1. Cezaropapism- Termen introdus în sec.

al XVIII-lea pentru a
indica regimul politico-ecleziastic sau sistemul de relaţii
caracterizat de dominaţia statului (care mărturiseşte deschis
religia creştină) asupra Bisericii, întrucât monarhul, atribuindu-
şi o misiune religioasă şi o supremaţie asupra organizării
ecleziastice, pune sub controlul său funcţiile spirituale ale
Bisericii de a învăţa, de a sfinţi şi de a păstori. "În Biserică să nu
se facă nimic fără hotărârea şi porunca împăratului" (cuvintele
împăratului Iustinian la Conciliul din 536 de la
Constantinopol: Mansi, VIII, 969). Deci, cezaropapismul este
amestecul statului în treburile interne ale Bisericii sub pretextul
apărării intereselor credincioşilor.
2. Exarhul Gavriil Bănulescu-Bodoni a avut un rol important în
istoria Bisericii Ortodoxe din Basarabia. El a fost numit în
poziția de "exarh" de către țarul Alexandru I în
1808, implicând responsabilitatea de a conduce Mitropolia
Moldovei. În timpul păstoririi sale, mitropolitul Gavriil și-a
exercitat o influență puternică asupra comunității religioase din
Basarabia, contribuind semnificativ la dezvoltarea instituțiilor
bisericești, culturale și educaționale. Un aspect esențial al
mandatului său a fost organizarea și consolidarea eparhiei din
Basarabia în 1813. Împreună cu vicarul Dimitrie Sulima,
Mitropolitul Gavriil a reușit să-i pună bazele, iar datorită
eforturilor sale, aceasta a devenit cu timpul din ce în ce mai
activă și puternică. Pe lângă asta, el a contribuit la dezvoltarea și
consolidarea eparhiilor vecine, precum cele din Transnistria și
Ucraina. Mitropolitul Gavriil a arătat un interes deosebit față de
educație și dezvoltarea culturală, lucru ilustrat de numeroasele
sale eforturi de a încuraja astfel de inițiative în comunitate. El a
promovat învățământul religios, a încurajat renovarea și
construirea de biserici, a susținut tipărirea de cărți religioase și a
întreprins redeschiderea Școlii mitropolitane din Chișinău. În
general, Exarhul Gavriil Bănulescu Bodoni este considerat ca
fiind un promotor al tradiției culturale românești în Basarabia și
un apărător al identității naționale. El a reușit să creeze o
 structură bisericească stabila în regiune, sa contribuie la
dezvoltarea instituțiilor culturale și educative și a fost un lider
puternic și influent în ceea ce privește consolidarea și
dezvoltarea comunității religioase din Basarabia.
3. Politica de încadrare a Bisericii Ortodoxe din spațiul pruto-
nistrean în sistemul administrativo-bisericesc imperial rus a
debutat cu o anexare a teritoriilor în 1812. După această anexare
a teritoriului numit Basarabia de imperiul rus, biserica locală,
care avea o organizare administrativă și o tradiție proprie, a fost
trecută sub jurisdicția Moscovei. Una dintre primele politici și
cele mai importante a fost cea de suprimare a autonomiei
bisericii locale. Astfel, câteva mitropoliţii locale, în special
Mitropolia Moldovei și a Ungrovlahiei aflată pe teritoriul
Principatului Moldovei, au fost desființate, iar Biserica
Ortodoxă din Rusia a preluat controlul asupra teritoriului și
asupra ierarhilor timp de aproape un secol (pag. 3). O altă
politică importantă a fost aceea de rusificare atât a bisericii, cât
și a credincioșilor. În acest sens, limba română a fost descurajată
la școli, iar preoții români care s-au opus acestor dispoziții au
fost transferați în alte eparhii din Rusia. Chiar și clerul local a
fost supus unui proces de rusificare, numele preoților fiind
schimbate în variante rusești sau având sufixe rusești (pag. 6 și
7). De asemenea, s-a urmărit absorbirea teritoriului și în
sistemul politic rus, administrativ și bisericesc. La fel ca restul
regiunilor imperiale ale Rusiei, Biserica Ortodoxă a fost în mare
parte subordonată guvernului imperial rus și Sfântului Sinod de
la Petersburg. Această subordonare a avut un impact
semnificativ asupra vieții religioase din Basarabia și a dus la o
reorientare a enoriașilor spre valorile și obiceiurile mitropoliai
moscovite (pag. 8). În cele din urmă, aceste politici de încadrare
în sistemul administrativo-bisericesc imperial rus au dus la o
rusificare treptată a bisericii și la subordonarea acesteia față de
Moscova. Cu toate acestea, Biserica Ortodoxă din Basarabia nu
și-a pierdut întotdeauna tradițiile și obiceiurile proprii, care au
fost susținute discret de credincioși și uneori de ierarhii locali.