STUDIU INDIVIDUAL: SPECIFICUL

LIMBAJULUI IN DOMENIUL MEDICINEI.

Obiect de studiu: Filosofie

Profesor: Moruaru Ludmila
Realizat de: Nica Vitalina, gr 9
 C o m u n ic a r e a e s te c e l m a i im p o r ta n t
lu c r u în s ta b il ir e a r e la ţ ie i cu
p a ci e n tu l, c u a p ar ţi nă t o r ii ş i c u
c e ila l ţi m e m b r i a i e c h ip e i m e d ic a le .
„ A şt i s ă a sc u lţ i es t e p r im a co n d i ţie
a u nu i d i al o g ”. Co m u n ic a r e a
r e p r e z in t ă u n a n s am b lu d e c u vi n te ş i
g es tu r i p r in in t er m e d iu l c ă r o r a s e
tr a n sm i t ş i p r im e s c m e s a je
   Ca proces important în actul
medical, comunicarea este un
proces activ de transmitere şi
recepţionare de informaţii, în care
cel puţin unul dintre partenerii de
comunicare trebuie să aibă abilităţi
de ascultare activă, înţelegere a
mesajului şi de a răspunde unor
întrebări, interpretare a limbajului
nonverbal, motivare a
interlocutorului pentru ca acesta să
susţină conversaţia.
 E x istă trei co m p o n en t e al e c o m u n i că r i i
p rin in term ed iu l că r o r a t r a n s m i t em
in fo rma ţii c ăt re cei l al ţ i : v er b a l ă , n o n -
v e rb al ă şi p a rav er b al ă . D i n t r e ac es t e a,
n iv elu l lo g i c, c el al cu v i n t e l o r r ep re zi n t a
d o ar 7 % d in t o t a l u l ac t u l u i d e
co mu n ic ar e; 3 8 % a re l o c l a n i v el
p arav e rb a l (to n , v o l u m , v i t e z a d e
ro stir e… ) si 5 5 % l a n i v e l u l n o n - v er b al
(li mb aj u l co rp u l u i ) . A - i a sc u l t a p e
p a c ien ţi e ste la fel d e i m p o r t a n t c a şi a
v o rb i c u ei! I n d if er en t d e s p e ci a l i t a t ea
p e ca re o are me d i cu l , a t u n c i câ n d
tre b u ie să c o m u n ice c u p a ci e n t u l p e ca r e
îl tra te ază , ac esta t r e b u i e s ă f i e a t en t l a
c e sp u n e şi , m ai al e s , c u m s p u n e .
 P e n tr u r e a l iz a r e a un e i c o m u n ic ă r i
e f ic i en t e a r e n e v o ie d e tim p s u f i c ie n t
p e n tr u a sta b il i o r e l aţ ie c u b o ln a v u l.
E m p a tia în c o m u n ic a r e e s te ş i e a e x tr e m
d e i m p o r ta n tă , d e o a r ec e c u a ju t o r u l e i
m e d ic u l p o a te în ţe l eg e m a i bi n e p r i n c e
s tă r i t r e c e p a c ie n t ul ş i îl p o a t e în c u r a j a s ă
s e e x p r i m e d e sc h is ş i n e în g r ă d i t. Ca li ta te a
in f o r m a ţii lo r o b ţi nu t e d e m e d ic î n ti m p u l
c o n su l ta ţii lo r e s te s tr ân s le g a tă d e
a b ili tă ţi le d e c o m u n ic a r e a le m e d i c u lu i ş i
a le p a ci e n tu lu i.
Relaţia medic-pacient constituie una dintre
aspectele fundamentale cu care se ocupă
psihologia medicală. În practica medicală
comunicarea are şi un rol terapeutic şi
uneori ne îndreaptă şi către psihologia
m e d i c a l ă .  A c o m u n i c a c u p a c i e n ţ i i e s t e u n
proces complex care cere
atenţie,timp,efort,implicare,pregătire.
Relaţia medic-pacient reprezintă cadrul în
care se desfăşoară actul medical. Poate fi
considerată ca o relaţie: socială,
psihologică, culturală. Orice medic trebuie
nu doar să aibă cunoştinţe practice despre
starea medicală a pacientului, dar şi să fie
familiarizat asupra psihologiei individuale
a pacientului.
Co m u n i ca r e a în r e la ţ ia m ed i c – p a ci e n t
e st e f o a r te i m p o r ta n t ă în p r a c ti c a
m e d ic a lă . Mo ti ve e tic e , m or al e ,
p r o f e s io n a le , o b lig ă m e d ic u l s ă o f er e
p ac i e n tu lu i in f o r m a ţii r e le v a nt e a s u p r a
b o li i l o r. Co m u n i ca r e a în r e la t ia m ed i c
– p a c ie n t în se a m n ă a r a s p u n d e pr o m p t,
o n e st şi în ţe l eg er e l a d if e r ite n e v oi ş i
c e r e r i f a ţ ă d e a c t ul m e d i c al , c a r e v a
t r e b u i în so ţit î n to td e a u n a d e c on ş tiin ţ ă
e ti c ă ; v i aţ a a p a r e c a v a lo a r e a c e a m ai
r id ic a tă a lu m ii m a te r ia le , ia r s ă n ă t at e a
r ep r e z in tă b u nu l s u p r em a l o m u lu i , e a
nu are preţ. 
  Comunicarea terapeutică trebuie văzută
ca o interacţiune dintre medic şi
pacient, în cursul căreia medicul se
focalizează pe nevoia pacientului de a
promova un schimb eficient de
informaţii cu medicul. Comunicarea cu
pacientul trebuie să fie concordanţă cu
starea lui actuală, cu posibilităţile lui
de înţelegere şi asociată cu elemente de
sprijin pentru a influenţa pozitiv
evoluţia bolii sale. Componenţele
esenţiale ale comunicării terapeutice
sunt: confidenţialitatea, caracterul
privat, respectul pentru limite,
dezvăluirea de sine, atingerea,
ascultarea activă, utilizarea abilităţilor
de observare .
 Î n c o n c lu z i e, c o m un i c ar e a c o n te a z ă .
C o m un i c a r e a f a ci li te a z ă r e a li z a r e a
u n e i r e la ţi i d e în c r ed e r e m e d ic -
p a c i en t , a u n e i a d e v ăr a te a lia n ţe c u
s c o p u l îm b u n ă t ăţ ir i i ca l ită ţi i v ie ţi i ş i
a s tă r i i de să n ă ta te a p a c ie n t ul u i, ş i ,
d e c e n u , a c r e şte r ii p r e s ti g iu lu i
m e d ic u l ui . Re la ţi a m ed i c – pa c i e nt s e
b a z e a z ă p e o c o m u n ic a r e a d e v ă r a tă ,
a u te n ti c ă. Co m u n ic a r e a a u te n tic ă
im p l ic ă o a sc u lta r e în c a r e eş t i a te n t
l a c u v in te le , v a l or il e ş i lu m e a
in t er io a r ă a c e lu i la lt .