Pictură în ulei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Pictura în ulei este tehnica de pictură cu pigmenți care sunt legați

printr-un liant de ulei care tinde să se usuce - de regulă ulei de in. De
obicei uleiul, cum ar fi uleiul de in, este fiert într-o rășină, cum ar fi
rășina de pin, sau chiar tămâie. Alte uleiuri utilizate ocazional includ
uleiul de nucă, mac sau șofrănel. Aceste uleiuri conferă diferite
proprietăți picturii, cum ar fi diminuarea tendinței de îngălbenire sau
reducerea timpului de uscare. Câteva diferențe sunt vizibile în luciul
picturii în funcție de uleiul utilizat. Pictorii utilizează de regulă diferite
uleiuri în aceeași pictură în funcție de pigmenții sau efectele urmărite.

Deși pictura în ulei a fost folosită în picturile budiste ale pictorilor

chinezi și indieni undeva între secolele al V-lea și al VIII-lea, tehnica a
devenit populară abia în secolul al XV-lea. Este posibil ca această
tehnică să fi pătruns în Europa în perioada Evului Mediu. Pictura în ulei
a devenit ulterior principala tehnică de realizare a operelor pe măsură ce
avantajele sale deveneau cunoscute. Tranziția a început în pictura
olandeză timpurie din nordul Europei iar la apogeul perioadei
renascentiste a înlocuit aproape total culorile tempera în cea mai mare Mona Lisa, Leonardo da Vinci, c.
parte a Europei. 1503-1506

În ultimii ani au început să iasă în evidență culorile de ulei miscibile în

apă, înlocuind într-o oarecare măsură uleiurile tradiționale. Acestea conțin un emulsor care le permite să fie
diluate în apă (spre deosebire de diluantul de vopsea) și permit un timp de uscare mult mai rapid (1-3 zile) față
de uleiurile tradiționale (1-3 săptămâni).

Tehnici
Tehnicile tradiționale de pictură în ulei încep adesea cu schițarea subiectului pe pânză cu cărbune sau vopsea
diluată. Vopseaua în ulei este de obicei amestecată cu ulei de in, alcooli minerali și alți solvenți pentru a obține
o culoare mai subțire, cu timp de uscare mai scurt sau mai lung. Deoarece acești solvenți subțiază uleiul din
vopea, pot fi utilizați și pentru curățarea pensulelor. O regulă de bază în pictura în ulei este aplicarea "gras
peste slab". Asta înseamnă că orice strat suplimentar de vopsea trebuie să conțină mai mult ulei decât stratul
peste care se aplică, altfel pictura finală va crăpa și se va coji.

În mod tradițional, vopseaua este aplicată cu ajutorul unei pensule, dar se mai folosesc și alte tehnici, cum ar fi
aplicarea cu cuțitul de paletă sau cu o cârpă. Vopseaua în ulei rămâne umedă o perioadă mai lungă de timp
decât oricare altă vopsea, ceea ce permite artistului să modifice culoarea, textura sau forma figurii. Uneori,
pictorul elimină un întreg strat de culoare și aplică unul nou. Acest lucru se poate realiza cu ajutorul unei cârpe
îmbibate în puțină terebentină atâta timp cât vopseaua este umedă. Vopselurile în ulei se usucă prin oxidare, nu
prin evaporare, iar uscarea la suprafață are loc de obicei în două săptămâni. Pictura finală este suficient de
uscată pentru a fi vernisată după o perioadă cuprinsă între șase luni și un an. Conservatorii sunt de părere că o
pictură în ulei este complet uscată după 60-80 de ani.
Vezi și
Jacques Maroger
faux marbling
paper marbling
Oil paint
Oil expressions

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Pictură_în_ulei&oldid=12193256

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 28 aprilie 2018, ora 12:57.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și
clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.