Ceară sau ulei pentru lemn?

Cu ce se reîmprospătează mobilierul lăcuit sau vopsit

”Am înțeles că uleiul de tung este foarte bun. Pot să-l folosesc pentru a împrospăta mobilierul
din lemn?” Era vorba despre un mobilier de lemn băițuit și lăcuit. Foarte bun, uleiul de
tung, dar nu pentru lemnul deja lăcuit. Am explicat de ce uleiul aplicat peste stratul de lac
nu va ajuta cu nimic lemnul și am recomandat să se folosească ceară de mobilă, după ce
mai întâi mobilierul va fi curățat de murdăria acumulată în timp. Pentru că de multe ori se
pune semnul egal între ceară și ulei, cred că sunt necesare câteva precizări privind
comportamentul fiecăruia în raport cu lemnul. De asemenea, e bine de știut că ceara poate
fi folosită pentru reîmprospătarea mobilierului vopsit sau lăcuit, nu și uleiul de in sau de
tung.

Uleiurile naturale se aplică direct pe lemn – așa îl protejează și îi pun în valoare fibra

Produsele naturale folosite pentru protejarea lemnului și finisarea mobilierului sunt uleiul,
ceara și shellac-ul. Ceara și uleiul sunt menționate deseori împreună și de aceea se creează
uneori confuzie asupra comportamentului lor față de lemn, fiind considerat similar. Mai
ales că amândouă îl protejează de apă, unul dintre principalii dușmani ai lemnului.

Uleiurile se aplică direct pe lemn cu scopul de a pătrunde cât mai adânc și a-l proteja din
interior. Mulți spun că uleiul ”hrănește” lemnul și poate nu este complet greșit, dacă ne
gândim că lemnul uleiat păstrează un aspect proaspăt, viu. Dacă tratamentele aplicate
uleiurilor (fierbere) le-au crescut mult vâscozitatea, se recomandă diluarea lor cu ulei de
terebentină chiar și 1:1, tocmai pentru a ne asigura că lemnul va absorbi cât mai mult ulei.
Cu cât intră mai în profunzime, cu atât lemnul este protejat mai bine și pentru o perioadă
mai lungă de timp.

Culoarea galbenă, uneori brun-aurie a uleiului, textura uleioasă și absorbția în profunzime

colorează în mod specific lemnul și îi pun în evidență fibra într-un mod unic. Este practic
imposibil de reprodus efectul folosind baiț și lac și nu îl putem obține dacă uleiul se aplică
peste straturi de vopsea sau lac. Aspectul este foarte natural și pentru că nu se formează
deloc peliculă sau doar una foarte fină, lemnul își păstrează aspectul natural.

Principalele diferențe dintre uleiul de in și cel de tung

Cele mai folosite uleiuri naturale pentru lemn sunt uleiul de in și cel de tung. În ciuda
aspectului destul de asemănător există diferențe între ele, cele mai importante fiind
capacitatea de a intra cât mai mult în lemn și uscarea. Uleiul de in are molecula mai mică
decât cel de tung și de aceea intră mai adânc în lemn, uleiul de tung având nevoie
întotdeauna de diluție la aplicarea primului strat.
În ce privește uscarea, uleiul de tung se usucă în contact cu aerul, cel de in nu. Uleiul de in,
aplicat în strat mai gros, nu se usucă chiar dacă este fiert și are adăugați sicativi (substanțe
chimice care determină uscarea). După aplicare pe lemn și un timp de 20-30 minute
necesar absorbției, suprafața trebuie ștearsă pentru a îndepărta excesul. Dacă nu este
îndepărtat, excesul devine gumos și lipicios, greu de îndepărtat, fiind un factor de fixare a
murdăriei. Este un alt motiv pentru care nu se recomandă aplicarea uleiului de in peste lac
sau vopsea.

Uleiul de tung polimerizează în contact cu oxigenul din aer, se usucă și formează peliculă

foarte rezistentă, chiar și la exterior. Este însă un proces lung, pelicula fiind complet uscată
la 30 de zile de la aplicare. Aplicarea uleiului de tung pe o suprafață lăcuită nu se justifică
pentru că lemnul nu va fi pus în evidență, iar stratul fin de ulei, chiar dacă se va usca la un
moment dat, va avea suficient de mult timp pentru a fixa tot praful din aer. În plus, uleiul
de tung natural este scump, iar înviorarea mobilierului vechi poate fi făcută mai eficient cu
materiale  mult mai ieftine.

Ceara protejează la suprafață, fiind o soluție pentru împrospătarea luciului mobilei

Spre deosebire de uleiuri, ceara este solidă și intră foarte puțin în lemn. Pentru o aderență
bună este nevoie să se frece îndelung lemnul cu o cârpă înmuiată în ceară sau ceara să fie
încălzită înainte pentru a deveni mai fluidă. Principalul scop al cerurilor este de a proteja
suprafețele, inclusiv a lemnului, determinând scurgerea apei.

Sunt multe tipuri de ceară folosite pentru lemn sau mobilier, pornind de la cele naturale,
precum ceara de albine sau cea de carnauba (un tip de palmier), la parafine și ceruri
sintetice. De cele mai multe ori cerurile din comerț sunt amestecuri, cerurile naturale fiind
destul de rare și scumpe. Când sunt destinate acoperirii lemnului, în amestec se adaugă ulei
de in sau uleiuri sintetice, rareori ulei de tung, pentru a avea și o componentă care intră în
lemn, mărind astfel protecția oferită.

Există ceară specială pentru mobilă, care are în compoziție doar uleiuri volatile, cum este
cel de terebentină, pentru a asigura vâscozitatea necesară aplicării. Prin evaporarea
uleiurilor, ceara devine solidă, se poate lustrui și astfel protejează și înfrumusețează
suprafața cu un luciu plăcut și mătăsos. Poți face și singur ceara pentru îngrijirea
mobilierului. Găsești rețete și instrucțiuni aici.

Recomandări pentru reîmprospătarea mobilierului lăcuit

În concluzie, pentru împrospătarea mobilierului vechi lăcuit sau vopsit se folosește ceară
pentru mobilă, nu uleiuri pentru lemn. Înainte de ceruire, mobila se curăță de murdăria
acumulată. Cel mai simplu, se curăță cu apă și detergent de vase. Se șterge cu o cârpă
înmuiată în această soluție și stoarsă bine. La final se curăță cu apă curată, tot cu cârpa
stoarsă bine. Apa NU trebuie să băltească. După curățare, mobilierul se lasă să se zvânte
cel puțin 12 ore, mai sigur de pe o zi pe alta. Apoi se ceruiește cu o cârpă moale de bumbac.
După minimum 30 minute se lustruiește cu o cârpă de bumbac moale și curată sau cu o
bucată de pâslă. Mișcările sunt circulare la început, în lungul fibrei la final.

Cum să faci singur ceară pentru îngrijirea mobilierului sau

protecția lemnului
Cu toate că existe multe tipuri de ceară pe piață, mulți doresc să o prepare singuri. Găsesc
mereu cereri de rețete de ceară pe grupurile de profil sau în comentariile primite pe
canalele revistei. Unii doresc să o folosească pentru întreținerea mobilierului, alții direct pe
lemn pentru pentru a-l proteja și înfrumuseța. Nu există o rețetă standard pentru aceste
tipuri de ceară, dar sunt câteva elemente comune pe care le vom descoperi imediat.

Elementele de bază ale unei rețete de ceară

Ceara pentru mobilă sau lemn trebuie să se aplice cu ușurință, să aibă miros și aspect
plăcute și rezistente în timp și să protejeze suprafețele pe care este aplicată. De aceea,
diferitele tipuri de ceruri, naturale sau sintetice, trebuie amestecate cu materiale care să le
fluidizeze astfel încât să poată fi aplicate cu ușurință cu cârpa sau pensula. Pentru
fluidizare se folosesc uleiuri sau/și solvenți. Pentru ca amestecarea să se facă foarte bine,
ceara este adusă mai întâi în fază lichidă prin încălzire după care sa adaugă celelalte
componente amestecând ușor până la omogenizare totală. Încălzirea se face cu atenție, pe
baie de apă, pentru că produsele sunt inflamabile.

Proporția dintre cele două componente variază în funcție de cât de tare sau de moale dorim
să fie ceara. O ceară mai dură permite lustruirea și obținerea unei suprafețe lucioase, pe
când una mai moale intră mai bine în lemn, protejându-l. Ca solvent se folosește cel mai
mult terebentina, pentru că este naturală și are un miros specific plăcut, sau white-spiritul
(mai rar, din cauza mirosului puternic).

În afară de cele două elemente de bază, se pot adăuga și materiale auxiliare, care nu sunt
obligatorii, dar care îmbunătățesc mirosul, adaugă culoare sau cresc durata de viață a
cerii. În cazul cerurilor folosite pentru întreținere mobilierului se recomandă adăugarea în
amestec a câtorva picături de uleiuri esențiale. Cele mai folosite sunt uleiurile de lavandă,
citrice sau de vanilie. Astfel veți obține un produs care va contribui și la menținerea unui
miros plăcut în casă. Tot în cerurile de întreținere se obișnuiește adăugarea de antioxidanți
care împiedică oxidarea (râncezirea) uleiurilor (unele uleiuri naturale pot oxida în timp).
Pentru a împiedica procesul se pot adăuga câteva picături de extract de semințe de
grepfruit sau de vitamina E.
Uneori dorim ca ceara să adauge și culoare obiectului pe care este aplicată. Se recomandă
colorarea în fază lichidă cu coloranți lichizi compatibili cu cerurile și uleiurile. Dacă sunt
coloranți concentrați adăugați 1-2 picături și amestecați pentru a vedea puterea de
colorare. Apoi adăugați cantitatea necesară pentru a ajunge la culoarea dorită.
Amestecarea se face foarte bine până la obținerea unei culori uniforme în toată masa.

Tipuri de ceară și influența asupra amestecului

Cele mai folosite ceruri sunt ceara de albine, ceara de carnauba și parafina. Ceara de
albine este cea mai folosită pentru că este mai ușor de găsit, naturală și mai ieftină. Poate fi
cumpărată din comerț sau direct de la producător. Cea din comerț este curățată deja și se
găsește sub firmă de calup, granule sau fulgi. Ceara de albine de la producător poate
conține apă și impurități. De aceea se recomandă topirea separat de celelalte componente
(temperatura de topire 62-64°C), după care se lasă să se întărească din nou. Eventualele
impurități se vor aduna la suprafață, iar apa se va acumula în partea de jos a vasului.
Ceara reîntărită poate fi spălată, ștearsă și răzuită la suprafață pentru a îndepărta stratul
de impurități.

Ceara de carnauba este secretată de frunzele unui palmier brazilian – Copernica Corifera

–  ca protecție împotriva apei în exces și a soarelui puternic care poate duce la
deshidratarea lor. Ceara de carnauba este mai dură decât ceara de albine și are o
temperatură de topire mai ridicată (82-86°C). Se găsește sub formă de emulsie, granule sau
fulgi. Deoarece are duritatea ridicată este mult folosită pentru obținerea de produse de
polișare în industria auto. În amestecurile de ceară ea este cea care dă duritate peliculei și
rezistența foarte mare la umiditate. Influența ei este foarte mare de aceea se folosește în
procente mai mici. O creștere foarte mică a conținutului de ceară de carnauba duce la
modificări importante ale proprietăților finale ale cerii pentru mobilier.

Parafina este un amestec de hidrocarburi saturate obținute în urma prelucrării petrolului,

foarte asemănătoare cerii. Parafina rafinată are culoarea albă, cea nerafinată, galbenă.
Compoziția parafinei variază mult, de aceea temperatura de topire se situează între 55 și
80°C. Este folosită în multe domenii, de la industria textilă și cosmetică, până la industria
alimentară și protejarea fructelor transportate împotriva deshidratării. Este o alternativă
des întâlnită la produsele naturale, fiind mai economică. Multe dintre cerurile din comerț
conțin parafină. De asemenea, vaselina folosită pentru a unge scule sau dispozitive este pe
bază de parafină.

Uleiurile ce pot fi folosite în rețete

Paleta de uleiuri ce pot fi folosite în rețetele de ceară este foarte mare. Se pot folosi uleiurile
clasice pentru lemn, adică uleiul de in și cel de tung, uleiul mineral sau uleiuri din vegetale
precum uleiul de măsline, de cocos, migdale, nuci, jojoba.
Uleiul de in și cel de tung se folosesc mai ales în amestecurile care se folosesc direct pe lemn.
Ele „hrănesc” și protejează lemnul dându-i o rezistență superioară la apă și acțiuni
mecanice (mai ales uleiul de tung).

Uleiul mineral este folosit mai ales pentru siguranța lui. Uleiul nu oxidează și nu conține
substanțe periculoase putând fi folosit pentru protecția vaselor de lemn din bucătărie.
Amestecat cu ceruri poate fi folosit în egală măsură pentru întreținerea mobilierului sau
pentru protejarea lemnului.

Uleiurile vegetale sunt folosite mai ales pentru obținerea cerurilor de protejare și
întreținere a mobilierului. Cel mai folosit este uleiul de măsline. Se recomandă obținerea
unor cantități mai mici de ceară, astfel încât să nu fie ținută multă vreme și să existe pericol
de oxidare. Sunt cerurile în care se adaugă diferite uleiuri esențiale pentru miros și care,
puse în borcănașe cu aspect plăcut și închidere etanșă, pot fi un cadou deosebit.

Exemple de rețete

Cum spuneam la început, există foarte multe rețete de ceară. Am ales câteva dintre ele, dar
cei pasionați pot să pornească de la această bază și să facă propriile amestecuri. Satisfacția
va fi mult mai mare.

1. Se pun cantități egale de ceară de albine și parafină și se topesc împreună pe baie de apă.
Din amestecul lichid se ia o parte și se amestecă cu 1,5 părți de ulei vegetal, tot pe baie de
apă, amestecând ușor până la omogenizare. Se oprește încălzirea, se lasă să se răcească
puțin și se adaugă câteva picături de ulei esențial. Se toarnă apoi în borcan de sticlă cu
capac etanș sau în recipient de plastic rezistent.

2. Într-un vas care poate fi pus pe baie de apă se pun împreună 150 g de ceară mărunțită și
600 g ulei de măsline. Se țin pe foc până la topirea completă a cerii, amestecând continuu
ușor. La final, după oprirea focului și răcirea ușoară a amestecului, se adaugă uleiul
esențial (10 picături) și antioxidantul (30 picături). Se toarnă apoi într-un vas cu capac.

3. Ceara de albine se topește. Se iau 1/4 părți de ceară și se amestecă cu 3/4 părți ulei
mineral. Amestecarea se face încet, pe baie de apă. După amestecarea completă se adaugă
ulei esențial se si pune în borcan.

4. Se amestecă 125 g de fulgi de ceară de carnauba cu 500 g ceară de albine și 1 l de

terebentină. Se amestecă pe foc, pe baie de apă, până la omogenizarea totală.  Se poate
adăuga colorant pentru a obține ceară colorată. Scăderea cantității de terebentină duce la
obținerea unei ceri mai groase, iar creșterea cantității de ceară de carnauba va avea ca
rezultat o ceară la dură.
5. Se amestecă 2 părți ceară lichidă (de albine sau amestec albine și carnauba) cu 3 părți
ulei de in fiert. Pentru a obține un amestec mai fluid, de consistența unui gel, se poate
adăuga terebentină.

6. Se amestecă pe foc, pe baie de apă 1/3 părți ceară de albine cu 1/3 părți ceară de
carnauba și 1 parte ulei de tung. Această ceara este foarte bună pentru protejarea
obiectelor de lemn supuse acțiunilor mecanice sau abraziunii (podele).

7. Pentru obținerea unei ceri mai groase se amestecă 2 părți de ceară de albine cu o parte
de ulei de in fiert. Dacă vrem ca ceara să fie mai moale se amestecă 2 părți de ceară cu 2
părți de ulei de in fiert și o parte de white spirit.

Indiferent de rețetă, amestecul trebuie lăsat să se răcească în ambalaj înainte de a fi folosit.

Răcirea completă durează 3-4 ore, dar e mai bine să fie folosit a doua zi. Aplicarea se face
cu cârpa sau cu pensula. Dacă ceara este mai dură, o pensulă cu perii scurți este mai
potrivită. Foarte bine se face aplicarea cu un tampon ca cel pentru aplicarea shellac-ului.