Colajul

COLÁJ, colaje, s.n. Procedeu artistic care constă în compunerea unui tablou prin lipirea laolaltă a unor elemente
eterogene; p. ext. tablou realizat prin acest procedeu. Termenul derivǎ din franţuzescul „coller” care înseamnǎ „a lipi”.
Colajul a fost definit ca fiind „pictură fără vopsele”, în care vopselele sunt înlocuite parțial sau total cu fragmente
de materiale colorate și de facturi diferite, alăturate sau suprapuse parțial: varianta care foloseste fragmente de hârtii
colorate uniform sau parțial imprimate cu litere, cifre etc. se numește „papier colle”- „hârtie lipită”. Tehnicile colajului,
papier colle și fotomontajul apar de obicei în română sub denumirea de colaj.
Colajul reprezintă o formă de manifestare artistică, specifică în special artelor vizuale, în general bidimensionale,
care presupune îmbinarea mai multor elemente pentru a rezulta opera de artă în sine. În realizarea lui se folosesc
materiale diverse, ca: bucăţi de hîrtie colorată, carton, articole din ziare, fotografii, imagini din cărți, ziare, felicitări,
panglici, materiale textile, lemn, piele sau alte obiecte, ataşate (lipite), unui suport de bazǎ.
O tehnică des întîlnită este aceea a aplicării unor elemente care aparţin unei alte picturi, unei picturi întregi.
Colajul este o tehnică prin care se obţine o compoziţie asemănătoare unui tablou, prin lipirea pe un suport a unor
elemente în scopul „realizării unui efect de ansamblu de natură estetică” (Pavel Victor). El reprezintă ansamblarea unor
forme diferite cu intenția de a crea o imagine nouă, inovatoare. Pablo Picasso, Georges Braque şi Henri Matisse au fost
câţiva dintre pictorii ce au realizat colaje remarcabile.

Scurtă istorie a colajului

Deşi colajul pare a fi un mijloc recent de exprimare artistică, el are o istorie lungă.Primele tehnici ale acestuia au
apărut în Antichitate, în jurul anului 200 î.Hr. , în China, odată cu descoperirea hîrtiei, primele manifestări având loc
sub forme limitate, pînă cînd, în secolul 10, caligrafii japonezi au început să îşi lipească ştampele pe un alt strat de hîrtie,
pentru o rezistenţă mai bună. Primele exemplare care au supravieţuit au fost 12 suluri japoneze caligrafice.  În Europa
medievală, o formă de colaj se observa în tendinţa de a înfrumuseţa obiectul artistic prin adaos de diferite alte materiale
(ex: bijuteriile şi aurul ce îmbrăcau icoanele medievale). Cu toate acestea, colajul nu avea o funcţie artistică la acea
perioadă iar istoria sa, pînă în jurul secolului al X-lea, a rămas obscură.
Tehnicile colajului s-au dezvoltat în perioada medievală, pe teritoriul Europei în jurul secolului al XIII-lea. Foiţe de
aur încep să fie aplicate picturilor din marile catedrale între secolele al XV-lea – al XVI-lea. Mai mult decît atît, tot în
această perioadă încep să fie aplicate pietre şi metale preţioase picturilor religioase, icoanelor dar şi anumitor piese
vestimentare specifice persoanelor cu o anumită putere religioasă sau politică.
În secolul al XIX-lea tehnici ale colajului încep să fie cunoscute şi folosite nu doar în domeniul artistic, ci şi în scop
personal fiind aplicate albumelor de familie.
Colajul în pictură

Chiar dacă tehnicile colajului au fost folosite înainte de secolul al XIX-lea, acesta nu a fost considerat ca fiind un
mijloc de exprimare artistică. Experţii susţin că folosirea colajului, în adevăratul sens al cuvîntului, pentru întîia oară de
către artişti are loc abia după anii 1900, atunci când colajul devine un concept mult mai complex decît simpla alăturare
a unor elemente pentru a forma un tot, devine o formă de manifestare artistică asociată începuturilor modernismului
Primele stilizări cu ajutorul colajului au luat naştere cu ajutorul pictorilor cubişti Georges Braque şi Pablo
Picasso. Aceştia foloseau bucăţi şi forme de hîrtie, ziare împăstate şi lipite în cadrul lucrării, rezultatul fiind un nou
întreg, o compoziţia plastică ce oferă o prespectivă nouă rezultatului final.  
Se presupune că primul care a folosit această tehnică a colajului în pictura cu ulei a fost Pablo Picasso. Conform
criticilor de artă, Georges Braque a fost inspirat de tehnica folosită de către Picasso şi a aplicat-o propriilor opere de
artă. Braque folosea cu precădere această tehnică în desenele sale de cărbune, pe cînd Picasso a fost primul pictor care
adopta colajul în acelaşi timp cu tehnica uleiului pe pînză. Max Ernst și Hannah Hoch au fost și ei inspiraţii de
tehnica colajului. Desenele lui Braque erau realizate prin alipirea unor alte elemente care au creat un puternic impact în
domeniul artistic. Treptat, colajul a fost îmbrăţişat de către numeroşi artişti, devenind un veritabil mijloc de exprimare a
ideilor, a mesajelor, sentimentelor şi emoţiilor. Elemente obişnuite, articole din ziare, fotografii şi picturi se îmbinau
armonios pentru a transpune în plan artistic un nou mesaj, o nouă reinterpretare a valorilor. Arta colajului îşi asumă
rolul uneia dintre cele mai importante inovaţii artistice formale ale secolului XX.
Tehnici moderne ale colajului
Decupajul reprezintă tot o tehnică a colajului care a luat naştere la începutul secolului XX. Această tehnică
poate fi considerată un adevărat meştesug. Presupune alipirea elementelor unor picturi pe un anumit obiect, după care
obiectul respectiv poate fi lăcuit. Scopul principal al acestei tehnici este acela de a conferi adîncime imaginii.
Chiar dacă la început decupajul a fost considerat un stil abstract, treptat a devenit o tehnică foarte interesantă, aplicată
în mai multe domenii.
Fotomontajul este o altă tehnică interesantă a colajului şi presupune lipirea pe o suprafață a mai multor
fotografii sau a unor părţi din fotografii pentru a crea o operă de artă.
Fotomontajul reprezintă o tehnică a colajului folosită foarte des şi în prezent însă, dacă în trecut artiştii decupau
imaginile, acest lucru se realizează în momentul de faţă cu ajutorul diverselor programe pe calculator, mai ales că
fotografia digitală a evoluat atît de mult. Fotomonatajul este folosit în prezent în foarte multe domenii, dar mai ales în
cel comercial.
 Colaje realizate de artiști plastici

 Pablo Picasso
lessonbusinesslife.ba.com

www.sharecom.ca www.wikiart.org
www.onlineartgroup.com
Georges Braque 

www.artitude.eu www.allartnews.com
en.wikipedia.org Henri Matisse

www.germanposters.de www.artcenterinformation.com
 ayay.co.uk

imgarcade.com Max Ernst

www.wikiart.org
silentchills.wordpress.com
www.antiquehelper.com

Hannah Hoch

www.art1
 Jasper Jones

designsonfragility.wordpress.com

www.thedailybeast.com
  Robert Rauschenberg
www.laurentmarre.com

theglasshouse.org
 Tom Wesselmann

henrypuppy.wordpress.com

www.columns.co
thedailyhatch.org

Robert Indiana

www.scoop.it
Tipuri de colaj:

•Colajul tip mozaic

Pe suport se realizează desenul dorit, materialele se taie în bucăţele relativ egale şi de aceeaşi formă, apoi se
aplică pe suprafaţa de lucru.
•Colajul cu forme tăiate

Formele se desenează pe materialele de lucru, se taie întregi sau secționate în mai multe fragmente şi se
aplică pe suport.
 Colajul prin rupere

Hârtia se rupe la întâmplare, în mod spontan, în bucăţele diverse ca formă şi mărime, acestea se lipesc pe suport
unele lângă altele sau suprapuse parţial. Hârtia poate fi pictată chiar de elevi înainte de a fi ruptă. Ea poate
proveni și din ziare, reviste, afișe, materiale publicitare,ambalaje, etc

galleryhip.com
•Decolajul

Formele rămase după tăiere, după detaşarea lor, se lipesc pe un alt suport,
iar spaţiile obţinute se colorează sau rămân aşa.

kidsartmarket.blogspot.com
•Colajul montaj

Este colajul obţinut prin lipirea materialelor cu volum pronunţat: seminţe, pietricele, crenguţe, frunze, etc.

1-cultural.blogspot.com
 Dintre cele cinci tipuri de colaj cel executat prin rupere este cel mai expresiv deoarece contururile
sunt mai flexibile, datorită neîncadrării perfecte a bucăţelelor de hârtie în interiorul formei desenate. De
asemenea, decolajul creează o imagine foarte interesantă.
Un colaj prin rupere reuşit se obţine nu prin ruperea oricum a hârtiei colorate ci prin tragerea ei în sus şi
în jos simultan, astfel încât la margini să se vadă albul hârtiei peste care a fost aplicată vopseaua.
Pentru fondurile albe lucrul acesta nu mai este necesar deoarece oricum între bucăţelele lipite rămân
spaţiile albe ale suportului.
Colajele realizate din deşeuri textile sunt mai dificil de executat datorită varietăţii de texturi, grosimi şi
imprimeuri. În cazul lor formele se decupează fie întregi, fie parţiale şi se lipesc pe carton în funcţie de tema
propusă.
Colajele executate din frunze şi plante presate necesită o foarte mare atenţie şi delicateţe atât la
manevrare cât şi la lipire, dată fiind fragilitatea lor.
Colajul reprezintă nu numai o artă, în adevăratul sens al cuvîntului, ci și un mijloc modern de exprimare
artistică și o metodă inedită de a pune la încercare imaginaţia , creativitatea şi îndemânarea copiilor dar şi
imaginaţia şi priceperea cadrelor didactice în a alege materialele potrivite şi teme interesante.

Decuparea
A decupa înseamnă a detaşa prin tăiere formele desenate.
Tipuri de decupare (tehnici):
•decupare exactă executată cu foarfeca
•decupare moale executată cu degetele.
În decuparea exactă elementele prezintă contururi precise, rigide iar în cea moale contururile sunt inexacte.
Materialele utilizate în realizarea unui colaj pot fi:

•hârtie albă sau colorată industrial, de cadrul didactic sau copii, de diferite calităţi, texturi, grosimi, cu și fără modele,
hârtie autocolantă
•ilustraţii color, afişe, ziare, hârtie de ambalaj,fotografii
•sticlă spartă,
• furnir, rumeguş,
• materiale textile, piele,
• materiale din natură pietricele, nisip, seminţe, plante şi frunze presate, coajă de copac, crenguţe, scoici ş.a.
Suportul de lucru carton alb sau color, de diverse grosimi
Instrumente de lucru: foarfeci, cutter, perforator, markere, acuarele, creioane colorate,etc
Substanţe de lipit: aracet, lipici, amidon, clei natural.

Cerinţe pentru realizarea unui colaj:

•hârtia se pliază cu partea colorată în interior, de câteva ori, pentru a se putea obţine simultan, mai multe fragmente;
•foarfeca trebuie să fie bine ascuţită;
•se începe cu detaşarea părţilor interioare, se continuă cu cele mediane şi se sfârşeşte cu formele exterioare;
•lipiciul se întinde uniform atât pe dosul elementelor cât şi pe suport;
•ungerea se face parţial, pe margini, pe toată suprafaţa sau numai pe zonele stabilite dinainte;
•după aplicarea lipiciului se presează elementul de la mijloc spre margini, direct - fie cu degetele, fie cu toată palma
sau indirect – cu ajutorul unui alt material;
•formele de culoare închisă se lipesc pe fonduri de culoare deschisă şi invers;
•în aplicarea hârtiei țineți cont de principiul (foarte aglomerate lângă, altele foarte aerate),
•nu se aleg  foarte multe  culori, în  general, este  mai  sigur,  să  se opteze pentru nuanțe din maxim două culori
(una caldă și una rece),
•în spaţiile dintre elemente rămase libere se poate aplica vopsea, se pot desena linii sau puncte, accente cu acril
sau marker (culorile pure ale celor două alese).
Colaje realizate de elevi

www.papercraftsforchildren.com
eduart4kids.com artbke.blogspot.com
www.bluecirclestudio.com www.deepspacesparkle.com
papercollageart.blogspot.com
www.pinterest.com
 debellefeuille.com

Bibliografie

-Dima Victor „Educație plastică”, manual pentru clasa a V a, Editura Teora, București, 1998
-Pavel, Victor, „Educaţia artistico-plastică – manual pentru clasele V-VIII, Editura Didactică şi Pedagogică
R. A. Bucureşti, 1996,
-Şuşală, N. Ion, „Curs de desen, culoare, modelaj, compoziţie şi metodică”, Editura Fundaţia România de
Mâine,
-Maftei Carmen- „ Despre colaj şi tehnicile colajului, despre arta colajului şi istoria sa” - carmen-
maftei.blogspot.com, publicat pe 11 septembrie 2012
-www.cursuriauto.ro, ce-este-colajul
-www.onlinearts.ro, Colajul Publicat în categoria Tehnicile Artelor pe 6 ianuarie 2014.
-pci-nita-mocanu.blogspot.ro, „Colajul”, publicat pe 14 ianuarie 2013
-arta-pentru-arta.blogspot.ro, „Colajul”, publicat de arty, marți, 10 aprilie 2012