Anul LXVIII Arad 17 Decemvrie 1944
51
BISERICA şi ŞCOALA
REVISTA OFICIALA A EPISCOPIEI ARADULUI
R e d a c ţ i a 91 Administraţia A P A R E D U M I N E C A
A R A D , S T R . E M I N E S C U 18 Redactor: Pr. l l a r i o n V .
MÂNTUIREA PRIN POCĂINŢĂ
— Gânduri şi datorii în apropierea Naşterd Domnului —
In r a p o r t cu a l t e religii şi c o n c e p ţ i i ' d e v i a ţ ă ,
creştinismul se a r a t ă străbătut de un nestăvilit elan
d e v i a ţ ă , e s t e o religie v i e . Viaţa,* a c t i v i t a t e a , d i n a ­
m i s m u l s u n t n o t e c a r a c t e r i s t i c e ale c r e ş t i n i s m u l u i ,
t o a t e , a p l i c a t e în l u p t a p e n t r u î n d e p l i n i r e a u n u i ^ ţ e l
etern : biruinţa totală a binelui asupra răului, instaura­
r e a î m p ă r ă ţ i e i lui D u m n e z e u „ p r e c u m în cer a ş a şi
pre pământ".
P e n t r u fiecare individ, p e n t r u fiecare g e n e r a ţ i e
d e creştini, c r e d i n ţ a în Iisus H r i s t o s e s t e u n i n d e m n
la l u p t ă p e n t r u a d o b â n d i m â n t u i r e a .
M â n t u i r e a , a d i c ă î m p ă c a r e a î n t r e D u m n e z e u şi
o m şi t r ă i r e a în c o m u n i u n e , e s t e ţelul final la r e a ­
l i z a r e a c ă r u i a t i n d t o a t e silinţele c r e ş t i n i s m u l u i . S t r ă ­
d u i n ţ e l e c ă t r e m â n t u i r e s e d e s v o l t ă în istorie. C r e ş ­
tinismul nu este altceva decât desfăşurarea operei
d e m â n t u i r e în l u m e , d e s f ă ş u r a r e c e n u c u n o a ş t e în­
c e t a r e , e s t e m e r e u v i e p â n ă la sfârşitul v e a c u r i l o r .
F i r e a o m e n e a s c ă , n a t u r a î n t r e a g ă , e s t e în a ş a
fel î n t o c m i t ă , c ă a r e în s i n e o n e p o t o l i t ă s e t e , c e r e
c a zi d e zi, m o m e n t d e m o m e n t , o p e r a d e m â n t u i r e
s ă s e s ă v â r ş e a s c ă a s u p r a ei. A c e a s t ă a c ţ i u n e n u în­
c e t e a z ă n i c i o d a t ă , c o n t i n u ă v e ş n i c , n e v ă z u t prin Iisus
H r i s t o s M â n t u i t o r u l şi v ă z u t prin B i s e r i c ă .
. Prin î n t r u p a r e a şi jertfa u n i v e r s a l ă a Fiului lui
D u m n e z e u , s'ar p u t e a s p u n e , s'a m â n t u i t î n t r e a g a
o m e n i r e , din t o a t e t i m p u r i l e , d e c e s ă m a i fie n e c e ­
s a r ă şi în zilele n o a s t r e l u p t a şi s t r ă d a n i a p e n t r u
••mântuire ?...
Iisus H r i s t o s prin jertfa Sa, a d u s ă p e n t r u m â n ­
uire a t u t u r o r , d e t o t d e a u n a , a înfrânt o d a t ă p e n t r u
veşnicie puterea vrăjmaşului, a sfărâmat lanţurile ce
ţ i n e a u c r e a t u r a în r o b i e , dar, prin a c e a s t a , n ' a silit
p e n i m e n i să-şi s c u t u r e l a n ţ u r i l e r u p t e , n ' a o b l i g a t
p e n i m e n i să-şi p ă r ă s e a s c ă s t a r e a d e r o b , s ă profite
d e h a r şi l i b e r t a t e . O m u l u i i-s'a d a t l i b e r t a t e a , o a r e
şi a c u m , d e a s e folosi d e jertfa lui Iisus şi a-se m â n ­
t u i s a u d e a ' n u o l u a în s e a m ă şi a r ă m â n e d e p a r t e
de Dumnezeu.
V o i n ţ a d e m â n t u i r e , d e a fi p ă r t a ş i binefaceri­
Nr.
A B O N A M E N T E ;
Felea Pentru l an 3 o o L e i ; 6 luni l60 Lei
lor jertfei î n d e a m n ă şi d e t e r m i n ă la f a p t e , la î n d e ­
p ă r t a r e a j u g u l u i şi a lanţurilor s f ă r â m a t e , l a l u p t ă
c o n t r a r ă u l u i din n o i şi din l u m e .
înainte de întrupare, biruinţa omului asupra,
răului e r a imposibilă. I i s u s a a d u s p o s i b i l i t a t e a iz­
b â n z i i , a d a t c h e z ă ş i a triumfului. L u p t a e s t e g r e a ,
d e p ă ş e ş t e p u t e r i l e o m u l u i n a t u r a l , d a r nu c o v â r ş e ş t e
forţele o m u l u i d u h o v n i c e s c , c a r e c u ajutorul h a r u l u i
divin, r e v ă r s a t p e s t e p u t e r i l e s a l e proprii, p o a t e b i ­
rui răul, s e p o a t e m â n t u i . P o s i b i l i t a t e a , c h e z ă ş i a ,
mântuirii ne-a dat-o Hristos; realizarea, împlinirea ei
r e v i n e în b u n ă p a r t e p u t e r i l o r n o a s t r e proprii, e s t e
t o t a l c o n d i ţ i o n a t ă d e c o n l u c r a r e a cu h a r u l .
L u p t â n d î m p o t r i v a răului, n e a p r o p i e m d e D u m ­
n e z e u , a j u n g e m în c o m u n i u n e cu El, n e m â n t u i m p ă ­
şind p e p u n t e a a r u n c a t ă n o u ă prin jertfa lui Iisus
Hristos. Lupta pentru mântuire este sensul vieţuirii
n o a s t r e şi prin a c e a s t a n e c e s a r ă .
. A s u p r a mijloacelor mântuirii ştiinţele teologice
c r e ş t i n e nu c a d d e a c o r d . Unii c r e d a ii d e a b s o l u t ă
t r e b u i n ţ ă , n u m a i î n d r e p t a r e a m o r a l ă a o m u l u i ; alţii
s p u n că-i d e a j u n s n u m a i s a t i s f a c e r e a d e m n i t ă ţ i i d i ­
v i n e jignite, î m p l i n i r e a d r e p t ă ţ i i Iui D u m n e z e u .
Aceste două păreri sunt adevărate dar incom­
p l e t e , fiecare d i n t r e ele c u p r i n d e u n a s p e c t — d a r
n u m a i u n u l — al acţiunii d e m â n t u i r e ; p r i m a a r e în
v e d e r e n u m a i împăcarea omului cu D u m n e z e u , cea
d e a d o u a n u m a i î m p ă c a r e a lui D u m n e z e u cu o m u l .
A d e v ă r u l î n t r e g s t ă în î n c h e g a r e a a m b e l o r m o m e n t e
într'o a c ţ i u n e u n i c ă prin c a r e s ă s e î m p a c e şi D u m ­
n e z e u c u o m u l şi o m u l cu D u m n e z e u , r e a l i z â n d prin
a c e a s t a în chip d e s ă v â r ş i t m â n t u i r e a .
Mântuirea cere contribuţia liberă a omului, să
v r e a să se ap%pie de Dumnezeu, să părăsească lu­
m e a , răul, s ă t r e a c ă p r i n t r ' o t r a n s f o r m a r e , înoire a
fiinţei, s ă t r ă i a s c ă u n a d â n c p r o c e s sufletesc, să s e
pocăiască.
Irică din m o m e n t u l c ă d e r i i în p ă c a t o m u l a fost
solicitat d e c ă t r e D u m n e z e u la m â n t u i r e . Sfintele
Scripturi m ă r t u r i s i n d a c e a s t a n e î n d i c ă în a c e l a ş i t i m p
pocăinţa, drept mijloc pentru mântuire, ca o acţiune
ce face posibilă, în sine, atât împăcarea lui Dum­
nezeu cu omul, cât şi împăcarea omului cu Dumne­
zeu. Cuvântul lui Dumnezeu către protopărinţi, în
rai, după călcarea poruncii, cuprinde un indemn la
căinţă, spre lepădarea de păcat pentru a obţine ier­
tarea, dar acest indemn nu-i înţeles, primii oameni
nu vor să se căiască, ci se justifică, dând vina fie­
care pe altul, atribuindu-o, aproape, Creatorului. Bles­
temul şi pedeapsa urmează numai dupăce păcătoşii
au lăsat să treacă momentul, ocazia pocăinţei. Pro­
feţii, bărbaţi luminaţi şi cunoscători ai voinţei divine
nu încetează a arată poporului evreu că Dumnezeu
nu vrea dela el jertfe şi rituri, ci duh umilit, inimă
înfrântă şi smerită, întoarcere, lepădare de păcat,
pocăinţă ca singur mijloc pentru indreptare.
„Lepădaţi dela voi toate păcatele voastre cu
care aţi greşit şi vă faceţi o inimă nouă şi un duh
nou. De ce să muriţi voi casa lui Israil ? Căci eu nu
voiesc moartea celui ce moare..., întoarceţi-vă deci
şi trăiţi".
„Precum este adevărat că eu sunt viu, tot aşa-i
de adevărat că eu nu voiesc moartea păcătosului ci
ca păcătosul să se întoarcă şi să fie viu". Aceasta
o cere Dumnezeu, fiilor lui Israil, prin gura profetu­
lui Iezechil.
Ioan Botezătorul, puntea de legătură dintre Ve­
chea şi Noua Lege, nu conteneşte cu chemarea oa­
menilor, la pocăinţă.
Iisus Hristos, a venit în lume să cheme păcă­
toşi la pocăinţă. Mântuitorul şi Apostolii, prin cuvânt
şi faptă, stau în faţa noroadelor, un cald indemn spre
pocăinţă.
Pildele lui Iisus, cele mai atrăgătoare prin fru­
museţea şi dramatismul lor, sunt o chemare plină de
dragoste adresată omului păcătos de a se întoarce,
de a se împăca, prin pocăinţă cu Dumnezeu. Pilda
Fiului risipitor este un elocvent exemplu despre
aceasta.
întreagă, Sfânta Scriptură, este o chemare, gla­
sul lui Dumnezeu, adresat oamenilor să se întoarcă,
să se lapede de păcat, să se pocăiască. Sfânta Scrip­
tură — cuvântul lui Dumnezeu — arată mijlocul,
drumul mântuirii — pocăinţa — ; dragostea lui Dum­
nezeu solicită dragostea oamenilor.
Intre Dumnezeu şi oameni stă păcatul. Păcatul
face pe om surd la chemarea divină, împiedecă în­
toarcerea, îndeamnă pe om să nu primească dragos­
tea oferită, să refuze dragostea solicitată.
Pocăinţa înfrânge păcatul, înlătură obstacolul
dintre chemare şi întoarcere, dintre dragostea" divină
şi dragostea oamenilor, rodeşte unifea, comuniunea
dintre Dumnezeu şi om, mântueşte.
Cum realizează pocăinţa împăcarea dintre Dum­
nezeu şi om, dintre om şi Dumnezeu ?
«Dumnezeu este d r a g o s t e ' , ne învaţă apostolul
Ioan, cu Dumnezeu — dragostea - numai prin dra­
goste ne putem împăca, prin dragoste putem comu­
nica. Dumnezeu cere dragoste, ne spune fiecare pa­
gină a Sfintei Scripturi, dreptatea şi satisfacerea dreptăţii
impun ca dragostei lui Dumnezeu să i-se răspundă
tot cu dragoste.
Prin pocăinţă omul se leapădă de propria sa
fiinţă, roaba păcatului, se desparte şi se leapădă de
păcat, de iubirea nedreaptă a creaturilor, ureşte pă­
catul şi se întoarce către Binele său suprem, către
Dumnezeu. Lui îi închină toată fiinţa sa renăscută,
reînoită, către Dumnezeu îşi îndreaptă toată dragostea
sa. Omul pocăit iubeşte numai pe Dumnezeu, pe
nimeni altul, răspunde dragostei cu dragoste. Prin
dragoste — motivul şi dinamismul pocăinţei — Dum­
nezeu se împacă cu omul, iar omul, prin lepădarea
de păcat, prin întoarcerea către bine, se împacă cu
Dumnezeu.
Pocăinţa impune creştinului o anumită ati­
tudine în viaţă, atitudine din care isvoreşte liniştea
şi fericirea, atitudinea faţă de suferinţă. Păcatul aduce
suferinţa. In pocăinţă, omul primeşte cu răbdare şi
de bună voie suferinţa privindu-o ca o meritată pe­
deapsă, prin care dă satisfacţie dreptăţii divine, jignită
prin păcat, ca un foc curăţitor, o răscumpărare din
păcat. Aceasta concepţie provoacă o stare sufletească
de detaşare, de rupere de lume, de lepădare de pă­
cat, de reîntoarcere către Dumnezeu, duce la împă­
carea omului cu Dumnezeu, realizând al doilea as­
pect al mântuirii.
In felul acesta pocăinţa „este o jertfă deplină a
omului suficientă pentru satisfacerea dreptăţii lui
Dumnezeu, pentru milostivirea dreptei mânii dumne­
zeieşti. Ea îl face milostiv pe Dumnezeu pentru ca
să ridice pedeapsa pentru păcat. Ca exprimare evi­
dentă a unei asemenea pocăinţi, plăcută lui Dumne­
zeu, este suportarea benevolă a suferinţelor, ca o ho­
tărâre dreaptă dumnezeiască pentru păcate" (P. Svetlov).
Drumul pocăinţei conţine trei m o m e n t e : recu­
noaşterea şi mărturisirea păcatului împreunată cu
părerea de rău, cu căinţă pentru p ă c a t ; dorinţa de
a se lepăda de păcat şi hotărârea de a nu mai pă­
cătui legată de al treilea m o m e n t ; convingerea despre
posibilitatea eliberării de rău şi nădejdea că mila lui
Dumnezeu va aduce iertarea.
Pocăinţa reprezintă biruinţa, triumful în lupta cu
păcatul, cu răul din noi şi din lume. Pentru a o rea­
liza se cere strădanie, trudă care angrenează toate
forţele sufletului omenesc: minte, inimă, vojnţă. Mintea .
ne arată urâciunea păcatului, dând noţiunea adevărată
de bine; inima ne împinge către acest bine, ne ata­
şează de el şi ne face să-1 iubim mai presus decât
toate în nădejdea că-1 von- putea obţine pentru noi;
voinţa aduce aportul stăruinţei şi al acţiunii in ve­
derea împlinirii binelui.
Omul, singur ca pat arii > > ) • ' . n'a p
 rfc. Bl — 1? D e c e m v r i e 1&44 BISERICA §1 ŞCOALA
în î n t r e g i m e şi a d e v ă r a t a c e s t p r o c e s sufletesc. A
v e n i t h a r u l d i v i n şi s'.a r e v ă r s a t p e s t e c a p a c i t ă ţ i l e
omului rodind a d e v ă r a t a pocăinţă, mântuirea.
H a r u l s e p o g o a r ă m a i a l e s în Sfintele T a i n e .
A d e v ă r a t a p o c ă i n ţ ă , b i r u i n ţ a a s u p r a răului s e t r ă i e ş t e In
si. T a i n ă a p o c ă i n ţ e i c a r e a d u c e i e r t a r e a p ă c a t e l o r , r e d o ­
bândirea graţiei, î m p ă c a r e a cu D u m n e z e u , pregătind su­
fletul p e n t r u c e a m a i s u b l i m ă d i n t r e t o a t e t a i n e l e : Sf.
Taină a Cuminecăturii, în care, tainic, se realizează
u n i r e a o m u l u i cu D u m n e z e u .
N u l u p t ă m singuri. In şi p r i n B i s e r i c ă H r i s t o s
e s t e p u r u r e a l â n g ă noi, h a r u l d i v i n n e a j u t ă .
Lupta noastră este o luptă spirituală. Pentru a
birui sforţările n o a s t r e t r e b u i e s ă s e d e s f ă ş o a r e în-
t r ' u n m e d i u spiritual, î n t r ' u n c l i m a t d u h o v n i c e s c . Bi­
s e r i c a oferă c r e ş t i n u l u i u n d e s ă v â r ş i t m e d i u s p i r i t u a l ;
e a a r e forţa d e a reînoi p u t e r i l e s p i r i t u a l e . D a c ă n u
folosim ajutorul d u h o v n i c e s c al Bisericii p i e r d e m l u p ­
ta, nu n e m â n t u i m .
P e n t r u zilele n o a s t r e , zile t r i s t e d e s b u c i u m şi
d u r e r e , c o n c e p ţ i a c r e ş t i n ă , mijlocită prin p o c ă i n ţ ă , c ă
s u f e r i n ţ e l e s u n t d r e p t e u r m ă r i a l e p ă c a t e l o r , c ă în
suferinţă sufletul r e n a ş t e c u r ă ţ i n d u - s e d e p ă c a t şi s e ,
î n t o a r c e c ă t r e D u m n e z e u , e s t e i z v o r d e p u t e r e şi d e
m â n g â i e r e . T r ă i m v r e m u r i şi e v e n i m e n t e c a r e î n d e a ­
m n ă la î n t o a r c e r e c ă t r e D u m n e z e u . î m p ă c a r e a c u
Divinitatea este o necesitate adânc simţită.
Biserica a ş t e a p t ă şi p r i m e ş t e c u m u l t d r a g l a
s â n u l s ă u c â t m a i m u l t e suflete p e n t r u a le d a a l i n a r e
şi î n t ă r i r e .
G l a s u l lui D u m n e z e u c h e a m ă a z i c u m a i m u l t ă
c ă l d u r ă p e o m u l nefericit la S i n e . D u m n e z e u n e c e r e
d r a g o s t e , n e î n d e a m n ă la p o c ă i n ţ ă .
T o a t ă t r u d a s'o d e p u n e m s ă a u z i m şi s ă a s c u l ­
t ă m noi, s ă f a c e m a u z i t şi a s c u l t a t g l a s u l lui D u m ­
n e z e u în l u m e , d e c â t m a i m u l ţ i , d e toţi o a m e n i i ,
căci t o ţ i s u n t e m p ă c ă t o ş i , t o ţ i suferim, t o ţ i a v e m n e ­
v o i e d e mântuire'.
T o ţ i creştinii, v â r s t n i c i şi tineri, b o g a ţ i şi s ă r a c i ,
î n v ă ţ a ţ i şi n e î n v ă ţ a ţ i t r e b u i e s ă n e a p r o p i e m d e
D u m n e z e u , s ă d o r i m m â n t u i r e a . Să c ă u t ă m m â n t u i r e a
a c o l o u n d e o p u t e m g ă s i , în B i s e r i c ă , prin Sfintele
T a i n e a P o c ă i n ţ e i şi a C u m i n e c ă t u r e i .
A c u m s u n t e m în p o s t , în p o s t u l N a ş t e r i i D o m ­
nului, şi n e p r e g ă t i m p e n t r u a trăi c u m s e c u v i n e
p r a z n i c u l î m p ă c ă r i i cu D u m n e z e u , s ă r b ă t o a r e a p ă c i i
î n t r e c e r şi p ă m â n t , a păcii î n t r e o a m e n i .
P o s t u l e s t e o a r m ă a Bisericii, o c o n c e n t r a r e d e
forţe la o b i e c t i v u l e t e r n : m â n t u i r e a . P o s t u l r e a l i z e a z ă
un m a x i m u m de încordare, de dinamism, de activi­
t a t e c r e ş t i n ă în c a r e s e î m p l e t e s c : înfrânarea- — c u ­
r ă ţ e n i a t r u p u l u i şi a sufletului — r u g ă c i u n e a , s m e ­
r e n i a şi f a p t a b u n ă .
P o s t u l întărit cu p u t e r i l e Sfintelor T a i n e — P o ­
c ă i n ţ a : c u r ă ţ i r e şi î m p ă c a r e — C u m i n e c ă t u r a - i z v o r
d e v i a ţ ă v e ş n i c ă — oferă cel m a i prielnic c l i m a t —
Pag. 403
m e d i u l s p i r i t u a l prin e x c e l e n ţ ă — în care o m u l tră­
i e ş t e în c o m u n i u n e cu D u m n e z e u , s e p o c ă e ş t e , s e
împacă, se mântue.
C a l e a p o c ă i n ţ e i e s t e d r u m u l cel m a i scurt p e n ­
tru a a j u n g e la m â n t u i r e , la D u m n e z e u . T i m p u l p o s ­
t u l u i e s t e cel m a i prielnic p o c ă i n ţ e i şi pregătirii p e n ­
tru s ă r b ă t o r i .
Pref. I. A g « u
Jugul lui Hristos
V i a ţ a o m e n e a s c ă e s t e a s e m e n e a u n u i car, l a
c a r e o a m e n i i s e î n h a m ă şi s e t r u d e s c s ă o facă c â t
m a i u ş o a r ă şi m a i p l ă c u t ă . J u g u l ei d e v i n e c u atât
m a i g r e u , c u c â t îl p u r t ă m fără ajutorul Iui D u m n e ­
z e u . D e a c e e a zice M â n t u i t o r u l : „ L u a ţ i j u g u l m e u
p e s t e v o i şi v ă î n v ă ţ a ţ i d e l a Mine... c ă j u g u l m e u
e s t e b u n şi s a r c i n a m e a u ş o a r ă " (Mt. XI, 2 9 — 3 0 ) .
Iar cei c e se înjugă c u H r i s t o s , t o a t e le p o t c â t e l e
v o e s c , c ă c i El îi î n t ă r e ş t e (Filip. 4, 13).
I a t ă p e n t r u c e , c u c â t d r u m u l v i e ţ i i d e v i n e mai
greoi, c u m e cel d e azi î n d e o s e b i , c u a t â t o m e n i r e a
a r e n e v o i e d e ajutorul lui H r i s t o s . „Iar c â ţ i l-au pri­
m i t p r e d â n s u l , le-a d a t lor p u t e r e c a s ă s e facă fii
a i lui D u m n e z e u , celor c e c r e d întru n u m e l e lui"
(In. 1, 12). „ T o a t ă grija v o a s t i ă a r u n c â n d spre d â n ­
sul, c ă a c e l a s e grijeşte p e n t r u v o i " , s p u n e sf. a p .
P e t r u . D a c ă M â n t u i t o r u l a r fi ş t i u t c ă j u g u l s ă u e
p r e a g r e u d e p u r t a t , n u l'ar fi d a t , c ă c i El a v e n i t
n u s ă n e î n g r e u n e z e v i a ţ a , ci s ă n e - o u ş u r e z e . Creş­
t i n i s m u l n u c e r e s t i n g e r e a vieţii, ci s u r p l u s u l de v i a ţ ă
s p i r i t u a l ă prin sacrificiu. „ C â n d ai p e I i s u s c u tine
eşti fericit şi în p u s t i e , iar c â n d nu-1 ai, p o ţ i fi pro­
fund nefericit, chiar în cel m a i civilizat centru al
lumii" (Al. Lascarov Moldovanu).
Cu a d e v ă r a t v i a ţ a e s t e o l u p t ă , d a r o luptă nu
p e n t r u c â ş t i g a r e a celor m a t e r i a l e şi t r e c ă t o a r e , ci
p e n t r u c e l e s p i r i t u a l e şi v e ş n i c e . A r m e l e lui Hristos
n u s u n t m a t e r i a l e , ci s p i r i t u a l e . El î n s u ş i în lupta
p e n t r u c â ş t i g a r e a sufletelor o m e n e ş t i , n u a făcut u z
d e a r m e m a t e r i a l e şi u c i g ă t o a r e , ci d e a r m e spirituale
şi d i v i n e . In loc d e u r ă a c e r u t i u b i r e , î n loc d e răz­
b u n a r e , i e r t a r e şi în loc d e r o b i e , l i b e r t a t e şi drep­
t a t e . Cu a c e s t e a r m e a biruit şi t o t ele v o r rămâne
d e a p u r u r i c h e z ă ş i a u n e i p ă c i şi fraternităţi o m e n e ş t i
d u r a b i l e şi n e s c h i m b a b i l e .
J u g u l lui H r i s t o s e s t e virtutea. Virtutea în creş­
tinism î n s e a m n ă : sacrificiu, lepădarea de sine, re­
n a ş t e r e l ă u n t r i c ă , s p i r i t u a l i z a r e , identificarea eului
n o s t r u c u i d e a l u l m o r a l . Virtutea cere o înmlădiere
s p r e c e v a m a i înalt, o a p r o p i e r e de binele însuşi, d e
adevăr, d e f r u m o s .
N i m i c p e pământ n u - ş i are scopul în sine, t o ­
tul e s t e făcut p e n t r u s c o p u r i mai î n a l t e ; însuşi omul
e p e p ă m â n t n u m a i p e n t r u a preamări p e D u m n e z e u
şi a s e pregăti pentru v e ş n i c i e . Cel care ne-a des-
 Pag. 4 0 4 BISERICA Şi ŞCOALA Nr. 51 — 17 Decemvrie 1044

chis calea şi ne-a lăsat mijloacele necesare pentru

înălţarea spre împărăţia lui Dumnezeu, a îost Mân­ „Impărăii-va Domnul în veac'
tuitorul Hristos. El s'a făcut călăuza noastră prin
Ne întrebăm dacă mai este timp de gândit, dacă
viaţa şi exemplul Său, şi prin învăţătura sa divină.
nu e prea târziu a plănui pe calea scrisului scoate­
Pentru aceasta, numele Său a devenit mai presus
rea la lumină a unui adevăr creştin, cântat de repe­
decât tot n u m e l e ; frumuseţea desăvârşirii divine,
tate ori în sfintele biserici.
mila cea nemărginită; dragostea cea negrăită; zidi­
Domnul va împăraţi în veac. Slăbiciunea firii
rea celor de s u s ; răscumpărătorul celor de j o s ; nă­
noastre va trece; peste convingerile şi părerile vre­
dejdea cea dela moarte şi viaţa cea după moarte.
melnice rămâne sămânţa veşniciei. O avem în noi,
„Eu sunt calea, adevărul şi viaţa", zice Mân­ „eternitatea locuieşte în voi, căci în ea este credinţă".
tuitorul. „Cela ce crede întru Mine, are viaţă veşnică". Drumul credinţa este drumul trăirii în lisus Hristos.
Adevărata înţelepciune omenească nu stă în Şi Doamne, câte poticniri nu sunt în drumul vieţii!
aceea, ca să descopere toate tainele vieţii, a cerului Când vrei să mergi mai liniştit, atunci încercări şi
şi a pământului, ci în aceea de a descoperi scopul ispite îţi topesc elanul sau te doboară. Abia atunci
vieţii omeneşti, de a descoperi voia lui Dumnezeu Domnul se înalţă pe raza veşniciei. Ţi-a părut că
şi a o urma. ajunge mărturisirea de credinţă. Nai ştiut că dela
Lepădarea de sine şi de tot ce e păcătos şi credinţă este departe până la iubire, dela iubirea, care
trecător cere Mântuitorul. „Nu iubiţi lumea — spune începe, la iubirea ajunsă la desăvârşire, totaşa de
sf. ap. Ioan — căci lumea trece şi pofta ei, iar departe.
cel ce face voia lui Dumnezeu petrece în veac" Convingerea devine puternică şi lucrează într'un
(I In. 2, 17). anumit fel asupra gândirii, asupra voinţii libere şi a-
„Lumea făgădueşte puţin; ceeace făgădueşte supra faptelor de fiecare zi. Incopcierea repetată a
însă, este vremelnic şi degrab trecător; cu toate faptelor este baza existenţii. împărat slăvit e Dom­
acestea oamenii îi slujesc ca nişte robi". nul, trăirea ne este în imperiul Lui, superior şi veş­
„Eu — spune Mântuitorul — posed şi făgă- nic. Există o viaţă pe pământ, demnă de om şi demnă
duesc bunătăţi înalte şi veşnice, însă inima murito­ de Dumnezeu, creiatâ de lisus Hristos. Nu este de
rilor rămân rece faţă de ele... Ei însă adesea se în­ ajuns s'o propovăduim, trebuie trăită. Să simţi puri­
şeală în speranţele lor, pe când făgăduinţele Mele ficarea trupului prin dilatarea inimii.
sunt nemincinoase pentru cei ce-şi pun nădejdea în Pentru acest drum, azi să nu uităm că trebuie
Mine". „Ce am făgăduit am să dau, ce am spus voiu să avem în faţa noastră poporul. Poporul aşa cum
împlini dacă cineva îmi va rămâne credincios până este, sâ-l iubim, după exemplul Domnului lisus. Ne-am
Ia moarte" (Toma de Kempis). luat un jug pe care vremile l-au transformat în ne­
Omul e liber să se poarte cum îi place, să norocire: să fim ai poporului.
creadă sau să nu creadă, să vină la Biserică sau să lisus Hristos n'a avut decât această cauză de
nu vină- El poate să se abată şi în dreapta şi în nenorocire: a fost popular. Avea Domnul un drum
stânga şi să se învârtească în toate părţile. El sin­ de înălţare. Dacă ar fi lăsat la o parte din acest
gur îşi croieşte drumul vieţii, dar fericirea călătoriei drum, poporul, ar fi rămas necontestat până azi np
lui va îi numai atunci sigură şi plină de progres tronul Său. Nimeni nu ar fi deschis Evanghelia de­
dacă această cale coincide cu calea voii lui Dumnezeu. cât pentru a-L preamări şi nu i-ar pronunţa numele
Calea vieţii creştine e calea lui Hristos. Calea decât pentru a-L lăuda. Până şi minunile i s'ar so­
Creştinului, e calea crucii. Calea mântuirii, e calea coti drept fapte de ajutorare, pline de iubire.
Bisericii. Dar nu mai avem pe Moise, care în fulgere şi
Şi fiindcă omenirea de azi a luat u n alt jugx
tunete primeşte legea în faţa unui popor îngrozit;
decât cel dat nouă de Mântuitorul Hristos, ajungând nu mai este Ilie, care face din bolta cerească o căl­
în această vale a plângerii şi a suferinţii, glasul sal­ dare, sau care coboară focul pentru a omorî pe cei
vator al Mântuitorului răsună şi îi s p u n e : „Nu vă necredincioşi; este o mână care atinge ochi. orbilor
înjugaţi întru ^ l t jug... ci luaţi jugul Meu peste voi, pentru a le da vederea, care vindecă ciungii şi ologii,
că jugul meu este bun şi sarcina mea uşoară". care scoală din morţi un fiu pentru a-l reda mamei,
P r « o t M a r i n Sie t e u care vindecă leproşii şi nu lasă decât o singură dată
şi atunci sub impresia morţii, ca ceriul şi pământul
prin neorânduiala lor, să-i fie mărturii.
Abonaţi şi răspândiţi „Calea Mântui­ lisus s'a manifestat ca om desăvârşit, blând şi
rii", cea mai instructivă ioaie de zidire smerit. Această atitudine nu L-a împiedecat de a face
sufletească pentru popor. Trimiteţi abo­ din persoana Lui modelul desăvârşit al celor mai iluştri
namentul pe 1945, fără nicio amânare. învăţaţi şi al celor mai mari legiuitori.
 Nr 51 — 17 Decemvrie 1944.
Biserica noastră a fost şi va rămâne
rului. Domnul va împăraţi în veac. Dreptatea,
şi credincioşia sunt virtuţi, cari abia deacum
vor începe să-şi dea roadele.
Este deajuns să cunoaştem starea
găseşte poporul, pentru a recunoaşte că trăim
zodia cuvintelor Mântuitorului: „Milă voiesc iar nu
jertfă". încadraţi în viaţa nouă nouă prin
că n'a fost trăită — privim înălţimea şi
concepţiilor de viaţă, cari ne îndreptăţesc
a munci pentru ca Domnul să rămână
sufletelor, împărat veşnic al poporului
Aceasta nu pentru binele nostru personal,
a lui izbăvire. Pentru aceasta nu e târziu
căci Domnul Iisus este cel ce face să crească
mânţa noastră.
Biserica în noul orizont social
(Fragment)
...Trebue să accentuăm că creştinismul a biruit
lumea într'o luptă a libertăţii împotriva teroarei. Nu
a îost pe lume concepţie care să îi adus mai multe
jertfe, care să fi afirmat mai neînduplecat şi mai sta­
tornic dreptul sufletului de a se decide liber, împo­
triva forţei constrângătoare. Convertirea fiecărui su­
flet s'a făcut prin trezirea lui la libertate, prin puterea
ce i s'a dat de-a lupta împotriva oricărei constrângeri
ulterioare, pentru a-şi afirma credinţa sa. Şi astăzi
lucrurile stau la fel. Nu poate fi mântuit nici un su­
flet fără actualizarea la maximum a libertăţii sale.
Nu e vorba de creştinismul călduţ, inert, moştenit,
al mulţimii. Ci de creştinismul hotărît, consecvent,
iradiator, al eroilor credinţii. Creştinul deplin trebue
să lupte împotriva mediului ca să-şi afirme şi
salveze credinţa.
Nu s'a văzut încă pe lume om mântuit, fără
să fi foSt eliberat în interiorul lui de orice constrân­
gere. Creştinismul mântuieşte pe om eliberându-1, sau
îl eliberează mântuindu-1. El nu primeşte şi nu poate
primi oameni sclavi. Sau oamenii sclavi nu-1 pot
primi pe el. Creştinismul nu are nici un interes ca
o forţă seculară să-i robească întâi pe oameni şi
apoi să-i predea lui. Deaceea e o aberaţie pentru un
preot să creadă că creştinismul are lipsă să se razi-
me pe regimuri dictatoriale pentru a se menţine-'
Preoţi cari cugetă astfel au căzut dela înţelegerea
şi dela ardoarea înaltă şi pură a misiunii spirituale,
răzimându-se slăbănog pe forţa seculară ilustrată
prin ideea „Marelui Inchizitor".
Desigur creştinismul nu aprobă anarhia socială,
când susţine atât de fervent libertatea omului. Pune
prin această margini libertăţii? Nu, ci fixează crite­
riul de care trebuie să ţină seamă libertatea, dacă
B î S E M M şi şc6ALA Pag. 405
a popo­ nu vrea să se primejduiască pe ea însăşi. In direcţie
mila spirituuală, libertatea poate să se manifeste fără mar­
înainte gini, omul poate creşte până la Dumnezeu. Nici o
piedică nu-1 opreşte. Pe plan social însă, creştinismul
în care se fixează drept normă că libertatea trebue să se au-
sub tolimiteze în manifestările ei, sau să fie limitată de
principiul de-a nu face cineva nimic din ceea ce poate
faptul aduce suprimarea libertăţi altora, sau a colectivităţi
eternitatea sociale.
a crede şi Voinţa mea de libertate trebue fie în acelaşi
împărat al timp voinţa de a menţine libertatea tuturor. Manifes­
credincios. tările libertăţii mele să nu ducă la anarhie sau la dic­
ci pentru tatură, adică la anularea libertăţii semenilor mei. Cu
niciodată, alte cuvinte, fiecare trebue să vrea nu numai o li­
să­ bertate a persoanei proprii, ci-a întregii societăţi.
Preotul deci ca învăţător al poporului, ca apără-
Teofan rător al fiilor lui Dumnezeu în silinţele de-a se eli­
bera de stihiile răului trebue să susţină libertatea,
dar o libertate care nu stinghereşte pe a altora, ci
promovează pe a tuturora.
Dar ce îndatoriri impune preotului isbucnirea
cantimporană a dorului comun după dreptate şi frăţie­
tate socială ? El trebue să ajute în general la îm­
plinirea acestui dor, care e unul din cele mai adânci,
mai mari şi mai frumoase doruri ale umanităţii. Iar
în ce priveaşte purtarea lui, să se conformeze cât mai
desăvârşit cu această aspiraţie omenească. Azi preotul
trebue să învioreze la maximum înţelesul de Părinte
al misiunii sale. Părinte nu e mai puţin decât frate, ci
mai mult. Deci să actualizeze în raporturile sale cu
credincioşii tot ce cuprinde ideea de frate, trecând
chiar dincolo de ea. Frate la muncă, frate la durere,
frate la povară, frate la suflet. Dar frate care găseş­
te în sine puterea de a-1 ridica pe credincios din
durere, din necaz, din greutate, adică Părinte. Fratele
împarte egal, frăţeşte, cu altul bunurile. Părintele se
sacrifică pentru copil. Am intrat într'o epocă ce va
impune preoţilor să devină mai evanghelici ca oricând.
„Tel. Român" D. b t a n i i o a e
Despre ce să predicăm ?
In Dumineca dinaintea Naşterii Domnului (24
Decemvrie 1944) vom vorbi despre LITURGHIA
CREDINCIOŞILOR XI: RUGĂCIUNILE DE MULŢU­
MIRE DUPĂ ÎMPĂRTĂŞIRE. SFÂRŞITUL SF. LI­
TURGHII.
Prin împărtăşirea slujitorilor şi a credincioşilor
cu Trupul şi Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hris-
tos, dumnezeiasca slujbă a sf. noastre Liturghii şi-a
atins scopul ei. Hristos, Fiul lui Dumnezeu, s'a co-
borît cu Trupul Său în noi, ca şi într'un mormânt,
ne-a curăţit, ne-a unit şi ne-a înviat împreună cu El
spre o nouă viaţă, mai sfântă şi mai bine plăcută Lui.
Cum această unire cu Hristos în sf. împărtăşire
închipuie însăş înmormântarea şi învierea Lui, şi cum
 Pag. 406 BISERICA Şi SCOALĂ
după această înviere a urmat la patruzeci de zile
înălţarea Sa la cer, din acest motiv şi ceea ce se v a
plini de aci înainte în lucrarea sî. noastre Liturghii,
ne va aduce aminte de această măreaţă întâmplare
din viaţa pământească a Fiului lui Dumnezeu, pre­
cum şi de alte întâmplări cari i-au premers sau au
însoţit arătarea ei minunată. Rugăciunile şi cântările
cu cari se tălmăcesc aceste întâmplări din viaţa
Mântuitorului nostru Iisus Hristos, au însă în cuprin­
sul lor şi un pronunţat caracter de mulţumită lui
Dumnezeu, pentru învrednicirea de care ne-a îăcut
părtaşi prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Fiului
Său. Din acest motiv toate aceste rugăciuni au şi
primit, în lucrarea sî. noastre Liturghii, numirea de
rugăciuni de mulţumire de după împărtăşire.
începutul lor preotul îl face îndată după ce a
terminat cu împărtăşirea credincioşilor, sau, dacă nu
a avut de împărtăşit, îndată după cântarea: „Bine
este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului.,.",
când el binecuvânta poporul cu sî. Potir şi zice cu
glas înălţat: „Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău
şi binecuvintează moştenirea Ta". Cu aceste cuvinte
ale psalmistului David (Ps. 27, 12), el cere dela
Dumnezeu ca să mântuiască şi să binecuvinteze po­
porul Său, pe care, prin trimiterea în lume a Fiului
Său şi prin jeriîa Lui de pe crucea Golgotei, 1-a îă­
cut iarăş moştenire a Sa.
Ca răspuns la această invocare a slujitorului sf.
Liturghii, credincioşii încep să cânte, în semn de mul­
ţumită, dimpreună cu cântăreţii: „ Văzut-am lumina
cea adevărată. Primit-am Duhul cel ceresc. Aflat-am
credtnţa cea adevărată, nedespărţitei Treimi închi-
nându-ne, că aceasta ne-a mântuit pre noi". Cânta­
rea aceasta, luată din stihirile dela stihoavna vecer­
niei Cincizecimii, înşiră în cuprinsul ei darurile mân­
tuirii plinite de Fiul lui Dumnezeu, precum şi bine­
facerile nesîârşite pe cari sî. Liturghie le revarsă me­
reu în suîletele noastre. După unii tâlcuitori, în tim­
purile vechi, această cântare era intonată în Dumi­
neca Rusaliilor de către nouii botezaţi, îndată după
primirea sî. Botez, preamărind în acest chip darurile
dobândite prin mijlocirea lui. Cum însă aceste daruri,
adică: lumina Evangheliei lui Hristos, revărsarea Du­
hului ceresc şi credinţa cea adevărată, sunt tot atâ­
tea bineîaceri pe cari sî. Liturghie le lucrează în su­
îletele noastre, din acest motiv şi noi le înşirăm cu
inima bucuroasă atunci când preotul cere dela Dum­
nezeu ca să ne mântuiască şi să ne binecuvinteze
ca pe nişte adevăraţi moştenitori al Săi.
In timp ce poporul cântă acest imn de mulţu­
mire lui Dumnezeu, preotul aşează sî. Potir pe sî.
Prestol, îl cădeşte de trei ori şi zice în t a i n ă : „Inal-
ţă-te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul
să strălucească mărirea Ta". Ia apoi cu mâna stângă
acoperemintile cu Discul şi steaua ţ i le ridică la
frunte, iar cu cea dreaptă ia sî. Potir şi venind în
Nr. 51 — 17 Decemvrie 1044
mijlocul uşilor împărăteşti, zice în t a i n ă : „Binecu­
vântat este Dumnezeul nostru", iar cu glasul înălţat:
„Totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor". Din
uşile împărăteşti el se îndreaptă spre Proscomidier,
şi după ce aşează aci si. Potir şi celelalte, le tămâ-
iază de trei ori, în timp ce poporul cântă iarăş în
semn de mulţumire: „Să se umple gurile noastre de
lauda Ta, Doamne, ca să lăudăm mărirea Ta. Că
ne-ai învrednicit pre noi să ne împărtăşim cu sfin­
tele, dumnezeieştile, nemuritoarele, preacuratele şl de
viaţă făcătoarele Tale Taine. Intăreşte-ne pre noi în­
tru sfinţenia Ta, toată ziua să ne învăţăm dreptatea
Ta. Aliluia. Aliluia. Aliluia".
Toate aceste lucrări săvârşite de preot îndată
după împărtăşirea credincioşilor, simbolizează, — după
cum am mai spus, — anumite întâmplări în legătură
cu înălţarea Mântuitorului la cer, sau însăş această
ultimă minune din viaţa Sa pământească. Binecu­
vântarea preotului îăcută cu si. Potir atunci când
rosteşte cuvintele : „Mântuieşte, Dumnezeule, poporul
Tău şi binecuvintează moştenirea Ta", ne aduce a-
minte de binecuvântarea dată sî. Apostoli de către
Mântuitorul nostru Iisus Hristos, înainte de înălţarea
Sa la cer. Apoi, arătarea dumnezeieştilor Daruri că­
tre popor, în momentul când preotul rosteşte cuvin­
tele : „ Totdeauna, acum şi pururea şi în vecii veci­
lor", însemnează cea din urmă arătare a Mântuito­
rului, îăcută Apostolilor Săi după scularea Sa din
morţi. Transportarea şi aşezarea sîintelor pe sf. Pros­
comidier, simbolizează însăş înălţarea Sa la cer, iar
ultima tămâiere a lor, ne aminteşte de Darul Du­
hului Sfânt pe care l-au primit sf. Apostoli prin în-
suîlare după minunata Sa înviere din morţi.
Dar nu numai lucrările săvârşite de preot după
împărtăşirea credincioşilor, ci si cuvintele cu cari el
însoţeşte aceste lucrări, au un tâlc deosebit în cu­
prinsul sî. noastre Liturghii. Aşa de pildă, cuvintele
tainice „Inalţă-te peste ceruri, Dumnezeule..." ne
arată prin ele înşile că e vorba aci de un act care
simbolizează însăş înălţarea Mântuitorului la cer. Iar
continuarea acestora: „ Totdeauna, acum şt pururea
şi în vecii vecilor", ne aduce aminte de făgăduinţa
făcută de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, că El v a
ii cu noi în toate zilele până ia sfârşitul veacului
(Mt. 28,20). La fel, şi cântarea de mulţumire:„Să se
umple gurile noastre de lauda ta Doamne..." ne a-
minteşte de bucuria cu care sf. Apostoli s'au întors
la Ierusalim după înălţare, pentru a aştepta aci îm-
plnirea făgăduinţei îăcută lor, că le v a trimite pe
Duhul Sîânt.
înţelegând deci în acest chip toate aceste cu­
vinte, ca şi lucrările pe cari le însoţesc, să ne îchi-
năm şi noi în aceste momente Celui ce se înalţă la
Tatăl, pentru ca să ne gătească şi nouă loc şi să
îim şi noi acolo unde este El (In. 14, 2 - 3 ) . Să-i cân­
tăm din toată inima noastră cântarea de mulţumire:
după această înviere a urmat la patruzeci de zile mijlocul uşilor împărăteşti, zice în t a i n ă : „Binecu­
înălţarea Sa la cer, din acest motiv şi ceea ce se v a vântat este Dumnezeul nostru", iar cu glasul î n ă l ţ a t :
plini de aci înainte în lucrarea sf. noastre Liturghii, „Totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor". Din
ne v a aduce aminte de această măreaţă întâmplare uşile împărăteşti el se îndreaptă spre Proscomidier,
din viaţa pământească a Fiului lui Dumnezeu, pre­ şi după ce aşează aci sf. Potir şi celelalte, le tămâ-
cum şi de alte întâmplări cari i-au premers sau au iază de trei ori, în timp ce poporul cântă iarăş în
însoţit arătarea ei minunată. Rugăciunile şi cântările semn de mulţumire: „Să se umple gurile noastre de
cu cari se tălmăcesc aceste întâmplări din viaţa lauda Ta, Doamne, ca să lăudăm mărirea Ta. Că
Mântuitorului nostru Iisus Hristos, au însă în cuprin­ ne-ai învrednicit pre noi să ne împărtăşim cu sfin­
sul lor şi un pronunţat caracter de mulţumită lui tele, dumnezeieştile, nemuritoarele, preacuratele şi de
Dumnezeu, pentru învrednicirea de care ne-a făcut viaţă făcătoarele Tale Taine. Intăreşte-ne pre noi în­
părtaşi prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Fiului tru sfinţenia Ta, toată ziua să ne învăţăm dreptatea
Său. Din acest motiv toate aceste rugăciuni au şi Ta. Aliluia. Aliluia. Aliluia".
primit, în lucrarea sf. noastre Liturghii, numirea de Toate aceste lucrări săvârşite de preot îndată
rugăciuni de mulţumire de după împărtăşire. după împărtăşirea credincioşilor, simbolizează, — după
începutul lor preotul îl face îndată după ce a cum am mai spus, — anumite întâmplări în legătură
terminat cu împărtăşirea credincioşilor, sau, dacă nu cu înălţarea Mântuitorului la cer, sau însăş această
a avut de împărtăşit, îndată după • cântarea: „Bine ultimă minune din viaţa Sa pământească. Binecu­
este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului.,.", vântarea preotului făcută cu sf. Potir atunci când
când el binecuvânta poporul cu sf. Potir şi zice cu rosteşte Cuvintele : „Mântuieşte, Dumnezeule, poporul
glas înălţat: „Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău Tău şi binecuvintează moştenirea Ta", ne aduce a-
şl binecuvintează moştenirea Ta". Cu aceste cuvinte minte de binecuvântarea dată sf. Apostoli de către
ale psalmistului David (Ps. 27, 12), el cere dela Mântuitorul nostru Iisus Hristos, înainte de înălţarea
Dumnezeu ca să mântuiască şi să binecuvinteze po­ Sa la cer. Apoi, arătarea dumnezeieştilor Daruri că­
porul Său, pe care, prin trimiterea în lume a Fiului tre popor, în momentul când preotul rosteşte cuvin­
Său şi prin jerifa Lui de pe crucea Golgotei, 1-a fă­ tele : „ Totdeauna, acum şi pururea şi în vecii veci­
cut iarăş moştenire a Sa. lor", însemnează cea din urmă arătare a Mântuito­
Ca răspuns la această invocare a slujitorului sf. rului, făcută Apostolilor Săi după scularea Sa din
Liturghii, credincioşii încep să cânte, în semn de mul­ morţi. Transportarea şi aşezarea sfintelor pe sf. Pros­
ţumită, dimpreună cu cântăreţii: „ Vâzut-am lumina comidier, simbolizează însăş înălţarea Sa la cer, iar
cea adevărată. Primit-am Duhul cel ceresc. Aflat-am ultima tămâiere a lor, ne aminteşte de Darul Du­
credtnţa cea adevărată, nedespărţitei Treimi închi- hului Sfânt pe care l-au primit sf. Apostoli prin în-
nându-ne, că aceasta ne-a mântuit pre noi". Cânta­ suîlare după minunata Sa înviere din morţi.
rea aceasta, luată din stihirile dela stihoavna vecer­ Dar nu numai lucrările săvârşite de preot după
niei Cincizecimii, înşiră în cuprinsul ei darurile mân­ împărtăşirea credincioşilor, ci si cuvintele cu cari el
tuirii plinite de Fîul lui Dumnezeu, precum şi bine­ însoţeşte aceste lucrări, au un tâlc deosebit în cu­
facerile nesfârşite pe cari sf. Liturghie le revarsă me­ prinsul sf. noastre Liturghii. Aşa de pildă, cuvintele
reu în sufletele noastre. După unii tâlcuitori, în tim­ tainice „Inalţă-te peste ceruri, Dumnezeule..." ne
purile vechi, această cântare era intonată în Dumi­ arată prin ele înşile că e vorba aci de un act care
neca Rusaliilor de către nouii botezaţi, îndată după simbolizează însăş înălţarea Mântuitorului la cer. Iar
primirea sf. Botez, preamărind în acest chip darurile continuarea acestora: „Totdeauna, acum şl pururea
dobândite prin mijlocirea lui. Cum însă aceste daruri, şi în vecii vecilor", ne aduce aminte de făgăduinţa
adică: iumină Evangheliei lui Hristos, revărsarea Du­ făcută de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, că El v a
hului ceresc şi credinţa cea adevărată, sunt tot atâ­ îi cu noi în toate zilele până la sfârşitul veacului
tea binefaceri pe cari sf. Liturghie ie lucrează i n s ú ­ (Mt. 28,20). La fel, şi cântarea de mulţumire :„Să se
fletele noastre, din acest motiv şi noi le înşirăm cu umple gurile noastre de lauda ta Doamne..." ne a-
inima bucuroasă atunci când preotul cere dela Dum­ minteşte de bucuria cu care sf. Apostoli s'au întors
nezeu ca să ne mântuiască şi să ne binecuvinteze la Ierusalim după înălţare, pentru a aştepta aci îm-
ca pe nişte adevăraţi moştenitori al Săi. plnirea făgăduinţei făcută lor, că le va trimite pe
In timp ce poporul cântă acest imn de mulţu­ Duhul Sfânt.
mire lui Dumnezeu, preotul aşează sf. Potir pe sf. înţelegând deci în acest chip toate aceste cu­
Prestol, îl cădeşte de trei ori şi zice în t a i n ă : „Inal- vinte, ca şi lucrările pe cari le însoţesc, să ne îchi-
ţă-te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul năm şi noi în aceste momente Celui ce se înalţă la
să strălucească mărirea Ta". Ia apoi cu mâna stângă Tatăl, pentru ca să ne gătească şi nouă loc şi să
acoperemintile cu Discul şi steaua şi le ridică la fim şi noi acolo unde este El (In. 14, 2 - 3 ) . Să-i cân­
frunte, iar cu cea dreaptă ia sf. Potir şi venind în tăm din toată inima noastră cântarea de mulţumire:
 N i . 51 — 17 D e c e m v r i e 1944 BISERICA Şl ŞCOALA Pag. 407

„Să se umple gurile noastre de lauda Ta, Doamne..." t u t u r o r sfinţilor, s ă n e m i l u i a s c ă şi s ă n e m â n t u i a s c ă

şi fiindcă n e aflăm a p r o a p e d e sfârşitul sf. Liturghii, p e noi c a u n b u n şi d e o a m e n i i u b i t o r . î n t r e a g a
s ă n e p r e g ă t i m d e p e a c u m c a în p a c e şi c u sufle­ slujbă o î n c h e i e cu i n v o c a r e a ; „Pentru rugăciunile
t u l î n s e n i n a t d e v e d e r e a T a i n e i celei înfricoşate s ă sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Jisuse Hristoase,
păşim spre casele noastre. Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pre noi", l a c a r e p o ­
înainte de a săvârşi această păşire preotul ne mai p o r u l r ă s p u n d e : „Amin". î n c h i d e a p o i uşile î m p ă r ă ­
r e ţ i n e î n s ă c â t e v a m o m e n t e în sf. l ă c a ş şi n e î n d e a m n ă t e ş t i , t r a g e p e r d e a u a şi i e ş i n d î n mijlocul bisericii
d i n n o u la o b ş t e a s c a m u l ţ u m i r e p e n t r u p r i m i r e a sf. împarte poporului anafora.
T a i n e , z i c â n d u - n e : „Drepţi primind dumnezeieştile, î m p ă r ţ i r e a anaforei p r e o t u l o face î n t r u a m i n ­
sfintele, preacuratele, nemuritoarele, cereştile şi de t i r e a v e c h i l o r a g a p e , s a u o s p e ţ e a l e d r a g o s t e i , cari
viaţă făcătoarele şi înfricoşatele lui Hristos Taine, cu a v e a u locul în t i m p u r i l e v e c h i î n d a t ă d u p ă t e r m i ­
vrednicie să mulţumim Domnului". La acest îndemn n a r e a sf. Liturghii. A c e s t e a g a p e , la cari l u a u p a r t e
a d a u g ă a p o i c e r e r e a c a t o ţ i cei d e faţă s ă p e t r e a c ă t o ţ i creştinii, i n d i f e r e n t d e r a n g s a u s t a r e , s e f ă c e a u
o zi d e s ă v â r ş i t ă , sfântă, c u p a c e şi fără d e p ă c a t , în- d e o b i c e i u din d a r u r i l e a d u s e d e credincioşi, d a r u r i
d e m n â n d u - s e u n u l p e a l t u l c a să-şi d e a v i a ţ a lui cari m a i r ă m â n e a u d u p ă c e s ' a u p r e g ă t i t din ele c e l e
H r i s t o s . S t r â n g â n d în a c e s t t i m p a n t i m i s u l p r e o t u l n e c e s a r e p e n t r u s ă v â r ş i r e a sf. Liturghii. Din , c a u z a
face d e a s u p r a Iui s e m n u l sf. cruci cu E v a n g h e l i a şi n e o r â n d u i e l e l o r c e s'au i v i t cu v r e m e a la a c e s t e a g a -
î n c h e i e t o a t e a c e s t e î n d e m n u r i c u o p r e a m ă r i r e Ia p e , ele a u fost d e s f i i n ţ a t e şi c a o a m i n t i r e a lor
a d r e s a sf. T r e i m i , z i c â n d : „ Că Tu eşti sfinţirea noa­ preotul î m p a r t e astăzi anafora, adică c e e a ce a m a i
stră şi Ţie mărire înălţăm : Tatălui şi Fiului şi Sfân­ r ă m a s din p r e s c u r i l e din cari a u fost s c o a s e p ă r t i c e l e l e
tului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor". la sf. P r o s c o m i d i e . O face a c e s t a î n s ă şi p e n t r u a
D u p ă a c e a s t ă p r e a m ă r i r e , d u m n e z e i a s c a slujbă d a prilej celor c e n ' a u g u s t a t din T r u p u l şi S â n g e l e
a j u n g â n d la sfârşitul ei, slujitorul n e î n d e a m n ă : „Cu D o m n u l u i , c a t o t u ş i s ă p r i m e a s c ă „pâinea sfinţită"
pace să ieşim", iar c â n t ă r e ţ i i r ă s p u n d î m p r e u n ă c u în locul Darurilor d e cari n u s ' a u î n v r e d n i c i t . Sf. Si-
p o p o r u l : „întru numele Domnului". Slujitorul i e s e a- m e o n Tesalonicul, vorbind despre a c e a s t ă însemnare
p o i în mijlocul bisericii şi c i t e ş t e a ş a n u m i t a rugă­ a anaforei, scrie î n t r e a l t e l e : „Aceasta este pâinea
ciune a amvonului. Este o rugăciune care cuprinde sfinţită adusă la Proscomidie, din care s e scoate mi­
în r e z u m a t c e l e m a i î n s e m n a t e cereri c e s'au făcut jlocul şi se slujeşte Liturghie. Aceasta mai apoi ca
în d e c u r s u l sf. Liturghii. El c e r e c a D u m n e z e u ' s ă ceea ce este însemnată cu copia şi a primit dumne­
m â n t u i a s c ă p o p o r u l S ă u şi s ă b i n e c u v i n t e z e m o ş t e ­ zeieştile cuvinte se dă celor ce nu se împărtăşesc
n i r e a Sa, să p ă z i a s c ă plinirea Bisericii şi s ă sfinţiască Tainelor în locul Darurilor celor înfricoşate, adică a
p e cei c e i u b e s c p o d o a b a c a s e i Sale, s ă d ă r u i a s c ă sfintelor 1
Taine" )
' p a c e lumii, bisericilor, preoţilor, r e g e l u i şi la t o t p o ­ P r i m i n d a c e a s t ă p â i n e sfinţită, credincioşii, c u
p o r u l S ă u . D e î n c h e i e r e el r e c u n o a ş t e s m e r i t c ă „toată sufletele p l i n e d e sfinţenia T a i n e i m ă r e ţ e la c a r e
darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este, a u p a r t i c i p a t , se î n c h i n ă cu d e o s e b i t ă e v l a v i e î n a i n t e a
pogârând dela... Părintele luminilor", căruia I se cu­ i c o a n e i M â n t u i t o r u l u i H r i s t o s , Cel c e s'a jertfit In
v i n e m ă r i r e , m u l ţ u m i t ă şi î n c h i n ă c i u n e : T a t ă l u i şi chip n e s â n g e r o s în sf. Liturghie, şi s e î n d r e a p t ă
Fiului şi Sfântului D u h . a p o i s p r e c a s e l e lor. L a fel şi p r e o t u l , d u p ă c e a
In s e m n d e m u l ţ u m i t ă p e n t r u t o a t e d a r u r i l e c e î m p ă r ţ i t anafora, p o t r i v e ş t e Sfintele c e a u m a i r ă m a s
le p r i m e ş t e d e l a D u m n e z e u , p o p o r u l c â n t ă a c u m d e în Potir, s e d e s b r a c ă d e sfintele v e ş t m i n t e şi m u l ţ u ­
t r e i ori, î m p r e u n ă c u c â n t ă r e ţ i i : „Fie numele Dom­ m i n d p e n t r u slujba d e c a r e s'a î n v r e d n i c i t , i e s e d i n
nului binecuvântat de acum şi până în veac", iar sf. Biserică cu c u g e t u l c u r a t şi c u i n i m a p l i n ă d e
p r e o t u l , i n t r â n d în altar, s e î n d r e a p t ă s p r e P r o s c o - m i r e a s m a înfricoşatei jertfe, la a d u c e r e a c ă r e i a el a
m i d i e r şi c i t e ş t e aci în t a i n ă o r u g ă c i u n e în c a r e c e r e a v u t un rost atât de însemnat. T.
c a D u m n e z e u s ă u m p l e d e b u c u r i e şi d e v e s e l i e ini­
m i l e n o a s t r e t o t d e a u n a , a c u m şi p u r u r e a şi în v e c i i
vecilor. Când poporul a terminat c â n t a r e a de m a i Inîormaţiuni
s u s , el v i n e din n o u în u ş i l e î m p ă r ă t e ş t i şi î m p ă r ­
m P R E O T I M E A O R T O D O X Ă R O M Â N Ă din C a ­
t ă ş e ş t e p o p o r u l u i ^ultima b i n e c u v â n t a r e , z i c â n d : „Bi­
p i t a l i a ţ i n u t la s e d i u l S o c i e t ă ţ i i Clerului . A j u t o r u l "
necuvântarea Domnului preste voi cu al Său har şi
din Bul. Carol 75, c â t e v a ş e d i n ţ e î n cari a d i s c u t a t
cu a Sa iubire de oameni totdeauna, acum şi puru­
p e l a r g p o z i ţ i a Bisericii f a ţ ă d e v r e m u r i l e de. azi.
rea şi în vecii vecilor". D u p ă a c e a s t a slujitorul sf.
Din a c e s t e d i s c u ţ i u n i s'au r e z u m a t u r m ă t o a r e l e :
Liturghii a d u c e l a u d ă şi p r e a m ă r i r e lui H r i s t o s , D u m ­
1. P r e o ţ i m e a r o m â n ă a C a p i t a l e i a l u a t act*, c u
n e z e u l n o s t r u , şi s e r o a g ă d e î n c h e i e r e ca, p e n t r u
b u c u r i e , d e scrisoarea pastorală c ă t r e cler şi poporul
r u g ă c i u n i l e p r e a c u r a t e i Maicii S a l e , a l e sfinţilor m ă -
t i ţ i l o r şi î n t r u t o t l ă u d a ţ i l o r A p o s t o l i . . . şi p e n t r u a l e 1) Op. cit. p. 268.
 Pag. 408 BiSERICA Şî ŞCOALA Nr. 50 - 10 Decemvrie 1944

drept credincios român al P. S. S. Patriarhul Nicodim. 13. Menţinerea mai departe a Bisericii în sta­
2. Preoţimea ortodoxă din Capitală este cate­ rea ei tradiţională în cadrul instituţiilor salarizate
goric împotriva oricărei dictaturi. Ea înţelege să lupte de Stat.
pentru întronarea în ţară a unui real spirit democra­ 14. Manifestarea preoţimii ort. române bucureş-
tic şi pentru stârpirea tuturor sentimentelor de ură, tene în Societatea Clerului „Ajutorul" nu este o miş­
menţinându-se între fiii ţării principiile de iubire ale care politică, nu îndeamnă la aceasta, după cum nici
evangheliei lui Hristos. nu opreşte pe nimeni, ci este o chemare de înfră­
3. Preoţimea ortodoxă română înţelege să facă ţire la datorie a tuturor elementelor din cler.
să sporească tot mai mult spiritul de prietenie între 15. Până la stabilirea de către Sf. Sinod a unei
ţara noastră şi puternicele state ale naţiunilor aliate. norme de urmat, preoţimea ortodoxă română din
.4. Se cuvine o luare de contact cât mai strâns Capitală înţelege — potrivit sfaturilor de totdeauna
între reprezentanţii Bisericii noastre şi cei ai Bise­ ale I. P. S. Patriarh şi tuturor ierarhilor — s a s e ab­
ricii ortodoxe ruseşti. ţină dela orice activitate politică militantă.
5. Preoţimea ortodoxă română, conştientă că (Jurnalul)
Biserica a luptat şi în trecut pentru făurirea marilor
destine şi reforme umanitare şi naţionale, înţelege
ca şi de data aceasta să stea alături de poporul
Şcoala de Duminecă
drept credincios al Sfintei noastre Biserici, ajutân- 52. Program pentru Dumineca 2 4 Decemvrie 1944
du-1 şi sfătuindu-1 cu vorba şi cu fapta. / Rugăciune: Hristoase, lumina cea adevărată...
6. In ceiace priveşte curăţirea aparatului de (Ceaslov pg. 19).
stat, preoţimea doreşte ca ea să se facă într'un spi­ 2. Cântare comună: O, ce veste minunată...
rit de dreptate, legalitate şi omenie. 3—4. Cetirea Evangheliei (Matei 1, 1—25) şi
7. Se cere ca Biserica să devină cu adevărat Apostolului zilei (Evrei 11, 9 - 1 0 , 32—40) cu tâlcuire.
apostolică, v i e ; deaceia preoţimea ortodoxă română 5. Cântare comună: Arătatu-s'a darul... (70.
să se orienteze spre o adâncire a misiunii evanghe­ Cânt. rel. pg. 6).
lice în popor; iar dinamismul Bisericii, dătător de 6. Cetire din V. T.: Răsplata lui David. (Car­
har şi lumină, să fie chezăşia acelei păci durabile, tea I Regi c. 18).
pe care o doreşte lumea cu atâta înfocare: pax 7. Poveţe morale: Zădărnicia avuţiei... (Ecle-
christiana. siastul c. 4).
8. Preoţimea ortodoxă română din Capitală va 8. Intercalări: (Poezii rel. etc.)
continua activitatea misionară în spitale, fabrici, în­ 9. Cântare comună: In Iordan botezându-Te Tu,
chisori, ateliere, etc. Doamne... (70. Cânt. rel. pg. 5).
9. Operele sociale fiind forma vizibilă de reali­ 10. Rugăciune: Stăpâne, atotputernice şi necu­
zare a idealului creştin, vor alcătui de îndată obiec­ prinse . . . (Vezi Nr. din 3 Dec.)
tul nostru de preocupare. *
10. Este de dorit ca asistenţa socială a Statului (A se vedea „Instrucţiunile" din Nr. 1/1943). A.
să se sprijine efectiv pe realul aport pe care îl poate
da Biserica română. Nr. 4202-1944.
11. Opera culturală obţinută prin conferinţe, Comunicat
şezători literare, reprezentări de filme cinematogra­
fice instructive, înfiinţarea de biblioteci şi căminuri Luptele grele din 5 Octomvrie crt. duse pentru
la sate şi mahalale, e t c , însemnează un titlu de cinste reocuparea oraşului Turda, au pricinuit bisericii mo­
pentru preoţimea noastră. numentale de acolo mari şi serioase stricăciuni, mai
ales la cupola principală, care, primind 5 proiec­
12. Revendicări profesionale :
tile grele - ameninţă cu surparea.
a) înlăturarea cumulului din slujbele bisericeşti;
Lucrările de reparaţii sunt urgente, iar starea
b) încredinţarea oficiului parohial prin rotaţie,
parohiei, cu credincioşi sărăciţi şi cu casele avariate,
din 5 în 5 ani, la bisericile care au mai mulţi preoţi,
modestă. Apelând la simţul milei a credincioşilor din
începând cu aplicarea acestui principiu chiar de acum ;
Eparhie, invităm parohiile mai înstărite să trimită
c) Reînfiinţarea consistoriilor spirituale eparhiale
obolul lor de urgenţă, pe adresa epitropiei parohiale
şi mitropolitane, ca instanţe de judecată a preoţilor ;
din Turda.
d). Aplicarea principiilor democratice din statut
şi legea de organizare, în toate cazurile de alegere; Arad, la 11 Decemvrie 1944. *
e) Aplicarea şi în cler — ca şi în învăţământ — f ANDREI Sava Tr. Seculin
a şase gradaţii de vechime la salariu şi una de merit. Episcop. consilier, referent eparhial- ,
T i p o g r a f i a D i e c e z a n ă A r a c , l a r e g . Cam. I a d . şi Corn. N r . 4246/1931. T i p ă r i t 15 X i l 1944