Tehnici de pictura

Pictura este o ramură a artelor plastice care reprezintă o posibila realitate în imagini artistice
bidimensionale, create cu ajutorul culorilor aplicate pe o suprafață (panza,hartie,lemn,sticla
etc.). Scopul este de a obține o compozi?ie cu forme,culori, texturi și desene, care dă naștere
unei opere de artă în conformitate cu principiile estetice.

Tehnica cutitului

Este una dintre cele mai indragite tehnici de pictura moderne. Rezultatul acestei tehnici
impresioneaza prin structurile in relief care apar pe panza.
Dificultatea consta in controlul acestor structuri, astfel incat ele sa formeze impresia
subiectului pe care il pictam. Fiecare trasare, in tehnica cutitului, trebuie sa aibe o noima, sa
contribuie la un aspect ordonat. Haosul nu face casa buna cu aceasta tehnica.

Tehnica picturii cu așa

Se pregătește foaia de desen, prin îndoirea pe lățime. O sfoară mai groasă, care absoarbe
culoare se moaie în culoarea dorită (acuarelă sau tempera diluată). Se așează apoi pe linia
mediană a foii, astfel încât să iasă capetele sforii în afară. Cu palma se presează cele două
jumătăți ale foii, iar cu cealaltă mână se trage sfoara spre în afară, când de la un capăt, când de
la altul. Se repetă procedura cu alte sfori, în alte culori. Se obțin forme spontane deosebite.

Tehnica picturii in ulei

Culorile de ulei sunt vopsele cu uscare lentă compuse din particule fine de pigmenți suspendate
în uleiuri vegetale. Tehnica a fost adoptată pe scară largă începând cu secolul al XV-lea. Cea mai
des întâlnită aplicație/utilizare pentru această vopsea este cea domestică, unde culorile
luminoase și rezistența la uzură o fac potrivită atât pentru interior cât și pentru exterior.
Calitățile de bază ale culorilor de ulei includ:
-Uscarea lentă: vopseaua nu se va usca decât după câteva săptămâni
-Proprietatea culorii de a se îmbina cu cea în contact, permițând treceri foarte subtile de la o
nuanță la alta.
-Luminozitatea culorii, strălucire, nuanțe intense.
Spre deosebire de vopselele pe bază de apă, cele de ulei nu se usucă prin evaporare. Uscarea lor
vine în urma unui proces de oxidare. Culorile tradiționale de ulei necesită un ulei ce se va întări
treptat, formând un strat impermeabil stabil.Acest gen de uleiuri se numesc uleiuri sicative (care
se usucă). Cel mai vechi și mai des întâlnit intermediar este uleiul de in, obținut din semințele
plantei de in. Semințele sunt măcinate, iar uleiul extras. Există și alte surse pentru obținerea
uleiurilor cu rol de intermediar.Uleiurile din canepa, semințe de mac, nuca, floarea-soarelui,
sofran și boabe de soia sunt folosite adesea ca alternative la uleiul de in.
Pictura în ulei se poate realiza pe orice suport, dar și materialul trebuie să îndeplinească
anumite condiții (de exemplu, hârtia trebuie să aibă o grosime destul de mare pentru a susține
culoarea de ulei, dar și o preparare eficientă cu grund înainte de a fi pictată). Întrucât uleiul
distruge cu timpul fibra textilă, suportul picturii în ulei se acoperă cu o peliculă specială (grund
de culoare deschisă).

Mona Lisa: pictură celebră a lui Leonardo da Vinci, realizată

în anii 1503-1506

Paleta pictorului, pensule şi tuburi cu ulei

Femeie in gradina - Claude Monet , ulei pe panza (1867) ,
Muzeul Ermitaj

Tehnica pastelului

Este o tehnică artistică care folosește bețisoare care sunt compuse din pigment pudra
amestecat cu un liant.Pigmenții folosiți pentru a fabrica pastelul sunt aceiași care sunt folosiți
pentru a crea și celelalte culori, în special cele de ulei. Liantul folosit este un ulei neutru cu mică
saturație.Pastelurile uscate au folosit de-a lungul timpului ca liant gumă arabică, iar metil-
celuloza a fost introdusă în secolul XX. De multe ori sunt introduse și creta sau ghipsul în
componență.Variază în funcție de duritate; cele mai moi sunt învelite în hârtie.Pastelul uscat
este de mai multe tipuri: cele moi sunt cele mai frecvent folosite, dar necesită fixare, iar cele tari
sunt folosite la detalii. De asemenea, pastelul este diferențiat și în funcție de materialele folosite
în fabricație: pastelul de ulei: are o consistență moale și grasă, mai greu de amestecat, dar nu
necesită fixare, și pastelul solubil în apă: conțin o componență solubilă în apă, și pot fi spălate cu
pensula uda, tehnică asemănătoare acuarelei.Prima mențiune a tehnicii o face Leonardo da
Vinci.
Portretul lui Van Gogh - Henri de Toulose Lautrec; pastel pe
carton (1887), Muzeul Van Goch

Pasteluri comerciale

Tehnica cu cerneala

Este numită și cerneală chinezească. Împreună cu graffiti, ele sunt mai degrabă tehnici de desen.
În general, prezentarea este în formă lichidă, dar este, de asemenea, sub formă de bară foarte
solidă care urmează să fie diluată pentru utilizare. Cele mai întrebuințate culori sunt negru și
sepia, dar acum se folosesc multe alte culori diferite. Cerneala este aplicată în diverse moduri,
de exemplu, stiloul sau pixul, sunt cele mai potrivite instrumente pentru desene și caligrafia
picturilor. Ea se aplică, de asemenea, cu o pensulă de cerneală, tehnica din antichitate, numită
caligrafie, ca și scrierea japoneză care este de asemenea realizată în pensulă și cerneală pe
hârtie. Cerneala se mai poate aplica cu un încărcător de cerneală sau cu un rapidograph.

Cerneală pe hârtie, Japonia, secolul al XIV-lea

Tehnica picturii cu vopselele acrilice

Folosite pentru prima dată în anii '50, acrilicele sunt acum considerate a fi unele dintre cele mai
importante inovații pentru artiști. Culorile au fost folosite pentru văruit și conțineau acril și vinil
pe lângă pigmenți și apă.Culorile cele mai bune pentru exterior sunt 100% acrilice. Potențialul
acestor culori a fost experimentat de către pictorii muraliști mexicani pentru prima dată în
decorațiile interioare. Din anii '60 culorile acrilice sunt comercializate pe scară larga.
Popularitatea acrilicelor printre artiști poate fi atribuită în principal versatilității acestora.
Apreciate pentru intensitatea culorii, timpul rapid de uscare și solubilitatea ei, acrilicele se pot
folosi atât în tehnica picturii în acuarelă, cât și în tehnica picturii în ulei. Evaporarea rapidă a apei
din culorile acrilice obligă artiștii la un lucru rapid. Unele avantaje sunt: neaplicarea regulii de
aplicare a straturilor „grase” peste cele „slabe” și posibilitatea de a aplica facil culorile pe
aproape orice suport. Tehnica oferă o luminozitate deosebită și culori spectaculoase.

Vopsea acrilică de culoare roșie