Sunteți pe pagina 1din 7

8.

ICOANELE PE STICLĂ

Icoana–gr.eikon-chip,reprezentare-este imaginea sacră, redată în conformitate


cu Erminiile (canoanele) iconografiei bizantine (o artă sacră, considerată ca fiind
„cea mai curată formă de artă religioasă pe care a cunoscut-o creştinismul”). Icoana a
apărut în Imperiul Bizantin, dar îşi are începuturile în pictura paleocreştină,
îmbogăţită cu elemente luate din arta clasică greacă şi din arta elenistică a Egiptului.
Principiul călăuzitor în dezvoltarea iconografiei bizantine a fost credinţa creştină,
creatorii ei remarcându-se printr-o profundă credinţă.
Acceptarea icoanei ca obiect de cult, specific ortodoxiei este condiţionată de
asemănarea cu arhetipul ei, modelul iniţial, atribuit de tradiţia Bisericii
evanghelistului Luca..
Potrivit iconografiei bizantine, icoanele reprezintă persoanele şi
evenimentele sfinte pe suporturi de lemn, pe perete, pe pânză, pe sticlă. Pe perete
apar sub formă de fresce şi mozaicuri.
Persoanele sfinte înfăţişate sunt:
Iisus Hristos,
Maica Domnului,
Sfântul Ioan Botezătorul,
Cele nouă cete ale sfinţilor îngeri, împărţite în trei triade, fiecare
triadă, fiind alcătuită din trei cete
-prima triadă-serafimi, heruvimi şi tronuri
-a doua ierarhie-domnii, puteri şi stăpânii
-a treia ierarhie-începătorii, arhangheli şi îngeri
Cele şase cete de sfinţi-apostoli, mucenici, proroci, ierarhi, cuvioşi
şi drepţi

Evenimentele sfinte sunt scene inspirate mai alesdin viaţa Mântuitorului şi a


Maicii Sale şi din Vieţile Sfinţilor.Uneori apar în compoziţie şi persoane care nu au
dobândit sfinţenia, pentru că descrierea anumitor episoade necesită prezenţa lor aşa
cum ar fi cea a bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr sau a lui Iuda, care l-a vândut
pe Hristos.
Pictorul de icoane respectă şi redă întocmai chipul dintâi al sfinţilor aşa cum îl
fixează canoanele iconografice cuprinse în Erminiile bizantine-manuale de pictură
sacră care au circulat în lumea bizantină şi post-bizantină până în secolul al XIX-lea.
Erminiile descriu înfăţişarea fiecărui sfânt, indicând cum trebuie să fie pictat.
Imaginea persoanelor sfinte este redată în icoană sub forma unor trupuri
astrale, cu trăsături care exprimă asceza, descărnate, într-o atitudine hieratică, rigidă
pentru a nu sugera mişcarea vieţii..Personajele sunt pictate pe un fond de aur-culoare
pe care nu o întâlnim în natură-un spaţiu transcedental care desprinde corpurile de tot
ce este lumesc şi creează o deplină seninătate spirituală.
Icoana este oglinda lumii nevăzute şi evită tot ce aminteşte lumea văzută,
perceptibilă cu simţurile noastre.

8.1. Pictura murală şi icoanele în Biserica ortodoxă


Bisericile de rit ortodox au trei încăperi, pronaos, naos şi altar, cu picturi în
tehnica frescei, reprezentând persoanele sfinte şi evenimentele sfinte, repartizate
potrivit tematicii iconografice bizantine.In altar sunt pictate scene din Ciclul
Liturgic-Dumnezeiasca Liturghie, Impărtăşirea Apostolilor şi Sfinţii
Ierarhi.Altarul este despărţit de naos printr-un iconostas ,de obicei din lemn

54
sculptat,pe care sunt 41 de icoane aşezate după canon,în registre orizontale,în
registrul inferior icoanele împărăteşti-Iisus Hristos şi Maica Domnului cu
Pruncul. Pe uşile altarului se pictează, central Bunavestire, iar pe cele laterale
Arhanghelii, Mihail şi Gavriil,în registrul median icoane ale celor douăsprezece
praznice împărăteşti, iar în registrul superior icoanele Apostolilor. Partea superioară a
iconostasului este încununată de Ochiul lui Dumnezeu Tatăl.
Principalele icoane ale ciclului preznical, pe care deseori le întâlnim
reprezentate împreună în icoanele pe sticlă în aşa-numitul Prăznicar-sunt:
1-Buna Vestire
2-Naşterea lui Hristos
3-Botezul Domnului
4-Întâmpinarea Domnului
5-Schimbarea la Faţă
6-Învierea lui Lazăr
7-Intrarea în Ierusalim
8-Răstignirea
9-Învierea
10-Înălţarea
11-Cincizecimea
12-Adormirea Maicii Domnului

8.2. Icoanele pe sticlă


Începuturile picturii pe sticlă în Transilvania s-au produs în prima jumătate a
secolului al XVIII-lea sub influenţa fenomenului respectiv central european. În timp
ce pictura pe sticlă din centrul Europei abordează şi tematica laică în afara celei
dominant religioasă de esenţă catolică, în Transilvania icoanele pe sticlă adoptă
iconografia ortodoxă de provenienţă bizantină
Primul centru românesc unde s-a pictat pe sticlă a fost Nicula ,un sat situat la
50 de km. de Cluj,unde la 15 februarie 1694 icoana Maicii Domnului, pictată pe lemn
de preotul Luca din Iclod a lăcrimat când militarii Regimentului de cavalerie
Hohenzollern au intrat în biserică.Această minune a făcut ca Mânăstire Nicula să
devină loc de pelerinaj .Aici vin şi colportori ai centrelor de iconari din Austria şi
Boemia unde existenţa manufacturilor de sticlă a favorizat apariţia picturii pe sticlă.
De la aceşti colportori, ţăranii-iconari din nordul Transilvaniei au preluat şi au aplicat
tehnica picturii pe sticlă, de provenienţă catolică, specifică Europei Centrale.
În sudul Transilvaniei, însă, predomină iconografia bizantină receptată de
zugravii transilvăneni prin intermediul icoanelor de provenienţă rusă venite prin
Moldova, al celor greceşti de la Muntele Athos venite prin Tara Românească şi
sârbeşti venite prin Banat.
Apariţia icoanelor pe sticlă în Transilvania a fos favorizată de existenţa
glăjăriilor la Arpaşul de Sus, Porumbacu şi în alte centre,unde sticla se obţinea
folosind ca materii prime potasiul, nisipul de cuarţ şi piatra de var. Sticla conţinea
bule de aer şi datorită întinderii şi călcării manuale a pastei se produceau inegalităţi în
grosimea suprafeţei, ce apar sub formă de ondulaţii provocând o extraordinară sclipire
a sticlei.
Suportul icoanei poate fi lemnul sau sticla. Icoana pe sticlă foloseşte sticla
atât ca suport cât şi ca strat protector.

55
8.2.1. Faze ale picturii pe sticlă
a.Trasarea contururilor cu culoare neagră preparată din negru de fum,
zeamă subţire de clei cu adaos de piatră acră sau gălbenuş de ou diluat cu alcool,
denumită local chindruţ. Desenul ce formează urzeala icoanei se trasează după model-
izvod, tipar-cu o pensulă moale sau cu pana de gâscă.
b. Executarea desenelor interioare de detaliu şi punerea petelor de
culoare de dimensiune mică.
c. Completarea suprafeţelor cu culoare-se face după uscarea
desenului.Culorile se aplică succesiv, în ordinea inversă decât la pictura pe suport
netransparent.Vopselele erau preparate din coloranţi naturali denumiţi teruri-
pământuri, procuraţi direct din natură sau de la prăvălii şi negustori ambulanţi.
 albul se obţine din piatră de var
 galben şi ocru din pământ galben
 roşu din miniu de plumb
 verdele din oxid de cupru
 brun şi violet din mangan
 albastrul din săruri de cobalt sau carbonat de cupru
c.1.Tehnica de obţinere a pigmenţilor
Bulgării sau prafurile de pigmenţi se frecau pe o lespede de granit sau
marmură cu o altă piatră dură până se obţinea o pudră fină. Pudra se amesteca cu
emulsie tempera preparată din:
-soluţie de clei animal rezultată din fierberea oaselor de iepure sau a unor bucăţi
de piele de oaie
-gălbenuş de ou amestecat cu ulei de in la care se adaugă fiere de bou sau oţet
pentru a evita alterarea
Culorile preparate prin aceste tehnici aveau o transparenţă care a dispărut
odată cu folosirea lianţilor chimici care dau tonuri stridente şi uniforme.
În afara culorilor obişnuite în compoziţia icoanei intra şi foiţa de aur care dă
strălucire nimburilor,veşmintelor,obiectelor simbol-Crucea,Sfântul Potir.
Culorile se aşterneau pe suprafaţa sticlei cu o pensulă denumită malstock.
După ce stratul de culoare se usca dosul picturii se ungea cu terebentină ca strat
protector.
d.Ultima fază de lucru era înrămarea .Ramele erau simple sau profilate cu
câteva caneluri şi vopsite cu brun. Pe dosul ramei se fixa un capac din lemn, protector,
gros de 2-3 cm.

8.2.2. Tematica icoanelor


La începutul picturii pe sticlă, în centrele Nicula şi Gherla predomină
reprezentarea Maicii Domnului şi scene din viaţa sa: Naşterea Precistei, Adormirea
Maicii Domnului, Încoronarea Maicii Domnului, Intrarea în Biserică a Maicii
Domnului.
Când pictura pe sticlă s-a răspândit în tot Ardealul, tematica s-a adaptat
cerinţelor clienţilor ţărani interesaţi mai ales de sfinţii patronimici şi de sfinţii
protectori ai sănătăţii,ai casei, ai vitelor şi recoltelor:Sf.Ilie, Sf.Haralambie,
Sf.Gheorghe, Sf.Ioan, Sf.Nicolae.
Pentru iconarii din Nicula principala sursă de inspiraţie erau xilogravurile –
icoane tipărite pe hârtie-lucrate de ţărani din satul vecin Hăjdate,meşteşug importat
din tiparniţele de la Neamţ Desenele gravurilor erau folosite adesea ca decalc de către
iconarii din Nicula, Scheii Braşovului,Valea Sebeşului, Mărginimea
Sibiului.Xilogravurile circulau paralel cu icoanele pe sticlă în secolele XVII-XIX

56
In sudul Ardealului se afirmă puternic iconografia bizantină în arta picturii
icoanelor pe sticlă, reflectată în calităţile grafice şi într-o sumedenie de detalii
vestimentare. Principala sursă de inspiraţie a zugravilor transilvăneni de icoane pe
sticlă de factură bizantină a fost interiorul bisericilor ortodoxe săteşti, cu pictura lor
murală şi- după cum am arătat mai sus- icoanele pe lemn ruseşti, greceşti şi sârbeşti
care circulau şi în Transilvania, zugrăvite de meşteri care respectau canoanele
Erminiilor.
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea se dezvoltă icoana narativă,
incluzând elementul folcloric, preponderent, iar temele sunt tratate cu o mare libertate
faţă de canoanele bisericeşti. În această perioadă se ridică talente puternice, care se
îndepărtează de canoanele izvodului şi creează o artă autentic românească, inspirată
din tezaurul folclorului nostru.

8.2.3.Centre de iconari

a) Icoanele de Nicula
Satul Nicula este un sat specializat de iconari unde meşteşugul picturii pe
sticlă se practica în mici ateliere de familie încă din secolul al XVIII-lea Erau şi
familii care se ocupau cu vânzarea icoanelor.Unii meşteri din Nicula au migrat spre
alte zone ale Transilvaniei unde s-au stabilit şi au format mici ateliere de pictat icoane
pe sticlă,lângă Făgăraş,în Scheii Braşovului,Alba Iulia.
Trăsătura comună a icoanelor de Nicula este maxima simplificare a formelor,
limitarea desenului la liniile esnţiale. Coloritul are ca dominant acordul roşu-alb-
negru, comun tuturor icoanelor vechi de Nicula, punând astfel în evidenţă personajul
ca element principal, roşul pentru veşminte, albul pentru faţă şi mâini, negrul pentru
încadrarea feţei. De obicei scenele şi portretele icoanelor vechi sunt încadrate pe trei
laturi de un chenar pe care se înscriu un fel de zăluţe care imită motivul frânghiei,
simbol al eternităţii.
Dintre toate centrele de iconari, Nicula e singurul care a dat icoanelor cele mai
evidente calităţi picturale.
În tematica icoanelor de Nicula predomină Maica Domnului, de obicei cu
Pruncul în braţe şi Maica jalnică, ciclul cristologic: Naşterea lui Iisus, Botezul lui
Iisus, Răstignirea, Învierea, portretele sfinţilor protectori, iar ca scene din Vechiul
Testament doar Adam şi Eva şi Masa raiului.

b) Icoanele din Iernuţeni,centru aflat lângă Cluj


Se caracterizează prin formatul mare 60x47,60x40 cm., fondul alcătuit în
întregime din foiţă de aur, presărat cu flori multicolore în formă stelară şi prin datarea
lor în litere chirilice.
Culoarea este dominată de tonuri de bleu-gri,de alb cu gri,de roşu vişiniu şi
verde-oliv.
Temele iconografice folosite sunt sfinţii protectori, Arhanghelii, Sf.Nicolae şi
Maica Domnului cu Pruncul,Iisus Învăţător, Sf.Treime

c)Icoanele din Scheii Braşovului


Unii iconari din Nicula s-au stabilit în Scheii Braşovului.Primul iconar
niculean atestat în Schei a fost pe la începutul secolului al XIX-lea Ghimbă,fiul său
fiind cunoscut sub numele de Ghimbăşanu Iconaru.

57
Producţia de vârf a icoanelor de Schei a fost în a doua jumătate a secolului al
XIX-lea când se lucra în serie în ateliere mici de doi-trei iconari
Caracteristicile icoanelor de Schei sunt schematizarea desenului şi
decorativismul coloritului dus la extrem.Se folosesc pigmenţi de provenienţă
industrială,iar în prima jumătate a secolului XX culori de ulei.
Sticla procurată iniţial de la glăjăria din Râşnov a fost înlocuită cu sticla de
provenienţă industrială,perfect plană. Coloritul este viu ,cu tonuri violente de
roşu,galben,portocaliu,albastru,auriu,subordonat decorativismului.
În tematica icoanelor din Schei apare frecvent Maica Domnului sub forma
neobişnuită a mamei alăptându-şi Pruncul şi cu o salbă de aur,asemenea celor purtate
de femeile avute din Ţara Românească. Frecvent apar sfinţii protectori,un loc
important ocupându-l Sf.Ilie, ca sfânt protector al recoltei. Mai întâlnim Botezul şi
Naşterea lui Iisus, ultima îmbogăţită cu elemente folclorice-cioban cântând din fluier
şi mergând în urma oilor,sau cioban mestecând mămăliga.
Icoanele din Schei s-au răspândit în zona Făgăraşului până în Mărginimea
Sibiului, colportate de către negustorii ambulanţi din satele Vlădeni şi Ţânţari din Tara
Bârsei.

d) Icoanele din Ţara Oltului


Sticla pentru meşterii iconari a fost oferită aici de glăjăriile din Arpaşul de
Sus, Porumbacu, Tălmaciu, Curţişoara.
În Tara Oltului se ridică o pleiadă de zugravi pe lângă meşterii veniţi din Tara
Românească să zugrăvească bisericile ortodoxe ca răspuns la tendinţele de
catolicizare ale habsburgilor.Alţi meşteri şi-au făcut ucenicia în Ţara Românească.
Pictura pe sticlă a fost adusă şi de meşteri din Nicula. La sfârşitul secolului al
XVIII-lea se stabileşte în satul Galaţi de lângă Făgăraş primul zugrav venit din
Nicula, pe nume Ioan Pop Moldovan-1774-1869-care formează mulţi pictori de
biserici şi de icoane pe sticlă .În anul 1808 se mută la Făgăraş şi de aici în Scheii
Braşovului în 1818 unde lucrează până la moarte.
Tot în satul Galaţi se stabileşte zugravul Tamaş cu soţia veniţi din Nicula , dar
care se adaptează la coloritul mult mai viu şi la preferinţele tematice ale zonei.El
măreşte compoziţiile la dimensiunile cerute în Tara Oltului..
In pictura pe sticlă din Ţara Oltului s-au manifestat două curente distincte: cel
al zugravilor profesionişti de pictură murală care vor influenţa pictura pe sticlă a lui
Savu Moga şi curentul pictorilor –ţărani care practică o pictură derivată din cea de la
Nicula adusă de meşterii veniţi aici.
Caracteristica icoanelor pe sticlă din Ţara Oltullui este îmbinarea fericită şi
echilibrată între tema religioasă,detaliul etnografic şi motivul ornamental,cerul de
noapte luminat de câteva stele printre care sunt semănate flori mari roşii precum şi
draperii roşii cu falduri strânse în colţurile superioare ale cadrului.
Temele iconografice preferate ale pictorilor de icoane din Ţara Oltului sunt:
Sf.Ilie aruncând cojocul lui Eliseu care ară cu un plug de lemn, Sf.Paraschiva, Maica
Domnului Jalnică.
Pictura pe sticlă din Ţara Oltului a culminat cu opera celor doi mari pictori
populari Savu Moga şi Matei Ţimforea.
Cel mai renumit iconar al Ţării Oltului,care a activat în a doua jumătate a
secolului al XIX-lea a fost Savu Moga -1816-1899, venit din nordul Transilvaniei,
care aduce în pictura pe sticlă ceva din somptuozitatea artei bizantine datorită
contactului cu mediul artistic din Ţara Românească, răspândit de zugravii de
biserici.A lucrat după izvoade dar şi din imaginaţie.A introdus predilect elementul

58
folcloric,femei cu legători de cap caracteristice zonei Făgăraşului şi păstori în costum
tradiţional în scena Naşterea lui Iisus. Pictura sa se caracterizează prin fastul deosebit
al culorilor şi scenelor care aminteşte de pictura bizantină; foloseşte mult aur ceea ce
dă un aspect preţios picturii sale. Frecvent foloseşte culorile complementare, roşu şi
verde.O altă caracteristică a sa este reprezentarea sfinţilor cu multe podoabe.După
1860 se constată o schimbare în paleta coloristică a sa cu înclinare spre folosirea foiţei
argintii.Temele preferate sunt portretele de sfinţi,Sf.Gheorghe,Sf.Ilie,scenele din viaţa
lui Iisus,din viaţa Fecioarei Maria
Un alt mare pictor de icoane din Ţara Oltului a fost Matei Purcariu-Ţimforea-
1836-1906-originar din satul Cârţişoara unde a fost ţăran iobag pe moşia contelui
Teleki Oliver. A învăţat meşteşugul de la tatăl său. Nu a părăsit niciodată satul său,
singurele surse de inspiraţie fiind xilogravurile, cărţile bisericeşti ilustrate, icoanele şi
frescele din biserica satului.Renumele i l-au creat icoanele cu tema Judecata de apoi
în care se afirmă ca un fin observator al moravurilor, însuşirilor şi păcatelor lumii din
preajma sa, ilustrate prin zeci şi chiar sute de personaje dispuse în registre orizontale
reprezentând raiul, pământul şi iadul.Icoanele sale au şi valoare etnografică prin
bogăţia de elemente din viaţa satului, case şi biserici, ţărani în costume tradiţionale,
orăşeni îmbrăcaţi după moda timpului.

e) Pictura pe sticlă din Valea Sebeşului cu centrele Lancrăm, Sebeşel,


Săsciori, Laz,Căpâlna şi Răhău.
Cea mai veche tradiţie în pictura pe sticlă o întâlnim în satul Lancrăm,unde
exista o mânăstire construită înainte de 1562 de către boieri pribegi din Tara
Românească,care au adus cu ei iconografia şi formele stilistice bizantine.Icoanele din
acest centru sunt transpuneri pe sticlă ale icoanelor pe lemn.
Cel mai productiv centru de pictură din această zonă a fost satul Laz,unde
fiica penultimului iconar, Ilie Poenaru, pe nume Maria a transformat gospodăria într-
un muzeu care adăposteşte o colecţie a celor nouă zugravi ce poartă acest nume.Unul
dintre ei, Simion Poenaru introduce în Laz compoziţia Prăznicarului cu scena
centrală a Învierii,înconjurată de 12 scene mici ilustrând praznicele, principalele
sărbători ortodoxe de peste an.

f) Icoanele din Banat


In Banat au circulat icoane din Nicula dar şi din Sandl-Austria, furnizate
mânăstirii de la Radna pentru pelerinii veniţi la onomasticile Sf.Marii.
Un grup aparte îl formează icoanele cu ornamentele şlefuite şi gravate cu
acizi, cu pictură pe fond de oglindă, răspândite în unele sate banăţene odată cu sosirea
unor mari grupuri de populaţie imigrate din Boemia şi Moravia.

59
Bibliografie

1.Iuliana Dancu, Dumitru Dancu,Pictura ţărănească pe sticlă, Editura


Meridiane,Bucureşti,1975
2.Constantine Cavarnos,Ghid de iconografie bizantină,Bucureşti, 2005
3.Dionisie din Furna,Erminia picturii bizantine,Bucureşti,2ooo

60

S-ar putea să vă placă și