UNIVERSITATEA „1 DECEMBRIE 1918” ALBA-IULIA

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE SOCIALE

SPECIALIZAREA ȘTIINȚE PENALE ȘI CRIMINALISTICĂ

ASPECTE PRIVIND ETICA ȘI INTEGRITATEA

POLIȚISTULUI DE ORDINE PUBLICĂ

PROF. COORDONATOR:

Conf. univ. dr. Tudorașcu Miruna Mihaela

MASTERANDĂ:

Morar (Leahu) Maria-Mirela

ALBA-IULIA
2019
 Odată cu începutul existenţei sale sociale, umanitatea a simţit nevoia stabilirii şi
respectării unor anumite reguli care făceau ca traiul într-o colectivitate să fie civilizat. Etica
este și ea o știință socială care studiază acest fenomen, și anume comportamentul uman, astfel
că, aceasta este definită ca fiind „ştiinţa care se ocupă cu studiul principiilor morale, cu
legăturile lor de dezvoltare istorică, cu conţinutul lor de clasă şi cu rolul lor în viaţa socială.”1
Altfel spus, prin etică înțelegem totalitatea convingerilor, atitudinilor, deprinderilor,
sentimentelor reflectate în principii, norme, reguli determinate istoric şi social, care
reglementează comportamentul şi raporturile indivizilor între ei, precum şi dintre aceştia şi
societate (familie, grup, naţiune, societate), în funcţie de categoriile: bine, rău, datorie,
dreptate, nedreptate şi a căror respectare se întemeiază pe conştiinţă şi opinie publică. Rolul
eticii este să ajute oamenii şi instituţiile să decidă ce este mai bine să facă, pe ce criterii să
aleagă şi care le sunt motivaţiile morale în acţiunile lor. Așadar, etica profesională reprezintă,
în primul rând, niște norme morale specifice profesiei. În cazul nostru, toate aceste norme de
reglementarea a comportamentului polițistului sunt menționate în Codul de etică și
deontologie al polițistului, respectarea acestui cod fiind obligatorie. Principiile 2
ce
guvernează conduita profesională a polițistului sunt: legalitatea -în exercitarea atribuțiilor sale
polițistul este obligat să respecte legea, precum și drepturile și libertățile constituționale ale
persoanelor-, egalitatea, imparțialitatea și nediscriminarea -în îndeplinirea atribuțiilor
profesionale polițistul aplică tratamente egale tuturor persoanelor, luând aceleași măsuri
pentru situații similare de încălcare a normelor protejate de lege, fără a fi influențat de
considerente etnice, de naționalitate, rasă, religie, opinie politică sau de orice altă opinie,
vârstă, sex, orientare sexuală, avere, polițistul trebuie să evite toate activitățile care sugerează
că măsurile sale ar putea fi influențate de factori externi precum relația personală cu o parte
din procesul penal sau contravențional 3 -, transparența -polițistul trebuie să manifeste
deschidere față de societate în limitele stabilite de reglementările polițienești 4
-,
disponibilitatea -presupune intervenția polițistului în orice situație în care ia cunoștință despre
atingerea adusă vreuneia dintre valorile apărate de lege, indiferent de momentul constatării
acesteia, capacitatea de a asculta și de a rezolva problemele celor aflați în dificultate ori de a
îndruma către alte autorități cazurile care se situează în afara competenței ori atribuțiilor sale,
prioritatea interesului public -se manifestă prin aceea că pentru îndeplinirea atribuțiilor

1
https://dexonline.ro/definitie/etica accesat la data de 15 Martie 2019
2
Hotărârea Guvernului nr. 991 cu privire la aprobrea Codului de etică și deontologie al polițistului din
05.08.2005 publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 813 din 07/09/2005, art. 6.
3
V. Guțuleac, Drept Polițienesc, Tipografia Centrală, Chișinău, 2015, p.311.
4
Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului
funcționale, polițistul acordă prioritate realizării serviciului în folosul comunității-,
profesionalismul -presupune aplicarea corectă și responsabilă a cunoștințelor teoretice și a
deprinderilor practice pentru exercitarea atribuțiilor de serviciu-, confidențialitatea -determină
obligația polițistului de a garanta securitatea datelor și a informațiilor obținute în exercitarea
autorității conferite de lege-, respectul -se manifestă prin considerația pe care polițistul o
acordă persoanelor, colegilor, superiorilor, subordonaților, drepturilor și libertăților acestora,
instituțiilor, legilor, valorilor sociale-, integritatea morală -presupune adoptarea unui
comportament conform normelor etice acceptate și practicate în societate-, și loialitatea -se
exprimă prin atașamentul față de instituție si valorile promovate de aceasta, adeziunea
conștientă manifestată de către polițist, din proprie initiativă, față de obiectivele instituției,
respectul față de adevăr și dreptate, conștiinciozitate în îndeplinirea atribuțiilor, respectarea
angajamentelor asumate, asigurarea confidentialitatii informatiilor obținute în procesul
muncii.
În mod tradițional, polițistul este considerat de către comunitate un simbol al
legalității și al ordinii, astfel că în comportamentul său atât în familie, cât și în societate,
polițistul trebuie să se arate demn de considerația și de încrederea oamenilor din jur, impuse
de profesia exercitată.
Potrivit articolului 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, O.N.U., 1948,
„Toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și în drepturi. Ele sunt înzestrate cu
rațiune și conștiință și trebuie să se comporte unele față de celelalte în spiritul fraternității”5.
Din acest motiv, comportamentul polițiștilor trebuie să fie în strânsă concordanță cu
principiile ce stau la baza relațiilor interumane, precum egalitatea, imparțialitatea și
nediscriminarea, integritatea morală și respectul. Astfel, indiferent de natura relațiilor în care
este implicat, polițistul trebuie să se comporte civilizat și să dea dovadă de amabilitate și
solicitudine, adoptând o atitudine politicoasă și fermă. Aici, am putea menționa că polițistul
respectând normele etice și morale, el practic răspunde cerințelor colectivității în care trăiește
și își exercită activitatea. Activitatea poliției constituie serviciul public specializat, care se
realizează în interesul persoanei și al comunității, precum și în sprijinul instituțiilor statului.
Respectul unui polițist față de cetățeni se manifestă atât prin utilizarea regulilor de politețe
moderată (fără familiarisme), cât și prin evitarea oricărei manifestări discriminatorii, legate
de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere,
vârsta, origine sau statut social. Comunitatea așteaptă de la polițist un comportament

5
Declaratia Drepturilor Omului adoptată la 10 decembrie 1948 de către Adunarea Generală a O.N.U, art.1.
exemplar, adecvat profesiei sale și respectând el însuși normele legale și nefolosind în mod
abuziv prerogativele funcției sale.
Polițistul trebuie să conștientizeze, în toate împrejurările, faptul ca se află în
serviciul cetățenilor, situație ce impune un comportament adecvat în toate împrejurările.
Indiferent de ținută, fie ea de serviciu sau civil, acesta trebuie să încurajeze în societate
respectarea legii, să susțină și să implementeze măsurile care să împiedice manifestarea
infracționalității. Astfel, chiar și în viașa privată, polițistul trebuie să reacționeze atunci când
siguranța cetățenilor este amenințată în spațiul public, fiindcă întotdeauna este mai bine să
prevenim răul decât să reparăm ulterior daunele provocate de acesta. De cele mai multe ori,
polițistul este tratat de către cetățenii obișnuiți în mod diferit, în sensul că îi sunt pretinse
așteptări ridicate în ceea ce privește comportamentul moral și codul de onoare. Luând
permanent contact cu diverse persoane -victime, martori, infractori, jurnalisti etc., putem
spune ca polițistul „muncește în văzul tuturor”, și se află deci mereu în atenția publicului.
Este așadar nevoie ca polițistul să fie politicos, calm, hotărât, răbdător, conciliant și mai
presus de toate, integru. Această ultimă valoare, integritatea, este o valoare fundamentală care
se bucură de o atenție deosebită din partea cetățenilor și a autorităților, constituind o măsură a
succesului și a bunei funcționări a poliției. De aceea, orice încălcare a acestei valori în
societate, orice comportament al polițiștilor care trece dincolo de granițele legilor (pe care de
fapt trebuie să le aplice și să le apere), aduce atingere credibilității poliției, întrucât acțiunile
polițiștilor sunt văzute în orice împrejurare, ca indicatori de comportament ai întregii
organizații. De aceea, devierile comportamentale ale membrilor poliției – corupția, folosirea
excesivă a forței, traficul de droguri, consumul excesiv de alcool, abuzul etc., sunt văzute ca
acțiuni colective cu efecte devastatoare asupra imaginii întregii organizații, ducând la
scăderea încrederii cetățenilor și a autorităților în poliție. Pe lângă integritate, polițistul
trebuie să manifeste sociabilitate în relațiile cu ceilalți, precum și politețe, ca materializare în
comportamentul și atitudinile lui, a unui nivel de cultură și civilizație corespunzător (asa cum
spunea La Bruyére, „politețea, chiar dacă nu inspiră întotdeauna bunătate, echitate, toleranță,
recunoștință, produce cel puțin aparența tuturor acestora și face pe om să pară în afară așa
cum ar trebui să fie înăuntru”6 ). Nu trebuie uitat din vedere faptul că în viața personală,
polițistul nu trebuie să se izoleze de prieteni, ba dimpotrivă, este normal ca acesta să participe
la petreceri și alte activități sociale. Totusi, fiecare acțiune a lui în comunitate are consecințe
semnificative în percepția opiniei publice, motiv pentru care este recomandat ca polițistul să

6
C. Tarsolea, Poliția și societatea -Perspective socio-umane, Editura Eclipse, Buzau, 1998, p. 118.
nu frecventeze în mod regulat localuri, baruri care nu funcționează în conformitate cu legea
sau unde se desfășoară afaceri ilegale. Mai mult decât atât, polițistul trebuie să își selecteze
prietenii cu atenție, astfel încât, prin contactele cu aceștia, reputația și activitatea lui să nu îi
fie compromise.
În opinia mea, principiile morale impun o anumită conduită, un cod de viață și de
conviețuire. Respectarea acestora ar trebui să determine un comportament adecvat al
polițistului în raport cu el însuși și cu ceilalți, iar respectul trebuie să pornească mai întâi de la
el însuși. Astfel, respectarea codurilor, a regulilor care definesc un grup sau o națiune, în
special de către polițist, este prima condiție pentru funcționarea în bune reguli a respectivului
grup. Pornind de la proverbul „Ca să fii respectat, trebuie să te respecți pe tine însutț, trebuie
să respecți principiile”, consider că repectul de sine al unui polițist pornește de la o privire
aruncată spre interior, spre o imagine a propriului eu și transferată spre celălalt. Este normal
să avem așteptări de la ceilalți, abia după ce suntem mulțumiți cu noi înșine și cu propriul
nostru comportament. În al doilea rând, prin comportamentul său, un polițist trebuie să ofere
celor din jur aceeași considerație pe care o are pentru propriile fapte, înseamnă a-l repecta pe
celălalt pentru ceea ce este. Dacă îți dorești să menții un echilibru între membrii grupului, ai
familiei sau ai societății în ansamblul ei, atunci nu poți încălca regulile pe criterii pur
subiective. De exemplu, dacă un polițist, care se ghidează după principiul egalității, al
imparțialității și al nediscriminării, va ignora o încălcare a legii comisă de o cunoștință, acesta
nu va mai avea aceeași credibilitate în fața opiniei publice, fapt care va determina inevitabil
scaderea prestigiului organelor de poliție, în ansamblul lor. Este așadar nevoie să reflectăm
asupra faptelor noastre și să fim obiectivi față de ceilalți și față de noi însine.
 BIBLIOGRAFIE

I. ACTE NORMATIVE

1. Hotărârea Guvernului nr. 991 cu privire la aprobrea Codului de etică și deontologie al

polițistului din 05.08.2005 publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 813 din 07/09/2005.
2. Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului
3. Declaratia Drepturilor Omului adoptată la 10 decembrie 1948 de către Adunarea Generală
a O.N.U.

II. DOCTRINĂ ROMÂNEASCĂ

1. Guțuleac, V., Drept Polițienesc, Tipografia Centrală, Chișinău, 2015.

2. Tarsolea, C., Poliția și societatea -Perspective socio-umane, Editura Eclipse, Buzau, 1998.

III. RESURSE ELECTRONICE

1. https://dexonline.ro/definitie/etica