Biserica greco-catolică în ilegalitate (1948-1989)

Biserica Unită cu Roma a fost pedepsită într-o țară ocupată de Armata Roșie 1 și izolată într-
un lagar comunist. Planul a fost stabilit de la Moscova, cu pașii înainte, iar tovarășii au evitat
consecințele finale. Comunistii au folosit mai întâi propagandă și răstălmăcirea simbolurilor
naţionale pentru a desființeze Biserica Greco-Catolică. Apoi au folosit presiuni și intimidare,
iar în cele din urmă au folosit arestări și tortură. După ce Stalin an aplicat deja o rețetă în
Ucraina de Vest, unde trăiau milioane de greco-catolici, aceștia acționau la ordinul Moscovei.
Investigațiile KGB au avut ca rezultat reprimarea opoziției: În 1946, un comitet de inițiativă
ucrainean, compus din mai mulți preoți ucrainieni, a declarat unirea cu Biserica Ortodoxă
Rusă printr-un congres și un sinod fals. Istoricul Cristian Vasile 2 explică că acesta a fost un
ordin al Moscovei către organele locale de partid și a fost pus în practică folosind preoți
şantajabili.

În primăvara anului 1948, patriarhul Iustinian Marina a promis guvernului comunist că va

elimina dureroasa separare de peste două secole dintre români și va păstra credința ortodoxă.
Mitropolitul ortodox de Sibiu, Nicolae Bălan, sprijinit de Petru Groza, i-a îndemnat pe greco-
catolici să devină ortodocși la 15 mai, în timp ce se sărbătoreau 100 de ani de la Marea
Adunare de la Blaj. Deși episcopul ortodox Andrei Şaguna și episcopul greco-catolic Ioan
Lemeni au prezidat adunarea românilor din 1848, episcopului unit de Sibiu, Ioan Suciu, nu au
putut participa la eveniment. În iulie, Concordatul României cu Vaticanul a fost anulat de
statul comunist, iar în august, legea cultelor încurajează schimbarea confesiunii. La sfârșitul
lunii, Comitetul Central al Partidului ia decizia de an elimina Biserica Greco-Catolică, care
era considerată centrul imperialismului american. În timp ce Securitatea nou înființată
invadează comunitățile greco-catolice, doi dintre cei şase episcopi greco-catolici rămân în
funcții. În parohii, începe strângerea de semnături pentru ortodoxie. Episcopul greco-catolic
de București, Mihai Frățilă, a declarat: „În cele mai multe locuri, oamenii nu știau ce
semnează, atunci când s-a știut au intrat cu batjocoriri, cu intimidări, erau amenințați că li se
confiscă toată averea sau că copiii nu vor mai putea să meargă la școală sau că vor fi arestați,
lucruri din meniul obișnuit al regimului din acel an”. Conducerea Bisericii Ortodoxe a fost în
mare parte impasibilă când fugarul Gheorghiu-Dej a fost adăpostit de patriarhul ortodox
Iustinian Marina. Gheorghe Gheorghiu-Dej știa de mult Patriarhul Iustianian Marina: În
1
Armata Roșie a fost termenul folosit pentru forțele armate ale Uniunii Sovietice între 1918 și 1946.
2
Mihai Cristian Vasile este un istoric și politolog român. A studiat cultura, sistemul educațional, ideologia și
propaganda în perioada comunistă. A publicat monografii consacrate Bisericii Ortodoxe Române și Bisericii
Greco-Catolice.
1944, după evadarea lui Gheorghiu-Dej din lagărul de la Târgu Jiu, preotul de mir care îl
găzduiește și îl supraveghează pe Siguranță este preotul Ioan Marina, care este preot paroh la
Râmnicu Vâlcea. În 1945, Ioan Marina a fost numit arhiereu la Iaşi, aprobat de Partidul
Comunist. Istoricul Cristian Vasile explică: „Peste doi ani devine Mitropolit al Moldovei cu
acelaşi sprijin politic și în 1948 îi succede previzibil patriarhului Nicodim”. 3

38 de preoți greco-catolici care doresc să devină ortodocși se reunesc la Cluj la 1 octombrie

1948. Numărul era identic cu cel al preoților ortodocși care au aprobat Unirea cu Roma în
1698. Unul dintre cei doi episcopi greco-catolici rămaşi în funcție, Iuliu Hossu, îi excomunică
imediat. Cei treizeci și opt ajung la București după două zile. Episcopul Mihai Frățilă spune
că „Prin ordinul partidului, colaborând cu Securitatea, folosindu-se de câțiva membri înalți ai
ierarhiei ortodoxe, s-a procedat la organizarea unui fals sinod compus din preoți timoraţi,
amenințați de Securitate, violentați în capacitatea lor de a decide, au realizat acest simulacru
al unificării cu ortodoxia, care le-ar Doi dintre cei 38 de preoți reușesc să părăsească
ceremonia ortodoxă de la Biserica Sfântul Spiridon Nou din București. Au fost 36. În timp ce
cei 36 erau prezenți la Tedeumul care a fost organizat aici în prezența patriarhului Iustian
Marina și an ierarhiei ortodoxe, ei nu arătau deloc bine. Istoricul Cristian Vasile a descris
suferința celor care s-au opus, spunând: „Unii laici greco-catolici bucureșteni, din
comunitatea greco-catolică bucureșteană, s-au dus la Sfântul Spiridon să vadă ce se întâmplă
cu acești clerici, cum de au acceptat Unirea, și au văzut clar urme de neîngrijire pe ținuta lor
preoţească, pe veşmintele lor, fețele lor erau derutate și parcă vorbeau Cu toate acestea,
temerile greco-catolicilor erau abia la început. Un nou Sinod are loc la Alba Iulia pe 19
octombrie. Patriarhul Iustinian spune în fața mii de credincioși că actul ireversibil al trecerii
la ortodoxie ajută la unitatea bisericii și a națiunii. În plenul Sinodului, premierul Groza
atrage atenția că foştii prelaţi ai Bisericii Greco-Catolice nu doresc să se desprindă de Roma.
Comunicarea an avut efecte în lumea reală: Cei şase episcopi au fost arestați în noaptea de 28
până la 29 octombrie, cu excepția episcopului Suciu, care se afla în Sibiu și a fost luat din
casa parohială în care se odihnea. Episcopul Mihai Frățilă relatează că oamenii au fost
ridicați, duși în beciurile Ministerului de Interne pentru două zile, apoi duși într-o vilă a
Patriarhului la Dragoslavele. Iustinian Marina a încercat să îi convingă să devină ortodocși,
spunându-le că represiunea va crește. Cu toate acestea, nu toată ierarhia ortodoxă este de
acord cu situația. Cu toate acestea, opoziția an avut consecințe costisitoare. Conform
istoricului Cristian Vasile, unii ierarhi, în special episcopul ortodox de Oradea, Nicolae
3
Istoricul Cristian Vasile – internet
Popovici4, care a fost ucis de regimul comunist, știau că este un pact cu diavolul, că se
semnează o unire, dar în compania diavolului. Cu toate acestea, era evident că exista un trecut
care putea fi folosit de comuniști, care aveau aproape fiecare prelat un dosar negativ și bun.
De aceea, ca urmare an acestor circumstanțe, s-a angajat în colaborare cu guvernul comunist
pentru a distruge o biserică în numele ușor al reîntregirii Bisericii. Episcopii nu au cedat nici
presiunilor, nici promisiunilor, fiind conștienți de exemplul ucrainian și de o enciclică papală
mai veche despre natura diabolică a comunismului. Iuliu Hossu a primit propunerea de a fi
mitropolit al Moldovei. El a refuzat. Episcopul Frățilă comentează: „Nu au cedat, au avut
discuții pe un fond de umanitate – episcopul Ioan Bălan, nu ați venit cu argumente teologice,
ci ați venit cu spada, lucrul acesta nu are nici o valoare, cu atât mai mult cu cât știți că
violentarea conștiințelor este un act împotriva lui Dumnezeu”. Episcopii greco-catolici ajung
la Sighet în mai 1950, după ce au fost nevoiți să locuiască la mănăstirea Căldăruşani.

Între timp, Aftenie, episcopul Bucureștiului, a murit la 50 de ani în beciurile Securităţii, după
ce a fost torturat și lovit în cap în timpul anchetelor. În timpul războiului, a călătorit în
Basarabie și Bucovina, studiind profund Roma și fiind foarte apropiat de oamenii simpli.
Alexis Dimcev, un cercetător care studiază istoria Bisericii Greco-Catolice, spune:
„Comuniştii au crezut că îl pot duce mai ușor pe panta aceasta către Biserica Ortodoxă, dar
Vasile Aftenie a fost totdeauna ferm, a conștientizat că va primi martiriul”. Un alt episcop a
preluat locul lui Vasile Aftenie, lucrând în clandestinitate. În consecință, în această perioadă,
Biserica se pregătește pentru canonizarea a șapte episcopi greco-catolici.

Este greu de stabilit poziția oficială a Bisericii Ortodoxe Române cu privire la evenimentele
devastatoare din 1948. După 1989, Biserica Greco-Catolică an ieșit din clandestinitate. Anii
90 au fost plini de controverse legate de retrocedarea bisericilor și proprietăților greco-
catolice, dintre care multe încă nu au fost rezolvate. Cu toate acestea, nici un document public
al Sinodului Ortodox nu condamnă complicitatea care a dus la moartea episcopilor greco-
catolici, în afară de aspectele financiare.

Reintrată în legalitate la 31 decembrie 1989, printr-un decret lege emis de FSN si BRU.

4
Nicolae Popovici a fost membru al CC al PCR până la căderea regimului comunist.
Bibliografie:

https://www.digi24.ro/special/campanii-digi24/1989-anul-care-a-schimbat-lumea/cum-au-
interzis-comunistii-biserica-greco-catolica-310802

http://www.e-communio.ro/stire2188-1-decembrie-1948-desfiintarea-bisericii-greco-catolice-
prin-decretul-358

http://www.bru.ro/istorie/cat-si-ort-capitolul-21/