Xilogravura sau xilografia (din greaca xylon = lemn) reprezinta arta de a grava

lemnul ?i rezultatul ei, reprezentat de gravura n lemn.[1]

Aceea?i denumire desemneaza ?i tehnica de imprimare multiplicata cu matri?e din
placi de lemn moale ?i dens (par, meri?or), care sunt sapate, scobite sau gravat
e. Pentru tiparire, cerneala acopera zonele ramase n relief, de unde este transpu
sa pe suportul final, de obicei hrtie sau matase.[1]
Dupa cum a rezultat placa prin taierea (longitudinala sau transversala) a lemnul
ui, xilogravura este de doua categorii:[1]
n fibra;
n lemn vertical (?traif).
Primele stampe au fost xilogravuri. n Europa, primele xilogravuri au fost semnala
te documentar n secolul al XII-lea, dar n China imprimarea cu placi gravate n lemn
era practicata nca din Antichitate[2].
Xilogravura populara
n Transilvania nca de la sfr?itul sec. XVII sau nceputul sec. XVIII s-a dezvoltat ar
ta de a produce n serie icoane pe hrtie ?i imagini simbolice sau decorative prin x
ilogravura. Tehnica xilogravurilor consta mai nti din gravarea n lemn de par sau de
mar a unui tipar, dupa care, cu o singura ungere tiparul imprima clar 12-15 sta
mpe. Cerneala pentru tiparire se prepara din chindru?, negru de fum, ?i ulterior
imprimarii xilogravura putea fi colorata liber, ceea ce diferen?ia ntre ele exem
plarele aceluia?i tiraj.[3]