Tiparul înalt

Cărți, ziare, reviste, pliante, etichete, cărți de vizită, broșuri, rapoarte anuale toate sunt
tipărite, de cele mai multe ori pe hârtie, de o calitate mai bună sau mai proastă, mai
bine sau mai rău. Intrăm zilnic în contact cu tipărituri ce au deobicei un caracter efemer,
și încet, încet ne-am obișnuit să le ignorăm forma, devenind parte integrantă a
fundalului zilnic. Citim rapid informațiile pe care ni le oferă și nu dăm atenție în mod
normal hârtiei sau tipului de literă folosit.

Data viitoare cand vă aflați într-un anticariat sau aveți la îndemână o carte tipărită până
în jurul anilor 60, vă invit să treceți degetele peste suprafața tipărită a paginilor
interioare. Cel mai probabil, veți simți cum literele sunt ușor reliefate. Deasemenea,
dacă tiparul este de bună calitate, puteți observa cum semnele sunt bine conturate,
clare, iar culorea cernelii este foarte intensă. Acesta este rezultatul tiparului înalt, o
metodă folosită timp de sute de ani pentru a imprima text și care, atunci când este
realizată riguros, oferă un plus de frumusețe și în același timp, o experiență tactilă
încântătoare.
Procesul de tipărire la care mă voi referi în continuare, același folosit de Gutenberg,
(i.e. tipar înalt), se bazează pe principiul imprimării unei suprafețe în relief pe un alt
suport. Până la jumatatea secolului XX acesta a fost principala metodă de tipărire, iar in
ziua de azi există o adevărată mișcare de renaștere a artei negre. Principiile care stau
la baza tiparului înalt sunt simple, însă metodele de obținerea a unei tipărituri de
calitate, cantitatea optimă de cerneală, presiunea ce trebuie aplicată, tipul de hârtie
potrivit, sunt variabile ce pot fi controlate optim numai în urma a ani de experiență, de
multe ori acumulată sub formă de ucenicie.
Se cunoaste despre metoda de producere a literelor metalice și despre cum invenția
lui Gutenberg a revoluționat cuvântul tipărit și a transformat cartea, dintr-un obiect
artizanal într-unul produs în serie. Cu toate astea, trebuie ținut cont că a fost nevoie de
aproximativ un an pentru ca Biblia lui Gutenberg să fie culeasă și tipărită ceea ce, după
standarde moderne, este enorm. Este adevărat că în secolul al XV-lea zilele de lucru
erau mai puține, dacă ne gândim la numărul de sărbători religioase din calendarul
catolic, însă principalul motiv pentru care culegerea Bibliei a durat așa de mult a fost
dorința lui Gutenberg de a tipări o carte perfectă din punct de vedere estetic. El a
produs litere de diverse lățimi (de exemplu, mai multe tipuri de e, de lățimi diferite) astfel
încât, rândurile să aibe exact aceiași lungime, fără spații albe inestetice.
Pe lângă tehnologia de turnare a literei mobile, Gutenberg a inventat și o mașină,
inspirată de presele de vin întâlnite în zona sa natală, Mainz. Designul tiparnițelor s-a
schimbat de-a lungul timpului, însă principiul de bază, acela de a exercita presiune
asupra unei suprafețe pe care s-a aplicat inițial cerneală și care se află în contact cu o
alta suprafață (i.e. suport de tipărire), a rămas același până la mijocul secololui XX. Așa
cum am spus mai sus, tipografia este o artă minuțioasă care necesita mult timp,
pricepere și pasiune. Pentru tipărirea unei pagini, trebuia ca, inițial textul sa fie cules
(proces pe care îl voi detalia cu ocazia altui articol), fixat într-o ramă metalică, acoperit
de un strat optim și uniform de cerneală și abia apoi, se poate imprima pe hârtia,
produsă manual, ce inițial trebuie umezită.

Tiparul înalt nu a mai fost folosit pentru producerea cărților încă de la jumătatea
secolului XX. Cu toate astea, în ultimii ani, această artă a cunoscut o revitalizare, odată
cu interesul crescut pentru renașterea mediului analog și a cărții-obiect. De exemplu,
editura The Folio Society din Londra, specializată în producerea volumelor de lux
adresate colecționarilor, a început in februarie 2011 publicarea unei ediții limitate a
patru piese scrise de William Shakespeare tipărite în întregime pe tipar înalt, culese
manual pe hârtie de cea mai bună calitate, produsă artizanal.
Tiparul inalt

Acest tip de tipar se caracterizeaza prin faptul ca elementele imprimabile ale

formei au o inaltime mai mare decat elementele neimprimabile. Ca urmare, cerneala se va
depune numai pe elementele imprimabile aflate in relief, de unde este preluata de hartie.
Pentru ca imprimarea sa decurga in bune conditii, este necesar ca toate elementele
imprimabile ale formei sa aiba aceeasi inaltime.

Cantitatea de cerneala transferata de pe forma pe hartie este proportionala cu

suprafata elementelor imprimabile sau, altfel spus, cantitatea de cerneala pe unitatea de
suprafata a elementelor imprimabile este constanta pentru toata forma.

Densitatea imaginii tiparite va fi deci constanta pentru toate elementele

imprimabile ale formei. In aceste conditii, reproducerea imaginilor in semitonuri
(fotografii) nu poate fi facuta direct, ci este necesar sa se recurga la un artificiu : imaginea
in semitonuri, continua, este transformata prin procedee fotomecanice intr-o imagine
discontinua, formata din puncte (numite puncte de raster) cu suprafata mai mare sau mai
mica dupa cum, in zona respectiva, originalul de reprodus este mai intunecos sau mai
luminos. Aceste puncte fiind de dimensiuni foarte mici, ochiul nu le poate percepe
separat si sesizeaza numai imaginea de ansamblu a acestora.

In zonele in care punctele au suprafete mari va sesiza o imagine intunecata, iar in

zonele in care punctele au suprafete mici, o imagine luminoasa. Senzatia generala este
aceeasi ca atunci cand este privita imaginea originala, in semitonuri.

Formele de imprimat pentru ilustratii, realizate prin descompunere in puncte, in procesul

de fotoreproducere, poarta numele de clisee zincografice, iar imaginile obtinute prin
tiparirea acestora se numesc autotipii. Autotipia este deci o imagine aparent in
semitonuri, formata din puncte de raster cu suprafete diferite, luminozitatea sau
opacitatea ei depinzand de suprafata mai mare sau mai mica a acestora.

Tiparul inalt este un procedeu de imprimare care foloseste forme de tipar

(fig.5.) ale caror suprafete active 1 sunt situate la inaltime fata de suprafetele neutre

Elementele tiparitoare, fiind situate in relief, vor primi cerneala 3 pe care apoi o
vor depune pe materialul de tiparit

Caracteristic formei de tipar inalt este situarea obligatorie a tuturor elementelor

tiparitoare in acelasi plan pentru a primi un strat uniform ca grosime de cerneala. In felul
acesta, toate elementele tiparitoare se vor imprima, iar imaginile lor, aparute pe hartie, vor
avea aceeasi intensitate.
Fig.5. Forma de tipar inalt si modul de imprimare