TACTICĂ POLIȚIENEASCĂ

CUNOAȘTEREA POPULAȚIEI DIN PUNCT DE VEDERE

POLIȚIENESC
Student: RÎNZESCU Aurelian
Grupa 110
E-mail: aurelian_rinzescu21@yahoo.com

Secțiunea I: MOTIVAȚIA ALEGERII TEMEI

Populația cu structura și dinamica ei, constituie un important element
al situației operativ-polițienești, reprezentând totalitatea persoanelor care își
au domiciliul sau reședința în zona de responsabilitate.
În domeniul polițienesc, consider că tema aleasă de mine pentru acest
referat are o pregnantă importanță, întrucât populația este un factor cu care
lucrătorul Ministerului Afacerilor Interne se află într-un permanent contact,
acesta promovând, de fapt, ordinea publică și siguranța oamenilor.
Astfel, principala sarcină a tuturor polițiștilor este aceea de a preveni
comiterea de infracțiuni, iar atunci când nu au putut fi prevenite, să
descopere în cel mai scurt timp pe făptuitori pentru a fi trași la răspundere
conform prevederilor legii. Putem deduce faptul că necunoașterea populației
de către polițist nu face decât să îngreuneze munca acestuia în găsirea
răufăcătorului. Un bun polițist care își cunoaște populația din teritoriul de
competență, după aflarea detaliilor cu privire la o faptă antisocială produsă
în raza sa de răspundere, deja presupune cine poate fi răufăcătorul, ce
amănunte neglijează acesta de obicei, imaginându-și deja pârghiile pe care
le poate folosi pentru a ajunge la dovedirea vinovăției acestuia. De aceea,
pentru a fi eficace, activitatea unei poliții moderne trebuie să se bazeze pe
cunoașterea și supravegherea permanentă a persoanelor pretabile să comită
infracțiuni.
Motivul principal pentru care eu am ales să abordez această temă
uneori subestimată este acela că activitatea poliției se desfășoară în cadrul
unui contact direct și permanent cu cetățenii aflați în diferite ipostaze
(petiționar, reclamant, martor, parte vătămată, suspect, contravenient), sau
având diferite calități oficiale, funcții sau un anumit comportament. Prin
urmare, trebuie să știi cu cine stai de vorbă pentru a avea randament în
munca de poliție.
Zi de zi polițistul comunică cu cetățenii pentru a afla informații
necesare în efectuarea atribuțiilor de serviciu. De aceea, cunoașterea aceluia
care se află în fața ta atunci când încerci să aduni detalii și informații în
rezolvarea unei anchete este absolut necesară pentru a ști dacă sursa este de
încredere și dacă te poți baza pe individul respectiv și pe cele spuse de
acesta.
Necesitatea cunoașterii populației este determinată de faptul că, pe
baza acestei activități, se asigură:1
1. Atragerea organizată a unor forțe la activitatea de prevenire și descoperire a
infractorilor (de exemplu rețeaua informativă, personalul de pază);
2. Sprijinul larg și permanent al cetățenilor la realizarea atribuțiilor organelor
de poliție (surse de încredere);
1
RÎNZESCU Aurelian, Tactică polițienească, Editura Sitech, Craiova, 2014, p.113.
3. Identificarea și supravegherea persoanelor care, datorită conduitei, activității
ce o desfășoară sau modului de viață, sunt pretabile să comită infracțiuni ori
alte fapte antisociale (organul de poliție poate să prevină astfel producerea
de evenimente nedorite);
4. Întreprinderea unor măsuri concrete pentru prevenirea și descoperirea
infracțiunilor și a altor fapte antisociale (de exemplu dezbateri în școlile
unde se știe de către polițist că elevii sunt predispuși în comiterea anumitor
fapte).

Secțiunea II: STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR

LEGATE DE TEMĂ
Din cercetările efectuate de către profesioniști pe care urmează să le
prezint în acest portofoliu, trebuie să luăm la cunoștință un factor foarte
important în ceea ce privește relația cetățean – polițist: experiențele
anterioare ale populației cu organele de poliție. În urma studierii acestei
cercetări vom putea fi capabili să înțelegem modul în care trebuie să ne
raportăm la populație pentru a câștiga încrederea acesteia, astfel încât ea să
poată coopera în efectuarea unei anchete de succes. Tot aici vor putea fi
sesizate așteptările populației de la organele polițienești, lucru ce va aduce
un beneficiu evident polițistului, întrucât, știind dorințele cetățeanului,
organul de poliție poate acționa pentru o posibilă colaborare a celor doi într-
o posibilă anchetă.
Această cercetare este un demers comun al Inspectoratului General al
Poliției Române și Institutului Național de Statistică. Chestionarul utilizat în
cadrul cercetării, elaborat de către specialiștii Institutului de Cercetare și
Prevenire a Criminalității este structurat pe mai multe capitole, din care
pentru noi va prezenta interes doar cel ce cuprinde percepția populației
asupra activității poliției și a relației dintre poliție și cetățeni (2017).
Din fig. 1 putem deduce faptul că aproximativ un sfert din populație
nu are încredere în Poliția Română. Aceasta este o valoare care ar trebui să
ne dea de gândit, iar noi, polițiștii ar trebui să acționăm cu mai mult interes
pentru a câștiga încrederea cetățenilor.

Fig. 1 – Încrederea populației în instituțiile statului

 (Sursa imaginii:
https://www.politiaromana.ro/files/pages_files/ancheta_sigurantei_publice_2017.pdf)

Având în vedere rezultatul la întrebarea prezentată în fig. 1,

cercetătorii au mers mai departe și au întrebat despre condițiile impuse de
cetățean pentru ca această instituție să beneficieze de încrederea lor. Din fig.
2 putem sesiza că o atitudine corectă a funcționarului public, o comunicare
deschisă cu cetățeanul, acționarea competentă și celeritatea acesteia sunt
condiții esențiale pentru recâștigarea încrederii pierdute.

Fig. 2 – Condițiile ce trebuie îndeplinite pentru recâștigarea încrederii

(Sursa imaginii:
https://www.politiaromana.ro/files/pages_files/ancheta_sigurantei_publice_2017.pdf)

Secțiunea III: DEZVOLTAREA APROFUNDATĂ A TEMEI

PORTOFOLIULUI
În procesul cunoașterii populației se conturează o serie de date și
probleme importante ale zonei de responsabilitate, cu implicații pentru
munca de poliție, care permit a se lua cele mai eficiente măsuri curente și de
perspectivă.
Faptul că polițiștii intră în contact direct cu cetățeni de diferite
tipologii ar trebui să impună un comportament exemplar în orice situație din
partea lucrătorilor MAI, iar cetățenii ar trebui să fie conștienți de faptul că
aceștia există și acționează pentru a le garanta avutul, drepturile, siguranța și
liniștea la locul de muncă și domiciliu, în mijloacele de transport, pe stradă,
la orice oră din zi și din noapte. Numai astfel lucrătorii MAI își pot asigura
respectul și sprijinul larg al cetățenilor pentru buna desfășurare a atribuțiilor
și misiunilor ce le sunt încredințate.
Ca element deosebit de dinamic al situației operativ-polițienești,
populația trebuie analizată în ansamblul ei din mai multe puncte de vedere
care să permită formularea unor concluzii concrete pentru activitatea
unităților de poliție.
1. Aspecte generale sub care trebuie cunoscută populația
 Structura populației trebuie cunoscută în ansamblu, astfel încât
polițistul să știe densitatea populației, dar și ocupațiile locuitorilor. Aceasta
permite polițistului să stabilească dacă veniturile realizate prin muncă onestă
justifică sau nu modul de viață și cheltuielile pe care le fac unele persoane
sau dacă funcțiile ce le ocupă pot favoriza comiterea unor fapte ce
interesează munca de poliție. De exemplu, polițistul, știind că persoana X
din localitatea Y are un venit foarte mic, își va pune întrebarea „de unde a
făcut el rost de bani pentru a-și cumpăra un asemenea bolid?”. În acest
moment, polițistul respectiv acordă atenție persoanei X și investighează,
eventual, situația. Este clar că la mijloc ar putea fi vorba de fapte antisociale
ce duc la înavuțirea persoanei X.
De asemenea, este important, în calitate de polițist, să cunoști
obiceiurile și manifestările tradiționale cu caracter local, care prin
aglomerările de persoane ori modul de desfășurare pot crea probleme pentru
menținerea ordinii și liniștii publice, ori pot oferi condiții pentru comiterea
de fapte cu caracter antisocial.
Lucrătorul de poliție trebuie să știe chiar și relația dintre cetățeni,
pentru a cunoaște mediile în care există o mare probabilitate de a se săvârși
infracțiuni grave. Dacă lucrătorul MAI cunoaște o situație tensionată între
două sau mai multe persoane, trebuie să intervină pentru a restabili ordinea.
Tot aici, este important de menționat ce favorizează crearea unei stări
de spirit pozitive sau negative, după caz, a populației. De exemplu, așa cum
am amintit și în secțiunea precedentă, executarea de către unitățile de poliție
a unor măsuri ferme pentru asigurarea ordinii și liniștii publice și tragerea la
răspundere a elementelor infractoare pot spori încrederea cetățenilor,
formându-le, deci, o stare de spirit pozitivă. În cealaltă extremă, existența
unor abuzuri sau a lipsei de solicitudine în rezolvarea sesizărilor,
reclamațiilor și propunerilor cetățenilor, dar și lipsa de fermitate și
operativitate a organelor de poliție în prevenirea și descoperirea unor fapte
antisociale grave pot induce cetățenilor o stare de spirit negativă, dar și un
climat de nesiguranță.
Mișcarea populației ca fenomen determină importante consecințe de
ordin demografic, atât în localitățile de unde se pleacă, cât și în cele de
destinație, exercitându-și influența asupra situației operativ-polițienești. De
aceea, cunoașterea zonelor spre care se îndreaptă sau de unde pornește
curentul migratoriu condiționează luarea unor decizii eficiente privind
măsurile de prevenire a faptelor antisociale.
2. Cunoașterea populației din punct de vedere polițienesc
Cunoașterea polițienească a populației de pe teritoriul de
responsabilitate nu se poate limita doar la datele generale pe care le-am
amintit anterior, ci trebuie să se axeze, totodată, și pe aspecte concrete.
Această cunoaștere aprofundată a populației îmbracă două aspecte
principale și anume:
a) Identificarea acțiunilor și activităților persoanelor ce fac obiectul
muncii de poliție. Aici trebuie să luăm la cunoștință date nemijlocite
despre persoane pentru a ne da seama dacă acestea sunt supuse vreunui
risc de comitere de fapte antisociale. A cunoaște o persoana nu înseamă
doar a cunoaște numele și domiciliul ei, ci înseamnă cunoașterea unor
criterii despre aceasta cum ar fi: disproporția evidentă dintre cum trăiește
persoana respectivă și veniturile acesteia; lipsa unei ocupații;
comportamentul; existența unor antecedente.
 Pe baza acestor criterii, lucrătorii MAI trebuie să prevină, obiectiv
ce se poate realiza numai printr-o perfectă cunoaștere a activității,
preocupărilor, anturajului și intențiilor elementelor ce fac obiectul
muncii de poliție.
Iată câteva exemple de aspecte pe care polițistul trebuie să le aibă
în vedere despre persoane:
- Dacă au antecedente penale;
- Dacă mânuiesc valori, ducând, totodată, un mod de viață suspect
făcând cheltuieli ce depășesc veniturile obținute legal prin muncă;
- Dacă fac petreceri costisitoare în mod repetat;
- Dacă părasesc mult prea frecvent și nejustificat locul de domiciliu, în
scopul comiterii de infracțiuni în alte localități;
- Dacă duc o viață parazitară trăind din cerșetorie, furturi, tâlhării.
b) Identificarea persoanelor ce sunt dispuse să sprijine activitatea
organelor de poliție. Aici, polițistul va apela la diferite persoane pentru a
se informa cu privire la anumite fapte antisociale săvârșite, sau cu
privire la anumiți cetățeni ce sunt predispuși să comită fapte grave.
Sursele pe care lucrătorul MAI le poate aborda:2
- Personalul din sisteme de pază ale societăților comerciale, pază
proprie din comune și sate;
- Pădurarii, factorii poștali, taximetriștii;
- Formațiile civile de pompieri;
- Personalul S.N.C.F.R., cel din porturi și aeroporturi;
- Personalul salvamar și salvamont;
- Administratorii locurilor de cazare în comun și personalul hotelier.

3. Metode și mijloace ce pot fi folosite pentru cunoașterea

polițienească a populației
Există numeroase metode prin care lucrătorul de poliție poate să ia la
cunoștință anumite aspecte ce vizează populația. Eficiența acestui proces
continuu, organizat și metodic variază în funcție de modul cum sunt folosite
aceste informații.
a) Surse și modalități de cunoaștere directă a populației:
- Executarea de controale, acțiuni și razii;
- Executarea de patrulări și pânde;
- Supravegherea persoanelor pretabile să comită infracțiuni;
- Legătura cu asociațiile de locatari, administratorii locurilor de cazare
în comun, recepționeri;
- Participarea la măsuri de ordine cu ocazia diferitelor manifestări cu
caracter tradițional sau alte evenimente.

b) Surse și modalități de cunoaștere indirectă a populației:

- Schimbul de informații cu cadre din celelalte formațiuni și unități de
poliție;
- Exploatarea evidențelor operative ale MAI (evidențele
Inspectoratului Național pentru evidența persoanelor, evidențele
operative și cazierul judiciar, evidența deținătorilor legali de arme și
muniții, evidența conducătorilor auto și a autovehiculelor);
- Exploatarea altor evidențe decât cele MAI (evidențele de la oficiile
de stare civilă).

Secțiunea IV: CONCLUZII

2
RÎNZESCU Aurelian, Tactică polițienească, Editura Sitech, Craiova, 2014, p.117.
 Concluzionând, acest portofoliu a fost realizat în urma căutarii de
anchete ce privesc populația, astfel încât tema centrală să ne prezinte de
asemenea și așteptările pe care oamenii le au de la noi și câtă încredere ne
acordă. Având în vedere rezultatele obținute, deduc faptul că este necesar să
câștigăm încrederea populației prin răspunderea cu celeritate la problemele
apărute inopinat, dar și la sesizările cetățenilor.
Totodată, aspectele ce privesc populația trebuie permanent să fie în
atenția organelor de poliție pentru a lua măsuri eficiente de prevenire a
faptelor antisociale. Sintetic vorbind, procesul de cunoaștere a populației din
teritoriul de competență trebuie să se ridice la cote cât mai mari, pentru a
putea cuprinde masa mare de cetățeni cinstiți, al cărei concurs ne poate ajuta
să ne îndeplinim la timp și în condiții bune atribuțiile de serviciu.
Lucrătorii MAI trebuie să înțeleagă necesitatea activității de
cunoaștere a populației. De aceea, îi îndemn pe toți polițiștii din mediul
operativ să nu subestimeze importanța studierii populației. Numai în acest
mod vor putea beneficia de condescendența cetățenilor de care răspund.

Secțiunea V: REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

a) Lucrări:
1. CONSTANTIN, Eugeniu, Ciprian, Tactică polițienească, Editura Sitech,
Craiova, 2014.
b) Surse internet:
1. https://andreivocila.com/2010/04/14/%E2%80%9Eanaliza-situatiei-
operative-politienesti%E2%80%9D/.
2. https://www.cepol.europa.eu/sites/default/files/
PGEAPS_summary_romanian.pdf.
3. https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra_uploads/1133-Guide-ethnic-
profiling_RO.pdf.
4. https://www.politiaromana.ro/ro/structura-politiei-romane/unitati-centrale/
institutul-de-cercetare-si-prevenire-a-criminalitatii/studii/studii-privind-
relatia-politie-comunitate.