Gravură

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigation Jump to search

Tehnica gravurii.
Ilustraţie din Encyclopédie ou Dictionnaire raisonné des sciences, des arts et des métiers.

Gravura reprezintă un gen al artelor vizuale ale cărei tehnici constau în săparea, incizarea,
perforarea sau obturarea prin diverse procedee fizice ori chimice a unei suprafețe de regulă
plane, fie în vederea imprimării și multiplicării ulterioare a imaginii, fie pentru obținerea unui
obiect artistic de sine stătător. Artistul care se ocupă cu practicarea acestui gen de artă poartă
numele de gravor.

În cazul gravurii destinate imprimării, gravarea se face pe un suport numit clișeu, confecționat
din metal, lemn, linoleum sau alte materiale. Clișeul reprezintă negativul gravurii, pe acesta
aplicându-se cerneala ce urmează a fi imprimată. Peste clișeul cerneluit se aplică o foaie de hârtie
iar apoi sunt trecute printr-o presă tipografică. Cerneala reținută de clișeu este transferată pe
coala de hârtie ca urmare a aplicării presiunii. Imaginea imprimată constituie pozitivul gravurii.
Termenul „gravură” este folosit deopotrivă pentru a desemna negativul (clișeul) și pozitivul
(imaginea imprimată). Acest imprimeu obținut prin tehnica gravurii reprezintă un tip de stampă.
Totalitatea exemplarelor obținute cu un anumit clișeu constituie un tiraj.

În mod normal, gravura destinată imprimării se realizează fie prin metoda tiparului adânc
(gravură în adâncime) fie prin cea a tiparului înalt (gravură în relief sau în înălțime). Însă, ca
urmare a faptului că denumirea de „gravură” a fost aplicată și imaginii imprimate, acest termen a
ajuns să fie extins și generalizat și stampelor obținute prin tehnici care nu implică vreo operație
de gravare în adevăratul sens al cuvântului. Astfel, tehnici ale tiparului plan (litografia,
monotipia) sau alte tipuri (serigrafia), au fost incluse în familia gravurii (gravură în plan).

În cazul gravurii de sine stătătoare, aceasta are scopul inscripționării sau ornamentării diverselor
obiecte cu figuri sau motive decorative. Atunci când acestea sunt gravate pe materiale prețioase,
semiprețioase ori mulaje pentru monede sau medalii, aparțin artei glipticii. În calitate de
meșteșug, aceasta este identificată prin denumirea mai modestă de „cioplitorie”.

Procesul

Uneltele pentru tipar înalt sunt de regulă ace sau alte instrumente ascuțite, de metal cu ajutorul
cărora se zgârie suprafața netedă a plăcii (din metal moale precum cupru ori zinc). Odată zgâriat
desenul este acoperit cu un strat fin de cerneală tipografică. Cu ajutorul unei pânze apretate se
elimină cerneala în surplus și se acoperă cu o hârtie (de regulă umedă), iar apoi prin presare se
transferă desenul de pe placă pe hârtie. Astfel procesul poate fi repetat, teoretic fără a avea
diferențe între exemplare.

Placa, piatra în cazul litografiei sau sita în cazul serigrafiei este suprafața supusă alterării fizice
sau chimice ce permite prin aplicarea cernelei de gravură și reproducerea unui număr (tiraj) de
exemplare identice sau aproape identice.

Chiuveta este urma lăsată de grosimea plăcii pe hârtie. Ea este o adâncitură de obicei
dreptunghiulară ce înconjoară suprafața imprimată.

Notarea tirajului se face pe fiecare exemplar în parte în ordinea în care au fost imprimate. Mai
întâi se notează numărul curent al exemplarului, iar apoi numărul total de exemplare imprimate.
De asemenea pe fiecare exemplar se mai scriu titlul lucrării, tehnica (de ex. litografie,
xilogravură 2 plăci), anul și semnătura artistului. În cazurile în care gravura este imprimată la un
atelier specializate de gravură, alături de semnătura artistuluiapare și semnătura gravorului sau a
imprimeurului. Notările se fac în partea de jos sub chiuvetă, de obicei cu creionul.