UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA FACULTATEA DE TEOLOGIE SF.

ANDREI SAGUNA

REFERAT
Mitropolia Ortodoxa a Basarabiei

Sibiu-2012

Contextul istoric

Teritoriul din stnga rului Prut, locuit de strmoii romnilor nc din secolele III IV d.Hr., a depins
din punct de vedere canonic-duhovnicesc, de Patriarhia Ecumenic de Constantinopol. n anul 1401, cnd
Patriarhia Ecumenic l-a recunoscut pe Iosif I Muat ca Mitropolit canonic al Mitropoliei Moldovei
(nfiinat n anul 1386), acest teritoriu fcea parte din Mitropolia Moldovei, care era pstorit de ierarhi
romni, cu reedina la Suceava i apoi la Iai. Cnd Biserica Ortodox Rus l-a ales, n anul 1448, pe
Mitropolitul Iona (fr a avea binecuvntarea Patriarhului Ecumenic de Constantinopol), considerndu-se
ca fiind autocefal (recunoscut ca atare de Patriarhia Ecumenic de abia n anul 1589, n timpul primului
patriarh cu numele de Iov), aceasta nu avea jurisdicie canonic asupra teritoriului dintre rurile Prut i
Nistru. Foarte trziu, n anul 1812 anul anexrii lui injuste de ctre Imperiul arist acest teritoriu a
fost inclus, n mod necanonic, n jurisdicia Bisericii Ortodoxe Ruse, care, n anul 1813 a nfiinat pe acest
teritoriu reorganizat ca o nou gubernie, numit Basarabia eparhia de Chiinu condus de Gavriil
Bnulescu-Bodoni, cu scopul rusificrii populaiei romneti din partea de rsrit a Moldovei. Dup
moartea lui, n anul 1821, Biserica Rus nu a mai acceptat n Basarabia dect episcopi rui. n urma
tratatului de pace de la Paris din anul 1856, Moldovei i-a fost retrocedat o poriune din Basarabia de
miazzi: judeele Cahul, Bolgrad i Ismail, astfel c n anul 1864 se nfiineaz la Ismail Episcopia
Dunrii de Jos cu jurisdicie asupra teritoriului eliberat. Aceast stare de lucruri a fiinat pn n anul 1878
cnd n urma congresului de la Berlin cele trei judee din sudul Basarabiei au fost ncorporate din nou la
Imperiul Rus iar bisericete acest teritoriu a trecut din nou sub jurisdicia Bisericii Ortodoxe Ruse. Cu alte
cuvinte, dup cum bine se tie, n anul 1812, prin tratatul de la Bucureti, Rusia arist anexa teritoriul
romnesc dintre Prut i Nistru, care va deveni cunoscut sub numele de Basarabia. Din punctul de vedere
al organizrii bisericeti, credincioii ortodoci din aceast regiune fcuser parte din cuprinsul
Mitropoliei Moldovei i al Mitropoliei Proilaviei, aflate sub ascultarea canonic a Patriarhiei de
Constantinopol. Fr a lua n seam vechile rnduieli, autoritile ruse au creat o nou structur
eclesiastic, Arhiepiscopia de Chiinu i Hotin, subordonat Sinodului rusesc, n fruntea eparhiei fiind
instalat Gavriil Bnulescu Bodoni, romn de neam, care a pstrat n timpul pstoririi sale caracterul
romnesc al Ortodoxiei din regiune.Dup moartea lui Gavriil, nici un arhiepiscop de Chiinu nu a mai
fost romn.
Din anul 1839 eparhia pierdea teritoriile de peste Nistru i se instaura un amplu i aspru proces de
rusificare a vieii bisericeti, fenomen care merge mn n mn cu dezvoltarea teoriei
moldovenismului i a afirmrii ideii c Basarabia este parte a teritoriilor tradiional locuite de slavii de
rsrit. Basarabia devenea prin urmare un spaiu rusesc, care trebuia n mod legitim s se afle sub
jurisdicia Sinodului rus. Toate aceste lucruri au fost completate cu o ampl campanie de colonizare a
Basarabiei cu elemente alogene, care au schimbat dramatic profilul etnic al provinciei. Toate aceste
probleme erau cunoscute romnilor de dincoace de Prut, ns teama de ameninarea ruseasc a fcut ca
mult timp aceste chestiuni s fie trecute sub tcere. n anul 1856, prin decizia Congresului de la Paris, trei
judee din sudul Basarabiei reveneau n hotarele Principatului Moldovei, fiind reintegrate i din punct de
vedere bisericesc n structurile eclesiale romneti (Cahulul n Episcopia Huilor, Ismail i Bolgrad n
nou-nfiinata Episcopie a Dunrii de Jos, cu sediul la Ismail). n aceste teritorii s-a ncercat renaterea
unei viei bisericeti de expresie romn, care ns a fost atent la diversitatea etnic din zon. n anul
1878, la presiunile ruseti, Romnia a fost nevoit s cedeze cele trei judee, n care s-a reinstaurat
autoritatea Arhiepiscopiei Chiinului. Atitudinea Imperiului Rus fa de Romnia dup Rzboiul de

Independen din anii 1877-1878 nu a fost de natur s ncurajeze relaiile dintre cele dou pri, fapt care
a condus i la rcirea raporturilor bisericeti. Prutul devenea o barier foarte greu de trecut, din voina
Rusiei, fapt care nu ncuraja deloc dezvoltarea relaiilor bisericeti i naionale dintre romnii de pe cele
dou maluri ale rului devenit frontier ntre frai. Lucrurile se vor schimba abia spre sfritul secolului al
XIX-lea i nceputul veacului XX, cnd are loc i o mbuntire a relaiilor diplomatice dintre Romnia i
Rusia. Acest lucru coincide cu extraordinara dezvoltare n Rusia a unei spiritualiti de inspiraie
ortodox, exprimat deopotriv n mediul clerical, dar i n cel laic, n studiile teologice de specialitate,
dar i n literatur. Era un demers care a lsat deoparte academismul uscat i formalismul impus Bisericii
de ctre puterea politic dup reformele lui Petru cel Mare. n acelai timp, a nceput, mai ales dup
micrile din anul 1905, o tot mai insistent campanie de emancipare a Bisericii Ortodoxe Ruse de sub
influena statului, de renunare la rolul de agent al acestuia i de regsire a adevratei misiuni, cea
duhovniceasc. Efervescena din cadrul societii ruse la nceputul secolului al XX-lea a nsemnat i o
afirmare a romnilor din Basarabia, inclusiv pe plan bisericesc. Tot mai muli clerici basarabeni militeaz
pentru utilizarea limbii romne, limba poporului, n biserici.
Dupa Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 s-au produs schimbari si in organizarea Bisericii Ortodoxe
Romane. Autocefala din 1885, Biserica Ortodoxa Romana este ridicata la rang de Patriarhie prin Legea
din 3 noiembrie 1925; in componenta ei functiona legal, ca persoana juridica, si Biserica Ortodoxa din
Basarabia.
In 1928 arhiepiscopul Chisinaului, Gurie Grosu, a fost ridicat la rangul de Mitropolit al Basarabiei. Noua
Mitropolie avea trei eparhii: Arhiepiscopia Chisinaului, Episcopia Cetatea Alba-Ismail si Episcopia
Hotin-Balti. Dintre realizarile numeroase ale Mitropoliei Basarabiei merita sa fie amintite in primul rand
institutiile de invatamant teologic: Facultatea de Teologie din Chisinau (infiintata in 1926 ca parte a
Universitatii din Iasi si a avut profesori celebri, precum Nichifor Crainic, Gala Galaction s.a.), Seminarul
Teologic, Scoala Eparhiala de Fete, Scoala Spirituala de Baieti din Ismail etc.
In urma Ultimatumului din 26 iunie 1940 si a intrarii Armatei Sovietice in Basarabia la 28 iunie 1940,
bisericile si manastirile din Basarabia sunt inchise, transformate in depozite de marfa, spitale, cazarmi
militare, case de odihna. Mitropolia Basarabiei, cu Consiliul Eparhial si cu Casa Eparhiala, este
declarata Casa Armatei Rosii. Pana in 1941, cand autoritatile romane revin in Basarabia, fusesera
devastate sau distruse peste 200 de biserici si manastiri, preotii si calugarii sunt ucisi sau deportati, in
numar foarte mare, iar bisericile si manastirile sunt daramate sau secularizate. Mitropolia Basarabiei va fi
desfiintata, iar in locul ei va fi organizata o Episcopie (mai tarziu Arhiepiscopie) sub jurisdictia canonica a
Patriarhiei Moscovei; ierarhii numiti vor fi de origine etnica rusa, iar Episcopiile Cetatea Alba, Ismail,
Hotin (Balti) vor fi desfiintate.
La 21 mai 1989, Patriarhul Moscovei si al intregii Rusii il numeste episcop al Chisinaului si al Moldovei
pe Nikolai Vasilievici Kantarian (colonel in rezerva), sub numele Vladimir. In 1990 Vladimir este ridicat
la treapta de arhiepiscop al Chisinaului, iar in 1992, la treapta de Mitropolit al Moldovei. Mitropolia
Moldovei ramane sub jurisdictia canonica a Patriarhiei Moscovei.
La 24 martie 1992 a fost adoptata Legea nr. 979-XII privind Cultele in Republica Moldova.
Biserica Ortodoxa Romana, care nu ii uitase pe fiii ei credinciosi de dincolo de Prut, isi arata purtarea de
grija fata de acestia si la 9 aprilie 1992 Sfantul Sinod da publicitatii un comunicat oficial in care se spune
ca Biserica Ortodoxa Romana nu a recunoscut niciodata desfiintarea Mitropoliei Basarabiei cu sediul la
Chisinau.
Pe baza Legii cultelor, o parte a clerului si a credinciosilor din Republica Moldova se asociaza si la 14
septembrie 1992 are loc la Chisinau Adunarea de reactivare a Mitropoliei Basarabiei. Petru Paduraru,

epicop de Balti, este numit mitropolit loctiitor, iar o delegatie de clerici este trimisa la Bucuresti pentru a
cere Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane sa primeasca noua Mitropolie a Basarabiei sub
jurisdictia canonica a Patriarhiei Romane, asa cum fusese dupa 1918.
Sfantul Sinod va raspunde acestei cereri, la 19 decembrie 1992, prin Actul Patriarhal si Sinodal al
Patriarhiei Romane privind recunoasterea reactivarii Mitropoliei Basarabiei, autonoma si de stil vechi, cu
resedinta in Chisinau, in care se spune: Prin reactivarea Mitropoliei Basarabiei se savarseste un act
sfant de adevar si dreptate, care reintregeste plinatatea comuniunii de credinta stramoseasca si gandire
romaneasca.
La 8 octombrie 1992, Mitropolia Basarabiei solicita guvernului sa fie recunoscuta, dar nu primeste
raspuns.
La 16 octombrie 1992, Ministerul Culturii si Cultelor cere guvernului un aviz favorabil recunoasterii
Mitropoliei Basarabiei. Guvernul refuza sa dea acest aviz, desi Ministerul de Finante (la 14 noiembrie
1992), Ministerul Muncii si Protectiei Sociale ( la 8 februarie 1993), Ministerul Invatamantului (la 8
februarie 1993) si Departamentul de Stat pentru Privatizare (la 15 februarie 1993) comunica guvernului si
presedintelui tarii ca nu au obiectii in legatura cu recunoasterea Mitropoliei Basarabiei.
Chiar si Comisia pentru Cultura si Culte a Parlamentului Republicii Moldova face cunoscut la 11 martie
1993 (in urma unei scrisori a episcopului Petru Paduraru) ca statutul si activitatea Mitropoliei Basarabiei
sunt in conformitate cu legislatia statului si cere guvernului sa recunoasca noua Mitropolie pentru a nu
agrava situatia sociala si politica din Republica.
Anul 1993 va fi si anul unei intense corespondente intre Prea Fericitul Teoctist , Patriarhul Bisericii
Ortodoxe Romane si Sanctitatea Sa Alexei al II-lea, Patriarhul Moscovei si al intregii Rusii, cu privire la
problema canonicitatii si continuitatii Mitropoliei Basarabiei. Semnificativa este scrisoarea din 19 mai
1993 a Prea Fericitului Teoctist care ii spune Sanctitatii Sale Alexei al II-lea: Exercitarea jurisdictiei
Bisericii Ortodoxe Ruse asupra romanilor ortodocsi din Basarabia intre anii 1769-1774, 1787-1791, 18081918, 1940-1941, 1944-1992 a fost un act nedrept si abuziv din punct de vedere al realitatii istorice si al
normelor de drept canonic deoarece a fost urmarea unor abuzuri politice, care au lezat dreptul istoric.
La 17 noiembrie 1993, prin Hotararea nr. 719, Guvernul Republicii Moldova, condus de Andrei Sangheli,
recunoaste existenta legala doar a Mitropoliei Moldovei, declarata parte inseparabila a trupului
bisericesc rus.
Patriarhia Romana recunoaste acestei structuri ruse doar dreptul de jurisdictie asupra diasporei ruse din
Basarabia, ceea ce presupune, prin reciprocitate, exercitarea in Federatia Rusa a jurisdictiei Bisericii
Ortodoxe Romane prin Exarhatul Plaiurilor. La 20 octombrie 1995, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe
Romane a acordat Mitropoliei Basarabiei rangul de Exarhat al Plaiurilor cu drept de jurisdictie
extrateritoriala asupra diasporei ortodoxe romane din spatiul ex-sovietic si asupra diasporei basarabene
din intreaga lume.
Drumul Mitropoliei Basarabiei catre recunoastere si legalitate a fost facut sub focul persecutiei, cu foarte
multe semnale politice din partea autoritatilor statului. Mitropolia Basarabiei a fost acuzata ca:
1. a declansat razboiul in Transnistria;
2. submineaza autoritatea statului si stabilitatea Republicii Moldova;
3. este o agentura straina;
4. este unealta Romaniei etc.

Din pacate, astfel de acuzatii aberante au fost aduse si de cei mai inalti demnitari ai statului moldovean in
declaratii publice. Astfel, Andrei Sangheli, seful guvernului de la Chisinau declara in scrisoarea adresata,
la 1 martie 1992, Prea Fericitului Patriarh Teoctist: Reactivarea Mitropoliei Basarabiei este un amestec
in treburile interne ale Moldovei.
La randul sau, fostul presedinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur, declara in discursul pronuntat la
24 decembrie 1992 in fata Parlamentului Republicii Moldova: Patriarhia Romana a contribuit la
dezmembrarea teritoriala a Republicii Moldova
Idei asemanatoare a exprimat si actualul presedinte al Moldovei, Vladimir Voronin, in interviul acordat in
2001 ziarelor Rusiiskaia gazeta si Trud.
Victor Stepaniuc, liderul factiunii comuniste din Parlament, declara ca problema Mitropoliei Basarabiei
este artificiala si ca este creata de formatiunile politice care, la inceputul anilor 90, doreau unirea
Moldovei cu Romania.
Nu este de mirare, asadar, ca multi preoti au fost batuti, calcati in picioare, amenintati cu arma, alungati
din biserici. Publicatiile Tara si Alfa si Omega au publicat zeci, sute de articole despre astfel de acte
violente si abuzive.
Mai mult, la 21 noiembrie 1994, Serviciul de Stat pentru Culte de pe langa guvernul Republicii Moldova
a dat publicitatii o nota in care Mitropolia Basarabiei era acuzata ca:
1. isi desfasoara activitatea ilegal;
2. preotii ei nu respecta normele canonice;
3. face prozelitism;
4. propaga ideile Bisericii Ortodoxe Romane;
5. activitatea ei este mai mult politica decat religioasa si este sustinuta din interior (de unii deputati,
de reprezentanti ai opozitiei si ai autoritatilor locale, de unii primari etc), dar si din exterior (de
Guvernul Roman care, prin Hotararea nr. 612 din 12 noiembrie 1993, a finantat activitatea
Mitropoliei Basarabiei cu 399,4 milioane lei);
6. activitatea Mitropoliei Basarabiei este instigatoare si provoaca tensiuni de ordin religios si sociopolitic cu urmari imprevizibile deoarece:

nu exista in Moldova o unitate administrativ-teritoriala cu numele Basarabia; crearea unui

grup religios cu numele Mitropolia Basarabiei este un act antistatal, nelegitim si de negare
a statului suveran si independent Republica Moldova;

Mitropolia Basarabiei a fost creata pentru a inlocui vechea episcopie a Basarabiei

intemeiata in 1925 (recunoscuta prin Decretul Regal nr. 1942 din 4 mai 1925); daca acest
act ete recunoscut valid din punct de vedere juridic sunt recunoscute efectele acestui act al
unui stat strain pe teritoriul Republicii Moldova;

existenta Mitropoliei Basarabiei destabilizeaza Biserica Ortodoxa a Moldovei si societatea

moldoveneasca;

recunoasterea Mitropoliei Basarabiei va duce la disparitia Mitropoliei Moldovei etc.

Mitropolia Basarabiei va cere recunoasterea sa si in 1995, 1996, 1997 dar in zadar, desi fata de alte culte
Guvernul Republicii Moldova a avut o atitudine binevoitoare, recunoscand Biserica Adventista de Ziua a
Saptea (22 iulie 1993), Biserica Adventista de Ziua a Saptea Miscarea Reformata (19 iulie 1994),
Biserica Ortodoxa Rusa din Moldova (28 august 1995), Federatia (religioasa) a Comunitatii Evreiesti
(9 iunie 1994), Uniunea Comunitatii Evreilor Mesianici (1 septembrie 1997).
Refuzul guvernului de a recunoaste Mitropolia Basarabiei si persecutiile suferite de clerul si credinciosii
ei au dus la procese in Moldova si la Curtea Europeana a Drepturilor Omului.
La 12 septembrie 1995, Judecatoria Buiucani din Chisinau da castig de cauza Mitropoliei Basarabiei, care
ceruse guvernului sa fie recunoscuta, dar Curtea Suprema de Justitie anuleaza, la 18 septembrie 1995,
aceasta hotarare. La 19 iulie 1996 Judecatoria Buiucani da o alta hotarare prin care respinge cererea
Mitropoliei Basarabiei de a fi recunoscuta de guvern. Aceasta hotarare este casata, la 21 mai 1997, de
Tribunalul Municipiului Chisinau care trimite dosarul spre examinare Curtii de Apel a Republicii
Moldova. Aceasta, prin decizia din 19 august 1997, da castig de cauza Mitropoliei Basarabiei constatand
ca:
1. prin art. 31, paragrafele 1 si 2 din Constitutie se garanteaza dreptul la libertatea constiitei;
2. cultele sunt libere si se pot organiza potrivit statutului propriu in conditiile prevazute de legile
Republicii Moldova;
3. refuzul guvernului de a recunoaste Mitropolia Basarabiei incalca:

Legea cultelor;

art. 18 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului;

art. 5 din Pactul International privind drepturile economice, sociale si culturale;

art. 8 din Pactul International privind drepturile civile si politice.

Intervine presedintele de atunci al Republicii Moldova, Petru Lucinshi, care cere sa se faca recurs la
Curtea Suprema de Justitie. Aceasta respinge, la 9 decembrie 1997, actiunea Mitropoliei Basarabiei si
anuleaza hotararea din 19 august 1997 a Curtii de Apel
Vlad Cubreacov, deputat in Parlamentul Moldovei si in Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei,
face o interpelare in Parlament pe tema refuzului guvernului de a recunoaste Mitropolia Basarabiei. In
urma acestei interventii, adjunctul primului ministru adreseaza o scrisoare presedintelui Parlamentului in
care califica neintemeiat refuzul guvernului de a nu recunoaste Mitropolia Basarabiei si apreciaza ca
dezbaterile febrile cu privire la Mitropolia Basarabiei au un caracter pur politic.
In aceasta situatie, Mitropolia Basarabiei mai are o singura cale: sa se adreseze Curtii Europene a
Drepturilor Omului de la Strasbourg. Prin urmare, la 3 iunie 1998 depune o plangere impotriva Republicii
Moldova. Cererea va fi inregistrata la CEDO la 26 ianuarie 1999 cu nr. 45701/99 si va fi declarata admisa
la 7 iunie 2001.
Serviciul de Stat pentru Culte de pe langa guvern reactioneaza dupa plangerea la CEDO din 3 iunie 1998
a Mitropoliei Basarabiei si, la 29 iunie 1998 declara:
1. in Republica Moldova nu exista o unitate administrativa Basarabia;
2. cultul crestin ortodox a fost recunoscut la 17 noiembrie 1993 sub numele de Mitropolia
Moldovei; Mitropolia Basarabiei fiind un element schismatic al Mitropoliei Moldovei;

3. statutul Mitropoliei Basarabiei este copia statutului Bisericii Ortodoxe din alta tara (aluzie la
Biserica Ortodoxa Romana).
Declaratia pare absurda deoarece Ministerul Justitiei (la 22 iunie 1998), Ministerul Muncii si Protectiei
Sociale (la 25 iunie 1998), Ministerul Finantelor (la 6 iulie 1998) si Ministerul Educatiei (la 7 iulie 1998)
fac cunoscut ca statutul Mitropoliei Basarabiei nu contravine legilor Republicii Moldova si ca nu au
obiectii privind recunoasterea ei.
La 15 martie 1999, Mitropolia Basarabiei adreseaza guvernului o noua cerere de recunoastere. La 20 iulie
1999, primul ministru motiveaza refuzul guvernului astfel:
1. Mitropolia Basarabiei nu este un cult in sensul legii, ci un grup schismatic al Mitropoliei
Moldovei;
2. Guvernul Moldovei nu va aproba cererea Mitropoliei Basarabiei pana cand negocierile in curs
dintre Patriarhul rus si Patriarhul roman nu vor gasi o solutie religioasa conflictului provocat prin
reactivarea Mitropoliei Basarabiei.
La 10 ianuarie 2000, deputatul Vlad Cubreacov a primit o scrisoare de la adjunctul procurorului general al
Republicii Moldova, care isi exprima parerea ca refuzul guvernului de a recunoaste Mitropolia Basarabiei
incalca Legea Cultelor si art. 6, 11 si 13 din Conventia Drepturilor Omului.
Prin atitudinea sa, Guvernul Republicii Moldova si-a atras criticile unor organisme internationale. Astfel,
Federatia Internationala a Drepturilor Omului, in Raportul sau anual pe 1997, critica refuzul guvernului
de a recunoaste Mitropolia Basarabiei, atrage atentia ca numeroase biserici au fost transferate in
patrimoniul Mitropoliei Moldovei si condamna violentele fizice impotriva preotilor Mitropoliei
Basarabiei si lipsa de protectie a acestora din partea autoritatilor.
Aceeasi federatie, in Raportul sau anual pe 1998, critica art. 4 din Legea Cultelor care nu ofera protectie
credinciosilor cultelor nerecunoscute de guvern si condamna din nou actele de violenta si de vandalism la
care a fost supusa Mitropolia Basarabiei cu membrii ei.
La 2 octombrie 2001 au avut loc audierile publice la CEDO, la Palatul Drepturilor Omului din Strasbourg,
iar la 13 decembrie 2001 CEDO hotaraste in unanimitate ca Republica Moldova a incalcat, in cazul
nerecunoasterii Mitropoliei Basarabiei, art. 9 si 13 ale Conventiei Europene a Drepturilor Omului. Statul a
fost obligat sa plateasca Mitropoliei Basarabiei 20.000 euro despagubire morala si 7.025 euro pentru
cheltuielile de judecata.
Guvernul Republicii Moldova a atacat decizia CEDO si a cerut rejudecarea cazului, dar la 27 martie 2002
CEDO respinge cererea Guvernului Republicii Moldova. In acest fel, hotararea CEDO din 13 decembrie
2001 a ramas definitiva.
In sfarsit, Mitropolia Basarabiei, care la 19 februarie 2002 ceruse pentru a XI-a oara guvernului sa fie
recunoscuta ca structura religioasa distincta, subordonata canonic Patriarhiei Romane, este recunoscuta si
admisa in legalitate la 30 iulie 2002 ca urmare a hotararii Curtii Europene a Drepturilor Omului (CEDO).
Dar suferintele Mitropoliei Basarabiei nu au luat sfarsit odata cu recunoasterea si intrarea ei in legalitate,
deoarece a aparut o problema noua, problema succesiunii. Mitropolia Basarabiei trebuia recunoscuta de
guvern si ca succesoare de drept a fostei Mitropolii a Basarabiei dinainte de 1944, mai ales ca, la 26
septembrie 2001, guvernul Republicii Moldova a aprobat prin Hotararea nr. 1008 modificarea introdusa in
statutul Bisericii Ortodoxe din Moldova (Mitropolia Moldovei) prin care aceasta este declarata si
recunoscuta succesoarea de drept a Mitropoliei Basarabiei.

La 8 februarie 2002, Inalt Preasfintitul Mitropolit Petru si deputatii Iurie Rosca si Vlad Cubreacov ataca
la Curtea de Apel a Republicii Moldova, in procedura de contencios administrativ, Hotararea 1008 a
guvernului.
La cererea Guvernului Tarlev, Curtea de Apel a respins, la 20 octombrie 2003, cererea petitionarilor pe
motiv ca ar fi de competenta Curtii Constitutionale. Hotararea Curtii de Apel a fost atacata cu recurs la
Curtea Suprema de Justitie, care a anulat decizia Curtii de Apel si a acceptat sa examineze pe fond, in
prima instanta, litigiul patrimonial dintre Mitropolia Basarabiei, pe de o parte, si Guvernul Republicii
Moldova si Mitropolia Moldovei, pe de alta parte.
La 2 februarie 2004, Curtea Suprema de Justitie a anulat Hotararea Guvernului nr. 1008 din 26 septembrie
prin care Mitropolia Moldovei (subordonata canonic Patriarhiei Moscovei) fusese declarata succesoarea
fostei Mitropolii a Basarabiei. Cu acest prilej, deputatul Vlad Cubreacov (PPCD), care a reprezentat in
instanta Mitropolia Basarabiei a declarat: Este o zi mare in istoria Mitropoliei Basarabiei si a justitiei
nationale intrucat s-a facut dreptate intr-un litigiu atat de dureros, care vizeaza patrimoniul Mitropoliei,
uzurpat de catre structura locala a Patriarhiei Moscovei, prin complicitate cu guvernul comunist de la
Chisinau Acest lucru s-a facut tinand cont de atentia sporita a Consiliului Europei fata de evolutia
acestui caz. Decizia Curtii deschide o noua etapa in procesul de recastigare a drepturilor Mitropoliei
Basarabiei.
Deoarece Curtea Suprema de Justitie anulase, la 2 februarie 2004, Hotararea nr. 1008 a Guvernului din 26
septembrie 2001 prin care Mitropolia Moldovei fusese recunoscuta succesoarea juridica a Mitropoliei
Basarabiei, dar in acelasi timp statuase ca Mitropolia Basarabiei ar putea fi doar succesoare istorica,
canonica si spirituala a Mitropoliei Basarabiei de pana la 1944, Mitropolia Basarabiei a initiat in 2004 un
nou dosar la CEDO pentru a demonstra ca in acceptia legilor Republicii Moldova, a CEDO si a primului
protocol din Conventia Europeana, ratificat de Republica Moldova, succesiunea istorica, canonica si
spirituala inseamna, de fapt, succesiunea de drept. Cand se va obtine recunoasterea acestui fapt vor putea
fi recuperate proprietatile si bunurile Mitropoliei Basarabiei, confiscate sau nationalizate.

Bibliografie:
Dan Dungaciu,Moldova ante portas,Ed. Tronic, Bucuresti; Jean Nonzille,Moldova.Istoria tragica a
unei regiuni europene,Ed. Prut International, Chisinau; Mircea Pacurariu,Biserica Ortodoxa din
Basarabia intre anii 1812-1918, in Istoria Bisericii Ortodoxe Romane, Ed. Stiinta,Chisinau,1993.