Sunteți pe pagina 1din 3

Studiu individual:

Modele ale relației sociolog-societate.


Intre oameni se stabilesc legaturi din care pot observa pe alti semeni si
devin constienti de prezenta lor intr-un anumit spatiu. In acest fel, indivizii
capata constiinta existentei altor oameni si observa trasaturile lor. In
comparatie cu lumea animala, fiinta umana intra in relatie cu ceilalti oameni
din nevoia intrinseca de celalalt. Cunoasterea altei persoane indrituieste
actiunea asupra propriului comportament din cauza observarii unor
caracteristici comune sau diferite. De altfel scrutarea unei persoane este
realizata din punct de vedere al trebuintelor celui care observa. De exemplu,
un om de afaceri cauta sa intre in legatura cu un alt om de afaceri preocupat
de aceleasi probleme, dar el procedeaza astfel, in mod constient sau nu, din
unghiul nevoii sale. In acelasi fel, el actioneaza si in legaturile cu alte
persoane. Asadar, oamenii intra in contact unii cu altii dintr-o necesitate.

Relatiile sociale reprezinta elementul durabil al legaturilor sociale, care


uneste oamenii in grupuri. Nu poate exista un grup durabil, orgnizat si sudat
interior, fara interactiuni reciproce si fara relatii sociale. Relatia sociala nu
inseamna o dependenta a partenerilor, aceasta este numai unul dintre
elementele relatiei. Relatia sociala este un sistem de legaturi ce cuprinde doi
parteneri ( indivizi sau grupuri), un contact, atitudini, interese si situatii, un
sistem de drepturi si obligatii pe care partenerii trebuie sa le realizeze. Relatia
sociala inseamna mai mult decat legaturi de dependenta. In acest sens se
impune diferenta intre relatii interpersonale si relatii sociale. Relatiile
interpersonale sunt relatii stabilite intre persoane, ce decurg din necesitatile
umane. Relatiile sociale sunt raporturi intre unitati sociale (grupuri, institutii,
colectivitati).

2. Institutii sociale

Un grup social este alcatuit din indivizi care interactioneaza unii cu altii
conform unor modele culturale – norme, valori, credinte si simboluri – care
determina un anumit comportament. Societatea a creat structuri stabile care
sa conserve si sa dezvolte scopuri fundamentale ale grupurilor si indivizilor.
Acestea sunt institutiile care , spre deosebire de grupuri, se disting prin
stabilitate si raspund unor nevoi vitale societatii. Termenul de institutie vine
din latinescul instituere, care inseamna a ridica, a intemeia, a aseza,
iar institutio este asezamant, intemeiere,infiintare.

Fiecare institutie este un tip de organizare a unui domeniu al socialului


ca mod de rezolvare a problemelor si scopurilor esentiale acestuia.

Exista mai multe acceptiuni despre institutiile sociale:


grupurile de persoane solicitate sa rezolve probleme importante pentru
intreaga colectivitate, si, astfel, ele indeplinesc functii publice (primarie,
prefectura, minister, etc.);

forma organizatorica a unui ansamblu de actiuni exercitate de membrii


ai grupului in numele grupului;

ansamblul de tehnici si mijloace de actiune ce permit unor membrii ai


grupului sa exercite functii publice, avand drept scop satisfacerea nevoilor
reglementate actiunilor intregului grup;

rolurile sociale ale unor membrii deosebit de importanta pentru


intreaga viata a grupului,

anume rolul social al primarului, al membrilor consiliului local, al


functionarilor. Din enumerarea acceptiunilor institutiilor reiese rolul jucat de
structuri si rolul jucat de persoane.

Institutiile sunt ansambluri de mecanisme in care membrii alesi sau


desemnati ai grupurilor sunt investitii in indeplinirea functiilor stabilite
public, dar cu caracter impersonal, in satisfacerea trebuintelor individuale si
de grup, pentru stabilirea comportamentelor membrilor grupului prin reguli
de influentare si control social. Rezulta ca in acest mod comportamentele
individuale institutionalizate sanctionate explicit si eficient de catre
autoritatea desemnata de grup . Graitoare sunt pentru aceasta situatie familia
si rudenia, care reglementeaza si influenteaza comportamentele sexuale, de
procreere, de socializare a copiilor, comportamente legate de rituri, ceremonii
si credinte religioase.

Pentru ca in orice societate exista o varietate de institutii, ele se clasifica


dupa anumite criterii. Astfel, criteriul modului de constituire diferentiaza
institutiile in institutii formale (primarie, prefectura, guvern) si nonformale
sau neoficiale, adica primele sunt organizate dupa norme generale respectate
de catre toti membrii societatii fie ca sunt, fie ca nu sunt de acord cu ele, iar al
doilea tip functioneaza in temeiul regulilor stabilite de catre toti componentii.

O alta clasificare a institutiilor se face dupa continutul si caracterul


functiilor indeplinite:

institutii economice din care fac parte toate unitatile ce se ocupa cu


protectia bunurilor, de efectuarea prestatiilor de serviciu, de reglementarea
circulatiei banilor, de organizarea si diviziunea muncii, de circulatia
bunirilor;
institutiile politice sau cele implicate in actele de cucerire, exercitare si
mentinere a puterii (guvern, parlament, consilii judetene, etc.);

institutii educative, preocupate de socializarea si educarea tinerei


generatii, de dezvoltarea unor modele de educatie;

institutii culturale, axate pe transmiterea si dezvoltarea mostenirii


culturale, pe sustinerea activitatii creatoare, pe conservarea patrimoniului
cultural, pe educarea estetica a publicului;

institutii sociale care functioneaza in scopul ajutorarii unor persoane in


dificultate sau pentru organizarea de activitati cu anumite categorii de
populatie. Institutiile filantropice, asociatiile, fundatiile, societatile sunt
exemple de institutii sociale;

institutii religioase, care organizeaza raporturile omului cu divinitatea,


cu ceilalti credinciosi si cu erarhii bisericii

Fiecare institutie care poate sa aiba mai multe functii, iar mai multe
institutii pot indeplini aceeasi functie. Institutiile au principii si reguli proprii,
valori, norme si sanctiuni specifice, dispun de mijloace materiale si de tehnici
de realizare a functiilor lor.

Instiutiile reprezinta sisteme de baza ale coeziunii cu caracter durabil


exprimat intr-o organizare sociala.

Realizat de Nica Vitalina


Grupa 9.

S-ar putea să vă placă și