i lor, la
sarcinile căsniciei".
D ar n u există nici o sancţiune ex tra o rd in ară în p ro fitu l
cred itorilor acestor drep tu ri. D acă debitorul n u le p lătea,
n ’a v e a u altă oale d e u rm a t d e c â t să u rm ărea scă p e cale ci­
vilă. P re a adeseori m ijlocul e r a iluzoriu. D ecâte o ri n ’am
fo st m artori la fap tu l scandalos şi rev o ltăto r al u n u i b ăb at
care, după ce şi-a p ă ră sit n e v a sta şi copiii, co ndam n at prin
se n tin ţa de div o rţ, de ia se rv i o pensie alim en tară, se d ăd ea
p este cap, spre a zădărnici efectele acestei condam nări. îşi
tă in u ia ad e v ă ra tu l dom iciliu, locuia la ţiitoa.rea o ri :1a a
d o u a lu i femee, îşi m ă slu ia situ a ţia în a ş a chip că u rm ă ri­
re a în civil, pe cât de lu n g ă pe a tâ t d e co stisito are, să
isp răv ia, prin în cheerea un u i proces-verbal de in so lv a­
b ilitate ap aren tă.
De vreme în d e lu n g ată cele m ai m ulte d intre n a ţiu n i au
a f a m i l i ei
co n sid erat ac este fa p te ca o g re şe a lă d e eo m p etin ţa tr ib u n a ­
lelor represive. Statele-U nite în 1888, E lv e ţia în 1891, G er­
mania. în 1894, N orvegia în 1902, R u sia în 1903, A nglia în
1908, N oua-Z elanda şi A u stralia în 1010, B elgia in 1912 au
cre at d elictu l d e „p ărăsire a fam iliei".
Piriu le g e a d in 7 F eb ru arie 1924, d elictu l acesta a fost
introdus şi în C o d u l p en al francez.
L egea a c e a sta edictează p ed e ap sa în c h iso rii de la 3 luni
la un an, sa u o am endă d e 100— 2000 fra n c i, contra oricărui
p erso an e oare, ou v o in ţă va fi în tâ rz ia t m ai m u lt de tre i luni
de a ac h ita ra te le pensiei alim en tare s p re a o p lă ti celuilalt
so ţ, copiilor s ă i m inori sa u asce n d en ţilo r săi.
In cazul ac esta, p erso an a, care are d re p tu l la p en sia ali­
m e n tară tre b u e m ai în tâ iu să-şi citeze d e b ito ru l în fa ţa ju d e ­
c ă to ru lu i d e p a c e . M agistratul ia a c t d e ex p licaţiile îm­
p ricin aţilo r şi dresează un p ro c e s lv e rb a l p e care-1 în a in ­
te az ă p ro c u ro ru lu i R epublicii (p rim u l-p ro o u ro r) şi a c e s ta
h o tă ră şte d a c ă e loc de a se u rm ă ri în corecţio n al pe debi­
to ru l re c a lc itra n t.
E , fireşte, u n proces, — d a r tim id şi n eîn d estu lăto r.
Căci, su n t azi treizeci de ani d ecân d C odul p e n a l g e r­
m an p ed ep seşte p e „acela care p rin v ia ţa d estră b ălată ,
cauza m izerie fam iliei sale” ; acelaş co d p ed ep seşte şi pe
„a ce la care, a v â n d m ijloace, nu-şi e x e c u tă o b lig aţia de
în tre ţin ere ". S ancţiunile s u n t a sp re : în c h iso area sau —
ceaoe e p ra c tic — in te rn a re a in tr’o c a să d e m uncă fo rţa tă .

— 149 —
Zale p e n tru agenţii p o liţie i
de S i g u r a n ţ ă
In g en io z ita tea b an d iţilo r a dus poliţia A m erican ă la o
n o u ă şi in te resa n tă descoperire. Şi anum e, c ă aceşti b an d iţi
p e n tru a-şi apăra v ia ţa îm p o triv a gloanţelor p o liţiştilo r îşi
îm b ra că b u stu l în o p la to şă de oţel or ornat re fra c ta ră g lo a n ­
ţelor.
P o liţia trebuie în to td e a u n a să în v e ţe ceva dela ră u fă c ă ­
tori. In cazul pe care îl p o v estim poliţia a r p u te a în v ă ţa
cum să se apere îm p o triv a g lo a n ţelo r bandiţilor, cari su n t
m u lt m a i pericu lo ase decât ale poliţiştilor „ p e n tru c ă su n t
trim ise fă r ă serupule."
C O STUM U L U N U I A G E N T D E SIG U R A N Ţ Ă .
P o liţia p arisian ă se p are, că s’a convins de altcu m de
ac est ad e v ăr. P o liţistu l este n ec o n te n it espus să p lă tia sc ă
cu v ia ţa op era de m oralizare, sig u ra n ţă şi ordine, pe care
este ch e m a t să o în făp tu iască.
In consecinţă P re fe c tu ra P o liţie i din P aris, fa ţă de m a­
rele n u m ă r de agenţi a i S ig u ra n ţe i căzuţi victim e în u rm ă ­
rire a ap a şilo r a confecţionat tu tu ro r agenţilor ei o cu irasă
de a p ă ra re a p ărţii superio are a corpului, care precu m se
ştie este cea mai esp u să lo v itu rilo r m ortale.
C u ira sa aceasta com pusă din p lă c i mici de oţel cro m at,
imbinâmidu-se ca solzii şi care îm b ra c ă to t b u stu l ca o vestă,
e u şo a ră d e p u rta t şi n u stin g h ereşte în tru nim ic m işcările
om ului.
In a f a r ă de ac ea sta p e n tru a p ă ra re a p ă rţii .superioare a
co rp u lu i (capul şi g â tu l) a g e n ţii p o a rtă pe b ra ţ un ac u t
d rep tu n g h iu lar, confecţio n at de asem enea din oţel re fra c ta r
g lo an ţelo r.
C u ac este m ăsuri de p rev e n ţie agenţii poliţiei p arişien e
p o t în fru n ta cu mai m u ltă tra g e re de inim ă ră u ta te a ad v e r­
sa rilo r cinstei şi ordinei.
A r fi să ne gândim o clipă şi la nevoile p o liţiei n o astre,
şi la ag e n ţii, cari la n o i în c ă plătesic destul de des -— din
lip să de m ijloace de apărare, — cu v ia ţa devotam en tu l lo r
depus în serviciu societăţii şi să în v ă ţăm şi n o i ceva, d acă
n u d ela poliţiile sta te lo r strein e, cel puţin dela — bandiţi.
— 150 —
Codul r e g e lu i b a b ilo n ia n
H am urabi
Cu p rileju l să p ătu rilo r aroheologice dela Susa s’a d at
peste cel m ai veohiu cod din lume. P e colum nele unui
m onum ent în p ia tră s’au g ăsit săp ate în caractere cunei­
forme, 300 articole de legislaţie. Codul nu e com plect, p en ­
tru că 5 din cele 50 colum ne ale m onum entului, textul origi­
nal a fost şters şi în lo cu it din ordinul u nui din regii elami-
ţi, cu d escrip ţia isp răv ilo r sale războinice.
L egislatorul babilonian e regele H am urabi, un a din cele
mai m a ri fig u ri din isto ria B abylooului. Sub el, oraşul
Ba-bel a a ju n s u n .centru m ondial ia.r B abylonia o p u tern ică
îm părăţie, deoarece a u n it sub scep tru l său B abylonia de
Sus ş i B abylonia de Jo s (în anul 2250 a. C hr.).
Legile lui H am u rab i oglindesc v ia ţa so c ială a vrem urilor
p atriarh ale: ele se ocu p ă în deosebi de d rep tu rile p riv i­
toare la fam ilie, ia un popor care se ’n d eletn iceşte cu a g ri­
cultura.
Chiar num ai o citire superficială a ac e ste i legislaţiuni ne
am inteşte lig eslaţia ebraică din V echiul T estam ent. A se­
m ănarea e şi m ai isb ito are în capitole cari tra te a z ă despre
schimb şi p o litică financiară.
In ce p riv eşte căsăto ria, e de rem a rc at a rtic o lu l urm ător:
„Când cineva ia în căsătorie o femee, fă r ă în s ă a consacra
acest act prin form ele legale, fem eea a c e a sta n u poate avea
p reten ţiu n i la situ a ţia de soţie legitim ă". .
N um eroase artico le g aran tează d re p tu l d e p ro p rie ta te în
expiloataţiunile agricole. Aşa s u n t sa n cţiu n i în ce priveşte
dreptul de p ăşu n e, pedepse p en tru fu rtu l reco ltelo r, .al lem ­
nelor pe ascuns tă ia te în tr ’o p ăd u re ce n u -ţi aparţine.
In cap ito lu l resp o n sab ilităţilo r, se ed icte az ă c ă m edicul
e .răspunzător, de u rm ările o p eraţiei ch iru rg ic ale la oameni
şi anim ale; arh ite c tu l răsp u n d e ou a v e re a lu i de p ag u b a p ri­
cinuită p rin p răb u şire a casei co n stru ite d e dânsul.
A sem ănarea e u p resoripţiunile V echiului T estam ent e
m are şi în ce p riv eşte pedepsele co recţio n ale: „S ă i se sco­
a tă ochiul ac elu ia c a re v a .distruge ochiul a ltu ia . (Legea
talionului: oohiu p e n tru oohiu şi d in te p e n tru dinte). „Cine
v a ru p e osul altu ia , s ă albe şi el acelaş .os ru p t" .
Ca şi în V echiul T estam ent, d esp ăg u b irea d ato rită scla­
vului e m a i m ică d e c â t aceea d a to rită u n u i om liber; p e ­
deapsa p rev ă zu tă p e n tru sclav e de d o u ă ori a tâ t de asp ră
e a aceea p resc risă p e n tru un om liber.
Regele e ju d e că to ru l suprem ; ceilalţi ju d e c ă to ri şi asesori
sunt îm p u tern iciţii lui.
Legea în săşi e de esen ţă divină, deoarece a fo st dictată
de dumnezeire.
„Zeii cei m a ri — -explică H am urabi — m ’au chem at în
capul p o p o ru lu i m eu (azi se zice: (P rin g ra ţia lu i D umne­
zeu), eu .sunt p ă sto ru l d istrib u ito r a l h a ru lu i divin; scep­
tru l meu e umibra binefăcătoare ce se în tin d e ocrotitoare
asu p ra ţă rii m ele".
„Am p u s să se sa p e în p ia tră p reţio asele m ele cu v in te
din g rija p ă rin te a s c ă ce p o rt p o p o ru lu i: v re a u să îm piedic
n e d re p tăţire a celui sla b d e că tre .cel ta re ; v re a u .să asigur
p ro tecţiu n e v ăd u v ei şi orfanului".
Ultim ul capitol e u n av ertism en t d a t ac e lo ra cari a r în ­
cerca .să-şi fac ă sin g u ri .dreptate: „O ricine a re .ceva de re ­
clam at, să se adreseze ju d ecăto rilo r cari, călăuzindu-se n u ­
m ai d e p rescrip ţiu tiile codului d e faţă, v o r a v e a de d at
d rep tate .aceluia -care o are".
 PROGRESUL IN SERVICIUL
„P o liţia este sufletul societăţii. Scopul ei este a p ă ra re a
vieţii, av erii şi a bunurilor .morale şi spiritu ale ale c e tă ţe n i­
lor, ca ri să se p o ată b ucura liniştiţi de p rodusul m uncei lor
oneste.
F ă ră poliţie, fără acest o rgan special, care să g ara n tez e
om ului drepturile aceste n a tu ra le şi s ă vegheze la n eştirb irea
lor, aceste drepturi v o r fi sim ple abstracţiu n i."
Cam a ş a se cu g e tă legiuitorii ţărilor străin e, când în.făp-
tuesic ac e ste precepte şi să în g rije sc ca poliţia să fie la cul­
m ea chem ări şi să n u ducă lip su ri, nici grije.
P e m alu l m ărei A m ericei de sud în portul Rio de Ja n eiro ,
în su p e rb u l acesta oraş în c o n ju ra t de palm ieri, cu străzile
cu rate şi largi, cu edificii publice pom poase, în cari to tu l se
scald ă în lumină, — p re fe c tu ra poliţiei pe lâ n g ă ap a ra te le
de teleg rafie fără fir, cari îngăd u ie agenţilor de poliţie, să
se p u e în com unicaţie — cu ce a mai m are u şu rin ţă — în
C E N T R A L A ELEC TR IC Ă DE SE M N A L A R E
orice Ioc s ’ar afla cu com isariatele sau posturile de poliţie
sp re a cere la nevoe aju to arele trebuitoare, — spre a com­
b ate crim in alitatea din ee în ce m ai în răd ieată a intro d u s un
nou sistem de alarm ă, care p erm ite oricărui locuitor, în caz
de p erico l, să înştiinţeze p o liţia în cel m ai scu rt tim p posi­
bil, fă ră m ijlocul telefonului obişnuit.
In o v aţiu n ea consistă în aşez area unor a p a ra te sp eciale de
ch em are p en tru caz de pericol cari sunt puse la dispoziţia-
n ea publicului, pe cale de abonam ent. F iecare c a rtie r al
o raşu lui, înzestrat ou o asem enea reţea de sonerii, este di­
v izat în regiuni ce corespund un.ui post central. P o stu rile
ce n trale ale tu tu ro r ca rtiere lo r, sunt legate cu un birou
c e n tra l principal.
D ouă ap arate Morse, în reg istreaz ă apelurile de alarm ă,
cum şi postul dela are pleacă, ceia ce perm ite im piegatului
su p rav eg h eto r să afle pe loc, p rin aju to ru l unui tablou, n.u
num ai strad a şi casa, dar chiar cam era de unde a p le c a t
— 151 —
POLIŢIEI
sem nalul. T ran sm isiu n ea este ex trem de r a p id ă ; d upă câ­
teva secunde p o liţiştii p o t ii trim eşi la lo cu l u n d e p rezen ţa
lor este ceru tă. Un sin g u r im piegat e su ficien t sp re a deservi
biuroul cen tral p rin cip al — p o stu rile c e n tra le de ca rtie r
funcţio n ează au to m atic — aşa că n u e n ev o ie de cât de 3
funcţionari, lu c râ n d fiecare câte 8 ore, sp re a asig u ra ser­
viciul de zi şi de n o ap te, în m od n e în tre ru p t.
P a tru le sp eciale, avân d la dispoziţie autom obile, m oto­
ciclete şi biciclete, s u n t în orice m om ent g a ta să zboare în
aju to ru l p erso a n elo r am eninţate.
I a tă g rija p e rm a n e n tă ce se p u n e în a lte p ă rţi, spre a în ­
zestra p o liţia cu to a te invenţiunile m o d ern e, necesare pen ­
tru în d ep lin irea sarcin ilo r ei a t â t de g rele.
Ju d e c a ţi nu m ai! A p arate de te leg rafie f ă r ă fir p o rtativ ă,
si sem nale de alarm ă p articu la re sp re a în ş tiin ţa poliţia. P e
când la noi, din cauza m izerabilei p o litici fin an c iare , ag en ţii
n oştri de poliţie n u dispun nici cel p u ţin de rev o lv ere p o tri­
vite sau de o lam p ă electrică de b u zu n ar, ca re s ă în lo cu i­
ască ch ib ritu rile şi lum ânarea de m ulte o ri . . . in ex isten tă.
A ceastă deosebire în tre In v estig aţiile n o a s tre p o liţien eşti
şi cele din ţă rile apusene nu este n u m a i u n sim plu acci­
d en t în ev o lu ţia civilizaţiei n o astre , o lip s ă care p ro v in e
din lip sa d e m ijloace co respunzătoare tim p u rilo r m oderne
în cari trăim , ci este mai ales efectu l co n c ep ţiei n o a s tre
pro fu n d g reşite d espre poliţie. In ap u s p o liţia se înţelege
în sens p rev en tiv .
L a n o i p o liţia se înţelege cu to tu l altfel şi de b u n ă seam ă,
se înţelege g reşit. P o liţia n o a stră este re p resiv ă. Nu îm ­
pied ecarea crim ei este ţinta, ci sa n c ţio n a re a ei. Şi de aceea
p o liţia n o a s tră se m işcă greu, anevoie. De ac ee a sîntem
înică la sistem ul b ătăii, la al c h ib ritu lu i şi a l lum iuărei;
de aceea n ’avem n ici m ijloace rap id e de tra n sp o rt, nici
a p a rate m odem e de acţiune.
 Y O S H 1 V A R A
FRU M O A SELE PĂPUŞI D IN Y O SH IW A R A D IN A PO IA
GRILAJULUI.
P e n tru to ţi acei cari au v iz ita t Tokio, num ele de Y-os-hi-
v a ra ev o c ă am intirea unui colţ de oraş unic în lum e: feeric
şi ja ln ic în acelaş tim p, vesel, în c â n tă to r, lum inos, sim plu, şi
n aiv în im o ra lita tea lui. In p lin ă cap itală, p ro stitu ţia e ra ex ­
p usă, în -c-uşte aurite, p riv irilo r vizitatorilor, curioşilor de
to a te v ârste le , de to te sexele şi de to a te n aţio n alită ţile .
In Ja p o n ia , tinereţea, g ra ţia u n ei tinere fete, sunt p riv ite
ca un ca p ito l ce p o a te fi fru c tifica t. 0 fată a l cărei p ă rin te
s ‘a r u in a t în afaceri şi pe deasupra, e încolţit de creditori,
îm p ru m u tă sum a n ec esară p e n tru a sa lv a situ a ţia co m p ro ­
m isă şi se oferă d ânsa ca ipotecă, aceluia care a d a t banii,
îm p ru m u tu l aco rd at e în to td e a u n a propo rţio n al ou calităţile
pe -cari căm ătarul le ap recizează la „m usm e". A ceasta v a
in tra oficial în p ro stitu ţie ş i v a răm â n e p en sio n ară a Yo-
sh iv arei, p â n ă -ce -căm ătarul se d e c la ră a c h ita t ş i lib erează
astfel -obiectul ipotecat.
O a s tfe l de p u rta re din -partea unei fete japoneze e con­
sid e ra tă -ca un a c t de p ie ta te filială.
I-n Ja p o n ia p ro stitu ţia e o rg a n iz a tă ca un serviciu public.
E reg le m en tată în to c m a i ca o adm inistraţie de S ta t. N u
u rm ea ză în să nu e x istă şi p ro s titu ţia clan d e stin ă : şi in
J a p o n ia ca m ai p re tu tin d e n i e a e înfloritoare.
F iece o ra ş m ai imp-o-ra-nt a re u n -cartier a fe cta t g alan te riei
căru ia i-se zice Y oshivara. A cela din Toki-o e ra cel m ai
v e s tit din înt-reaga Jap o n ie.
In ch ip u iţi-v ă un în tre g ca rtie r cu -case frum oase, c-u fa ­
ţa d a -cu verande, co n stru ite to a te în acelaş ştii.
A colo tră ia u -câteva mii -de fem ei înrolate în a rm a ta g a ­
la n terie i oficiale.
C a rtie ru l acesta e ra iz-olat de o-raş p rin tr’un zid străpun-s
n u m ai de două p o rţi, pe cari p ensionarele nu eşiau nicio­
d a tă . T o a te casele a v e a u o dispoziţie identică: un p a rte r
fo rm a t d in tr’o singură în c ăp e re v a s tă -care -da în stra d ă şi
p re v ă z u tă -cu g ra ti de lemn. R o g o jin i e ra u a şte rn u te pe
jo s, p e ca ri femeile circu lau nu m ai în ciorapi.
— 1*2 —
D I N T O K I O
La fiece -casă lâ n g ă uşa de in trare, se află un gbişe-u,
dinapoia căru ia un casier făcea trec ăto rilo r reclam a „m-ar-
fei“. P reţu rile erau înscrise în -cifre m ari, în fa ţa uşii.
In tim pul zilei e ra în Y-oshivara liniş-te ea în tr ’un cim itir
to ată lum ea dorm ea. Casele erau închise. V ia ţa începea
seara, la aprinsul lum ânărilor. A tu n ci pen sio n arele îm bră­
cate ou în g rijire cu f a ţa aco p erită -eu un g ro s s tra t de
suliman spre a-şi ascu n d e -f-ondul galb en a l p ielii lor m on­
golice şi spre a^şi d a -ovalul p a rtic u la r -care e expresiunea
frum useţii; p u rtâ n d o coafură com plicată şi în c ă rc a tă ou g ă ­
teli -d-in ep-o-ca sam u rarilo r, ele coborau -în sala d e expunere.
în cetu l -cu în cetu l m ulţim ea -începea să -dea n ăv ală în
cartier, circu la uitân-duise prin g rila je la fem eile cari, cu
costum ul lo r cu b roderie, cu m ânecile lo r la rg i, aveau aerul
unor p ă s ă ri m ari, în ch ise în nişte co teţe im ense.
P ân ă no-aptea tâ rz iu era o n ec o n te n ită m işca re de vizita­
to ri; ven eau şi -femei şi copii. Y-oshivara e ra u n loc de plim ­
bare. P e n tru strein u l c a re se o p ria la T okio, ca rtieru l acesta
era una din curio zităţile ca ri fig u ra u p e p-r-og-ramul călăto­
riei sale.
Casele din Y-oshivara erau îm p ă rţite în tre i categorii,
ea-ri pe -din afa ră n u se distingeau d ecât p rin lu x u l instala-
ţiu-nilo-r lor şi b o g ăţia costum elor p en sio n arelo r lo-r. P reţu rile
erau pe -clasă.
P rim a -categorie avea cele rn-ai frum oase -musrne: acele
ca ri foa-rte r a r e ra u expuse d in afara g rila jelo r. Clienţii le
cu noşteau din re p u ta ţie -sau d upă fo; . afiile expuse în
ceainărie — in term ed iar quasi obligator p-entriu a veni în
-contact ou femeile din această categorie.
Cu p ro stitu a te le acestea -de elită erau d e resp e cta t an u ­
m ite form e. O d ată aleg erea făcu tă, o s e rv ito a re a ceaină­
riei se ducea să a d u c ă p e aleasa. B ă rb a tu l îi -oferia acesteia
ceaiu, sake, trim itea d u p ă d an sato are (geis-he) şi acrob-aţi.
Apoi, p erech ea se retrăg ea.
Un „-registru de consum aţie" era ţin u t de ceain ării sau -de
casele în -oare tr ă ia u fem eile: în acest re g istru erau trecute
numele, v ârsta , sem nalm entele clientului. T a x a de înscriere
era de 30-50 cenţi. R egistrul ace-sta al co n tab ilită ţii am o­
roase e ra p a ra fa t -de p oliţie de două ori p e lună.
Femeile din Y-oshivara au fost vrem e în d e lu n g ată ad ev ă­
rate sclave, cu m p ărate de an trep ren o r. D ela 1872, o lege
crease -o-bligaţia co n tractelo r în reg u lă. Biur-ouri -de plasare
-servesc adesea ca interm ediare în tre p ro s titu a tă -şi an tre­
prenor. C o ntractul, d upăce e sem nat, e v iz at de poliţie.
Pe vrem uri, -multe fecioare, v ân d u te de p ă rin ţii lor, iu-
tra u în Y oshivara. C ateg o ria ac e a sta tin d e să dispară.
Y-oshivara din T okio cuprindea vreo 3000 prostituare.
D ar în p re a jm a lor tră ia u un m are n u m ăr d e p araziţi, b ă r­
b aţi şi femei, an tre p re n o ri de ceain ării, -servitoare, ham ali,
d an sato are şi -cântăreţe, acrobaţi, jongleri, p o v estito ri de
basme.
P ro stitu atele eraiu îm-părţite în 9 clase, ia r fiece clasă îşi
avea taritull ei. Fem eile din prim ele -două -categorii trebuiau
să poseadă o o arecare cultură, să ştie să câ n te din „sbami-
se n “ sau -din „k o to “ — „-chitarele jap o n eze" — să cunoască
a rta b u ch etu lu i şi să p ractice cerem onia ceaiului.
D upă te x tu l legii, fetele nu in tra u d ecât de bunăvoie în
Y oshivara, sem n ân d un contract p e n tru u n an u m it num ăr
de ani. In a p a re n ţă e ra u libere; de fa p t în să erau la dis­
poziţia a n tre p re n o ru lu i stabilim entului, care ş tia să le lege
p rin datoriile ce făc eau la el.
Un in-cen-diu a d istru s Y oshivara din T okio. E vorba să
fie reco n stru it, d e o arece e -considerat c a o instituţiune
străveche şi n aţio n ală.
 DISPOZIŢIILE PRIVITO ARE LA COMBATEREA BE ŢIEI
Toată lumea ştie şi vede efectele dezastruoase
ale consumaţiei beuturilor alcoolice, devenită patimă.
Contra veninului alcoolic, care lucră latent la distrugerea
organismului omenesc, toate ţările au căutat *ă se
apere în vre-un mod sau altul, pentru ca să-şi mân-
tuie locuitorii de primejdia aceasta.
Argumentele propagandiştilor contra alcoolului,
fiindcă erau de ordin educativ şi moral fără nici-o
sancţiune, decât aceea a legilor fizice, cari nu cunosc
motive atenuante, — n'au prins deloc, ori au prins
prea puţin.
Puterea de Stat, care era singură în măsură a
combate în mod eficace alcoolismul, s'a mulţumit cu
câteva dispoziţii legislative, cari însă nu se execută.
Vom arăta aceste dispoziţii, atât privitor la ve­
chiul Regat, cât şi privitor la Ardeal, doar se vor găsi
şi funcţionari conştiincioşi, cari luând cunoştinţă de
ele, să pună în aplicare sancţiunile prevăzute pe
seama contravenienţilor.
Vânzarea beuturilor spirtuoase atât dincolo de
carpaţi, cât şi dincoace, este legată de brevetul au­
torităţilor financiare. Prin aceste brevete s'a intenţionat
punerea sub controlul Statului al acestui comerţ periculos.
Iată ce zice Legea pentru monopolul vânzări beu­
turilor spirtuoase (din Martie 1908) în vigoare în ve­
chiul Regat la art. 30 : „Cârciumarii nu vor da de beut
în cârciumă copiilor mai tineri de 16 a n i; nu vor da
sub nici un motiv şi sub nici o ameninţare beutură
oamenilor beţi, sau celor înscrişi pe lista beţivilor; nu
vor primi în cârciume oameni beţi sau femei bete, sau
cu moravuri recunoscute rele".
Art. 31. „Pentru orice contravenţiuni la art. 30
cârciumarul va fi condamnat la o amendă de 20—26
Lei. In caz de recidivă amenda va fi întreită şi va
perde dreptul" ‘
Art. 33: „Oricine, fiind beat, se va gâlcevi, se
va deda la neorânduieli de orice fel, sau va cădea în
drum, va fi pedepsit cu o amendă dela 2—20 Lei. In
caz de recidivă în cursul aceluiaş an, la amendă se
va adaoga arestarea pe 24 ore ; la a doua recidivă la
amendă se va adaogă arestarea pe 48 o r e ; iar la a
treia recidivă: amenda şi 3 zile închisoare. Deodată
cu această a treia condamnare, judecătorul de ocol
va înscrie numele condamnatului pe o listă, zisă a
beţivilor, ce se va ţine la toate primăriile. Această
listă se afişează în toate cârciumele comunale. Cel
înscris pe această listă nu va mai fi primit în nici o
cârcimă, căreia i-s'a comunicat lista beţivilor".
Contravenţiile acestea se constată de agenţii poliţiei.
Iată acum ce zice § 19 al ordinului Ministerului
de Interne No. 78.543—1899 în vigoare în A rdeal:
„Supravegherea poliţiei se va întinde şi asupra
ţinerii în seamă a dispoziţiilor privitoare la beţie, pre­
văzute de § 85 al legii XL din 1879, care sună astfel:
„Cel ce îmbată pe altul în mod tendenţios, în câr­
ciumă, restaurant, pe stradă sau în orice loc p u b lic;
precum şi debitanţii de beuturi spirtuoase şi încredinţaţii
lor, în cazul când dau unuia în stare de beţie beutură
spirtuoasă — se pedepsesc cu o amendă până la 100
Cor. Amenda se poate spori până la 200 Cor., dacă
contravenţia se comite faţă de minori, cari n'au îm­
plinit 14 ani. Dacă contravenţiunea s'a comis de către
cârciumari în mod recidiv li-se poate interzice şi vân­
zarea beuturilor dela 3 luni până la un an".
Dispoziţiile acestea atât dincolo, cât şi dincoace
— 153
au rămas însă şi sunt şi astăzi numai literă moartă.
N'avem cunnştinţă de nici un singur caz, când să se
fi aplicat sancţiunile prevăzute în ele, deşi contra­
venienţii n'au lipsit.
Aici ne găsim în faţa unei toleranţe primejdioase
a organelor chemate să împedece asem enea contraven­
ţiuni, căci toleranţa lor încurajează viţiul beţiei, care
contribue în m ăsură spăimântătoare la degenerarea
fizică şi morală a neamului nostru şi-l împiedecă de
a se ridica la o situaţie economică şi socială înfloritoare.
S ’ar putea zice, că dacă n'ar exista beuturi al­
coolice, n'ar mai exista voie bună pe lume. Şi cum
traiul — mai cu seamă în zilele noastre — este destul
de greu, singur alcoolul, această otravă plăcută, îmbie
omului momente de a se simţi fericit. Şi atunci pen-
tru-ce să-l despoi şi de această singură posibilitate a
plăcerii „ Şi în fine, cine b e a : paralele sale şi-le bea.
Asta este argumentaţia spiritului simplist, care
nu vede mai de parte — cum s'ar zice — de vârful
nasului. Şi îndeosebi se potriveşte în gura celor, cari
trag venit de pe urma consumaţiei beuturilor. Fabri­
canţii de beuturi spirtoase, cârciumarii şi toţi cei ce
se ocupă cu vânzarea astor fel de beuturi, vor fi gata
se combată cu astfel de argumente totdeauna pe cei
cari luptă în contra alcoolismului, ca unul dintre cele
mai mari pericole sociale. Vor zice chiar, că ei con­
tribuie în m ăsura cea mai mare la veniturile Statului,
care încasează după fiecare litru de s p ir t 25 Lei taxă
de consumaţie şi prin urmare — ei susţin Statul.
Noi însă ne gândim la urmările înveninării cu
alcool şi la ravagiile lui materiale şi morale. Alcoolul
omoară puterea de muncă, om oară voinţa şi omoară
caracterul în om. Va să zică este distrugătorul acelor
facultăţi omeneşti, prin cari se pot în ă lţa popoarele.
Nu ne putem închipui o lipsă de demnitate mai
mare a unui om, decât atunci când se găseşte in stare
de beţie, oricât de plin de virtuţi s’ar simţi el în
aceea stare, gata fiind a înfrunta orice pericol. In
această stare el cobooară toate treptele înjosirii până
ajunge în rând cu animalele.
Ceeace trebuie să ştie însă mai cu seamă orga­
nele de pază ale ordinei publice, este, că prin apli­
carea pedepselor faţă de contravenienţii la dispoziţiile
legilor mai sus arătate şi prin îm pedecarea răspândirii
beţiei fac şi un serviciu preventiv de foarte mare
importanţă.
Se ştie în ce strânsă legătură stă beţia cu cri­
minalitatea, cu distrugerea vieţii familiare, cu salubri­
tatea publică şi cu mizeria.
Omul ajuns pe nesim ţite în cleştele teribile ale
alcoolismului este un element social destructiv. El nu
va mai fi în stare să se ridice la concepţia nobilă a
fiinţei de om, nu va mai fi pensionat de fapte măreţe
şi creatoare, ci va fi preocupat pururea de satisfacerea
bestiei sălăşluită In el, care îl îndeam nă la toate relele.
Oricine a avut ocaziune să cunoască o familie,
al cărei cap era beţiv, a putut vedea ja le a şi gro a za
ce domneşte în casa unei asemenea familii nenorocite.
Capul familiei întors acasă în starea lui de dobitoc
fără judecată, comite cele mai respingătoare ticăloşii
faţă de cei condamnaţi a trăi îm preună cu el.
Criminalii, de cari societatea omenească caută
să se apere cu atâtea cheltuieli, susţinând jandarmerie,
poliţie, instanţe judecătoreşti de totfelul, penitenciare
şi închisori, — sunt în cele mai multe cazuri oameni
 căzuţi pradă otrăvii alcoolice, sau descendenţi ai
acestora.
Credem a nu spune un paradox, când zicem, că
majoritatea oamenilor este terorizată şi pusă la con­
tribuţie de minoritatea aceasta a alcooliştilor, care sub
scutul libertăţilor cetăţeneşti îşi face mendrele sale.
Un proverb românesc zice : Nu-i prost cine m ă­
nâncă şapte pâni — ci-i prost cin’i le dă !
Morala cuprinsă în acest proverb s'ar putea ap­
lica puterii de Stat şi organelor sale, cari dau posi­
bilitatea cea mai largă, ca beţia să se răspândească
şi să ia proporţiile unui pericol nu numai social, dar
şi n a ţio n a l.' Cârciumele şi negoţul cu otrava alcoolică,
ascunsă sub cele mai felurite nume, înfloresc nestân­
jen ite.'T o t a doua-treia prăvălie se ocupă şi cu vân­
zarea beuturilor spirtoase, îmbiindu-şi marfa fără nici
o considerare de ordin moral şi sanitar.
Chestia alcoolismului după (părerea noastră, nu
ŞANTAJUL
Faptul de a smulge o sumă de bani prin mijlo­
cul unei constrângeri morale, influenţând asupra vo­
inţei unui om prin tem erea unui rău serios se nu­
meşte şantaj.
El poate fi comis sau prin ajutorul unei amenin­
ţări de divulgare a unui fapt adevărat sau prin impu­
tarea unui fapt mincinos.
Prin urmare, şantajul este o extorsiune prin aju­
torul unei presiuni morale.
Evident societatea are tot interesul ca acţiunile
culpabile să nu răm ână necunoscute, dar ţinând seamă
că şantajul nu le denunţă, ci urmăreşte numai scopul
obţinerei de recompense pentrucă misterul să nu fie
desvăluit, s'a crezut necesar ca şantajul să fie pe­
depsit.
Şantajul se pedepseşte la noi numai din 1894.
El n'a fost introdus în codul penal dela 1810 şi nici
în proectul de revizuire dela 1863.
Art. 334 din codul nostru penal, în ultimul său
aliniat, introdus prin legea din 4 Mai 1894, cuprinde
urm ătoarele:
„Cu a ce ia şi p e d e a p s ă se va p e d e p s i (6 lu n i p â n ă
la 2 a n i ş i cu a m e n d ă d e la 2 6 p â n ă la 1 0 0 0 lei) c e l
ce, p rin a m en in ţa re v e r b a lă s a u în scris d e a fa ce re-
v e la ţiu n i sa u im p u ta \iu n i d ifa m a to rii, va fi s to r s sa u
v a fi c e rc a t s ă sto a r c ă , fie b a n i, fie efecte d e va lo a re,
fie is c ă litu r ă sa u re m ite re d e acte, sa u sc ris u ri o ri
ca ri, c a r i a r con ţin e sa u a r opera o o b lig a ţiu n e, o
lib e ra ţiu n e sau o d isp o ziţiu n e ."
Spre a exista delictul de şantaj, se cere să
întrunească neapărat următoarele elemente:
a ) O ameninţare scrisă sau verbală de divulgări
sau imputări difam atorii;
b) Scopul de a s e obţine o remuneraţie precuni-
ară nedreaptă şi
c) Reaua credinţă să fie vădită.
D ar aceste elemente, nu sunt complecte, căci
după G a rşo n , pentru-ca delictul se fie considerat con­
sumat, trebue se mai existe şi faptul remiterei valorilor
sau al banilor, fără de care şantajul nu este consumat
şi faptul rămâne calificat drept o simplă tentantivă şi
pedepsit ca atare.
— 154 —
poate fi lăsată la aprecierea individuală a cetăţenilor,
ea este o problemă de stat şi o problemă naţională,
cum este orice problemă, care priveşte viitorul nea­
mului. Până când se va ajunge însă şi la noi la unica
ei soluţie radicală, ca în Statele-unite ale Americei,
unde consumaţia beuturilor alcoolice este trecută în
codul penal, ca faptă criminală, — am ţinut de nece­
sar să arătăm măsurile paliative, ce se găses în legis­
laţia noastră în această materie.
De câte ori nu întâlnim în drumul nostru figurile
desgustătoare ale unor alcoolizaţi, pe lângă cari trece
lumea atât de indiferentă şi nici poliţia, nici jandar­
meria nu-i întreabă, că cine a atentat la sănătatea lor ?
Pe când cazurile sunt demne de toată luarea aminte
a păzitorilor ordinei şi de aplicarea sancţiunilor celor
mai severe !
IA C O B P E P TE A ,
Subdirector G en. de Finanţe Cluj.
Aşa dar; după acest autor, elementele constitu­
tive ale infracţiunei se rezum astfel:
a) O ameninţare scrisă sau verbală ;
b) Faptele să aibă un caracter difam atoriu;
c) Victima se fie remis bani sau valori prin con­
strângerea acestor ameninţări, sau se fi semnat un act
obligator şi
d) Intenţiunea criminală a agentului.
Asupra primului element, trebue să seobserve
mai intâiu un fapt de ameninţare, care să poată avea
influenţa constrângere! morale, apoi ca ameninţarea
să aibă de obiect revelaţiuni sau imputaţiuni difama­
torii şi se fie anterioră extorsiunei sau cel puţin s'o
însoţească.
Asupra celui de al doilea element constitutiv al
şantujului trebue să se observe două lu c ru ri: în pri­
mul rând mobilul determinant al culpabilului să fie
câ ştig u l p e c u n ia r ce vrea să realizeze, iar în al doilea
rând acest câştig trebue să fie n eleg itim .
Dacă agentul recurge la ameninţări spre a do­
bândi un lucru ce i se datoreşte, el nu comite un
şantaj şi aceasta e firesc, pentrucă în practică se
uzează ca creditorul să ameninţe pe debitorul său
cu tot felul de divulgări de fapte, în speranţa obţine­
rei plăţei datorii sale.
Când însă creditorul se adresează unui terţiu,
ameninţând de exemplu pe mama debitorului cu o
divulgare de fapte, dacă nu plăteşte datoria fiului său,
lucrurile se schimbă, căci, în acest caz el comite un şantaj.
Alt element al şantajului, am arătat că mai este
şi reaua credinţă a agentului, cu alte cuvinte inten­
ţiunea delictuoasă şi acesta rezultă din mijlocul între­
buinţat şi din scopul urmărit de ag en t; a m en in ţa re
sa u im p u ta re d ifa m a to rie şi d o rin ţa de un c â ştig
n elegitim .
O ultimă lămurire se mai cere în privinţa delic­
tului de şantaj pentru-ca să fie consum at: ca victima,
cedând ameninţărilor, să fie remis titlurile, banii, sau
valorile, sau se fi semnat o obligaţiune:
Dar şi simplul început de executare, care constă
în ameninţarea scrisă sau verbală, în scopul constrân­
gerii victimei, se pedepseşte, căci delictul este consu­
mat şi prin simpla tentativă şi nu este nevoie ca re­
miterea să fi fost formulată.
DEM . V A SIL E SC U , avocat.
 LEGILE ŞI MORA VURILE
Legile, fie că sunt produsul voinţei unei puteri
absolute, fie că sunt produsul voinţei colectivilăţii,
totdeauna trebue să stea în raport cu moravurile po­
poarelor, pentru cari se aduc.
Sunt evenimente, cari produc diferite curente,
cari influenţează în spre bine, sau în spre rău aceste
moravuri.
Suntem de părerea, că simţul moral desvoltat,
apasă mai mult în cumpăna progresului, decât cultura
intelectuală. Oamenii, chiar inculţi, dacă posed simţul
moral — sub care noi înţelegem punerea în concor
danţă a binelui nostru individual cu binele altora şi
cu binele comun — sunt elemente de ordine — adecă
de convieţuire paşnică socială — mai bune, decât in­
telectualii lip siţi de acest simţ, cari înarmaţi cu tot
felul de cunoştinţe — sunt periculoşi chiar ordinei
sociale.
O biserică bimilenară, biserica creştină nici până
astăzi n'a putut stârpi din popoarele a ria n e anumite
porniri neprielnice convieţuirii paşnice şi cordiale.
Asemenea legile penale, făurite pentru înblânzirea
instinctelor bestiale din om, au avut numai sucesse
limitate.
Secolul al XlX-lea cu progresele sale gigantice
pe toate terenele civilizaţiei ne dedea perspectiva, că
şi în privinţa culturii sufleteşti ne îndreptăm către
culmi neatinse până atunci.
Legile penale aduse în acest secol sunt inspirate
de principiul umanităţii, care căuta a face pe crimi­
nali iresponsabili pentru faptele lor, găsindu-i a fi nu­
mai nişte victime a unor înclinări moştenite direct
sau indirect.
Ajunserăm cu umanitarismul până acolo, că mi­
şeii intelectuali erau declaraţi nebuni, ori inconştienţi,
în momentul săvârşirii faptului, numai ca să scape cu
pedepse cât mai uşoare.
Fapt este, că criminalitatea era în descreştere
şi siguranţa publică era mulţumitoare.
Credem însă, că ceea-ce a avut ca efect această
stare de lucruri, nu era numai rezultatul progresului
cultural, ci în bună parte şi al organizării serviciilor
de pază şi siguranţă, cari dispunând de organe dis­
ciplinate şi la înălţimea chem ării: băgau groază în clenţii
codului penal,
Va să zică p a z a bu nă făcea să treacă p r im e jd ia rea.
Mai era apoi încă o stare socială, care micşora
în măsură considerabilă criminalitatea. Aceasta era
s ta b ilita te a şi sig u ra n ţa m u n c ii dătătoare de pâne,
pentru cei cărora roadele muncii le era singurul isvor
de trai.
A venit pe urmă războiul mondial şi ne-a dat
de gol întreg umanitarismul. Cele mai civilizate po­
poare ale lumii, în pornirile lor de ură şi egoism s'au
masacrat în modul cel mai b a r b a r şi-au distrus opere
de artă şi de cultură, aşa fel, că cu drept cuvânt s'ar
putea zice, că au spălat ruşinea vandalilor.
După-ce s'a dărâmat rezistenţa fronturilor, ostaşii
s'au prefăcut în hoarde, cari la rândul lor au distrus
şi ele ce-au putut, fie din răsbunare, fie din instinc­
tele răscolite ale bestiei umane, pe timpul cât au fost
unelte ucigătoare.
Simţul a moral a suferit o înfrângere dureroasă,
nu numai în sufletele înăsprite ale luptătorilor, ci şi
în sufletele celor rămaşi acasă. Unii dintre aceştia în
egoismul lor — am putea zice — criminal, au căutat
— 155 —
să tragă foloase din suferinţele şi neajunsurile altora,
din cari cauze mulţi au ajuns victimele judecăţii spon­
tane a mulţumii.
Schimbările de regimuri au produs şi ele la rân­
dul lor o desorganizare a vieţii sociale şi chiar o de-
sorganizare a diferitelor servicii de Stat. Haosul acesta
a fost apoi foarte prielnic elementelor certate cu bu­
nele moravuri, cari au reuşit să se plaseze în multe
servicii publice, compromiţându-le pe socoteala pres­
tigiului acestora şi devenind un pericol pentru ordinea,
care sunt chemaţi s'o apere şi s'o menţină.
Simţul moral, simţul demnităţii de om, a scăzut
sub punctul îngheţului.
Şi în astfel de împrejurări ne găsim tot sub pu-
turea legilor penale şi civile dinainte de răsboiu, cari
erau în raport cu moravurile blânde de a tu n c i! Oare
putea-vom noi să ne în toarcem iar la acele moravuri,
dacă nu căutăm s’a înăsprim puţin regimul, acestor
legi ca prin asprimea lor să îngrozească pe răufăcă­
tori şi să-i intimideze ?
Credem, că pănă nu se va potoli iarăşi bestia
în om, nu se mai pot aplica tratam ente cu mânuşi.
Vecinii noştrii şi-au revizuit unele legi în con­
formitate cu stările actuale. Au legiferat bătaia ca
pedeapsă şi au făcut „legea ordinei", cari în tot cazul
vor contribui mult la restabilirea ordinei morale
şi sociale. Aceste legi pot fi b a r b a r e pentru elemen­
tele turbulente, oamenii cinstei şi-ai muncii însă n'au
să se) teamă de ele.
Se impune deci introducerea şi la noi a m ijlo a ­
celor d e c o rija re fo rţa tă a in fr a c to rilo r fiindcă îndrăz­
neala criminalilor din ţara noastră nu cunoaşte margini.
D R . V IC T O R POPP.
întreprinderea
de Instalaţiu n i E lectrice
a Oraşului Cluj
Ataşată U zin elo r Electrice
Cluj, Calea R e g e l e
Ferdinand
30
E X E C U T Ă :
Instalaţiuni
electrice de înaltă şi joasă
tensiune pt. iluminat şi forţă motorică.
Montări de tot felul de motoare transfor­
matoare şi aparate electrice rebobinaj şi reparaţiuni
în m od radical. Staţiune specială de verificat
contoare electrice cari se şi repară
şi instalează din nou.
D ep ozit de lă m p i e le c tr ic e ,
m a te r ia l de in s ta la ţiu n i, p ie s e de
schim b etc, etc.
P l a n u r i , P r o e c t e , o f e r t e ş i d e v iz e
e f e c t u a t e d e s p e c i a l i ş t i , la c e r e r e .
 Arborarea drapelului naţional
O chestiune care nu e încă descurcată
O chestiune care răm âne m ereu turbure în min­
tea autorităţilor noastre poliţieneşti e s te : cine trebue
să arboreze drapelul naţional cu prilejul sărbătorilor
naţionale, şi cine este scutit de această obligaţie, ca
să zicem aşa de onoare ? Din cauza neştiinţei, am
văzut adeseori cetăţeni paşnici târâţi în judecată sau
molestaţi de agenţii poliţieneşti pentru faptul că nu
au scos drapelul naţional. D ar cea ce este mai re­
gretabil, este că neştiinţa nu se dovedeşte de partea
cetăţenilor, ci de partea autorităţilor poliţieneşti. A dese­
ori chiar conducătorii de poliţie, nu numai agenţii
cad în greşiala de a crede că toată lumea este obligată
a arbora drapelul naţional la serbări naţionale.
Ori această credinţă este profund greşită. A rbo­
rarea drapelului naţional, fiind în esenţa ei o mani­
festare de paradă, un mijloc de decor pentru a da
serbărilor naţionale un cadru cât mai măreţ, nu poate
fi obligatorie decât autorităţilor, instituţiunilor publice
şi intreprinderilor cu caracter public, de oarece se
presupune, că acestea sânt grupate în partea de oraş
sau de comună unde se petrece serbarea naţională şi
unde, prin urmare, trebuie creiat decorul necesar. A
obliga însă pe orice cetăţean, din orice parte a loca-
lităţei unde se petrece serbarea să scoată drapelul
naţional este o mare greşială, căci lipsit de motorul
însăşi al serbării (paradă militară, manifestaţie pu­
blică etc.) drapelul naţional izolat pierde din impor­
tanţa lui simbolică şi deci se ajunge la efecte contrarii.
De altfel, ministerul de interne, sesezat de această
stare de lucruri, a trebuit să lămuriască această ches­
tiune. trimiţând următorul ordin circular, subprefec­
turilor de judeţe :
N o. 63209. din 22 Iulie 1924.
D om nule Subrefect!
M inisterul fiind inform at că în unele judefe au­
torităţile adm in istrative şi poliţien eşti impun particu lari­
lor, s ă arboreze d ra p tlu l rom ân cu ocaziunea să rb ă ­
torilor naţionale, avem onoare a vă ruga s ă dispuneţi
ca au torităţile dependite de D v . s ă nu m ai ia asem enea
m ă su ri d e o a re ce p e rs o n a le p a r tic u la r e
nu p o t f i im puse ia a s tfe l de obligaţii,
a c e a s ta ră m â n â n d ia fa c u lta te a lo r.
V ă atragem în să atenţiunea, că d a că sa şii
s ă arbo reze drapelul lor, a tu n ci sunt obligaţi să
boreze ş i drapelul rom ân, ş i în acest caz d ra p elu l
m ân esc va trebui s ă fie de a c e a şi m ărim e ş i stofa
a c ea şi calitate ca ş i a drapelulu i săsesc.
P. Subsecretar de S ta t: P. Directcr G en er a l:
ss. N icolescu. ss. V ictor D eiean.
Din nefericire ordinul ministerului de interne se
adresează numai judeţelor cu populaţie săsească, deşi
aceeaşi situaţie e şi în restul ţărei. Pentru aceasta
credem că ordinului ministerial de mai sus trebuie să
i-se dea un caracter general şi o cât mai largă publi­
citate. Numai astfel vom ajunge la o normalizare a
raporturilor dintre public şi autorităţi, şi numai astfel
va înceta calamitatea măsurilor luate după fantezia şi
bunul plac al tuturor.
Respectul pentru drapelul naţional nu se poate
în niciun caz câştiga prin abuzuri şi şicane, ci printr’o
chibzuită înţelegere a simbolului pe care el îi poartă.
Dr. S. G H E O R G H IU .
înscrierea în falş
Un fapt de care trebuie ţinut seama
Multe legi din vechiul R eg a t precum şi unele
legi noui făcute după alipire ş i prin urm are aplicabile
pe întreg teritoriul Rom ăniei-M ari, cuprind dispozi-
ţiunea, că procesul verbal d resa t în tr’o afacere penală
face deplină d o va d ă în justiţie pân ă la în s c r ie r e a
în falş.
în ţelesu l acestei dispoziţiuni la noi nu este în
deajuns cunoscut, cu toate că num ărul legilor ce se
aplică şi la noi ş i în care ea se cuprinde este destu l
de mare. Intre altele, găsim această dispoziţiune în
legea generală a văm ilor, în legea (decretul-lege) pen ­
tru infrănarea speculei etc., etc.
C ând un ofiţer de al poliţei con stată vre-o in­
fracţiune, supusă vre-unei legi, care conţine asemenea
dispoziţiune, trebue să dreseze un proces verbal prin
cure să constate faptele. D e ex . : cân d intră în p ră v ă ­
lia unui negustor ş i vede că negustorul socoteşte un
câştig ilegal, va cere factura originală p e bază căreia
va putea constata preţu l cu care negustorul cum părase
m arfa, va cere ca negustorul să arate spesele avute
şi despre toate acestea va dresa proces verbal.
A ceste con statări fac deplină d o v a d ă în justiţie
„ p â n ă îa în s c r ie r e a în fa îş “ . A d ecă partea,
dacă procesul verb a l i-se prezintă la instanţa ju d e ­
cătorească, poate d e c la r a : „m ă în s c riu în fa îş “ .
In acest caz, procesul verbal nu m ai este dovadă şi
procedura se opreşte. Instanţa ju decătorească trim ite
procesul verbal la parchetul tribunalului, care la rân­
dul lui, va introduce cercetările penale, pentru a con­
stata da că ofiţerul poliţienesc a con statat sau nu fapte
adevărate. D a că se va putea constata că ofiţerul a
înscris fapte falşe în procesul verbal, el va fi pedepsit
pentru falsificare intelectuală (art. 400 din codul penal),
iar procesul verbal nu va avea nici o forţă probatorie.
D acă însă se va constata că procesul verb a l cuprinde
vor fapte adevărate, p a rte a va fi pedepsită.
a r­ R ezultă din acestea, că funcţionarii poliţieneşti
ro­ trebue să proceadă cu multă precauţiune, căci sunt
de expuşi prim ejdiei să fie pedepsiţi pentru falş. In orice
caz nu trebue să constate prin praces ve rb a l decât
numai fapte, p e cari le vor putea dovedi alăturând la
procesel verb a l toate documentele găsite. M ai ales fap­
tele cari nu p o t fi dovedite prin scrisuri, nu trebue să
figureze în procesul verbal, pentrucă p artea, dacă este
de rea credinţă, va putea dovedi cvn trariu l cu m ar­
tori falşi.
E ste de dorit ca abuzurile să fie urm ărite, d a r
cu m ultă pru den ţă ca nu cum va ofiţerut poliţienesc să
cadă victim ă oam enilor neconştiincioşi.
Dr. V IC T O R POPP.
Tipografia Fraţii Kupferstein, Strada luliu Maniu No. 6. Cluj
— 156 —