Tehnici de pictura

Pictura este o ramură a artelor plastice care reprezintă o posibila realitate

în imagini artistice bidimensionale, create cu ajutorul culorilor aplicate pe o
suprafată (panza,hartie,lemn,sticla etc.). Scopul este de a obtine o
compozitie cu forme,culori, texturi si desene, care dă nastere unei opere de
artă în conformitate cu principiile estetice.

Tehnica cutitului

Este una dintre cele mai indragite tehnici de pictura moderne. Rezultatul
acestei tehnici impresioneaza prin structurile in relief care apar pe panza.
Dificultatea consta in controlul acestor structuri, astfel incat ele sa formeze
impresia subiectului pe care il pictam. Fiecare trasare, in tehnica cutitului,
trebuie sa aibe o noima, sa contribuie la un aspect ordonat. Haosul nu face
casa buna cu aceasta tehnica.

Tehnica picturii cu ata

 Se pregăteste foaia de desen, prin îndoirea pe lătime. O sfoară mai
groasă, care absoarbe culoare se moaie în culoarea dorită (acuarelă sau
tempera diluată). Se asează apoi pe linia mediană a foii, astfel încât să
iasă capetele sforii în afară. Cu palma se presează cele două jumătăti ale
foii, iar cu cealaltă mână se trage sfoara spre în afară, când de la un capăt,
când de la altul. Se repetă procedura cu alte sfori, în alte culori. Se obtin
forme spontane deosebite.

Tehnica picturii in ulei

Culorile de ulei sunt vopsele cu uscare lentă compuse din particule fine
de pigmenti suspendate în uleiuri vegetale. Tehnica a fost adoptată pe
scară largă începând cu secolul al XV-lea. Cea mai des întâlnită
aplicatie/utilizare pentru această vopsea este cea domestică, unde culorile
luminoase si rezistenta la uzură o fac potrivită atât pentru interior cât si
pentru exterior.

Calitătile de bază ale culorilor de ulei includ:

-Uscarea lentă: vopseaua nu se va usca decât după câteva săptămâni

-Proprietatea culorii de a se îmbina cu cea în contact, permitând treceri
foarte subtile de la o nuantă la alta.
-Luminozitatea culorii, strălucire, nuante intense.

Spre deosebire de vopselele pe bază de apă, cele de ulei nu se usucă

prin evaporare. Uscarea lor vine în urma unui proces de oxidare. Culorile
traditionale de ulei necesită un ulei ce se va întări treptat, formând un strat
impermeabil stabil.Acest gen de uleiuri se numesc uleiuri sicative (care se
usucă). Cel mai vechi si mai des întâlnit intermediar este uleiul de in,
obtinut din semintele plantei de in. Semintele sunt măcinate, iar uleiul
extras. Există si alte surse pentru obtinerea uleiurilor cu rol de
intermediar.Uleiurile din canepa, seminte de mac, nuca, floarea-soarelui,
sofran si boabe de soia sunt folosite adesea ca alternative la uleiul de in.
Pictura în ulei se poate realiza pe orice suport, dar si materialul trebuie să
îndeplinească anumite conditii (de exemplu, hârtia trebuie să aibă o
grosime destul de mare pentru a sustine culoarea de ulei, dar si o
preparare eficientă cu grund înainte de a fi pictată). Întrucât uleiul distruge
cu timpul fibra textilă, suportul picturii în ulei se acoperă cu o peliculă
specială (grund de culoare deschisă).

Mona Lisa: pictură celebră a lui Leonardo da Vinci, realizată

în anii 1503-1506
 Paleta pictorului, pensule şi tuburi cu ulei

Femeie in gradina - Claude Monet , ulei pe panza (1867) ,

Muzeul Ermitaj

Tehnica pastelului

Este o tehnică artistică care foloseste betisoare care sunt compuse din
pigment pudra amestecat cu un liant.Pigmentii folositi pentru a fabrica
pastelul sunt aceiasi care sunt folositi pentru a crea si celelalte culori, în
special cele de ulei. Liantul folosit este un ulei neutru cu mică
saturatie.Pastelurile uscate au folosit de-a lungul timpului ca liant gumă
arabică, iar metil-celuloza a fost introdusă în secolul XX. De multe ori sunt
introduse si creta sau ghipsul în componentă.Variază în functie de duritate;
cele mai moi sunt învelite în hârtie.Pastelul uscat este de mai multe tipuri:
cele moi sunt cele mai frecvent folosite, dar necesită fixare, iar cele tari
sunt folosite la detalii. De asemenea, pastelul este diferentiat si în functie
de materialele folosite în fabricatie: pastelul de ulei: are o consistentă
moale si grasă, mai greu de amestecat, dar nu necesită fixare, si pastelul
solubil în apă: contin o componentă solubilă în apă, si pot fi spălate cu
pensula uda, tehnică asemănătoare acuarelei.Prima mentiune a tehnicii o
face Leonardo da Vinci.

Portretul lui Van Gogh - Henri de Toulose Lautrec; pastel pe

carton (1887), Muzeul Van Goch
 Pasteluri comerciale

Tehnica cu cerneala

Este numită si cerneală chinezească. Împreună cu graffiti, ele sunt mai

degrabă tehnici de desen. În general, prezentarea este în formă lichidă, dar
este, de asemenea, sub formă de bară foarte solidă care urmează să fie
diluată pentru utilizare. Cele mai întrebuintate culori sunt negru si sepia,
dar acum se folosesc multe alte culori diferite. Cerneala este aplicată în
diverse moduri, de exemplu, stiloul sau pixul, sunt cele mai potrivite
instrumente pentru desene si caligrafia picturilor. Ea se aplică, de
asemenea, cu o pensulă de cerneală, tehnica din antichitate, numită
caligrafie, ca si scrierea japoneză care este de asemenea realizată în
pensulă si cerneală pe hârtie. Cerneala se mai poate aplica cu un
încărcător de cerneală sau cu un rapidograph.

Cerneală pe hârtie, Japonia, secolul al XIV-lea

Tehnica picturii cu vopselele acrilice

Folosite pentru prima dată în anii '50, acrilicele sunt acum considerate a
fi unele dintre cele mai importante inovatii pentru artisti. Culorile au fost
folosite pentru văruit si contineau acril si vinil pe lângă pigmenti si
apă.Culorile cele mai bune pentru exterior sunt 100% acrilice. Potentialul
acestor culori a fost experimentat de către pictorii muralisti mexicani pentru
prima dată în decoratiile interioare. Din anii '60 culorile acrilice sunt
comercializate pe scară larga. Popularitatea acrilicelor printre artisti poate fi
atribuită în principal versatilitătii acestora. Apreciate pentru intensitatea
culorii, timpul rapid de uscare si solubilitatea ei, acrilicele se pot folosi atât
în tehnica picturii în acuarelă, cât si în tehnica picturii în ulei. Evaporarea
rapidă a apei din culorile acrilice obligă artistii la un lucru rapid. Unele
avantaje sunt: neaplicarea regulii de aplicare a straturilor „grase” peste cele
„slabe” si posibilitatea de a aplica facil culorile pe aproape orice suport.
Tehnica oferă o luminozitate deosebită si culori spectaculoase.

Vopsea acrilică de culoare rosie

Barbu Varvara , 9B