vI.

FIINTA OMENEASCAgr VOTNTA Er, LEGATA DE DUMNEZEUCA ORIGINE

Sr TrNTAe br, RcrueLrzATA IN IERSoANE

ei sore Dumnezeu 1 in bunet de sborirea .Mai e de Prc nu se poate dcsper

Fiinfa or-neneascdnu poatc fi cuqctati tiird voin!5. Ea n-ar fi fiinld omeneasci, dic5 ai fi lipsiii de voinid. \roinfa lpprgzinte caracterul dinamic conqtient al fiinlci umane. .,Si. in acelaii timp, c insisi afirmareh ei in existen{5. Nu se poate cugcta. fiiinla , omeneasci fiir6. voinfa' ei de-a fi gi de-a manifcsta aceastir voinfi, dc-a,Ii iu tot felul de. fapte spiritualc Ai trupcgti. Firri vointd, fiinta omeneasc:iar fi rnoarta, adicd n-ar cxista pur gi simplu. In voinld se mrnifcsta insd5i viata ei. Numai tcoretic se poate dcoscbi intrc fiinfa ,:.rmeneascd Ei voinla ei. In concret, insi5i cxisten{a fiinlei omcnc:ti irnplici voinfa ei dc-a fi qi de-a face rnereu ceva pentru a fi si pentru a se arata altfcl fi altfel. Fiinfa unrend vrea s;] durczc, dar nu nuntli si durczc, ci si si creascd spiritual, sau sd fie mai lrrrit clecit ste. Chiar pentrir l sc mentine ca ceea ce este, trebuie sd se nanifeste in alte ;i alte ginduri, simtiri, fapte. Dacd nu s-ar migca in aceste feluri, ar inceta chiirr si fie. A fi mai mult, e una cu a fi ea inse$i. Sfintul trfaxim Mirturisitorul spune in ,,Ambiguas, cap. 7, cd omul a primit existenta, dar eI tinde spre a fi mai bine, ca sd ajungd la a fi bine in veci.. Se intelege insii cd chiar in existenta pe care a primit-o, omului ii este datd tendin!3 sau vointa lui de-a fi mai bine si de-a fi ves.nic birre. Deci nu i s-a dat o existenti ferd vointe. In irxdgi existenla lui e implicatd vointa de-a fi mai bine, sau de-a fi veqnic bine. De aceea, Sfintui Maxim spune cd insiqi existenta fiinlei omeneqti e un bine, intrucit tinde prin ea insdgi sd fie mai bine. Aceasta inseamni ci insdqi existenta fiinfelor rationale e bund, intrucit tinde spre binele 1or deplin qi vegnic. Ele au de aceea originea lor intr-un Creator bun Ei tind spre unirea cu El. Voinla lor tinde prin fire spre binele desi.vilqit qi veqnic. Sau firea lor e {icuti sd tindd spre El. Sfintul Maxim MArturisitorul spune: ,,Deci, dacii fiinlele ralionale sint fdcute, ele nu:rraidecit se Ei migcd, ca unele ce sint miqcate dupi fire dinspre inceput (origine), pentru faptul cir existd, spre linta lor finald prin socotinld sau spre existenla bunA. Cir<.i tinta miqcerii celor ce se mi$ci este existenla fericiti (bund), precur:r inceputlrl lor esie insesi existenta. Iar aceasta este Dumnezeu, Carc c si D,itdtcrul existenlei gi Ddruitorul cxistenlei fericite, ca inceput $i liili:i finald. Cdci, din El avem qi a ne m.iqcaca din inceput (origine) Ei pntclca de-a ne nrigca spre E1 ca {intd finald( (Anzbiguct, trad. ron. Buc., 108:i. p.73--74). Exisienfa constiente creatd e bund, dar nu are in ea binele toL:rl. ceci acesta e Dumnezeu Ei e fdcutd sd se miqte spre El, pentru a face Ei ea prin voinla ei ceva, spre a se urd deptin cu El. Dar irr r: ralea

iI nu se simte brff ii ficut bine gi-eltor sii fie numai eI orn( umului. lnsd eqoistt bine el. El e mai jos Pe de altil Pa: iace 5i Pe ei buni' S-ar Putea sP {acc firrl si vretr o De]-rtru o3me4l tar ijun.itate a ei' dar n binir, aratd cir. se c Runiitata ca Dlnc l iersqar:i' ca qi r't i'iut.!ea' De irccea q neinsuflclite, arc ca :;r)re Pirsoaru' Bin( tatca.- unqi Subiect uesiiinta, subieci;c lcla!ii intre Persoa .imtiti unclc Pers( Uricc caz, nici .un ,i nici Phiar egJlstul r.inde incoll'stient sl ,rrn sPre a-i servi.tn Dar toate tLnc binclc totll, nu are ( nu sc .Poatespunc .,.ir !r,cla. priistenla .r:"e !n ;;inq ce orrg iridl c{r nescut nu I 'J-rl intt'-o tiinlir ca 'Ntl dQspitrtim . cl,r btinilartc, in se i,:rcntir la bunAta .lin ni].nic, ca la 'l w,.ri.Prin sensul a( rrerttttri: exist$ o r-arn cxisti $i ca rrxil tentir. '' bar' .o chti t intari Ei a-;i spfc Accasta o o cre;te ' Creal"urile n cle nu crcsc deci firri Voia lor'

ONIUL SI DUMNEZEU

ei spre Dumnezeu prin inaintarea in bunltatc, .nu poate fi despdrlitd de soorirea in bunltatea citre semenii ei. l,Mai qde precizat cd pentiu om ca persoane con$tient;i"a fi bir:e nu se poate dcspdrti lung timp de a fi bun in relalie cu a1{i1. Cdci el.nu se simie bine in izolarea in care-l inchide egoismul, sau fird a fi licut bine Ei altora, spre deosebire de animal, care caute, prin instinct, si fie numai eI bine. Dar animalul aduce chiar prin aceasta un serviciu omului. lnsd egoistul r1u aduc',cnici un scrviciu altora prin faptui cd e bine e1.El 9 mai jos orin aceastaca animalul. Pe de altir parte, omul fiind bun cu altii, sau ficindu-Ie bine, ii Iacc si ne ei buni. S-ar putea spunc cir Ei natura neinsuflelitl e buni in sensul cd face. fdri -srivrea ,biue omului. In acest scop, a ficut-o Dumnezeu buni pentni ogme4i.,Iar oameirii continuind sir adauge qi ei ceva, la aceastd l.;r-4nirtate a ci, dar. ueavind puterea sA-i dea insiqi existenta fundamental I buni, aratd ci sg continul Ipcrarea bunlta;tii.lui Dumnezeu pentru..ei. l Buniitatea ca.biqe indreptat conEtient in afaid nu are loc decit de la I persg'a]rri,ca qi riul. Bunatatea e a pcrsoanei .pe4tru persoand, ca Ei I riutqtea. I)e aceea gi binele sau rirul incongtient ce. emane din existen{elg I rlcinsufle[itc, arc ca ultirn purrci de plecarc al lor persoana Ei e indreptai I ':rpiq .:pre pcrsoau.d, Iui bundBinele,-lumii are ca ultim punct de. plecare a lui Blnele,"lumii 1:crsoarr-d. tutea. 94ui Subiict cieator, iar rlul Iimitat din ee, carc nu o poate desfiinla, subiecit relc, limiiale ir-r putere. Bunetatca qi riutatea sint r-ela{ii intre persoanc, iar binele $i riul sint moduri in care iqi fac simfitd ulele'persoanc bunitatca sau riulatea lor altor persoane. In orice'i;iz, nici un fei de existentir nu poatc ieqi din nccesitatea binelui, r.rici ghiar egoistul, cale-I intelcge ca cxclusiv pcntru sine. Animalul linde, incon\tieni..sprg bilte pcntru a scrvi omului, natura e ajutati de om spre a-i servi m5i binc lui gi semenilor. Dar toate tind sprc bine, neavindu-l deplin. I)umnezqu,iqfuEi avird binctc toLrl, nu are miqcarea din,,tendinta spre birrele totai ca fiintd. Dar nu Ec.poatdspuqc ci e bun firi voia Lui. To{u;i,-nu e bun nirmai pcntru cii viqti. ffxistenla,gi voinla Lui sint ut'La, insd nu in sensul ci voinfa arc in sinp'ca oligine, fiinJa ci vict'versa. A$a, Tat4l are iu Sinc qi pe firil ia niscut,nu prin voindi, dar nici contrar voinlqi..Il are prin fiinfd" ,l.rr intr-o 'Nu fiintir carb arc in siqg 9i,toid,:. delpirlim in cxistcn[a suprcrni voirr{a rie fiinfd, iar pc accasta d'. brrnitalc, in sensul ai vointa ar proiluce fiinla pur Ei sirnplu, indil irrcntir la bunitale, cdci acbasta ar indeinna si vedera voinla ieqind Cin pimic, ca la Jacob B6hmc. Trcbuic sri fie o cxistentd ca sii poatii voi. Prin'seusul acesla nu'despirlim voinfa de fiin!5. Dar cu refcrirg,!a crr:atrtri: 'existit o voifila inaiirtc dc fiinfr lor. Aceastl voin{5 e attcbiya r:arr-'cxistir gi care are putcrc sd adirbJ altccva sau pc altcineva .la txistenti. DoJ p cla,ti,cu fiinta. orirui a pripiit in ea li voin[a, carc sc migca sprn b-;i iniSri qi conducc fiirrfa spre ciestcre spiritual5 din Durnnezeu. Accasta o o crregiere ig,6irniiate. .1, r: .. Creaturile neipsufletite nu cresc in bur.rdtate prin voin{q lor. Ciei cle qu.cr-cse decit biologfc. $i aceasta se lace prin lcgile puse in ele, firi voia lor. ,

PR.PRdn bn):D. s'r;iNrr-o.\E

.Filiirfir r:cnAticiiii hu-li mcritine flirr{a 1:ropriir-:ii . prin voinld, drt-o sau rru sil;r :trr si-!o'tll si-ro'tll i,'iit:r sr, cultr trpjncrzri Jrlrlurrr nir i nu 1i-;r brln v,'ir:ti ifrln 'lcrrn Pir'ul .lcrrn Pirll St'rtr.q. St'rtrc. Cici, Cici. lnl.isi voint:i jlnijliiu lnl.rsi voint:i. irnliliiu in ni ci i':;i.tcnll c:;istcnta s:'u -.:Lufiiuta. fiintaD o r r c e o r n i c i ' r u s i - r r p r r r t t i i l c s { i i n t h f r i h v , r i i 1 . , . D ' r r p r i r f t nb o n c l u c c pe o crlc sti'imbi fiintd;lllibiircl-b, picctirnro i:or{e cdticlucl:sDreizvor.nl . r.Cc.rteo pcatc intiiri cr:istehferl Cl, c):rstei'lteri Cil cci{cnn icifcnn ralitulii raflunii fiint( tiirili'i i ei. In . setrsu-l scrisrt | ilcc.itil fcatc int,iri qi pdnto frite sri ci:cascir spiiiliral c;r ccca ccicsic. Nqrn:ri in :;insu1 acesta prin-rjclscani; Aceasta itrscaitiri'i se iqi{tc vor"bi dc ii &ever.rirc ' < ia l Jtintci ' .. ; " , i 1 ^ +i;,i+" ,." n,.;i,, n^ ,.c:^ d"" n Ca parsoill):l pDrir. SJtll:r sir .,. .. ' i'i st S Strlnltjti:r, tr ) D 1 D h . Fo.iti I : o a t e si ( rrc Po F op po oI I tt ,, l l| o r rrrrriin n., ] ni . dri',l1 i ',rl , f l l:1 rp l tl i L rrl J oiin nll::rr n r ii.:., r .nd du u--s sccd c rrr L . ii v o riis 5c ci i cp nt t, . sc ( d c la c o r r t ' o r t icd' corrt'ortirr r d ' IIiIe c i r q rr, , sau s a u c(i I i ? n t n (clc f i ) . 1:rirr c ( i Ii?nti l a a fi), c r i c ' t ! - a d u a er(rntcnul r(rntcnul r : r i i r crlc't!-adu;e gt0cbst ,,otisi:ri'.'p.rnc id evidcnfii fapirrl cir i-ojrita sustuic exiltcnta, aclici pcntrli fttJ:ttrl ci vpinta nu c cecl ce este 'carbccd ' decit slrltiicl]'care lucrc;,zii t'xislfrld utn'rni. ;Idr ff1.Easau filnla 1 irr.na;id sc stirtlnc ce cite inairitirtd spre E.rrr\ncziju;r.{zi'orui oridirei fiir.i!e cicate. Fiinta cre'aiir, ccnstiorlld, :r|r vaintn ca- lcnciirrtl li nti:.r.,rc a ci .pio - i r i Duirrnczeu s:!rr in bunitr1.. Dar'.i l)urnnczrrr 'rt,r.'trzr it.u;)rit (i 'rL..l (cbp. lirr Duninczeu riu ducc insir cu sila, rrintr-o icqc..creatulir -sbri,srnc. ct pnn vijiii ei. Cd'ci inlintarcn sfirc Dcr]xrez(,Llc irriinturce iri bunitatc si iuiire; dzi't$slttrns la bunlfatca si iubirca I-ui. Iu uceasta irnplicir,libcrtatet si ctracterul pcrsonal al iirribclor bi'rrti. In vrrinie clrtir dc Diln'rnczcu omului io aratir nu numai clb;rnitrrtcu acorcllti cie )uurnczcu aiEituia, ci'si'caraclcrul t:crson6l,liber. i] nnibitor'pirti. ' Brrnirtetr:r. ludirca. ca toate velcililr.. au ocrsohirr ca subicct. irr r"lirtia ci flll,ii (1c al{i t:6csor:rii.Perioarrn di bulrltritii. ii-rbirii. cristcnti", rcakl. Pcr;olrnn s:iii persoanr'lcin tclrtia dintrc rle.:sint siheurcle carc dru strport buniititii,'iubirii, bucui'iei, tiistelci. inaii:iitirca.lbr,"splc bun;llatc c eqalir cu inaintarea in unire. 1c v-rc.i pc toate unitc ftlylcz-^u intlrc cld-in Slnc 'omul Dgsigur, r.,gsr[ur, omul rorosc$re pentru a lucra foibscgte Yor4la voilta nu nunrai pentru asupr.l n nun]al lucra asuprit i l gi rlr. i fiitrtci, { iinlci' s salr, bi i ( asupra s u p r a lucrurilor lucrurilor d aJrrii, hrii. r diir iir r rrrc rlc i iii s stau t r u la la d dispozi{ie ispozilic 1. .rr t( tul pnsiv; o {otosc;te ii sple a lucla usiq:ra 1or ca si Ie J in nrod u.tai bunc., n.r:i'dc foios pcntru sine ;i son.rrii siri in unitate. Dar {acd / I si prin aceesta on.rLrllucrcazd si asupra sa. fic crescind spr.. -Drrnrnezcu, fie alegind o e:rle striurl::]. virzind tcartir lucrarctr \'ointci dadicata lucrurilol', cesi.JosLlLui;iu scnenilcr in favo:rrea cgoisn.:uluisiiil, sdu consi' dcrind lumea' ultinra rcalitatc. Dat accasti lucrai"e ii ingustepz,i vialn sa in rnod e-qoist. p a.'i'si .;ido car roiirta e clati cilului ie iuc.cre, clr . J)utlrri.c -. fiintei. cirreia .ii a1:ur(ine,spre cr.eEterea lui in unitale cq selnenii ti LLI Dutttttez...LL. Voinla urnani-r i,partillc rrrr unei cxistcnfc ncdcfinitc. ci fjintci speci{ice lrn:rnc ; linc dc seLc.rpus:l i)l ea splc creftcre, clc nccc5itiliic .si posibilitirlilc corrponentclor ci. C;r atarc,.otrul. trcbuic sa-$i ntunilcsic voirita si j:r :'clalie cu lnnrc:r, (l:tlcririi rreccsit:lIilbr trupului s:ir,r. rlr,r <i in rchlie cri 'rrcccsititile .;omcr.riioi' sii, datoritii . lcciifurllor cc le are cu-si. Dc ascmenca.ea trcbuir si sutisfaci arrlonic ncccsitirtile tllturor ,coniponer-rtelor:,,fiidtei s,ale.ca s-Anu o sldbeasbilsau ihgusteze pc aceasta. Dai' tot de aii st veclc cit voin{a cri.r.rultri {inc pc clc o parte cle iiir.:ta l'.ii:1;i'cificir, pc dc alta ca clci:indc dc c'l in uroclul iolosirii ci. t':1

:.:i I

Accst ta1:t l-a r'-'rnarcat SIir.rtul Grigorir: r.lir N,rrziirnz, car-e a fdc-ut o ci.olcbire ir:tlc sgbiectul tar-e 1,oie;te si vointa insiisi. E ccca cc ii.putut -,, Sfintului i\lrxin Mrilt rrlisitoruL si sir.tocitrlui Vl t.cumr.nic terrciLtl 1;i'ulr1r tr._vedoa in Flt'istos o Polsoan;f, dar clouir voinlc : cca divinit si '. ., Un..ln,t. . ,r J S{intLLLGriqrric dr' NirziarrT sFllnc in acest sLrus,c.i Filrl nu c pro'prqa, altul \.Lr\Lll.l,oin(ci Tltalui. ..CL'l gc yoie;te este,,,clul)ar pifcrca voirih, cr.l ce na;tu irltul decit naftci't:?, t'r:l cc vorbegte altul sr'li iiL'cjit vorlbilc,l; Dr. clc.o pilrtc c cgl cc sr: nri;cir, 1rc dc alta e, ca sii \i)unctr ag.r, rlri;careu. Ast{cl,_ deci..-,C{jl ce, c voit nu apartinc vointei qi Cel ce s-a - 1i dr: IaDi ccl voit nu r:ipe in n.rod ab,<olut ciirt ca Iii..;cut nu apar{iIe nagtcrii,.;i cel vorbit nu ul)orrlinersunctului ; ci alli.lri.irrc cr.ltri cc vcic'1tq, ct'lui cc,na1te,'cclui ce vorb('stett (Cu:oirttQrea Leoi )glcd, 29, ti; in ,,Sprzrcesclu'r:tiennes't, vol. 250, ll. litT-l89). Pt' clr altir paltc. tlin cccil ce spurl{' Siintul Gli,jorit' un tre'buie (ii'dns cir vointa nn c propric firii, de;i, clupi cum spune Sfilttul Cirii din.1\loxiir.rclria, naltcrca fJiului nu e, ur1 itct al voirltci TAt;tllri, ci al llintci, sprc cl':osebirs clo pr('arer {ipturilor. Fit-tl t'lrtiscut clin fiinfa Ltti, aril lrLr.cruir'.rr voii T,ui; crcatulile sint adus(' lir cxistcntii din nilt.tic. , rclusiv ilrin vointr Lrri. D.r ;rici voinlir aceilslx nll c ccDtrar{ fiirrtei aptiri{ia a ceva din insdqi fiinla Ltti. i,iri qi lccst act al e'i nu ir.r,rclrurl:A (nafterea ilrsdli fiitta i-.r. l)umn,:zeu c voin!:-r llrin care se lnlnifestit iiir.rlui) :i o voinlii qarc rl.u c o manifest'arc neccsarii a fiir.rlci, dc;i, dacir ",in!;r ]-ui n-err avca fiir.rta Lui ca ten.lci, rt-a: pulca fi Creator. Otnul prin ctrtt' firce ceva alupra fiirtici ,satc, prin ca insti;i; ir'lsi ali'o voi!.rii-r. .l iltir rrrin car'r lircrcazir lasunra lucmlilor'. Dr:ost'bilc;l c ci otuul tt'ebuic .i I'rrcrii.ccva si asirPnr lucrulilor'1i ir-rt'clalic cu aliii li priit a:easta ci;tigi-L nc cind ln Durrri.t,.'zcLt nLr c accilst,-itlcbuiir{ii de-a facc cevlt lliirit;r lui. )i ir.: :rfur'a Lui. Onrlrl pt'in toate isi nrcn{inc 5i-i,ch.rcc f iint,a spre mai rlttit t ) Lir.'! i r . ' siru o dricc ;;1:lc rirLr, ccr:u ce nLl sc intiml:lir la Dunuezcu. Onul tq+til crealia, mc. dc tq+tir conclitiolat in cristurca fiinlei sale dc allii qi dc lumc. crrn c concllfionat si clc Dut.nnczelt. Dur.lnczcu tttt c condi{iodat in plcni-

cxistcnfci sau fcricirii Sllc dc nimic. .. .5i insi|i voin:t:racel\t.r. (rre tinr cle fiint:r orlrrtlui si Drin cr\re L.illtii lrinelL.mui Inarc ii cstc claialdc D rlnozeu, lltl o al.e de la sine, ( Liilr ilu .jri-c lici Iiinla. carc 1 1 U c intrelEir f:rriL vointar.Vointa onului rl,L rc nirsLc prin cil 111-(rili c l l n nlmic, nici t1t-t1i;o are orlui qi nici
l L l! i i n l ' ]

r.i-r qi-o pt'oducc cl insr.tli. I)rtr o i;oatc folosi colitra itti Dumnezeu, carc i-lr clrl<r imp:lLtnir cu lilea. intrucit o poatt' utlrni[csiit qi cor:tra firii ..:rir\ sirLr :r lui Dumnczt'u. poiltc avca in',t:rcsia r.]iL-siproduce voinlil cl r:-.",.r1i. snu c:l sie llaqtq ]rri11 cil itls,lli, curl crccic .Iacob Bohir.rcAplrt,incr)ta vointei la Jiinta umanti, ca t]rilcare in caTlui natural *;r,. binc s:lu :iilrc but.tiitato, aclicir ;p:'c Dllrnrlcz.ti. 9i prin itc3ilsta spre p r l l t uru:ir,... fiintIi <rll' l'IariiDr.['iilrturisito]-ul u l prin nrin uru:itLll'luatXllliim i vlfl:iilll liitturi:itorul l riilf:[urrllloi ,srlc, , 3Qla', O o Drr.zint;l r'. a . .i;ir:r','u i i -ir.r',':r (:l!'it liin!:i i llrll!1 irr('zinta i l f ( ' Z r l - r t a Sfr-n,'.ul Qfiiriul Q Illlilll 'uazinCu-sc pc a1[i ginditori: ,,Utlii din aceie au spus I r1i.'1. cuvintc, cste o plrttll'c (faer-rltltc) cioritoarc a ceaa t.-, r r,inlir s:lii voifca nlrturlLla-t

ln tt;ocl natut'al dc voirti:i, liinta dorcste cr:,r' pr:o1;fiufirii. Sr,rs{inr-rtir ) . ., . ,. .. l jir ,si sri .se rrie'le potrivit slmtirii ;i cugctitii, po{tindu-se clup:l qxist-

PR. FITOF. DR, D. STANILOAE

::i::f..f

ollra ln ea.

, .. l'iinfa umanij e realizarea unei ra{iuni, alunui sens. Acest sens reaiizatc o unitltc intre suftet Si trup $l a_multort"""ti"rri'"]" i*#f", uor s{ func{io.neze. iir mod armonios-p[ntru n ;u;ii,; ::-::l?li ?]gl*-, In voinla firii se :llluT", J,rtt sr,,c.,implini dorinfa ei de creqtere. rendintl a tuturor componentelorf irii dera Spofi tn ::H"1t]11 -1::l"tt 'tendlnti ntod armonlos. Dentru sDorirca armonioasda firii. -iit"r"."Ci.a ,Aceasti e vointa unitarii a firii. Fi;A ca nurse poutu -i;"i"", urlinlei .salisfacc. tendinlele t..rturor comporieniEf,u' "ug"iu iiril- do* sc montino *po,l l1 r.rlod almon-il-s,. aceaste miEcare c conformd rafiurrii firii. :1. Lnro oil ilrcnlle rnal multi tendintclortruDului,voinla nu mai lucrcaz.i raliunii lirii gi prin aceastasld6e;te {irea,' intieltnind dezor_ :g.lio.,ll

$:":Tf::?. iii:*.t"t

tin de constitu{ia ei, fiind legatd ea dorinli. . "i1," _!i ^igotu dupl

cares-aii lacutc(cdtre Frdsbiter"ul,.Marti,

pisi. Ea vrea se d veaoic qi cei Pe ct are totusi nevore' r' ' Ast'fel, in voir ei cir calelalte Pers< idei. ci bucurii' ou

rclalii.le,schinr bitoare dintre persoaneSi p,.i" t."ali"iI

I fel nici r.irintr Pax: 1ta c,um firea n.u existi-r d-ecit in pgrsorne, 'aurteioiig la "gtre nu,existA decit in ele. Cdci viata firii sc ,o desiiloari sprc crestere crc;terc in

datd intr_u anumit mornent. Df,r socolinti.l r"u.,+egerca. faptei..ca formc concrcte c.e le ia ripinfa in p:r._ !1-L"j,1o, soaha,c dreaptaratunci cind.{ine sdania de ceriirfl arnonioasi a tutirror componcntelortrnt,.adicd dc raliunea ci unitnrd si de dorinla ci pro[unJ.i se-mc'ntine fi inajnta spre dcsd\,irtirc, sau spre Dntrrn'czcu,'crcscin, I 99-.1 nu e decit firii in ceea co_i cstc propriu. Dacri l.l-'-?!":,,olnf .dcz-\'oltarca porsoana adoptd o socotinti gi.-se decide pentru o fapti, carc nu unc di.lt.dc irnpulsurile unilatcralc ale ult(,i sinqurc, c,,mpcn*n;.e ,r ::"13, dc ccle ale trupului._ ;i nu tinc scanrirde dor.iutay;rafulrrl;r :t,,1]lt-:11:" d,! .a- (le-a cregte prin bundtate in relatic cn cclclalte pcrsoanc, -i_'1,]]1 m c^:rrc e\isti concret, aceca;i fire care estc qi in c:r qi in dljroi:icrc;r de ,Dumrrt.zcu,originea flr.ii lor comnrre ;i tinta spic' carc inlintijrci_ clegte in q$!ot9.u cu ele, deci in unitate-r'firii lor. ioutune, producr: rr sfiliere b firii din ea de firea_din celclaltc pcrsoanc li opi""!i" i",ii,r_ producind o slibirr ,, ei. Cind socotirila .sc ur..,s1,. larea ,sqre .pympezou. cu Yolnll rlr de-a rantne in unitate, poate s[ nu mai fic numitij sorio_ tilltii.. Numri in cazul contrar c numiti totdearina socotinli. caz, nu'se rupe total firea dintr-o per.soar.r;: .i,. .."i:i,iir 9":t Ilrca ?,,:f dllt ccttflltl, caci o pcrsoant-rnu poate si nu Se .intereseze dc cr.i pe cirrc l'tLl-l lllttestoi sau (le cei pe care Vrol si-i cxploateze, slu dn a cdrorrlaudd, trdfia lui arc nevoie. A$a curn bunitatca ltu poatc avca loc decit,intre persoanii si persoanti, asa gi ura sau tr.ufia impiici ncvoia celui cr) urirstc ii se trufette dc al$ii pc care li uri;tc 5i lald dc carc sc trufcqte.'E'un fapt care arati gi el ctr persoana nu e crcata peutru ii

o aplecare spredeciiiapentru d an"u,r.,iia t"pta ,nr' .onii,ort",,, 9j.tg-r:!tl. rn lmprcJurlrca qi in relatia

prin vointii 91eic, fage necesardo de[derare -odului cum si'r,-tsptinari, fiecdrci intprejurdri;i relalii impuse " de ea, prin ceea ce firea c circmat,li sal creascl sJ:iritual ln bundtate,: sau spre Dumnezeu. Prin accasti deliberare persoana ajunge tc o socotinli carc c o -

tst .": telul uc de rulrreJur.arl imprejuriri r.lrereu scnlmbaloarc. ntereu schimbdtoerrc. lnsii Ins:i aceaste aceasti varieLlte v^r.iptitF a A ..::", relaultor. (ltntre persoane !i a inprejurdrilor in care ele trebuic sai lu_

j5_a r.aspuoae t"

'flalll soane s:lu in drept sau strimb' Chiar cuvinte voltrea umanului, 'de mingliere' o Ior {ntrd Persoane' Mi al unei Persoane' Sunelple animalel( e izvorul de aten! nersoanele igi Pot I Nu sau intristiri liecare .Personna'i nicia unei Persoan qi. $i bccstca.sin alc ei cste traltit teaze Persoangle'. rdmin in cnln S1 care ledus totul I rie a fiintei' tr;ii' $i nu dau nici uu sau rau, citi con iiintS, am4ginduIox. sghqmatice, ' tcorctice, care ni t;re'r deliber{ri)or "tlin cle, lie c[ si i)el:soanelor in \ irc care orice P Ille desPr''-'altel' ri lbinfd generar' sau'fiintei se Pr< Nu mai Po l).rne si rele' o lite rirqin striin Dar, Pmn i . rtntdr rqi bucurii ccsare ii unifor Producltoare rlr nici exPllcalia r tumite cu faPtu se' subziste, chi Purtindu-qi toal

OMUI, SI DUMNEZEU

pieri. Ea vrea sd dureze ve$nic chiar in egoismul ei $i vrea sI dr:reze velsoic Si cei pe care ii ura;te, ii disprefuieqte, sau de a ceror laude are totugi ncvoie. Astfel, in voinla devenitd socotinfi, tn persoinl e implicata relatia ei cu celelalte persoane, rela$ie in care prsoanele igi comunicl nu simple idei. ci bucurii, dureri, compitimiri, ajutoare, intristriri. Numai in persoane sau in telafiile dintre ele iSi trdiqite fiinfa umani viata ei, crescind drept sau strimb. Chiar cuvintc'le care au un aEa de mare rol ln manifestarea ti dezvoltrrea umahului, nu pot avea loc decit lntre persoane qi toata puterea lor de minqiiere, dc irlduqminire se datore$te faptului ca sint schimbatc intre persoane. Md bucuri sau md intristdazi un cuvint, pentru ci. cstc al unei p,e|soane. Persoana ii dd lui toatd importanla pcntru min., Sunetele animalelor', ale lucrurilor nu mA bucuri, nu mi dor. Persoanu e izvorul dc atenlie nuantatd a cuvintelor pentru altd persoani. Nun.Ii i iqi pot produce bucurii sau intristdri, qi {iecare alt{el de bucurii l.rersoanele sau intristlri. Numai persoanele triiesc , impreuni) toate valorile fi cu in ca trdicste altfel aceste valori. Admir hirrfiecare persornii, pcrlsoana, nicia unei pi,r'soalr(',mir impresioneazi smerenia ei, mi-e nrili de suferinllr r.i. 'Fi accstca sirlt triite altfel de {iecare persoarre qi n.lila mea fali'i d{,) irlc ci tste tr:iiiir altfel. Numai in relaliiLe emo{ionale intreolalti lnainteazA persoanele, sau fiinla'din ele, spre desi'ivilEire, sau $e strimb;i s;i rimin in ririn 6i in relalia cu fiecare persoani cresc altfel. Filosofiilt' care leduc totul la niste scheme uscate, nu cunosc rcalitatea adevArai;i. r,ic a fiintei, triitir altfel in {iecare Ei altfel iD relatia cu fiecare 1:ersolni, si nu dau nici un l)ret valorilor reale triiite de ele in mod pasion.it, bun salr rilu, ci-1i construiesco notiune abstractd,straina de realitate, dt'sprc fiinfS, amigindu-sc cir in {elul acesta pot cupri)rde totul in {ormule}c lor schgmatice, dar in rcalitate riminir.rd la nigte speculalii gIirl.uitt: lcorc'tice, care nil intcrescazal decit pe pulini. Ele nu mai dau nici uu nrr.! dr:liberirrilor, socotintelor ;i deciziilor liccdrei persoane ce urnleazir clin ele, fir: cir sint bune, fie ci sint rele, pentru ci nu dau importanlri in r':r|ictatea lor, deci nici bucuriilor sau durerilor vtiriatct 1>c,r'soanekrr lr! care orice pr-rsoani Ie 1:rodqce altora prin socotintele Si de.riziilc srrlc desp|t'altclc. Propriu-zis accstc filqsofii nu mai cunosc Dici n:tlcitt ,r lointir fcn.rrali a fiinlei, sau escnlei, socotlnd cd toate rni;cdrilc esntci sau fiinfei se plocluc in baza unor legi uniforme. Nu mai poats {i volbr, in opini: acestor Ii}osofii. nici de soc(,lintc , bLrncgi rele, o data cc lotul e produs de csen{ir in virtutea urror jL'gi. lilc rimin stririne de triirca umalii adevdrati. Dar, pr.in acenstaele nr-rxplicil, cirrui falt se datorescalite:r r.:rI,,11n1s,.qi buctuii d'.osebite ale oamenilor. Considerindu-le fcnomcnc nr'ccsare ii unifonlc ale esenlci umane, nu explicd pentru cc escntir cstc Ele nu vid 1:roducdtoare de sufcrinle qi de bucurii rnereu cloosebiter. nici explicalia naqierii lor in oatneni, nici a rostului lor. Illc slnt rrtri' lumite cu faptul cii aceste suferinfe Ei nloartea ce le urmcazir lasd {iinla sii subziste, chiar dacd p'ersoanele apar gi dispar rind pe rind dc{initiv, purtindu-qi toate suferintele qi bucuriile lor. Concluzia pesimismului, stril

PIt.

DIli D. sTi$)al!,().ul

Dar qxplica{ia cregtini-citiar a sufciinlc}or 5i morfii persoilnclor, ci ii,lestul poz.itiv pq,care ele il pot dobildi ,pcntru. 1)ersoilnc lc vonl.prcri!,ri,a n)iri incolo. , .l A e i . v o r n e v i t l ^ n t i a l r u l n l i c i , ' s d c o t i l l t { ' l l I X , r s . , l r a l i i / r uu n n r r r c i o l . p,!'rlr'u viiiga lor. Toate bucuriilr. 1i dtrtcritr'1or, sau toatil'viala lor realh, ci:'ci toatir .n.rilcarea fiin{ci' lor spre o desirvifiili' in br,urittlrte, iau.spl'c o ;ifimbaro. in rirutate. Si Plin accast.l tot illtcrcsrrl pc}.solrr]clor intriroiirlti-1virle clin cxistentir,unei vointc. cirrt'poatc ii iolosith intr-lir.r Ic1 s:lrr .rll-ul d(' lli'r'sonnL' Prin socotintolc qi cleciziik' klr. .Socollnick' ir.r clart' isi c'l!( rc,tizeilza i;elsoana.,in ficciiro irrllr('jurllc 5i icia[it. altfi.l li altfcl r':,in1a dc-:r .li 9i dc-a spori a firii, sint bunc cind sint conformi cu irDrollill irltlc toate compor'\cntc'tre din firea pcrsoanci, dar si cu coba ci) pronrovea2d unitatca firii din tqate persjo'anele; cind nu produc sfilicri iriii irl lii0ntrul llersoanei, niii intr6 pdrscone, adicir in {lrea c.listcnt:r ilr i ir:, ci rirltin esc unitatea ci li tcndint:i ci ttnita].ir s1.r|c I)umnezeu, adicri sDrc iii'rta.colur-uld a:fiintoi din toatc pcrsrrant'lc.tirclicit r'.riit,neu ci adcr,:1.'L til glcsrri.' accasi.i coni:r('tiz,lrc l vointci Slir.rtul I\I:r(im Mirturisitontl u firii. fic in sbcotiirle ' /crsonrilc, collvcl'gcn!!., c,,rc irit,ir.isc iinemlc r-rujlatetr firii ditr pcrsoane si dintfc ele, sall rafiutrea ci si i:t cle cu IJLrmr.rczcu, fi('in socotihte persorrale divergrntc, cilrc sfilic unitateu ci, t\1 licind 1:c prirncle din irrbirc, pe ultiirclc din p;itinri elioistc. E dc r'.rrarcat cir si r-rlitatt-'a firii'pc carc o rcstabilcitc gi o s1;oregtoiubircer Dlin socoiin[ole convergento, c:rie nici nu pot fi socotir]te in sc,nsul voin1ci dc aiilmalc proprio, nu inseamn;i o confundlle a pcrsotLnelor, c.ici ca c farcutii posibilti de-abia prin persoanc !i intrc ller'soane li clcci, prin r',-.tc'r'ireaunol'3 lir altr.le prln atcnlii reciproce, care Au totuli un caractcr c1qs()colinlc personale. ,,Cel eliberat de iubirea Ltgoistii, nu nai qtic dc llr.].ld].ic,tmsirtur;r ajr1gillrfArii corltrafe lui Durnnczeu..., riu ll1.ri cuuoa;t-si:rr.a piclitoale..., vcsLcjcltc 1lisma.,., .dez):;ldicinca4ii..,nrinia, iiiconriir si to-rte ccle in qare.s-a sfiliat ourul cel yechi. C4ci, o datei cu iubirca de sir.re..., sr.nr;lqcto:rtc celg ce fiisar din ca qi dupii c;r... Ncmaifiincl aceasta, l,r urri,poetc subsista nici un fcl dc patint5. Dirrpotfiva\ sc s.ili;uiesc t r.,Lr ft.Lulile viltu{ii, carc ..iirtrcgesc putrler. -ir"rbir ii. care arluud cele qrvizi.rt! r\i .iacc pc or.r.riarisi, c sitgr,rri fdliung, un sir.rgul nro..l de-vip-

tuiie.i., \4:,i lnt-ili. .t,u) a\a dc. nrrrll. (it nrlir'iilalnt'' rt catl,oieal ficcirtl clccit unii ai aitol c(vr una .a fiintcl' inclttclc'socotintll iir e'a,..riu cailia Cutttcul:u ttL, Des -i5irifi i!:t:i Ii unitlltc de vorr'i' ga'nte ale l)Ofsr:r neiglii il(rntrll !'11 ( l)].ci'izuz vollliL. c-'::l ii,.tt'aptA clt socotin!:i a 1111" cleosebitc. chr c a ' fiintc; ttuitlri sa-u :roin{a firii t pr,in snirotin!el" .,rl'-iecal'e ll'-l tautil nir nunrrti ila(,1(,1pentrlr .l I'irt'ir i5i rr srlar.lo, llriil lubi faPtL', inclrcPtati rntliiotonai. cr o l tr('iruillt:r' sir-'t']t in' cotr-,Ltni'-:llt'c" bul1e slnt ai(| i: tt .itirsc unil'rtc:r :iolr1c. Llintir r dc frptclc brtt. t llcrsJ:lnil la i' l:iticl sc sttnrs . birlclc t'i inll-s Du ilu-t t-t si, ll ii 1! sl)Lln' tclc cc i' c.)r unui [o]1(l col si llrin ndccsl Itltlr.Dnr in ii o Dersoertlt 11 viirtele cliir {r

irlra dai viai:i fost fornlat t

lLrs.)it!le, :4de toiLtit 'l':'' r . r ' tl i

oi\{ilL sI Dl'r\4NE7-'EU

:'i

tuire.l. Mri nrlilt, fit'cl|c iilrir'lo cll Yoia llc aPi'oaPclc la sinc (iD locril siru) a5a cle nrlllt fi-l cinst('st(' cu atit Inai rirult pc alttll cl 11. slDc. r11 tit nraif iirlintr 1l rcipinqc'a 5i t'ir'hi':l s$ {ie el iriitintca acciuia.:. $i {ircrlc e al ficciruia si toti ri tutuaoi si'rrai degrabir ai lui Dnmuc;rt'n. clccit unii ai altor-r. $i ca ai.arc. toii l-au fircut unttl' avind- in ei ra[iul.tcJ c{\i una r fiin{ci. lriitAt;i c1i iit.tuna'lirin fire gi prin voia'lor libcri (c3re ('ot.IV.ft1cnt('ale 1or, u.t.r), ;i pc Dun\uczcn ccl inlclcs incl-udc sr'rcotit'ttolc i l r e ' a . . . . ' i r r, a l i t a t o t l o C r e i r t o r ' s i F a e i i t o r i a l c ( ' l o r c e s i n t " ( C d t r , e l o a n Cirbicrrloirrl, i)e.'y.vl' iulr;t o,; P.G ; l)1). ---;-Nii'-sl l,ilrti :tLi cir nnital:ea clt:'rliir.rtii nl't.uitt'itit pri\l iubirc nu c o rinit:itc dc roir,iri rr unuin, ci d-e voilllil' illanifcstata in clcciziilc cour-crqcintr air' 1;t,r's r:inclor tiifcritc. Eu vt't'au clr cclirlilt si vrca sit inllliincrsr'ii :rcntm rriut' ctiea (-e rlu pot implir.ri cu prin rroinla mea Ert inli pr-c.iizoz voir)i.i dc-a cxi'fa li silori'h liinfci -rnck', irltr-o socotinlir crre irltcapiir crr lel:rlalt.3:i picdiz.rze aeacaii vointil il firii coirune intr-o socotinl:i a lui. carc slt ritslluucii socotinici irlclt'. Numai Prin socotintele dc.osebltc, clal convcrgcr.rteiillc persoanelor clifcritc se rcalizeazi voillta Cc-a sc meniine qi protresr. Vcin{a r:oa'unr a firii. uuitari r,fiintci suu i,oint{ fi|ii ocici una cle.a sc tl.tcrltiliresi itrtri|i in vialir se rcalizeazit 1:;,in soi:otitr{r:lc it'Itrcqitoiir(' iLjc pcrsoall('lc)r. .,i!'ir'(arc n{-l'soalli: e' clc ilt]llortanti etelll.l Si lbsolLrt,t. Dar c itrlllortitntil nil nLrn:li nei,lrtt ea. ci si pentru aitc pot inrlnc, .si irt'e tlcVoic cle it.cll,:r;;er.trtt a sc crlidculirl il]lPortal)lal ('i. l-iroir is! r{autit rtt.rit,rtcrrci vic 5i sc cle'zvoltii ir.r rcla!iir clintt'c 1-i'rsoune. ';r'i:'r iubirlrr i:ttre clr'. mr'.niIi'stlttit in sctltinlcntc' irr cuvir.rtc ii faptc. iircln.t:tirt,r tl,-' la Liita la rlta. \ct'itstit urlitirtc rllr c o utritltc ri{iid':, nrbilotonh, ci o rtnitatt conrtt tric ltrtt:i. llrod[aiitc rc clc i:ucttric. Pcrsoltncle sint tri'biriufr sir aflti qi sir trr-tiascit cccrt ce lc c coilllll.l' sen fiin{ll iu conrluritiirc. in unclelc ;idtii nc pon.rcsc ;i irec dc la una lit nli:r' Faptcic bune sillt lir: pc,rsoanei ciltt:c pelsoal,al. clnr ill accste fililtc IJcrsoill.li'irl trr'rirsc ttnit.rtcri i'rr clc {iintir si o int:lrlsc' fiirJt srj sc cotrfutlde c't pcr';rlnc. llit-i!;r un:itttir l ttt-tt'i i:,-'r'soa:tt' rj''nrLlllii clr a rllt'rrl arL' l;('\ 'riJ tlt: fr1:teir: tut.r': iilc fiiulci c'iistonte iu tiitii pcrsLrttt.tit Trccerca clc' 1e :r lcrjclrnii la elia ltrin accstt faptc c atit dc t.Ilarq ci pcl'soana carc face sr si:r,tc tot'usn.clc binc ci, ct'a ciiieia i-l face. r\dicil ca-1i fac.l:ir.rc-' l.lirclc t'i insisi. iltt:-trxlal in ca {ii'irla conluni cu a cclorltilte pcrsoiii.lc' Iiit am rtcvc.ricde ct-tvit.ttode incuraj.rre, diit' accstc crivltrtc tr('l)ul'J sir r,"ri L' s1)Lllti o itltii pc'rso|tt.lit. Accc:l ic clii pltlct:e peirttu n.rinc Cul it-L o pt'rsoanii alteia sint, 1lc der o llat tc. cuvit.ttcle tclc cc li. coDrLtt.ticri ur.tui {ontl comnn, manift'itind unilittca lor dc o Iiinli\ llfin liliisia si pri r-i rtr,ct'siiatclt clc ;t lc spllne o pcrsoanii si de r i stl s1:ttnc c1c itlt;r. Dar ir, iie(irf(' p.-rsoaltarcuvir.rtr"lrri:ru nltlt.tfc proprii cincl 1e sprrne r; Dersortt.ri-r altri 1:crscaur'. clcli lersoarrcle isi corl'lul.lici una altciit cuvi;rtele clin {tntlul coinull.'$i numtii ilceastl coll.lul'liclrc dc la ttrra Ia trlta cla via!:ii liin{ci anrir:cLurora. Foi.rclul accstt cou]utt dc cuvitrt" :r fost fornrat ili' un' po1:or iutreg irl istoria iui, prin cotlunicitre lntre tlarsoill-lc. tllr r'1 rr prt'ci2at fiinla lor Llmarl::iconruliit.'Iar faptul cit orice }dr.. I Fiinfa co:.ntinit nu se rcrllizeazii fi liu sc clczvol"il tontit rur.riu.tituica.

2''IJ

PR. PRQf. DR. D. .STANILOAE

dccit prin persoane, prin comunicarea intre ele. Si in toate cuvintele gi laptele se mapifestd socotin{ele ca forme de concretizare activa a voinlei fiin{ei umane de-a se men{ipe, de-a cre;te in bundtate prin corlunicate. E rtecesar ca pcrsoanele sd-gi comunice ceea ce Ie e cornun, dar, totuqi, variat, ca centre vii, care au nevoie unele de altelq pentru intririrea vietii lor. Fiin{a urnand e ca un ocean, dar accst ocean ptbeazd in pcruoanc ncconfundatc, qi-qi intrefine miqcarea prin ele. $i acest ocean r'!u voicste numai sA se rnenlini la iel, ci devine mcreu altfet qi altfel. Ciici viaia unui popor gi a umanitd[ii e altfel $i altfel in fiecare secol. Da1 cI d:vine altfel, neriminind numai in el insuqi, ci inil{indu-se sprc ccea ce e deasupra lui. Cdci oricit de 6narc e oceanul fiintei. rimane, umanc, i;t i;i simte silrte limitele Ei impica sti rdmind inchis in ele. Si nu,se poate impaca Dacri iubirea intre pgrsoane sus{ihc unitaiea firii ;i iniltarea ir.riltarea spre o viatr peste iinitele iitlitele ei, du dup6. care inseteaze, o intireste in legdturd cu Ii.rt:r.pestc Dumnezcu, egois:nul manifestat tot prin socotinle pcrsonale o sfi;ie gi slraceltc. fiin[a umani, degi se imbogdte;te mereu prin contunicirrile intre porsr)ane, Du multumcste persoanele, dacd rAmine inchisrl in limitelc ei. Irrbirea intre ele, oxicit de ferici.te le.ar face, nu le este suficientA. Iubirc.r lc face si nu se impacc cu gindul mortii, lor, deci cu rclativitatc:t viilorii lor', dar nu le poatc scipa de rnoarte. Se vede pdn aceasta ch iub.irca dintre elc le.intrefine numai o dorin{d, care tr.ebuie implinit,i d,' iubirca unci persoane care axe putere asupra morfii. Ele nu se saturd niciodati cu iubirea ce $i-o dau in cursul vielii pdminteqti, ci doresc -ce sj s-'. iu[easci veqnic,,E o dorintd a firii $i nimic este al firii nu c fircut si rdmini neimplinit. Propriu-zis, nulnai inplinirea a tot ce este al firii cli un serls existenlci, nu o aratd imprimatd de trlsituri absurde. Fiinta pcrsoanelor" umane se cere dupi eter4itate, clupi alimentarea iubirii 1or dintr-un izvor de,iubire fdrl margini, fdli tirnite. Accasta cu atit mai mult, cu cit din via{a omcneascii pe piinrint nu Iipsesc nici sufelinfele. Ele pun, ca Si moartea, o inlrebarc ciireia nu-i r.is-urrd. cunl anLmcnficnat, filosoliilc esentei. Sui''r'inlclo sint $i ele prilcjuri care ii fac pc oirruorrisii-gi manifeste, de cele mai mtiltg ori, iubirea in fortla milei intre ci. Iar acedstl Ie uqureaz.i in parte suferinta. Dhr' nu l,:,.o curmir dc1.-,1in. Aceasta Cr-r atit mai mult, cu cit suferintele ce le au dc suportat ;i 1e qi produc adcseori unii dltora din sodoiintc cqoistc, pitimase, dar ele provin gi din Lolilc, nep'utintcle, perspectivclc intristirtoare a1e mor{ii gi ale despirriirii de moar',te. Dar, cate e:,te originea ultimd a acestora ? Ar fi ab;upd sii-gi aibi o_r'iginca intr-o csenla unicd, sau r voin{a persoanelor dr-'a se individr:aliza, iegind din unitatea necontopiti a esenlei, cum s1;unil Schopenl.tauer.. Cdci spre aceaste personalizarc tinde insarsi fiinla umirnii colnunii, care nu poate fi in afgra peqpanelor. Crgdinfa crg:itine vede o cpuzd mai profundi ,a lor. Ele nu provin din filca umani i4sdsi, ca atare, ci pe d9 o parte din faptul cd fiinla umairi este aicetuiti pc de o parte din su{let insetat dupi o viafi supeti:r;rli celei ce i-o poatg da lumea gi din trupul lcgat de lume, pe de

alta din trebuinia vict.ii si Creatorul De oln se o satisfa ou de suPo: .1r, "" rclativ mai t vialir povcri mai m:rri ? Lui. care vor sA r Dumnezeu le inga si irt stirulnla Iu Ele sint ficr spiritului asuDra I inegalitltilor Prln lor I);tr grutatea -de-a solicita :ivea Dart.ea celor ce Ie inai multh comPS rl insuficieutclor r cu Dulnnezeu' lzr sratisfa.e trebuintc cini a srtfcrinlel lcgrituti a vcntt o si moartea Pes:t' j:ului, cu uitarlt armonici -el cu ci tipul fiintcl umar rririlicatoarc a sPt mitoarc sxu ratl"l oanlenii unii altr'! : ii lipsa dc iubirc e,' care Dar, care nu provln o care a adus colt EsPlicar'a I si moartea tuturo in urma slibirii Sinar nu distrul ca mi jloacc 11" ! ft'ricile a l rl: ;; tlcPiinc cu ftin!: care se nanift'st mari' stlfcrintc ll in DutrLnczeu Cutt attt s ri{icd sufcrintci' r.nijloc tle reinti Ce inaintare sP li DuiilnezL'u'
17 siudtl dc tcol'

orruL gr DUr\{NEZEtt alta..din trebuinfa unei comuniciri profunde a ei cu Dumnezeu, izvorul qi,Creatorul -vietii luturor, -pe ear."trupui aplecat spre lume lmpiedicd pe om si o satisfaci. Dar de-.ce se -nasc: unele perso;ne arrorm^alitd6, "u greutiti qi lipsuri mai irari in viatd, desi au'o 3:.,:."-:1.9: ::P"-ltii \,ralit relauv mai, decit al{ii, care .nu sint supu$i unor asemenea {cap!1 povcli.. ma.i mari ? Ele nu,.sint aduse de I)umneieu, ci de spirite contfare Lui, care v..or pe acei oameni de Dumnezeu, ca.pe dreptul lov. $ y1n9 IJumnezeu !e ingdduie..numai, tntirind pe acei_oameni in rlbdarea lor fr in stdr$inta iubirii datE de.Dl qi. spre,,valorile, ,urnaner. superioareEIesint, posibile fdcute numai de genfale starea de.slibire .. a spirltului..asupri trupului, adusd de pdcatul originar Si de promovaia rneAalitdlilof prin sldbirea iublrii intre oameni, adusi de acela$i pdcdt. Dar greutatea. lor mai #are ,poate fi exptiiata prin mstul ie.i pot avea de-a solicita un mi{i rnaie efort de credinti si de. rAr-dare ^din partea celcrr ce le suferdj ca piltkl pe_ntru semedii'lof, qi.de_a migca la ;rai ttultd compdtimire pe aceia igi de-a trezi la mai multd inteieoere l insuficientclor. vielii de* pdmlnt a fiintei urnane. SlEbirea Ggit.-urii cu - l)umnezeu, izvorul vie'fii,'prin amdgirea ce lumea materiaH] care satisfaee trebulnfcle qi plicerile temporale ale trupuliji a devenlt b, tri_ cinil' a- sufcrintelor, bolilor qi morlii oamenilor. Iar slibirea aceitor legiituri. a vcnit din.-picatul .tirEinar,.carb a:adus, rleci, acedte suferinte sr moartea.pbste toti,oarneniil El a fost o pomire rle satiMacerea trtr_ pului, cu uitarea ratlunii fir*i cU arrnonii a intregimii perso*r.di, .+i . cu' celelaltc .persoene qi cu Dumn-zeuq-.dreatorul qi proto_ :..-9li.9i.el tiplll.rfiin{ei umane. A fost o scepar:e,a. materiei trupului de s'irb'{or1a unilimlnarc a spiritului pe-rSoanei. Acaste:e singura cxplica{ie mullri_ mitodhd sarl raliona.lA.a srrferintlor Si mdrtn ce ltu qi i6 produa dir&t oamenii unii aibora, dEi ln aplecarca lor nlbi mult spie hine e inclusd li lipsa de iubire iritre oarireni.. . Dar, car e cauza unor suferinfe speciale ce s adauge unor Canidnt,care nu'provin din pdcate .personaie,.deo6$ite de cel originar mogtenit, 't. care a adus ;coruoerea' gi nioartea geDerald a oamenilor i .Explibarea loflsc'lncli:dc ir{,{aptul gefierdi-cd, o,datd iyitJ.bolile . ir moartca tlfturor persoanelcrr'9i grcutililc spbciale verrite asuprd unora tl u.t!". slSbirii iegdti.irii .fiintei-drrane.:trr Dumnb2eu priril pdiatul ,6itginar nu distrug.db tot p6isianele urnaiie qi ffinta lor,'ii pbi fi folosite ca mijloaco dc ip{drirc lspirihuile. 'ca. dfurn syiie.o viaid qe Vg$fica ii fericire. p, lor infr-o fiinli unanir i+tiritj piin tgf4qirgF, comuriunii tieplinc cu fiinfa,.divine.a Persoanelox: iubitoare ,ale:.Sfintei lreimi, iir care se, manifesti : unitatea .ei desdvirsr,td. perseanele supr-ls unor mai mari,.suferinti-. 'pot gi cre;te ma' niirlt .prin rebdare in viafa superioard ir Driirnezeu-

17 -

Studil de teologte dogmatbe oftodoxl

_ cd. ?l

258

DN. D. STANILO.\E PR. PROF-

Budismul vrea sii atenueze aceste suferinle prin scufundarea pcrscrrineiin abisul incon;tient al esentei, conceptie preluata mai mult sau nriri puJIn cxplicir de toate filosofiile in general panteiste. Credinta crestini nu cauti sd evite suferin{ele qi noartea, ci recomandi suportarea lor ca mijloace de intdrire spirituald a persoanei, Cre;tinul apdsat de ele cauti sd sporeascri tot mai mult iegiitura lui cu semenii qi cu Dumnezeu cel personal prin iubire, ca diu puterea ei sA ia ti.rje in r6bdarea suferinfelor, intdrindu-gi spiritul. Iar prin moarte, primiti. fdri spaimd, crede cd.va intra in cea. nai deplind unire cu Dumneze.u. Poporul rorndn socotegte de aceea in ,,Miori{ae rnoaftca ca o nuntAi a sufletului (in grece$te de genul feminin, cum e uneori privit omul in Vechiul Testament ca mir'easd a lui Dumnezeu - Cintarea Cintnrilor) cu Durnnezeu, sau cu Fiul dl Impdrat de care vorbefte Eva4ghelia (Mt. XXII, l, 14). Numai credinta cd prin rtbdarea acestor sulerinte qi acceptaxeaf5re spaimd a mo4ii se intere$te spiritul nrran lxntru o viatd viitoare, dd un rost rebderii loi Si o putere d.,-a ie riibcla. Aitfel, ce rost ar mai avea ribdarea lor ? Acest rost al patin lor gi al nror[ii ni I-a deScoperit insu$i FiuI lui Dumnezeu, care s-a ficut om gi s-a t'istignit pentru noi, ca ,,prin moarte se calce moarteat{ sau si invieze, dindu-ne siguran{a cd Fi noi vom irivia la fericirc, dc-i vonr urma ;:ildall'istos a fdcut astfel din suportarea durerilor Si a nortii uD mijloc de nanifestare a increderii Sale ca om in. Dumnezeu, a iubirii fatn de Dt, dar qi fatd de oameni, dlndu-Ie pild{.qi lor pentiu un riispuns de iubire Ia aceasti faptd de maximi iubire dumnezeiasca. in ilristos, Dumnezeu a adus oamenilor puterea iubirii depline intre ei qi falai cie Dumnezeu, pe..care nu o avsau ei din puterea lot. Era necesari venirea iubirii depline la ei din iniliativa $i putrea lui Dumnezeu. Altfel, la ce ar mai fi fost de folos iubirea intre oameni, dezamdgind nrereu prin neputinta ei ? hoarte, moarte,au au putut-o firimi !i s-au putut mintui astfel de moarte gi dobindi pentru cd picatul Ior via{a fericitti via{a fericitti de. de.r.eci, r.eci, pentru n-a venit venit nurnai.din nurnai.din ci, ci, selr selr cd picatul Ior n-a din aplecarea trupului spre existcnlt: -din lume, ci Si din ispita unei alte 'i:ura p'ersonale, care ndcdzind sldbiciunea unui ti'up, ci din trufir, sau inchipuire cd e m insuqi dumnri2eu. Prin aceasta s-a addugat lit ispita tle pHce. trupeascd a trupului gi ispita trufiei cd nu existe nimic afard dc lume, pe care cunoscind-o, se pot socoti ei in1i5i dr.imnezeull ei. De cite ori nu simtim $i noi lucri.nd in noi ispitc n:ai nrari, decit clL. ce pot veni din poftele noastre trupeqti, sau din trufie ? Dar, despre semniflcalia amintitl a intr*p6rii.1i rlstignlrii Iriulrri lui Dumnezeu pentru a invinge moartea noastrd Ei pentrrr a nc cla kili,r sd suportim cu folos mintuitor suferintcle li moaptca, vom vorbi intr-urr capitol spccial. A.i ob-servem dtn nor:, ci, chiar suferintele gi rnoartea,ce trc.buit '. le suportlm, ca urmare a slibirli legdturii fiin{ei unrane, prin perso:rn,ri.!. umane, cu liin{a divini a Sfintei Treimi, aritindu-ne cA lul}re,-ri,( c:rsl:! situ esenk! r"i l'.1 poate Ji ull.inrl redlt.rte, ne pot inliri cnedinta in l)rinr. nezeu, (a fiintil (lesrivi+iid I rrnei <rhruninni de Pe:'solne, in desi\.it.siti iubire.

Dacii n-ar- I Atenagora. o n.-r fac{iilor, cc ni l" ('\islcnlil llnui Dl tL' Persoanodi-dr Noi rtu rrc s in r:omuniunen ir iQiritoarc d('siryirl zrlasc';i. PelsPt'cii nl'ricul inconstien ('\islcntir nu prrat fi sc bucurir do c ii atotcunosc;]t.,.!r'

. Iar oamenii, degi nu puteau avea de la ei iubirea nintuitoare dc

OITTIL5I DUIINEZELT

?.-'9

Dacir n-ar fi noartca, Iumea aceasta ar fi, cum a spus patriarhul .\tcuagor . o ncsfirqiti plictiscalA priri rndrginirea qi rnonotohia satisfac(iilor. ce ni le poate da. Mo rtea face transparentl in chip misterios t'xisten{a rtnui plan do vialri dc cormrdiirne dcsirviriiti cu o comuniune <l' Pcmoarrc'desiivir.sikl. Noi nu ne scufundAm prin rnoarte in esenta inconitient5, ci intrdm in cornuniunBa' iubitoSre desivirqlti intre noi, hrdnitd de comuniunea irrbitoare desdvifsiti de care ne facd'paqte Treimea personale dumnezciasc:i. Perspectiva vgEnici a noastri este fericirea iubirii, nu intulrcricul, inconqtient qi lipsit de sens. Ndsfirqit de rnireata Si de minunata {.'\islentS nu poate fi lipsitd de sens qi-'de congtiin{ele care il sesizeazi si se bucur{ de el, prin conuniunea cu suprema Inlelepciune creatoare si atotcunosciloare.

,]

..VII. ALTE REFLEXIUNI DESPREVOINTA GENERALA A FIRII 9I FoLoSIREA EI vARIATA DE cATiE PERSoANE SI DESPREVOINTA LUI DUMNEZEU CABE A CREAT $r VOIESTE SA MINTUTASCA PE OM

-,. V\ i ' I '

Firea umand 'fi' e inzestrat6 cu vointa de-a dura si spori in existcntii. p;e:rsoanele, lDar ls,i sporirii ei. CIci persoanele pot folosi prin libertate voinla firii, ca l$i puterile Jirii inscsi, in moduri diferite. Persoanele se pot folosi de pe care Ie aleg in baza vreurrci cl,.ciziii lor. 'Jvoin{d in moduril: Vointa firii ce eyistd in persoani e date firii siJre a sc menfinc Si spori in e\istentA. Dar pe ea o folosegte liecare persoand in rnodul eles de ea. Cdci, in voinfi e implicatd libertatea ei de alegerr:. in fala persoanei ap3r, datorite impr.ejurdrilor variate in care trijieste $i car.acterului ei unic, diferite motive pentru folosir.ca voin[ei intr-un fel sau altulPersoana fine, de obicei, seama de un motiv sau altul in folosirea vointei proprii firii ei. Dar, uneori, se poate folosi de libertatea sa contrar tuturor n')ctivelor, Ea fine, de obieei, seama in hoterirea ci, de motivele ce resar din voin{a firii de-a exista ti de.a spori in cxistenli, dar se poate dccide qi contrar 1or. Cind fine seama de motivele {avorabile existen{ei firii, sau de rostul natural al vointei, omul ascr.rlti de congtiinta rdspunderii in fala Creatorului pentru sine qi pentru aitii. Dar cn.rul se poate decide gi contra acestei vointe a firii, conformi cu voinla Iui Dumnezeu. Alege o lucrare contrard voin{ei traiurale gi a lui Dumr:ez.eu.Chiar in voinla naturala e dat5, ca libertate, putin[a unei voint{} ccritrare voinlei comune a firii. $i totufi, intrucit i)crsoana face uz de voin{a dat;i firii, ea rdmine in cadrul firii, cle care iinc 5i voinla. OmuI se {olosefte in acest caz de voin{a cotltrare firii, in iirod ar.bitrar. Dacd fiin{a nu existd concret decit in persoani. iar persoana sc poalc folosi prin vointd in mod liber de puterile firii, rcZul,,i ci dc fiin(a umand. insdqi tine libertatea. In fiin{a umarri este datir potential Ij.bcdatea, precum este li cuvintul. Pe amindoui Ie actualizcazd pcrsoana. Dar faptul ce se actualizeaze in pe|soane, din aceasta rezulti Ei variabilitatea lor. Persoana umane e cuvint ipostrtic si libertate iposraticr-r,prin fiinta ei. Pcrsoanele care nu sint decit fiiirla umnnA ic st.i deosebit in fiecare persoand, sint tot atitea ioostasuri izvoritoare d.l cuvinte qi acte de vointd sau fapte schimbate in l.nod Iiber in dialogul dintre ele. Persoanele se dovedesc astfel. prin firea 1or. nesuDuse unei legi uniforme. Ele rAmin in cadrul firii, dai Iirea instiEi;:rc irl structur i ei de nedep5git posibilteti prin cere persoanelc pot sii rmeascii in elc

creatul eu -Creal lorului; dar o.F. ' rr : :Dh./, ceir . alatir cii nu s: nemotivhtoi nein sd se' optni chi acte'dlntr-o op.)z dintr-rtti'tcmci r:l 'Acoasiar c:rc ttnlh p:-b1iri,.i:r: rbi,ialrrluj, a n. d' tit!. S+ir piire;' cr'i:tehfa, sirr ent clcteiminat rlin . d n 'l - a a d u s . ! r , r inittiiii' dbrsotutc (a pcrsoanii umJ: iiltumLr cxisl,nt.r Iiinta uminii. li:, .iibc{tatc cc-si .::.. 'Dumnczeu, dc in: l)lllhhczeu s! d. .i oxister:la sA ( ir o: poiltd anula c!)i.rr Sculunilarea Iluninezeu c. d.,. l: cxiStentei salb, &r din acest abis, dlr lil e acoperit dt ajir'hge la abisul d ca pe.rsoani. El r.i chiar dacii credc t Aceasta rD.:li ",- p di] o parte. ; sint, cu El, care le su opusA Lui ;i exister Libertatea o: cl iiu s-ar putea ( fi-ar da seama cil factor superior lui ;i creat de acela qi-o poate slirbi. I) voiiitc r.rt'ricter.i:i n<'dctennintrtdt, n Plrrte; rr-cf vcd.,:r in tr'!ifiir lLri 1rort, rtir:fa ,de-a nu s 1:i l)e'ntru recunoaftcr( libt'rtiili proprji nl

Ol'IUl, $l DLrr4I li7.EU

261

creatul cu Cr.eatorul si l).rt ttlnsligura firea crcatir pt.ilt puterilc Cliea, torului, dar o.pot ii ollrne Aceh-ria;i pi.in aceastao prt slabi. Dnti, .cL.:lfirc pe orn clpal,.i) iie' rlegcri si itctc aii:ltr:Lre? OnrrL ;rratii cir nu sc cxpiici prin cl ilsuli, r'iriar ltlir.r actele llli arl:itrarc, nenroiiv tcj neiirtclilcirte pc voinl,ii nlturi;tll-rdr'-a oxista, acte cdre par sar sLj'ol)Unil chiar voinl{'i lui dr'-rr (,}iista. Fll se decide p( ntru aceste acte dintr-o opozitrie {ati'rdc un for rul)ri.r'j'r. crarcii irrprrne o rlslluncler{) dintr-urt t'-'nrcira{ionll. dilr icmcirrl sr-istir.r,,r'ii si r;poririi Iirii in existcnLri. ( o l v r : a i t i c , l \ r t l i t l i r r l r L t ( j t i r i l i ' f t i ' I l i a r s c cu ncpirstt|cu frrldde cxis.
t ( ' n l j r l : l ' ) i l l i ( . p i r r c a i i \ , . i i r r r ' : r r ' , : r r z u i o r ' i i : j r d i l i , n t c i , - c l u o a l e : . l e r ca ;rlrislltrlr-ii, tr nr:dci{'rnrir,ilrii iibrrtirlii rl,-' nirnic. ir iibe|tir!ii ocntru libcr1l:ie. S-;ir 1;iiiea_ ii-r, in rrie.irstii (ir'ci,i;L. iil.),rri:ittrrrt nrlri tr:lin,;i rlecit .ru rintcrioitrli l-.i. Totusi, oni'-il, c ntinat in dccizia pentru ni: lr:ist<:r.r'lrr, tit ir..irrinrrt tlirr o1:o:-i{ia {aiii tit' Iaptu} cir cste ;i dt'ci fa{ri i-^ Puter,'a ir l-a aclus.h cxistcn{i pi-. de irllal l)irrtc, ilrtrucit accst iibis al indct.l'ir.rirllirlii iibsblnie riir l-ar- ltutea iiI,.,;c , nruL cld(r'r n i,r' t'rista, gi ann!xe t:i porsoanii unlanii, itceastii libcrtirtc atc t'rtrili cir :ul)ort existenla, li :rlrumo oxistr.Dta personali. Iar intrucit l)or:ioalril nu ilo:ite exista firIir iiinta unranir. lil>eltal<'a piirutii absoiLrt neclr'tcrrrrinatit, sau abisald, e o .lil:ertatc cc-si :rrc tcureirrl totuqi in fiinta cc nu sji-a dat-o cl, ci creati rir'-Durr-lrrcircu, ins:i carc voiclte sir se opunir chia| cxistr:n{ci datir dc L)t rti'tr.rri:'rc u si cleci lrri Du:nnezeu insuli, liirir sii 1.;o;rti anul:r llrir.r accastl ('xisterlta sa iir ol)erir a lui Dumrezc,u .(i ca bazi a \'ointi, firrir sir-si pl,rtij anula chi.rr voi:rta ca act ndgati\', pi, care I'rn ;i-a dat-o cl. - Sculunrlalea lrcrsoanei untanc in abisul ncgairii cx!st('nt!i datc d,r i)un)nezcu t'. dr: fapt. o doscoperire involuntarir ir abi:;rrlui a.c std la bazir {,xistentci sale, dar, dc ace'r:il,li al uqui {actor r'.rrc a scos cxisterr{a sa din acest abis, dar la carc nn poatc ajunqe omul, ritci dc tlincolo dc om, lil c acoperit clc Dunrnczeu Crciilorul. De aceca. omul nici nu poattr rrjringe la abisul de dincolo de sinc gi nu se pcitte anula nici pe sine cir persoani. El riirninc ln cxisten{ir gi annne it'r cxistruta cil pclsoirnir, c'hiar dacii credc ctl-.;i poate anula cxistcnta prill sillr.r(.i(lcr(-, Aceasta mai inseamn; ce, c'iri:rr prin Iiinta l{)r, i)er51-ri.t.rcl Llnt:!nr s;nt, ;x do o parle, lib::re sil se ol-.unitCltlilrului, pe (lc llti! intr-o lc(irirr..r ctt ]tl, care le suslino si in accasiri po:,tLrri], :r.lrnulindu lc libcrtltca opdse Lui Si existenlei date de El. Libertatea onrului nu s-ar clovcdi adcvJ,r:rt.i ::i p,-r'sistentir drrcii r,l r.ru s-ar 1:utea dccide yxntru ni:uic, drir. 1:e di' itllir partc cllcii nu 1;i-ar da seama cii nu existii astlel clc la sine, drti c,l cxistii printr-un {iir:tor srrperior lui, EI sc decidc irripotri.;lr absolilluiui crcat,tr, dur clr si crcat de acela nrr-1i poate nici crciL. nici ltin.tici cxisten[], ci do:rr' :,i-o poatc slibi. Dc unde ar avoa omul 1;osibiliktc'a cil ru.roi astii'l rlo voinkr rr,,tie !-'r'rninlc s:ru pt niru nimic. rlactl n-ar cxist:! un Cfeiltor, r,<,ricitcrnrinirtrl' ninr,ni in clc'nlca lui clin nin.ric qi dacii, 1:e dc rrlt,'L j,i,l t!,'J n-;ir v.:'tli'a cti t.rr r,l s-a rclus 1:i: sinc ll c'r:istcnlir ?' Drrr otnLrl il t; ufi'r I'-ri 1.io:rt<' s:l rlu rerur.r[riis.,it Iirl.lt',rl cir cirial Duntnczcu i I dlt d.'-u rl':tr'r;rtinai nLt sc lisa do nimic. In rrcc-.t (az sc clecitiil l)rililri.a l)cBllrl r!'cuno;lftcrea irl.rsLlrdlllui iralional. Ijl se afirmd (,J l)roalus ill ur.ri'i Jlblrti'r!i. prollrii ncdct(,rlninutc, rrnterioali'i sieqi, dar nu aj lui Dum-

nezeu. Dal lcea.rtil n-() poato face decit refuzind oric explicatie a cxistelliei salr, sau afirrrrind contradictoriu cir c produsul unci libcrt{fi a .c'Arei existeu{ir o ncatij, o datar cc o socotc$tc ca determin{tri dc nimic. In putinttr cxperierii unei libcrtdti, de nimic altceva determin te, *c rrltir cir l)rrnrnezctr fa<.c partc otlului clc n(rdcterminftrea voirrtei Irri dc nimic altccva, ncdctcrrninarr. carl-. c 1;r'o1l'icAi lui I)unnez{.u, rl.r| ollul r. r itoltc avca llflfic de acr.astirncdeterminare a voinlci.lui tlirtrl-il.:lrtnci o\isteltt(. pc clrc ol qi-rr d:rt-o. Pc de alti parte, DuntI'ri,z.u lll)ltto uza ctc cl libt.t'ttrtt: rrcdctclntinatir irnpotriva crcirii omtrIrri, pcntru c;ir ill poate cl'cir clirl ltimic. Dlr libertatea accasta .estc l L t t i . j n i n s i i : r it ' r i s t e n t r L L r i , i r e c a l c r r l r l c l l r i r r s i r r e l r . u s i l i b . ' r i a t , ' r Lui ncdctcrminutir de nimic dccit de Dl insuqi. Dumnbzcu are o libeftirte nedetcrminatii de nimcni ;i de nimic - cum nu o are omul - prdntru c;i libertatea Lui iqi are fundarnentul in El insugi, in existenga Lui, care nu e de la eltul,.i o are prin EI insuqi. La El.libertatea nedetcrminatii este una cu existenla nedeterminati a Lui dc altcineva. El insuEi estc L-xistenf:r Ei libertatea prin Sine, de nimic altcva determinatc, pe cirxl ornul, desi arc libertatea lui nedeterminati de nimic altceva sau altcineva, o are detcrmiDati de Dumnezeu. Durnnczcu, avind o libertatc nedetcrminatd de nimic, poate da fi ornului putin{a iluzici cir nu c determinat de nirnic, nici chiar de Dumr"zcu. $i ornul, in 1r'rrfiirlui dc-a sc crecle ci nu e adus la existenfir prilt l-rurlrnczorr. i)()irt{'sit sc clecidiri:rintr'<r libertalc arbitrari, de ninric <iL,1r'r'nrinatii si si' dccide intpotriva cxisten{ei sale, socotind-o absurdd s.r'.r nchrtcnrt.iirtir 1.rcnitnic. $au, furat de ltlirccrile trupegti qi de trufia !:riisfactiilof trcr:.itrirrc, nu-gi poate da seama cri libertatea arbitrari. de <r.'b f,rcc caz. r'ru r o libcrtatc nideterminali ci rnai degl'abi e stdpini&i d, ;,ofl l,rlrri i:ritirrrrr1,,. Dar cl:ilrl datir ontul nu t'ccunoa;te pe Dulnneneu ca autor aI exis't, l1ci s:rle sL)cotite ncdctorminatc, sau nu folose5te libertatea p,entm irrliirirca ci, ri irnpotriva existenlei sale gi spre siebirea ei prin patipi, l)rrDrn''zerrnlr r..nt.rrj..iii si nici nu ingdduie si piarir in nici un caz per:,',rrr.rcll irr clr(. cxistir concret firea umand 1i foiosirca liberi a voiTrlgi p.i,c ir.lcir, o datir cc a crcat-o flSa. I)i, acct.rL, cl.'si unclc pclsolr.lc vor sil foloseascir voiDta contra FXist,,lrlci ior 1i rr voii lui Dulnnczr,u,carc punincl in fire voinla de-a exista, r,,:,ir.slr, El insusi r-:r ('it sii ('xistc, pcrsoancle respective nu pot invinge totusi r'rinta i'ri l)unrnczorr,prin care El voieEtc cn clc sir existe, nici t';rt poi urtLrl;r din tlc oritL: voir.rtJt, ci o mltli-tcstli clriar in voinla de-a lru cxista inir-o torrnal oarccirro vointa de afirn:rre pusir de Dumiizeu in lirca crciltii clc lll, o cht:i c, chiar in vointr conirari existenlci lor, ( inrplicatir in cxistcnll lor', po care o efirmiir, folosind chiar contrar lilii o vc'intii pusir de Dumlrczcru in ca. Cbiar ac6le persoane rdmin in taci|rrl voinfci hii Durrnczt.u, caic lc-a creat (.U o voin{I, ce tine de oxistor'lta sarr dc fir-ea lor. cliiruitir ti sustinutd dc Dumnezeu. Ele folosesc o libcrtirtc aLrc:rrc lc-a inzcstrat Dumncztu, dr:;i o lac accastaimpotriva e\istenfoi lor clJti-r tot dc l)unrnczeu qi pc carc, dc aceea,nu o pot anula dc tot. E un par:rclox dubiu in faptul ct'i oraul loioscgte cl insu5i o libertate pe care nu el gi-a dat-o, si cir deli vrca, r.ru Poate sctipa rle ca,

Deitru cil nu Poat4 dat-o Dumnezett. D Dumrezeu, in favo strin.rbati, contr.rra lnvilitura dts ca voluntari Prin t voin{n ei ca nrrtflind concret ai Iolt)sirii cl riraitind Prin arr folosirii lirii. El afir toarc I cc'cii ct' t' P naturali,,tine itrlPrl tinutd in lr')ocl natu potrivit sirntririi si deplinir. CAci {irca a celc ce tin de c(rnsl tcn[cia. Dar duPi ac clcfinirea voinlci ei P vointi naturalii, au 3 o dbrinld rfltion;rl:-l i ce atlrnA de noi... Ci berat, ju.decdm c'e e se ardtri din judecati rurnai de naturit (ila tte noi qi pot Ii Jdcut, P.G.01, col. 11-13). Dar voin{a firi anterioarii Pt'rsoanei. $i b cttnoaltem mii ales sir facem in mor nurnai ca o dolinti trebuinti de-a alege fiecare monlent. CAci, dace Privi Ii in general, nu ne existcnla sau fiinle, alegerii a ceca ce 3 do C'reatorul nostrudelibcliri. ace-<tei FaPtuI ci voinl cr(.t in pcrsoane, ll , $i progresa in cxist( pcrsoonc sit ;.lt'eciz:-

lioastrii iI'I ii('tc c(rtl( Dut'nnezt'u. Elt' riltr:i ctt it lui I)ulrltrczt'rt. voinlei lui Dutttnt'2,' ii rAspunzdtoli falri voinkl lui Dunrnt'zt't vr'('r,''l cc vI'c;r l)ttntt-;

oltLrL

ll

l)Lii\t Nl:zttu

pehtru cd nu poate scr:pa dc existenla dc care ea line $i pe care i-a dat-o Dumnezeu. Dar cind persoanele nu folosesc voinla firii $i a lrii Dumnezeu, in favoarea existcnlei ci, cad intr-o viati a firii sirdcitS, strirnbati. contrari firii. lnvifitura despre vointi, ca linincl de lirea umani, sau desprc lire ca voluntari prin ca insdgi, voind prin co si cxiste Ei dcspre firea fi voin{a ei ca neaflindu-se concret dc'cit in pcrsoanc, care precizeazd modul concret al lolosirii vointci, a dezvoltat-o Sfintul Maxim Mdrturisitorul, el ariitirrd prin aceasla cii chiar in voinla naturald e dati qi putinla folosirii firii.'E1 afirnr' mai intii cd. tine de firea umand voinla,,doritoarc a crta cc c propriu firii, care ca insiti dore$te((. Aceastl voinfi natural5 ,.!ine inrpretrni toate insugilile ce apar{in impreund firii. Sustinuti in mod natural de aceasta, fiinta doregte sI fie qi si se miste potrivit sirntirii Si mintii, poftindu-se dupi existen{a ei naturale Si deplinii. C{ci firca a fost constituita ca una ce se voiegte pe sine qi toate cc'le ce tin de constitu$ia ei, fiind legate ca dorinli de l'atiunea existcn{cis. Dar dupd aceastd definire a voin{ci firii, Sfintul Maxim trec la dcfiirirea vointei ei prcizate de persoane, dc ,,nois : ,.Altii definind aceasti vointa naturali, au spus ce ea est o dorinte naturale, au spus ci ea este o dbrintd rationali qi vitali; iar alegerea e o dorint5 deliberati a celor ce atirni de noi... Cdci dorind, mai Tntf:.d,eliberdm, 9i dtrpd ce am deliberaI, jud.ecdm ce e de ales; Si dupA ce am judecat, alegem cea ce se aratd din judecate mai bun fa{d ile ceea ce e mai rdu. Voin,td atirnt nu-,nai de naturd (de lirea noastrd), iar alegerea nunni cle cele ce atirnd tle noi ;i pot fi tdcute yrin alegerett. (Despre cele doud Doinle in Hristos: P.G. 91, col. 11-13). Dar voinfs iirii, pusd in fire de Creatorul, nu sti intr-o fiin!5 anterioari pursoanei, ci se arati tot in noi qi o cunoaEtem tot in noi. $i o cunoa;tem mai ac'centuat cind incepem sd cugetdm la ce avem de ales sir facem in nomentele concrete ale vietii. N-i se face cunoscutS nu nulnai ca o dorinfd de-a ne montine in dxistenti in general, ci ca o lrebuinli de-a alege ceva care siujegte existen{ei rroastre frersonale ftl fiecare moment. Ceci, dacd privim bine, l'edent cd nu numai vointa ncprecizatii' de-a fi in general, nu ne-am dat-o noi, cum nu nc-am dat in general noi existenta sau fiinla, ei qi putinta qi necesitatea deliberdrii i:r vederea alegerii a ceea ce aven de ficut, implicatd in vointa firii, nc e datd de Creatorul nortru. Dar aieasta nu exclude gi rolul nos.tru in efcctuarea :recsteideliberiri. Faptul ci vointa aceasta e pusi ir1 fiin{ar omeleusctl, edstenti concrct in pcrsoanc, ;i cir ca cste deliberarel acetsora Fntru a se mentine ,si progresa in cxistentir, ne aratii ce insuli Crcatoru* voieltc ca noi ca ilersoanc sil precizin voinla gcneralir a fiintei norstre sau insirgi fiinla noaistrir ir.r lcte conc:retc. Vlinta noastrt-t nu c totuqi una cu voin{a 1ui Dunrnezt'n. Elc rirrrin douri voinfc. in cazul cir"rd lr Ii o vointd identicl <'tr ir lui l)urrrtc'zoll, c n-ar putca grelsi, n-ar p[tea sir se decidir contrar vcinle.i lui l)umnczcu ; llu n(-ant ltutca sinfi depcnderrr{ide Dumnezcu li rdspunzitoli faJi de Iil. Dar e bine sir implinim prin voin{a noastrd voinla lui Dumnczcu, sii n(, insusinl prin voin(a no:rstlii voin[a Lui. Si vt.(rl ce vrca Dunrnczcu. Ciici IJI voiegtc (,cca cc voiefte in mod normal

I'll

I'ROl- t)ll r). S't \NlL(r\!l

si vointa noastrir: sir ne faccnt pe noi insine {crir:i{i in unirea cu .Dl. E o alti forme a intilnirii voirrtci noastrc cla unitate inter'per.sonald, Si .eternitate cu.unitatea interpcrsonali-r, cu etcrllit.ltea lui Dumnezeu, aiiii oglindire a abisului Lui in nci. ,,Ciici daci voinla lui Dunnezeu e Drin filc lnintuitoare, iar a oamcnilor e prin firc r.nintuiti (pirta$i la ijintuire),. cea care rrintuieqtc prin firc li cca car.e e rniniuiki'prin firc, hu pot fi niciodatrl iclcntico, chiar dacir scopul antindurora cite unul : n.rintuireatutufor si a ficcirrtriir in p:rrtc, pc ,,rr.r. I)umnczcu o lutre4zi . p . C . ! )1, c o l . 2 0 ) . 'S i , , i n n i l n i c 5i o imbic. iirr sfinfii o rloq'{ (op. ;t1.; altcrva nu constii riul dccit nurnai in diferen{ierca socotinfei noastre de t'oia _lui Durnnezcur (Din sTierea cidre llIarii, Desprc lucidri si ioinge,, c : t p .5 . l ; P . G . c i t . ,r ' r l . 5 0 ) (:.. ir py-sJ)utrrnczctrin fiinlr lriiitii de r.roi.n po..gu,lu .l)irr pcntru o. voi.nti_care sd pcatil fi folosit:i qi contrar Lui ? El n-a yoit s;l cr&ze r)iste -obiecle, ci subieqte, carc sir rirspupdi vointci Lui .de-a iri s" "gnlunkn la infinit Irui si si trdiascd in aceasti formi a voin{ei intimiiatc4 Si qternitatqa Lui, sau nedeterminarca Liri abisalir, sau.deichiderei spre in{init. De accea, ls-a inzestrat cu o libertatc prin care se po! dS;idq gi si nu;L iubeascd in nrod nddeterminat qi^la infinit, i sir-I- iube_asc:t sau sd se foloseasci.dc voia lor in mod nesilit, atit conform cu voii Lui, cit gi ionfiai ci. Le-a dat prin aceastao voinid care poate fi folositd dd ,. iibertatc lr.d.'tcrnrinal.i de ccva, sau dc cincva, ca qi voin{a Lui. DLcsebirca. c.ci tctusi accasth libertatc c a uni:i iiinlo sau cxistcirlg, ( urc,nu c clc l:r r'ir, cu r l'j pumnez.cu,ci dc lr El, s.a'u cd aceasti iiber:_ tjtc."ne. c. tdlusi daLi, i;nplicata iil fiinfa noasti.i, cf, nu e dc ta"trci, 1>ccind libeitater Lui c a rrnei .tiinfc sau cxislente. De care nu o are de.la altcineva, liau altccva.. Noi .sintem prin aceastanumai chipuri alc xistentei suprcme, nu.insugi prbtotipul. E u rrinune. qi in fiptut. cii sintem. prin putelea gi valoarq'ace ne-a dat-o, chipuri ate.sale la protoiip. O altd deosebile e bd noi, avind o fiirrti iimitatd .'- ihtruiit-nc t: dati de un. Creator infinit '- putem sai, folosim vointa chiar impotriva fiin{ei noastr:.-. sau }i iinpotfivi Dititoiutri ci, in dorin[a dc-a'nij ;r,: r ( c u n o a g t cf i i n t r d a t d d e a l t u l , p r c i n d C c l c c - 1 i a i e ' p r i n E t t i i n q . r . , olicit s-ar afirnra pe Sine, afirmd totodate insriqi {iinfa Sa. Paradoxul cel rnare aI persoanelorumane c:'tc ci iint c1.ci1.e fr,rir sq fic, intreb.tte, dar sint creatc ca persoaneliber:c. 'Dlenrr-$i tkiu,94iptcrlia, dar sint inzcstrate cu o vointi prin carc isi alcq in nrod lib.,r rnodul vielii. s.ru destinaiii lor eter.nA.EIp pot fi icn"tric s'i.oorrrr.i vci]rtei lol' {iinlei lor, intrucit nu-qi au fiinti piin;le, nu.sint e;rplj'alil ultimd a_-fiinlci lor', nu sint cxistr.rntcprin cle. De aceca, pol atirrn:r caracterul ncdeierlninat al voinlei lor., dtr, totodat5, cafacterul determinat a1.existenfci tor ;i, deci, al libertdiii cC-:iapaitine. p.1'.r .11s.n*r p{ri folosi bum vor existenta ce lc-a fost totuli dati ;i pe care n,o pct anula. Dar cind nu {in in accrd voinf: pusii in existenla lor cu voiit C rcatorului, ci, fie c.l voiosc s.i li-o mcntin; .f.ir;-r Cr.catorul t,i, fic crr voiesc chiar sir Si-o auuleze, clc' nu facr.decit si:t o siiriceascir si sir .o sirimbe la no:;fir'5it,dar triiiesc si in accastao c".,rnitate no{cricit.{, sau ?, c\isicnt,i qolili la cxtrem. suslin lir [oi si (:r r.risl,:nLir).. putrrc:r Clreqtorul-ri,nrajulglnd niciodeid la disprr.itie. ln piimul 'cirz- tr;iii:sc.

abisul plindtifii in nsiir;it, datoritii : fard legatura lor v. .-, A6tf1, persor talea lor de {aptul in existenli faril \ ricite, depindc de r omenesti,.vointa lil o .iroatd dnuld, arr, cel liber 'prin Sinc atit de.'liber, in':it de-iasemenea, se g din nimic qi cir se sau 'ce, poate duce sale Fi a lumii. de nimic, in sens poziti Dumnezeu i-i Jroate duce pe sinlui a fost creata di nu,mai vrea se o re' Or.nul, crezind dcplin, nu se mai dezvolta existenta l din Durnnezcu, d:s. El nu mai fol.oseste
.o .^ i ; -^,. r-,. PErruq ^ 4 4: rr ,i!r

foloscqte vointa p:! nimici in mod c:n.l Siintui Gri: : C i;::.:: ci riul, :iirrdeci i.rici iaciui. l-'. rrimicirea ci clc - .:: socotc.iSlintul C:i: Des(n'et cdtuiret Riul ca n-i . asl c-:: Dun]nezeu, \iasilie), nu po::,neibu a fircut-'r ::
ojurrHq tr;ineta rc, in a1 -rin

intr.o inlinitate r:i.

n c Z e u ,p o a t e s i : . ' , . nronoto\. spr'c d. _ ]n carc l;la1nteaz:: 1 de infinitatc a iiit:;: lluzia cir se: faptul ci cosinosul llnrt, de$r. Pe (lr l
a lbl .i!anr, nlcl

r:::

I
abisul plinStdlii infinitc iri t'ristcnte.i, i!r cazul din urmi-r abisul aoluiui ndsiirqitr datoritarsusiil)crii lol in (!xistcr.riide puirrc,ir Crcatoruiui, drr fale lesritura lor voite cu l'll. ..' Astfel, persoanelen:r se sirlt, in nici r.rl car:2, stt'irrlorlrte 1r libe.talea lor de faptul ci au lost crcate fdr{ sa fi fost intrcbate. IJie vin in existen(i fdrti voia lor'. dar rnodul e)iistcniei ior fcricite, sau neforicite, depindc de voia lor, Dcsi r: creatii de J)umnezeuca insu;irc a firii om'eneqti,. voinla liberti a acc'steiadc-a folosi lirca cum yoieite. fiuii sii o F)atd dnula, alati 5i crr cii orrrul e lircut dupir ciripul lui Dumnczeu cel liber prin Sine. Orrul sc poatr. considerir Prin vi,ir]ta cc i s-a dat ltit dc 'liber, incit sd i se pari car el isi scoatc libertatca din nimic; de ascmenea,sc poatc considera cii fdcut dc el insr.rgi(de pJr|in[ii tui) din nirric $i ci se poate dezvolta prin cI insuii. culn voicste, din nj.nlic, s;ru cai,lloatc duce prin el la nimic existenla lui inlr-o ncearn a creirii sale Ei a lumii, de Dumnc'zeu. Lui i se poate pz:rrcacir l)oatc .lispune de r'rimic,ilr sens pozitiv sau neeativ. I)umnezeu i.a dat prin iibcrtatc accastii pr,rtcl.c.l'otuti, cl nu s{l poate duce pe sine qi nici lumea la nirlicul absohrt, o data co cxistcnta lui a iost creatd din nimic de Dunnezeu, nn de el ir.rsn,si;i Dumnezeu tru,noi vrea sd o reduci la nirnicul total. Onul, crezind . inse ca poate dispunc el ir.rsu;i dc nimic in mocl dc;..rlin,nu se mai crede avind cxistcr,ta din i)unrrezcu -ci putindu-si r.iezvoltaexistenfa scoasd din nirnic prin un toi. :Iai nrrrc plus primit din Dumnczeu, desigur Cirrd Si el o contribritie a vointei in acest scns, 1iI nu rnai folose;te vointa pentru a colabora cu Dumnezeu la cregterea \a. pcn'.ru it fi ,,crcator.t dupd chipul irri Durnirezcu in rrccst scns, ci folosc;te vointa pentru a cregte cxclusiv prin cl insuli, sar-r pelttru a r) niinici in nod conqticnt.In accastacor.rstir iirul. S.iintui Grigorie de Nyssa a socoiir, in scr.ierilc lltai din tiner.etc., ci liul. find lipsit cic o fiin{d itroltr'ic, l.}Llse ll()at.r ntnfinc tn veci, tlL'ci uiri i-rrlui. DaI |iiul nu rjr-ntlc la nOn-cyi\1 nt:r '.or:lla, irici pr.in r'rirricirea ci de cirtre el, nici prin topirea l-ri ca ri:lu contrar fiinici, cutrr s o c o t c fS l l i n t u l G r i g o r i c c i eN y s s a( P p i s t . 3 1 ; P . G . 4 6 , 1 0 2 0D - 1 0 2 1 ,A ; L'.'spl'c ctlL:ttuirso atnul,ti, l7; P.G. 4+, 139 C-l)). R;'rul cr nc [olo,'ir'( tr l]ulcrilor Jilii unrenr . j, ilrlt lr c.rcstc din Dunrnezeu,ailr cum o clr ele, san conform firii (;isa vcde rirul Sfintul 11asi1ie), r'm poate sil rincii firca pin:i Ia r:ir:ricirca 1,rtrl_1, lirtrucit Drimni'ibu a fiLcut-o pentru a nll putea ii ni:r.ricitJitcial, ciLci ca r:unlne itr cadrul ilfiniiitiii lui, dc;i golindri-;e iu veci il.t cl.iml. ci, I.ire sir aj turlli ia nimicul la cafe r,;rcil sii ajuligi ln \"eai. .1rs'iii,l, oj.l.iul l.I-lirrine :nir..o illiinitate niciockiti clluizate a putcrii iui Dumnezcu. Acer.;ta se trdieftc in el prin iiuzia ci, chiar instrAinat de conlucrarca cri DunnezcLl,poate si !]iiscascar lt sine ceva nou. chiar dacaia.t,..st nou e foarte lrionoton, s1:r'cclt.oselrirccle viafa ir.r mocl rcal t.nercu ncLiit ilirl Dunltezcu in carc ilainteazir ccl cc rilmin.-. in r:orcl cu Yoia Lui si cn set:,a realir d c i n t i ; r i l a t t r r l ^ i i n 1 :L i 'ri. Iluzia cir se mi5cir il'rtr-o nouiate continud i-o nri ciir olrr'-llui si faptul ci cosmosul :rfare posibiiiidlikrr lui, cie cunor;;alt c-*-teisl-.,ti,i.r{init, de;i. pe de alti partc nr,r-l po:l1.rcujctn, ccrfoln unci antit:omii a iui liant, nici infinit, r.ricifinit. Pc dc altd paric, iaptul cI cosmosirl

PN. PROIT. DR- D. STANI I.OAE

nu ar.e ii un continut spiritunl. capabil dc acte lt"rerelrnoi, cum tre persoana proprie sau a semenilor, il facr: si vadtl din acst punct de vedere cosmosulca infcrior sieii. Aceastapentru ci eI cunoa$tecosmosul, nu crxnrosul pe cl, iar pe sinc se cunoal*+- $i mai putin dc'cit cosmosul. ln sine seu in al(ii ii apare ornului un alt infinit, dar pe de alti parte gi sinea s:r i se aratii mdrginiti de alte perscane gi de cosmos qi vede ci llici pe sine nu s-a fecut el, cum nici cosmosul. Deci, pe de o parte omului ii apare atit sinea sa $i a semenilor ca infinitA, cii Si cosmosul, gi ca necauzate dc el. Dar, pe de altl parte, acestea ii.rpar ca niSte infinituri pntru Dosibilitd{ile sale de cunoaqtere, dar mdrginite prin puterea lor. Omul poate se aleagi din aceste doui aspecte, de mdrginire qi de infinitate, pe ce1 din urmd, in care poate inainta, de asemenea, vesnic, dar intr'-un mod lTronoton. Libertatea creaturii conltiente nu e lipstii de putin{a de-a rdmine in veci contrari lui Dumnezen, nici prin faptul cd rdul nu o poate scoate (lin unitata fiinfci nmane irr toate pcrsoanele, care era al doilea argument a1 Sfintului Grigorie de Nyssa, in scrierile din tinerete, pentru revenirea tutrlror in Dumnezeu (lJu sint trei DutuLezei; P.G. 45, 120 B). Cei rii rdmin de fapt Si ei legati de ceilalli oameni gi de cosmosul creat, dar intr-un sens du;mdnos. Aceasta e unitatea de fire in care r5min cu eeilalli. E Ei in voinfa de-a face riu altora sau in invidia sau in critica cu car ii privegte, o fa1s5 satisfactie a lor, o satisfaclie care le hrineqte rerrtatea. Ei nu devin niciodati indiferenfi fali de aceia. Pind la judecala din ulrnir domonii cautir si cistiqe pe oamcnii din toate gencraliile pe partca 1or, impotriva lui Dumnezeu qi aduc fel de fel dc relc asupra celor buni, in acelagi scop. Dupi judecata din unnl ii vor clugmini in veci pe cei ce se afli lingi Dumnezeu qi intr-un fel ii vor disprefui, pentru smerenia Ei ascultarea lor de Dum11ezeu. La fel, cautd s:r facA rAil qi s5-i :spfieascAla |Lu, o r:nii iiii. pe semenii lor, gAsind in aceasta o pldcere inferioarS, dar care lor Ie face plaicere. Iar dupd judecata din urml igi vor pistra Fi ei o dusminie si un disprc! pentru cei afla{i in comuniunc cu Dumnczeu, nelnlclegind fericirca .c-o dar ea. Libertatca in riu, intcleasir prin irufie, unit;r cu o falsti s;ru superficield (nedulrovniceasci) cunoagterc, ii face s:'1sttirruie in ;iccrrsti .inl:ipj{inarc, cu iluzi.r cA e o stcrc supcrioari, Taina cca n.iarc aclusi de persoanc in aceaslarprivinld in relafiile dintre elc sti insii in aceea car rdul fiicut de una altcia sau ispitirea acesteia la riru, dacir nu sc tace qi cea din urmi rea, nu rifecteazii fiinta ei. Iar persoana care facc riul seu ispiieltc pc alta la rdu, igi men{ine .firea cornunti cu aoeca, ca bazir de comunicare, sau de legdturii cu aceeit, dcEi sint ir.r clczacoi'dintre cie prin voinli, sau deli cihunicarea lntre ele devine mai mult c-'; tr:ri ol r:'r. slrrr friri un efect de la una la alta. nu {l c.:r]ul]iunc in acL.st caz intre peEoane, nici cind ConTunicate:r o,,sfisilsint amindorrii rllc, lcqiituriL ins:i fiir.rd,s:rtt ir.t:semnind totodati-r ere" a iirii, currl sprine Sfintul \,Iaxim lldrtu.risitorul. Sfintul Griqorir d,.' Nyssa a inchinai, in scricrile din tinere{e, in care se resimtc influen{a ltri Origen, spre apocatastazi, dintr-o redusir inlelegerc a libertri{ii datii dc Dur.nnezeu creaturilor conltiente, sau

rJintr-o acrrenl.ulrct Ior:icuiui.d_e libertatt

cviingncllca, per,\oni

ri-rul rnai nrult iu d -.poiitb intre elc' 1i ciitre Slintul Griqor ontologic, sub infl..rr dreas Teodoru, dc la pecleapsd.De$nicd?-. Nu aqa este in la altcineva, existin aceea, nici voinfa I. sdricireaei,odal: pentru a fi fericit. I Voinla Lui nu sc po. care L-ar mirgiDi. cauta si se punii dr' La om, sirr;ilir pune in dezacorrl c in Dumnezeu ;i cu posibilitate a voint vine Ei din faptul c impiedica si se une Astfel, ea poate {i existl. Iar accastf,s prin putin{a pers.,., cu ra{iunea ci, pri:r , Persoana c ta , subiect al libcrLrt.r nezeieEti.sint unitc in n-roddesivir;it 9r ia caracter dc su-' divine sint de la .ri virEitA fali de Fiui Iubirea din veci ir:t iubirea lor', carc :ru care e deci din r'. , i fl despdr[iti iubir.a inaintea Fiului, c;ici Tatdlui inaintea Fil inainte cle existenir inbire intre Tairil -! Finl lumea clin '. ': :. ..Cici dacir rc:ur11, tiu sint, l)r,f.tr',r dc voinii ? I:rr ,:
I aI.l ill LU!litii'i:-

p..?3i). Fi.tl c Slt;r:

o (rrl.i,'of.l

tate,

'dar

r ',\';-+l

nu c llr:)d

( )\'r Lrt.!t r)ur{NtizElI dintr-o acc.cntunre prca n.r;lf.' a csentei, sau dintr-o desDiirtire a ontoIogicului de libertate. E o irr{clcgerea rdrrlui carc so d,,liirtcazi dc cca evanghclici, personnlisti, carc dd toatri inrpqrtanta li6crtrilii gi vede riiul tnai mult in dczbinarca cclor create dc Dumnezeu contrar unirii spoiite- intre ele li cu Durrrnczeu ;i ltrin voinlir. (Etpticared rdului de ciitre Slintul- Griqorie de Ny.sta prin cele douf, arguinente cle caracter dntologic,.sub infltrenta filosolici elinc, am cijsit-o in studiul prof. Andfeas' Teodoru,. d-e -la Facultatc dc Teologie cliu A.tcna, in artic.': ,,Erisfd pedeapsd oegnicd, ?a, in Orthodoxos Ty[os,.Atena, din 1? febr. 1988). N.u aga este insi in Duinnezeu. Ei nu are existenfa sau fiinfa tli la altcineva, existind prin sinc si fiind de aceca infinit si etern. De aceea, nici voin{a Lui nu poate fi contrarij fiirrfei Lui, sau rnijloo de sardcire a ei, o date ce EI nu are nici ncvoie dc altul sau de altceva Pgllru a fi tericit. El are tot ce e trebuincios fericirii Lui in El insuqi. Voinla Lui nu se poate punc in dczacord cu cxistenta sau fiinfa altcuivh, care L-ar mirgini, N-are pc altcincva sau nltce.ra cu care si poati cduta sd se puni de ccord. Aceasta c contrar fitii S:le in carc are totul. La om, siricirea Ei nefclicirea vin din laptul ci voin[a se pcate pune in dezacord cu fiinta lui, nel.risind-o s:i-;i griseascd inibogriqirea in Dumnezeu $ cu Dumnzeu insuqi, cu qare nu c confundat. dceastd posibiiitate a vointei omeneqti de-a se pune in dezacord cu fiin{a sa" vine gi din faptul cd, stlnd de sir.rein diferitete pelsoane, acesrca o por impiedica se se uneascd tot mai.mult cu existenta ei in alte persoine. Astlel, ea poate fi rupti intr-un anumit grad prin per.soanele in carc existd. Iar aceasta se poate sdvirgi, dupi Sfintut Maxim Mdrturisitorul, prin putin{a persoanelor de-a nu folosi vointa comunii a firii conforra cu ra{iuriea ei, prin socotinfele lor deosebite. Persoana e ea insdEi cuvint qi libertate, sau izvor de cuvinte si ,, subiect al libcrtl{ii, pentru cd e il relalie cu alta. Persoanele dumnezeie$ti sint unite in mod deslvirqit. Dar Persoanele divine sint unite. ln mod desivirgit prin cornunicare iubitoare, nesiliid, iicit voin{a lor nu ia caracter de socotinle deosebite. Aceasta pentru ci doud Persoane divine sint de la alta, care e Tatdl. $i curn ai avea Tatil iubirea desdvirqite fafi de FiuI 9i Duhut Sfint, dacd acestea n-ar exista din veci ? Iubirea din veci intre ele, implicd existenta lor din veci, impreund cu iubirea lor, care nU e lipsitir dg vointi. Tatel naEte prin fire pe Fiul, care e deci din veci Ei EI Durlnezeu prin fire, iar de firea Lui nu poate fi despirtiti_ iubirea din care nu poate lipsi voinla. Nu e voinla Tatdlui inaintea Fiul:i, cdci nu e nici iubirea inaintea naqterii Lui. Nu e vointb Tatdiui inaintea Fiului, pentru cd nu e nici iubirea Tattilui fali de El inainte cle existenla Lui din veci. $i numai peutru ci cxisti din veci o iubire intre Tatdl 9i Fiul, din care nu lipseqte voinla; Tatdl creeazi prin Fiul lunea din voinla qi iubirea lor comund. S{inftrl Atanasic spune: ,.C-ici dac;l recunoaiteti 1ui Dumnezeir voinia refcritoarl: il celc ce incf, riu sint, 1:or.tru r.c nu rcculrbagtefi lui Dunrr':ezcu ccca ce c mai presus dg \,:oir:[i.? Iar.rlai 1;rqsus de vointi este de-l fi Dunrne:zeu prin fire, Tatit al Cuviirtultl\4 (Al doii.eu crL.-inl:cil,.tru Arienilor, trad. rom., 1987, 1). Iitil c Subiect al r'r;inte1i, sau al libert.iiii, nu proclnsal c'i, precum P,12, g Sul-"icct al. cuvirrftriui. Nri e licrSoar,a.tlrlinlului ihr.zl cuvint si iibertate, dar iru e produi il lor. lntr-un icli si jxi;rera otnului e sibiect

PR. PROI""DR. D. STANILOAE

. \ ) i ,, \r j

al cuvintului $i fibertntii, dar nu produs al unui cuvint qi al.unci libertdli manipulate exterior de o pcrsoand,ci niscuti dc.q petsoane cuvintAtoare si liberi. Numai crcai de Durnncztu, onrul e produs al vointei foloiite dc fiinti, nu al fiinici insirsi. Dr-. accea, firca-omului se foati: tiia de Dlrmnezeu 5i in ea insisi in perscanil. .Sfintui Maxim spune dc. A\'raam car,prin ascultarea lui I-rumn'ezeu,,s-a iniillat spre El, i;r.lsind particularitated celor divizali qi care divizeazd, nemaisocotind pe celdlalt ca pe altul decit ca pc sine((. Prin iubire pdrtisc5tc socotinta ,,care susiine clesphr{irea gi dezbinarea(. ,,Prin iubirea de oameni, sri" uir.i4r socotinta proprie cu firea, arltind in amindoud raliunea impdciuitoare .gi .nesepar'ati 9i nemi$catd spre nimic altceva din cele dc dupii Dumneze.u.F,eadusi l:r aceastf,raliune, firea rimir.re nelSiati ;i neimpirlitd in qei ce au primii acbasti harisriri4 (Epistola cdtre loan Cubicu,Idr'1, Desprg iubire; P.G. 91,

energiile necreate aeeasta neePuizati prin voinia sa in , se comunice omu poate ramine in e: o comuniune int:I

,tlin ele altora - voinla firii fdcuti o socbtin{ir cgoisti opreqte $i comunir.inea deplind prin firca. ce o au in elc. Au despir{it vointd de fire li li-au impdrtit intr-un anulnit grad gi firea. I Intre ele are loc mai degrabd b comunicare a acqstei sim{iri sepzr.ratiste, duqminoase. Necomunicind deplin p n firea lor, nefecind.p aceasta tot mai una in ele. Dersoanele nu mai comunicA nici cu Dumnezeu, sau se inchid qi Lui, iarc e Unul in mod desdvirqit si carb nu sc podte conunica decit cu puterea Lui unificatoare. In Dnmnezeu uiriiatea intre cele trei'Perloane este desar.irsiti. pcntru cd fiinla lor nu sta de trei ori in mod dcosebit, ca in persodnele umarie. Ele au firea intr-o comuniuns desdvirsitii. deci si vointa. '' "Drrpi Pir.in{ii Bi,ser,lci i, sinrt,,petiu feluri dc comunicarc a fir..ii : tlra dintre Persoanele treimice, care igi comunicS. toati firea, in sensul cii e co;aretizatd o singurd datA in toate trei; ca dintre persoanele urnane, in care aceeaqi fire std de atitea ori cite persoane sint $i ele Ei-o comurricir mai mult sau mai putin dcplin, dupd cum rdmin mai mult sau nrai pu{in in unitatea vointei, fdri sI se rupi niciodatd complet; cea dintre firea durnnezeiascd qi omeneascSin Persoana unic6 a lui l{ristos. Comuniunca intrc acestea nu c nici ca cea a firii dumnezeiesti aflati ncdespdr{it in celc trei Pcrsoane trcin.rice, dar nici ca cca a firii omelle$ti aflati in mod clcoscbit in persoanele omcnelti. Da c ascmJrndtoare cu cea intrc sutletul si trupul omcnesc intr-o unici persoani. Hristos traieqte ca un Singur subiect tot ce e durrnezeiesc Ei omenesc, dar nu despar$t, insd nici colltopit, ci omenescrl transfigurat dc dumnezeiesc qi dumnezeicscul inomer,it de omcncsc, cum trdieqte sllbicctul umiln in r.nod spi'itual inlepdturile clin trup gi manilesti in bucurii qi acte v6zule stdrile sullctului. Persoana cca una a lui l{ristos i$i insugeiie nu numai firea orneneasci, ci gi vointa ei, adicd nu o tine in sine contrar ci, qi aceasta pentru cI iEi insuEe;te qi voinla ei, conforme cu raliunea ei gi crr dorin{a de-a irnplini voia lui D,lmnczeu. Astfel,'Hristos triieqte ca doui firi ln acorrl dcsivir5it intr-e clc. unul ce.1c In sfirqit, este o a patra corrrunicare, !i anune cea intre iirea dqnnezeiasci qi cea omeneisca prin persoanele durnnezeieqti 9i omenesti, comunicare ce se desivirsoqte in iiristos: est coa prin energiile necreate dumnezeiegti, din care cea mai accentuata este harul dumnezeiqsc. Dan

+00--401). Cira nu se intimple aceasta, pcrsoanele fiiea 4u-;i mai comunicir

acest caz de dltm: devine gi lucr1r.f, In trei din cr sau firile, dar Pri rlicarea firii sau a peisoanele una :llt printr-o Persoani, comunicd firea ini' lagi lucru,. da-r nu nu poate sta rn nl bucurie Dumnezcu nici prin har un.r nczeri, Iqi product r'lici firca dumn:z om piimelte :r:'::l $!qi' daruiegte fi: 5i om,, lui Dumnez Fiinta oment cI ea este infinit cliferite. Iubirea .difeiite, Iubirea desir dar in acelagi tirn fiecare Persoani Persoana - princ .Sdu ca iubitor al 'satisfactie a iubiri '9i dualitatea reali .o proiectare a ur proiecta spre Ac blare personald a .Sa. Aceasta e na il .iube;te, dar car pe Fiul, Tatdl dn: plicatd vointa Sa iubirea dSruiti de Dar Tatil a ..bucuria aceasta i forma de ipostas, nu fie Tatdl sin! cui i-o comunica. chipul SAu, sau ( Lui fiin{a :Sa intr

OT{UL $I DUI'\EZEU

energiile necreate sint unde ale fiinlei dumnezeliesti, care o lasd pe ,rceaita neepuizate. Comunicarea prin har are loc cind si omul se C:schi.le 1:rin voinfa sa in acord cu firea sa, lui Dumnezeu $i voii Lui, care nu se comunice omului, care nu se deschide lui Dumnezeu si de aceea , poate rdmine in existenla lui sirricite in vegnicie. Prin har insi are loc \ ',: cornuniune intre fiinfe, fdri confundarea Lor. Omui se pdtrunde in / acest caz de durlirezeire, se indumnezeieite prin lucrarea harului, care 7 devine si llrcrsrca lui, i Jn trei din cele patru forme de comunicare se comunice insigi firea sau firile, dar prin persoane, iar in Flristos prinir-b Persoan5' Comu:rjcarea firii sau a firilor produce bucurie numai pentru cd qi-o comunici persoanele una alteia, sair, in cazul tui Hristos, se comunicd una alteia printr-o Persoani. E bucuria Persoanelor in Dumnezeu, pentru ce 'iqi ccinunicd firea inire ele. I;i produc bucurie oamenii pentru cd fac diela-Si lucru, dar nu deplin, pentru cd firea .otneiieasci, nefiincl infiriitn' nu poate sta in nici o- persoane in infinitatea ei nedespdr{it5 Ii produce bucurie Dumnezeu omului, pentru cA Dumnezeu ca Persoani ili comunicir prin har una fiinNei Sale omului, iar aceastd bucurie o are gi Dumnezeu. Isi Droduce bucurie Hristos ca Dumnezeu pentru ca iqi comuuicr'Lfirc:r dumnezeilscd siegi ca om, fird si:confunde cu aceasta,gi ca Sine ca Persoand dumnezeiasce onr prime;te accastrl comunicare dc la 'acceaii :Persoani, care e totodatd prin omeneascd firea Ei-gi' ddruie;te

gi om, Iui l)urnnezeu. "' ""';;;; pentr.t f Pcrsoalle,pentru data in cele singurd dati ce]g trci Persoane' Fiinfa omeneascisti o si'suri
Lllcrttc.

";;"..n rlar",, nu c liisiti dc iubirc, carc imnlici Pcrsornele / cJr ea esLe infinitS, riifc'rite. Iubirea desavirgitii implici atit lrnitrtclr cil q[ Hcrs4anol-'I

Iubirea desd.virsitd implicA trei Persoane veqnicc si infinite fjecare, dar in acelaqi timp unitatea deplind a firii - sau nerepetarea firii cu fiecare Persoani - care se poate inlelege astfel : Iubindu-se pe sine, Persoana - principiu, sau izvor, iube;te chipul Siu. Dar iubelte chipul Sdu ca iubitor aI Siu. Tatil iubeqte chipul -Sdu, dar n-ar avea depiina 'satisfacfie a iubirii, dace rt-ar fi 9i El iubit. In aceasta e daiir qi unitatea 'si dualitatea reald a lui Dumnezeu. Iubirea real6 a lui Dumnezeu cerc o proiectare a unei Penoane spre alta, sau in aI1a, dar r:u se pcate proiecta spre Aceea in afara infinitdlii Sale. Aceasta inseamnd o cledublare personald a lui Dumnezeu, dar nu o ieqire din Sine, sau din fiinla Sa. Aceasta e nagterea din. veci de cdtre TatSl a Fiu-]ui pe care Tatirl il iubeqte, dar care qi EI iubeqte pe Tatdl. Astfel, iubind ciripul Sdu, sau pe Fiul, Taidl d[ruieEte Fiului toati fiinla qi iubirea S:r, il care c irnpUcate vointa Sa iubitoare, ca acesta sd se intoarcd cu toatd fiinla qi iubirea ddruiti. de Tatdl spre Tatal. Dar Tatil are unitd cu iubirea chipului Sdri o bucurie de El. $i .bucuria aeeasta de chipui Sau nu e numai o sinrlire subiectivd, ci ia forma de ipostas, care prlveste impreuni cu Sine la chipul Siu, ca si nu Iie Tatil singur, care prive;te cu ir"rbjrc lir accst cliip, ci sri :rib-r cui i-o comunica. Pe de altd parte $i acest ipostas al bucuriei Salc de chipul SIu, sau de Fiul, purcede din Sine spre Fiul Siu. Ii dd deci si Lui fiin{a:Sa intreagi qi voinla bucuriei Sale legatd de ea. Astfel, Fiul

lL. lncr. dF.-n Ar.tNir-d rn

de existenti5i Duhirl Sfint n,-r sint produsele .Irnei voinlc clt,osl:1.:ite sau de fiinta Tatirlui, cullt c lumca creatil. Nusliud 1.lt.Fiui, Tatil i5ir a{irmA existenla Sa ca chip pe care Il iubeFte si care jI iubeste. si c1n bucurie de acest. chilJ a.l Saru, care nu-l lasi inlr-o bucurie la car.e nu participd $i aitul pe rnlsura Lui, si a Fiului de care se bucurir. Afit'mincl Persoana Tat5lui ca posesoare a vointei, dar nefdcind pe Fiul ca ltrodus .rl unei voinle, care nu e unittl cu fiinta Taidlui, S{intul Atanasie spune: ,,.Dar dacd Fitr.I este prin fire $i nu prin \'oi)rtii. tste olre Ei ldrir voi:r Tatilui qi nevrut de Tatiii ? Nicidecum, Si Fiul {:ste voit dc latii si" cum El insu;i zice: ,,Tatdl iubeqte pe Fiul qi toate le arati Lui,, {Iz. III; 35). Ceci precum Ta*il nu a inceput sd lie bun prin vointd (deci nu a fost voinla inaintea Lui, ca. Cel ce idbe;te gi n4qte-p.9 FiuI, n.n.), dar aceasta nu inseamni. cd e bun fdrd irrtenlie $i firi vole * cici egea ce este {bdicd Tatd) este ceea ce este voit de.-nt - Ia fel gi Fiul, de$i nu a in.eput si fie prin vointe (printr-o voinfd anterioard Fiului, n.n.)r nu e nivrut de Tatd1 si nici eontrar voii Lui. Cdci, precum liitil i$i voiSte ipostasrU. S5.u (dar qil, voiegte existind, n.n.) a9a 5i rir,rl, iiind propriu fiinlei Tatilui, nu este nevrut de El (cdci de fiinfa dumnezeiascir sau de exisienta plenard in Persoane line qi voinla de.a fi, n.n.). Deii l'ir.rl e voit qi iubit de Tatil (iubirea nu e lipsitd de voinla de-a fi cel iubit,"n.n.) gi de aceea poate socoti cineva cu dreapti credinld ci Dumnezeu se voieqte $i nu lipseqte voinfa in El. Iar Fiul, cu aceea$i vointe cu care e voit de Tatil, iubeqte qi voiegte $i cinsteqte pe Tatit. Deci, sd nu introduce cineva vreo vointe premergitoare, ca Valentin... Cici s-ar dovedi lipsit de minte, punlnd lnhe Tatdl si Fiul, voinla fi cugetarea...((.,,De fapt, una este a zic ce a fost fScut prin voinld gi altcevit cd Fiul, Iiind prin fire propriu Tatdlui, e iubit si voit de El. Cdci a zice.c:l ,a fcst fecut pfin voillld inseamnd a zice ci El n-a fost cindva" .rpoi'ci Cel ce l-a fdcut ar:e putinfa de inclinare in ambele pdrli. in acest caz, 1:oate cineva cugeta cd Tatdi ;i si nu li voit pe FiuF (Curirr* tul Il I i'inpotriDa u'ienilor trad. rom., p. 39t)-i00), Iar in existenla sau fiinla conqtientl pc ciuc o ereeazd un astfel 'de Creator, nu :;e poate sA nu se reflecte iubirea Si bucuria proprie fiin{ei Lui, concretiz:tr-r la tel in persoane afletoare, ,chiar prin firea,lor. in reiiitie gi inset..rte d,r o iubi.re gi bucurie desdvirqiti a Linora de altele, llrcun] nu Je poate s.i nu le comunice puterea apropierii de El si de iubire;l gi bucuria din El'. f),iruirer reciproci a lirii sau a firilor de 1a persoanri la persoani-r produce atita bucurie. atita dulceata spirituali, pentru cd in ea este o ddruire totale a persoanelor intreolaitd, prin iubire, fird si se confunde. cdci in acest caz nu s-ar mai putea bucura una de alta. C;n'rcterul dc pcrsoin:i rrl omtrlui 5i nl lui Dumnczcu [rrcr'1:osibil;t chiat cliruirea firii dun.rnezeie;ti de citre Persoina dunxrezciasc:r, celei omenelii, ;i plimirea ei de cirtre cea oneneascd, dar 5i a cclei omenegii celei dumnez.eieqti,penhu cd, con;tiinla uneia de alta gi de ilrbirca cc' s,i-o pot areta una fald de a1ta, aruncd o pr"mte intre ele. $i Duinnczeu ca Persoand poate face pe om din iubire in calitatc de pers,Jand ehip al SIu, un chip cu care poate eomunica prototipr-rl, Iicintlu-Ei o bncuric din fapttrl ca firea umand are prin creat-ie o tmc1ie spirituali carc face posibild ccmunicarea reciproci a firilor de cdtre persoanele divine

qi uman ce o pc 'terul ei de pers{ umani. $i iubire chipuri ale Sale, i nicdrii ei, ele au o date ce au b1z a se :undgi din n gesesc coniinutul in ele insegi Ei ir acest caz rdmin i ra prelungire a aceasta remil in' unei multumiri c; lor nedeschi:i cr avind ca suport qi puterea Lui ca care le-a creat ; I con$tiente are o I a lui Dumnezeu. rrezeu activ, nu S partea lor o con! sustinute in exist vdrat c'reatoare, r cu Dumnezeu, d fericirea ce o dA Iar voin{a care le conqtiente cu El. notond. Dumnezeu l {ia conqtienti si I rn'inati li s-er pil dacd se sinuci4 trup. Ele vor trii libert5ti nedetrr qi-au dat-o ele. / existentei, dar nu de ea, vor rimin terea sa treia-sci, nedeterminat, d3r lor qi de iibertate E qi in aceasta r intirnpld ca si p {6,cute pentru un aceea, ele pot Si r5rnine ca relalie tudine liberi fat xistenti, ca dov de-a se opure ir totuqi intr-o le:ilr

OMUL

DUMNEZEU

271

qi umane ce ci poart5. Astfel, temelia.spiri.tualda firii umanb Si caracterul ei de persoanE face posibil5 iubirea intre persoanele divind gi rrmand. $i iubirea e puntea active intre ele. Fdcind persoanele umane chipuri ale Sale, insi nu posesoare ale firii infinite gi subiecteale comunicirii ei, ele au fost inzestrate nurnai cu setea acestei iubiri in toti, o datd ce au baza existen{ei lor fn ea, de aceeas,i cu posibilitatea de a sc amdgi din mindrie prin faptul cd au in cle chipul infinitului, ci gesesccontinutul existentei infinite qi al iubirii lui qi al bucuriei de el in ele inseqi gi in lumea de care Ii se pare ci vor dispune deplin, In acest,caz rdmin intr-un fel intr-c sdrdcie nesfir5ite gi intr-o eternitate ca prelungire a monotoniei ce n-ajunge niciodatd la sfirqit, iar prin aceasta remitr intr-o nefericire fiirti sficsit, care le poate da qi iluzia unei mul{umiri cd durazeveqnicprin ei inqiqi. Rimin etern in existenta lor nedes.^hisicomunicdrii cu .Dumnezeucel cu adevlrat infinit, dar avind ca supoit etern voinla lui Dumnseu de-a le susfine in existenld gi puterea Lui care le sustine, cdci El nu-gi reneagdactul voirrfei prin care le-a creat; $i pentru oe chiar fa{a strimbatl Ei sdreciH a fdpturii conqtiente are o unicitatg ca semn al imaginatiei creatoar nemonotone a lui Dumnezeu. Dar in susfinerea lor in existentd este numai Dumnezeu activ, nu qi ele, deqi lor li.se pare cd slnt mrmai ele. Nu e din partea lor o contributie .voluntard Ia men{inerearelafiei cu El. Ele sint susfinute in dxistenti ca nigte creaturi lipsite de subiectivitate,. cu. adevArat creatoare, ca nigte creaturi. neinsufletite. $i feri aceastS'.rl4ie cu Dumnezeu, acceptatdde El cu subiectivitatea Lui, ele.rerrin. trerd fericirea ce o al6 comunicarea con$tiente cu o alti existnti iubitoarb. Iar voinfa care le-a fost datd tocmai pentru aceasti acceptare a rela{iei conitiente cu El, se sldbe$te, rdminind o stiruire intr-o existen{E monotone. Dumnezeule-a dat putinla sd aleagi liber si o existen{dfdre rela{ia conqtienti gi fericiti cu El. Dar libertatea aceasta,oricit dc nedeter{ninata li s-ar pinea, nu le di puterea se scape de existentS. Cici, chiat dacd se sinucid, nu scape de existenli, dincolo de existentravieiii in trup. Ele vor trii in veci ;i in acest caz, fricind experienla unei pirute tbertn{i nedeterminate de nimic, dar tinute intr-o existen{i pe care nu qi-au dat-o ele. Au putut face orice gi vor putea nega in veci sensul existentei, dar nu vor scipa de existentS; sau pentru cd nu r.or scipa de ea, vor rAmine li cu acst fel de libertate. Dumnezeu lc-a dat pr-rterea se treia-scd, folosind libertatea lor qi pentru negarea Lui, in chip nedetermit:at,dar aceastae totodatd o nelrutinta de-a scipa de existen{a Ior si de libertatea ei folositl chiar impotriva Lui si snrc nefcricirca lor. E qi in acsastaun respect etern acordet lor de Duninezeu.Aceasta se intimpla ca se poatd f,ace uz in eternitaie de libedatea lor. Ele sint ficute pentru un tlialog etern cu Dumnezeu, acceptat in mod liber. De aceea,ele pot ;i refuza dialogul con$tient cu El in eternitatc, degi eI rimine ca relatie a lui Durhnezeu,neqtiut de ei. E Ei in aeeastao atitudine liberi fatd de vointa lui de dialog. EIe sint tinute totuSi in xistenr5, ca dovezi ale liberti{ii de-a reluza in veqnicie pe Dumnezeu, de-a se opu.ne in veei prin libertatea lor lui Dumnezeu, care Ie tine totuqi intr-o lezAturd sau intr-un dialog cu El, nvdzut qi neqtiut tle ela

PR, PROI: DR. D. STANILOAE

Libertatea aceasta c semnul demnit5lii pcrsoanci create, dftr Si aI putrii lui Dumnr'zeu, supeiioard oricirei legi. ;i cap;rbil se crc(.ze si .superioare aile existen{g legilor. O creaturl liberij, chiar suferind pentru..folosirea libertitii ci contrar Creatorului, sau supremci existenle, c rndrturia unci demniti{i infinit superioare a persoanei con;tiente fafi de creaturile nel.ibere, fie ele chiar emanate din suprema csenta, Si a unei existente creatoare atotputernice, superioard. tutrlror lcgilor. CAci cr.l superior legilor e cu adeviirat atotputernic cind are aceasti superioritate prin sine qi ih mod constieni. CeI din iaC poate spune: ,,Sint in iad, dar sint negriit superior. pietrelor, plantelor, animalelor, chiar dacd ar fi socotite emanate din esenta ultimd(. $i cihe vede just, vede qi in cel din iad un semn aI atotputenriciei lui Dumnezeu, aI puterii. Lui superioare . Iegilor $i al lipsei Lui de teamd de cei ce-L neag5. $i Dumnezeu preferd sd-i lase in cxisteilla, chiar daci II neagd, privind la ei cu rniii, decit sd-i distrugzi din teamd sau din r.lzbunare; $i in acest caz nu s-ar ardta atotputemic'. Starea.Ior din i.acl reprezinti rdminerea lor in ve$nica libertaie, chiar. dac5 se opun veqnic lui Dumnezeu, socotindu.se ultima realitate ca si Dumnezeu. E o stare care nu li se poate schimba - neprimind plinitatcu vietii din Dumnezeu. Cici, d6i foiosirea libertitii in mod contrar lui Du:nnezeu e r-rniti cu mari qi nefericite inqustdri qi strimbiri chinuite alc vielii lor spirituale, necunoscind ni.mic dincold de existenla crcati, pe eare o umflA in mod artificial, ea nu e ameninlatd cu pierderea * lapt care-i incurajeazd in amintita ingustare qi strimbere nelipsiti de chinuri - pentu cit Dumnezcu preferd respectul crcaturilor- sale, chiai dacii ele Itrdispreluiesc, dispfetirlui prirr iare le-ar rrimici, care n-at, fi lipsit de c anumitd fricd Si urd. Ingustarea lor si suferin{a intretinuti dc ea {ine in cumpdnd cu satisfactria unei anumite irufii, datorit5 iluziei cA se suslin in veci prin ele insegi. Se mingiie nrai mult cu aparenta rnei existenfe ase-rndn^dtoare unei bigici de sdpun umfiate, dar care pare sd umple totul, decit cu o existentS. merginit5 prin sine, dar in comunicare cu via{a infinitd a lui Dumnezeu, pe care nu o au de la ele. Iar Dumnezeu le lasd qi Ie susline in veci ln aceasta exister.ttd umflatir r:rin iluzie, pentru cd nu wea sd alistrugd existetta datd de El nici cind libertatea unor fdpturi o reduc Ia eitrern. RduI se mentine prin iluzia mdrirnii ploprii a unor creaturi, preferatd snereniei constiinte de originea durlnczeiascl a plindtnfii 1or. Cei mindri $i cei ce se imbat6. dc pl6.ceri trecitoare, socotesc cd fericirea clin Dumnezeu vine ca o mili care-i umilcste. Ei refuzd rr.riia lui Dur:rnezeu. pentru cd sint invirtosali iD trufia lor, pe care o preterir bogi[iei Ei ineilinrii spirituale care le-ar veni din comunicarea cl Dumnezeu. pe care tru{ia si in'{ustimea lor spiritualE, ce linc cle ('1, r')u*I lasd s:i-l cunoascd in mirirea Lui: Il un fapt care sc vede ciriar in iluzia Satalrei cd L-ar ptuea face pe Ilristos sd cad.i. ' D.i preJere, cu atit mi}i utor, aceastA libertate contrari cjri:ri i.,li Durirrezeu, cu cit trufia 1e face libertatea mult slibitd, sau ii face pe ei,rr.obi.t acestci liberte_ti, de;i li se pare ca sint stiiplni lrin ea. E si aci un paladox : cel cdrui.a trufia sau oricc patimil ii di iluzia undi libertdli mai rrari, e mai pulin libcr.

Aceasia arata a bogiliei fiintei. Din cele sPrt' poste vorbi de (t r'oncret fiin!a. Chii {iintei lor ;i a lui cicoit de Persoane. acord cu {iiir{a si t

Aceilstd ratir'i i::r in om e insetf poatc vorbi $i de I e rafional, dar r:'.e De aceea, rafiunr':

(Despre intruP:rrcl siti ralionalitaie . rationalitatea arc I soairele Sfintci Tre Maxim Ii di a:est Cuvintul se cuPri::r celor ce Pot exist rom. III, P. 89). El pentru cA e izvorll Voinfa devint nea ei nemdrqiniL deci, gi lui Du:nnr' e :rbisald, c:r liPsil Dar ;i atlulci L' f',1 nezeu Cuvit-ttul c: Dumnszeu Cuvintt sprc infinitul Lui' nemdrginitei ration Contrar ac.sl talca ca antericar nceastaPur Ei sini fiin{a lui Dumncz cleterrnina-o Pe a: tcrminati de fiir.{ Re]:me vede astiel a cclei mai inal:e duce nonexistcula c qi ed ceva e):ist3 Dar noi al-I1 e a Persoaneloi, : imPlic'i Iar aceasta DacA Poate numi gi libertatea supremi. $i iubirt abis .nedeterninlt unei libertaf ned
18 Studl de treologie

oMLIL $t DIIIINHZIIJ

Aceasta arat:l ca adevArata iibertate e legali cu folosirca integrald a bogri{iei fiinlei. I)in cele spuse pe baza invAtiturii Pirrin{ilor, s-a vdzut ca nu se poa't vorbi de o vointi {irii fiin{a si fire prsoanele, 'iir care exis'r.i'r con.cret fiinla. Chiar daci ia oameni voinia poate fi folosite impotriva {iintei lor qi a lui Dumhezeu, ea lru poate ii lolositi nici in aCest caz cieoit.de persoane, care au in e1e {iinla, Iar in restul Voinfei de-a ti, iir acord cu liiulh !i de-a folma fiinla, std rationblitated ei. AceastA ralionalitate a fiintei spiritua.le este infinite in Dumne-zc:r, iilr in on e insetatl qi capabild de o inaintare in infinit. De aceea, st: poate vorbi 9i de rm abis nctifirSit aI rationalitdtii. Ceci tot ce e voinld e ralional, dar mcrcu deschi:; unei trcpie mai inaltc de iationalitatc. De aceea. ratiunea c insetati de infinit. cum sDune Sfintul Atanasic (Despre iirtruparea Cutintului, cap. III). Dar acebstd sete dupd nesfirgitd ralicnalitate c o sete si dc cicrnitatc in crn. In Dumnezeu insii ra{ionalitatea are toate infiriitatca din veci. Nu fdri rost una din Persoanele Sfintei Treimi se nume$te Cuvintul sau Ratiunea in3isi: Sfintul Maxim Ii di acesteianumclc de ,,Haliunca mli presus de rafldneu. In Cuvintul se euprind rafiunilc ultime, niciodatir ajunse de noi, ale tutuior celor ce pot exista (Siolia 8 la Rispunsul 25 bitre Talasie, Filocalia rom. III, p. B9). El e Cuvintul, nu un cuvint ipostatic dintre cele mulk-., pentru ci e izvorul ralionaiiti{ii infiinte. Voiniei devine nerationalS la oameni cind perscand folosegtc ratiunca ei nemirginit5, contiar fiinlei omene;ti, insetatE de infinitate qi deci, qi lui Dumnezeu. In acest caz nu ajunge niciodaE la nimic Ei deci e abisald, ca lipsitd de tenei, nu dc rir.r temei neajuns prin adihcime. Dar gi atunci e folositi cl: pcrsoani, cltiar dacd nu lccunoa$te pe Dumnezeu Cuvintul ca ternciul raliunii sale Si aI fiintei de care !inc, pe Dumnezeu Cuvintul, carc a creat-o prin libertate penfru a duce fiinla spre infinitul Lui, spre irnbogdlirea ei infiniti ln Dumnezeu Cuvintul nemirginitei ralionalitali. Contrar acestei invAldturi a Pdrintilor, Jacob Bijhme vede libcrtatea ca ?nterioarl fiinlei lui Dumnezeu, cleci ;i fiintei omului gi prin aceasta pur Ei simplu exclusiv nedeterqinatd qi irationali. Dupi el, dac5 liinfa lui I)umnezeu ar cxista dcodati cu libertatea Lui, fiinta Lui ar cL,termina-o pe aceasta qi n-ar mai Ii o iibertate adevdratd. Fiind detcr-;rinati de fiin{d, ar fi qi iafionald, ccea cc ar sldbi-o ca libertate. R6)rme vede astlel libertatea nu ca expresie a existentei constiente, adici a celei mai inilte, ci ca o miqcare incon;tientd, iralionali, cn ceva ce duce nonexistenla la existenti, fapt imposibil de inlelcs, cici ]ibertatea e gi ea ceva e):istent al cuiva existeht. Dar noi am vdzut de Ia Slintul Atanasic cA vointa in Dumnezeri e a Pclsoanelor, Ei ea e din veci una cu comuniunea prin fiinfa 1or. Iar. aceastaimplicir in Dumnezeu iubirea intre ele. Dacii polte Ii numitd Persoana nedeterm.inatd de nimic, putem numi $i iibertatea ei nedeterminati. Dar Persoana supreme e iubirea suprem6. $i iubirea e intre Persoani qi Pcrsoan5, Pgrsoana ins;li e un abis .nedeterminat de nimic, dar abisul acesta n-are numai caracterul unei iiberteli nedeterminate, ci -,sial unui suport, sau al unui subiect
18 Studll de teologie dogmatlcl ortodoxA cd. 7l

PR. PROF. DR, D. STANILO.\E

aI ei. Ala cum fizica modernd nu poate rcduce ultimul fundamcnt al materiei numai Ia o energie, nici numai la un nucleu inactiv, aqa abisut persoanei nu e nici numai o libertate f{rd subicct, nici rlumai un subiect 'desebit de libertaie, ci e subiect liber, izvor de libertate, cum e gi izvor -de cuvinte. Pe lingi aceasta, El nu se trdie;te rrunrai ca un abis mono:personal, ci ca abisul comun al altor douir Perso:rne, desdvir;it libere $i ele in comunicare desdvirgit liberri. N. Berdiaev redi ideea lui Biihme astfel : ,,Biihme a fdcut prirnul in istoria gindirii umane, din libcrtate fundamentul prirn al existcntci .(le fondement premier de I'Etre) ; ea este pentru el mai adir-rcdqi rnai primari decit tot ce-ar ii existent (plus primairc que tout Etre), mai adinci gi mai primari dc'cit Dumnezeu insuqi (pius profonde et plus .primaire que Dieu lui-m6me) (N. Berdiaeff, in primul studiu introductiv intitulat: ,,Ungrund( et la libert, la cartea : Jacob Biihme, Mystcriuur tr'Iagnum, Paris, Aubier, p. 1B).El sc intemeiazi pe cuvintele lui Biihme; ,,libertatea, adicl Neantul nu posedi in sine nici o csen{ir( (lVlystcriur:r Magnum, !4. cit., tV, p. azg. El e Neantul sau Intunericui t6tal, dar Neantul care se doregte dupi Ceva, dupl Lurninrl, dupe existenfe. Ber,diaev comentindu-le, zice iarigi; ,,Bdhrne o poate prinul in istoria gindirii umane care a recunoscut ca fundament al cxistcnlci qi autcrior existenlei, libertatea insondabil.i gi dorin{a ei pasionate de-a dcveni Ceva, tenebrele in care se imbreli$eaze focul qi lumina(. Dar cum am v5zut din tcxlcie Sfintului Atalrasie. la Dunrnezcu vointa nu q anterioar5 existentei personale a Lui ;i nimic din fiinla Lui :nu e lipsit de voin!:i. Totul e voit, dar nu printr-o voin{i antcrioarii, ci e voit din veci li avind voinla irnpreunatd cu existcnla. Insir;i cxisicnlr Lui implici in ea voin{a Lui. El cxisti din vcci qi sc voieftc din veci. .El e din cxistenta voitoare din veci. Omul existi intii printr-o voinle a altuia. Dar acea voin!6 ii dr'r -nu numai o fiintd deosebitd de vointd, ci o existentd carc se voiegte 5i ea pe sine. ln aceasta vcde caracterul lui dc chip aI lui Dumnezcu. Omul . e,\:iste intii din for{a unei \oinlc supreme, implicate intr-o fiinld. Acca vointi ii dd omului existcnta. sau o fiinli inzestratd cu o vointi propric, prin care omul i;i sustine qi vrca si-5i sporeasci fiinta in colabolalc .cu vointa lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu ii dir on]ului si o libertaie neingrirditi dc nimic, ca :si l Sa. Dar, r'lceri.;iind pr-in sine, ci prin Durnnezeu. onrul nu sc poatc nici anula prin r-r-ria lui. iar Dumnczeu nu-gi retrage voia prin carc l-a creat pe oin ap. Astfel, omul poate folosi Iibertatea chitrr contlar lui Dumnczcu si Drin aceasta contrar ,sie;i, .dar prin ac.eastanu-I, micqoreazii pe Dumnezeu qi nu se anu-ieazar pe sine, deqi se poate ingusta in existenta lui, putind icqi cu conqtiin{a ' din infinitul lui Dumnezcu, cum nu pfate ie;i Dumnezeu, care arc infiuitatea prin fiin{d. Omul vrea sii existe pentru cd existd prin Dumnezeu, dcci c atit subiect al existentei sale, cit gi obiect, avind Iiinla Si chiar vointa ei .de la Dumnezcu. Ca atare, nu poate ic$'i prin vointa sa din cadrul fiinlei :qi chiar ai voinfei sale. El trebuie si:l sc vtca. De el depindc numai cum :e vrea. Avind in fiinla qi in voin[a sa insii qi un aspcct de obicct, care ,'nu depinde de sine, ci de Creatorul lui, el nu poate ieEi ontologic de dot din leg5tula cu Creatorul lui. Nefiind nunai subiect, ci qi obiect

t I
i

al voir.rlciCrcat,, ;i voitrfei sait', ca

l)ezeUt Cille n'.i r'

e clc la altul, <1 cilrcya. El est,r it, nici asupra Sa t;t dc P('rs0illlc' ( ill'. {icclrc ctt btrt tll-l ( f(. i se ralsPun:l lar in iubir, lii;ii. t-'hirr iLrbin poato spune t ri I) te:r t'xisten!t'i d." s-ar iubi 1i trtr': . fi inaintca Subi.' inlilrtc.:r subi('1tr sint sttbit'ctelt' si dintrc clt:. Ln * subicct dcPiin. li pe care-l iubrnt( subicct, cir(i Drir Iubinclu-St' ca obiecto, ci ca cccil ce siDt. ca qi iubirea, une cr De aceea, sPune cu aceeali vointa qi EI pe Tat.il'. de a-L iubi gi v

altul cu o vointa Se voiesc din vr dr-'sivirgite.Dunr Pelsoauc dc o I sint tliritc de P, vcsnicir a iubirii se datoreite JaPr Numai Tr' c-{isl i} o Tfeim.j fiinic coniiiente gi ele fi sir i'.tlL' p;:rs:nali dcs:ivi Dcosebir.':
!,1i-l !11 itccea c-t. DOt, O dr r'r{.2('ll. i iul-.cascii intrc

cxplici rlin nci nriil',linirca 1or. ci in;i)i ii in. iniinltrtca Lui, in lll. nu Poate I

o j\ltrt, st I)t,,\,t\Ijzt.til

_.ri3

al .voinfei Creatrrrului, omui c oarr( Llr'].r 1i supus voint{ri lui l)urnnezcrr fi vointei saie, carc i s-a ir.nprimatdc Crcattirui, spre deoscbirede Dumttezeu, caxe nu e dsc.it Subiect. neavi:rd ni.mic de obiect. pentr.u cii nu e clc la altul, cl"'ci fiincl dilt vcci Strbiect, rrefiintl ficut astfel dc altcineva. EI estc iubirc, 1x'ntru cii cste cxistcntj cieslvir;itd. Nu lucreazii r.riri asupra Sa ca stl se desilvirscirscii, nici contrar Sic9i. El este o Treime cic Pt'rsoanecaro l1u se ir.rbesc 1^-ntlu a:ie (lesivirfi uru pe alta, ci c:-r {iccare cu bucuria de iubirca destivirsitii cc-() ilrc fa{ir do ceilalti';i r:rr culc i se rAspun.le clc cel.elaite. lar in iubirea Lui este inrplicatli vointa, lnsal nu ca antcrioarlt rubir:ii. Chiar iubindu-Se, Persounelt divine s-. voic,sc din veci.tNu .se poato spune ca Dunxlczeu vointil cstc inainicir iubirii, iar iubirea inaintoa oristentei dcsiivir;ite. ir:sir;i cxi-..tolrt.r dcs:'rr.ir;iti este iubire. Cum s-ar iubi ;i c',im ar voi sii sc iubolrrcii daci n,ar txista ? Iubirea nu poatc fi in;rintea Subiectclor unite prin {iin!:i, clcri si prin voinld Ei iubirc, inaintc,-r subiectelol ce se iubesc. I)al ni-l sc poatc spnne nici cri intii sint snbiectele gi apoi iubirea intre clo, slu voinla i;plicati'in iubirea dintre elc. Un subiect deirlin itu l)oar,o(.xista decit in relalie cu alt subicct depiin. Nici un subicct dcsilvir'fit n,.t vrca sd faci din subieciul pe care-l ilrbeste un obicct, r)u vrcl s:r-i ccboarc de la calitatea de subiect, cici prin zrceastas,ar imputina cornuniuut:a intrc e]e. Iubindu=Se din veci, PcrsjoaireLrcliviut: se voiesc din veci, dar nu ca obiecte, ci ca subiecte. Mai bine zi! se iubesc ;i deci se voiesc ca ccca ce sint, ca subiecte de desevir;ite comuniune $i iubire. Existenla !i. iubirea, una cu vointa lor cle-a se iubi, sint amindoui din eternitate. De aceea,spune Sfirltlll Atanasic tii ;i IriLrl iubeste pe Tatdl. ,,Iar Fiul cu aceeaqi voinl5 cu ca|e c voit dc Tatil, iubeste Si voieqte $i cinsteste qi El pe Tatil(. Nu-L iubc;te Ei voieqte Tatril pe Fiul ca Fiu, inainte de a-L iubi qi voi gi Fiul pe Tatel ca Tat5. Dar nu se voiesc unul pe altul cu o voinld anterioard, pentru a se aduce la existentd ca. obiecte. Se vciesc din veci, existitrd din veci ca Tati si Fiu, sau ca Subiecte desivirEite. Dun.nrzcu csic ;i sc vricqte pe Siuc din veci, fiind din veci P ( r s r ) : u r cd c o f i i n { ; i s i - d t ' r r ,r , i r r t ; i .I r i i n l s g i v o i n t a s a u i u b i r e u l o r . shrt trlrite de Pcrsoancl.jlor silnllltan clir.rvcci. Simultaneitatea aceasta ve;nic;i a iubirii s:ru voinlei si a cxistenlei sau a fiinlei lui Dumnezeu s,i daiorefte taptului c:i EI r:ste Trcinrc. Numai Treirlea cxplir:i iubilea libcrir dir-r vcci. Numai pentru cI c-\isti) o Treim.e de Per.soanece Se iubesc din veci. ea a Dutut -sd. si creeze fiinle con$tiente pentru a Ie iubi 9i pe ele gi pentru ca se iubeasci ti. ele si si i,LlhcescA Ei ele un Dumnezen, in care existd o iubire inteip' rs rnali d,Jivrflitj din veci. Deosebir..a cea llrare intre Persoancle Sfintei Treimi ;i cele umane :,1;i in aceca ci, clegi oarnenii sint aduqi 1a cxisten!5 din voir.rla lui DunrnLzcrr, i)ot, o cl:rtii adugi 1a existenld, sd iubeascd pe Duninezeu Ei si sc iubii]scri intre ci in mod liber, dar qi sd nu facd aceasta. Aceasta se cxpiicii din neicicntitatea fiinlei lor cu fiinla 1ui Dumnezeu, sau din nilginirca 1or. Ei se pot miqca in mod liber fie spre Dumnezeu, fie in ei ingi;i 5i in lumea de care sint legali. Dumnezeu se nri;cd insi irr irrfinitnlea Lul, pentru ci n-avea ceva mai inalt decit El Mi;cindu-se in Il1. nu poate cddba.

,j
t1

270

PR. PRO-r'. D11. D. S',f.ltril-().'.i

I)ar in unirea intre faptul de-a fi fost aclus !a existenfi printr-o altd voinla gi de-a sc miica o dataradus la existcn{d prin voia.sa, este o mare tainai. Durnnczeu clcind pe orn, ii imprimd ascmSnareacu Ul iu voinla liber5, dar omul, ncfiind una. cn Dumnezeu, cleci mirginit, se pcate migca Si rdrninind in afara lui Dumnezcu in miqcarea voinlei lui qi intr-o despdrlire de Durnnezeu, sau ninric, filr;r ca s5 cad;i in nimic, ,-' datd ce iubirea lui Dumnezcn carc l-a fircut rru-i retrage existenta, ( are.i-:adat-o. Dumnezeu, avinri iubirca ca nli5cere intrc Subiecie, iecinti pc om L':n't1u.iulirc, il face qi .p^_ el c? subiect. Dar omul, ca subieci nlrgitri.t, 'rscmt. de mi.Ecarclspr,-' i)unrnezerr,crrl_l i,.rl:,;t., gi spr.,rsemrnii sr.ri. sr poate mi$ca, cum am spus, qi contrrr iubil.ii pentru Cel ce .csie, ;in.;Aillndu-se cu iluzia cd rniq:indu-so in cl in:usi, se poatc misca trl llfinit, curn se mi;ci si Dumnez..u, rintinintl in lil insusi. E o iluzi.: ' r r a s . rp o a t e n l s : c i n o r n d i n c a r : r c t n r t r i d,, c.lir rl lui D'in:nizru, nri:t .jitarca cd ol nu poatc tvrr cLl ir.ii.v:irl! in firiir,rt,,::r f;rin iubjr-, d.,cit din reiatia interpersonali dcsivirEiti pini la uujt.rtc, c::istind in Dumnezeu cel lrt Trcin.re. . . Subieetul untan f6clt pcntru iubir--, rl.ri cr rrirginit, pcatc s:f se rnigle qi ln sinea sa egcist.i, clrr pr:ntm idcnfitritul ei, pentiu posibili_ lltea d!-3 acapara tot lnai mlit din existcni;a, dindu-i- ituzia ini;cirii frjrii sfir;it,. cu tcatl monotonia ci. Deci, sc poate misca despir.iit dc Duntnezeu, izvorul. iuiririi, contrard cgoismului, r:'rminind in sine iposta; rl libertiitii. Omul e pi'in dclinitie "subiectui libertAtii incl:terminatc, ncs{ir;ite, pantru ce poatc Ii subiectul iubirii ncstirEi{e. EL'b subicctui ilbcrtiifii nedeterrninrte, fi? spre creqtereancsfirgit:'rin mcuotonia mii_ cirrii in sinc izolaii si l.r ituzie de mirrire cc i-o di trr.rfia D l r , 1 : r i nI a p t u i c i v , J : n t .iru i D u m n c : e ur r r r n l . i n e fiirrt: s.rrr eristentr onrului qi voin{a lui, nu nunai cind aceastasc mi5ci fotrivit raliunii Iillllei. o^rnulul ornu.l i$i poatc da iluzia ci eristl o anumiii ratlonalitate a ei ,.qi in migcarea ei contrer Iirii lui Dunrnezeu. Durnnezeu, iubindu_si c.r::{ia;i deci, 9i chipul ei, ,clliar ingt.tstat gi strimtorat, ii mcnllnc pe acesta gi cu o rafionalitate strimbati a lui. Aceasta ne arati. cu -atjt mai mult, cd nu putem considera voinla lui Dumnczeu opusi fafi de tot ce e rational, clrm o cugetd Ber.diaer,, care laudd aiirmarea ciiraciterului ir4ional al libertdlii de citre Biihme Ei cridici, clrept ralionaListd, nu numai gjndirea elenisti a scotrasticii ci pe cea a t:ololiei yratristice: ,,Doctrina Indeterminatului si a libcr.lirlii sc opune rafiorialismului elin in care era scdldatd scolastica niedirvali si de care nu e l.iberl patristiia insdgi. Se cuvine sd salutim irr B6hmi: pe fondatorut -filosofie ade'r'iratei filosofii a libertdtii, care reprezinte adev5rata crestinri(. -recunoa$te Am viztrt, pe de altA pane, ce 5i BerCiaev Fohm., c6 libertatea ccnsiderati de ,:i irationald este m.aicaexisten{ei ratr.:nale.Dar, cum.poatefi irational izvon.rlrationalului ? De aceea. chiar libertatea ornului, oricit de indetenninatd ar putea ii, se. migcd in cadrul ra{ional al omului, sau al iluzici de rafiorial gi ,de bine. lnsuqi Bertliaev d5,din Bijhme un text in care e ecnciliat iratiornalul cu rationalul libertii.u. E un text in carc nu se mai afirmi contra-

rlicfia ira!ion:Iulu clc, ca intre aPrfr. qi un fel de ,,rati gl cste Unul f1!: iatiune, nici insep insuqi. El estr v': nici de ]oc. El se 'nu e asemilnAio!' .' cula.r. Localul Lu voinfa hrieleP^iunr Deci, lib"r'r: lrti Dumnt'zcu. t:tl rrrai presus d -' :lti in libcrtatea I-':i. risitorul. Dar o lib:r:1: Iipsite de fiinti ? I ce sc deosebes: ir' care e una cu ln .r-.ristellte ratitnal'. Sf inta S::ii:'-: unea, aratit cir E, ni Ceea ce e rn:: libe4ate cu inv:t i: .divini, deci 5i cu care .veCe libe:t::ir," cu {otul de l3 o:1 i plin ea chi:rr firnt e de 1:r Dumn:z 'u. de la Dutnnezeu, : ' o iluzie P.'ntru on. xistenta, fiindu-i d tatea 1ui, l)oal,r : * xistenla ce i-e .l:' om qi in iluzia ci-s gindul irufa; c.i el e pe ea, adica torui. Dumnczeu cu lluul contrar exisienisi, deveni nici Pc:cs;r

C)MU', SI DU$INI1ZI|U

Ciclia iralionalului si rationalulrri libertiitii. ci numai o deosebire intre cle, ca intre apofatic (tainic) qi catafaticul ce dcrivi din primul, care e -li un fel de ,,rafiune t-'terniirl: ,,Cind cuget ce e Dumnezeu, eu zic ci lil cste Unu| fald de crea{iune, adicd un Neant etern. El n-are nici i"afiune, nici inceput, nici leqedinfd. El nu posedi nimic, decit pe Sine insuEi. Ei este voinia Indeterminatului. El n-are trebuinld de spaliu, nici de loc. El ,se naqte in Sine insusi din eternitate in eternitaie. El nu e asemindtor sau identie .cu,nimic. Nu locuiegte in nici un loc particular. Locasul Lui eiste ln{eiepciunea sau In{eiegerea eternd. Ei este roin{a Irr[clep^iunii, Tnlelopciuncl e manifestarea l,ui.(. Deci, lil: rtatca ltcdetcrminali de alicinevr sau dc cova, prof:rie )ui Dumnezcu, nu e contrare ratiunii, ci c una cu suprema Infele'pciunc. mai presus dc raliune, a toati rationalitatea. Dumnezeu nu e ilaiiotlal in.libertat3a LLri, ci suprarational, cum spunr: Sfintul Mayim Mdrtufisltorul. Dar o libertate care afe in sine Intclepciunea, mai poate fi socotiti-r lipsitir de fiinld ? Da are, desigur, o fiintd mai presus de toate esenlele cc sc deosebesc intre ele. Dar e totusi o fiintd, adicd are o cxistenti care c una cu lnlelepciunea, care nu poate produce decit forme de .(i\istenie raticnalc, conforme cu Inlelepciunea ei. Sfinta Scripturi) numind pe Fiul lui Dumnezeu Cuvhrtul, sau Raliunea, aratir ci Ei nu e contrar ratiunii. Ceea ce e mai greu dc pus ih acord in teoria lui Biihme despre libertate cu invi{irturi cre5tini clesprc conJormitatea liberti{ii cu fiiirla .divini, deci si cu, fiinla conqtientil creatl, pare se fic afirmarca prin care vede libertatea nelegatl de fiin{a dimiiri de Dumnezeu, ci veriind cr.r dotul de la orTrin ata fel, incit a.cst3 si poati socoti cI poatc anula plin ca chiar fiinla sa pe care i,a dat-o Dumnezeu. Dar dacii omul e de la Dumnezeu, cum se poate spune cir liber.tatea omului nu c Ei ea de la Dumnezeu, care a creat pe om. Nu negim insi ci aceasta poate fi o iluzie pentru om, nu un aclev-5r. Aceasta poate da omului iluzia ci xistenta, fiindu-i datir de Dunrnezeu. iar el putir.rdu-sc folosi de libertatea lui, poatc iegi cle sub puterea lui Dumnezeu, poate nimici ciriar cxistollti ce i-a dat-o Dumnezcu. Desigur, Dumnczeu il Doate ldsa pe om si in iluzia cd-gipoatclualui existenl.a desprc tot, pcntru a..si suslir:..r gindul trufa; ci el e stdpin cltiar pe exi.itent.i, sau cir Poate sd o anuloze chlar pe ea. aCice totui. Dar gi in aceasta se vede ci onluL a fost creat de Dunnczeu cu putinta sI inainteze in infinitul vie{ii, sau spre nimicul contrar exisienlei, deEi nu poate ajur:ge pind la nirnic, cum nu poate devcni nici pcscsrr al existentei infinite prin sine, ca un alt Dumnczeu.