CULORILE
DE ULEI
Vasile Diana Andreea
Clasa a IX-a H
 01 - Introducere

Culorile de ulei sunt un tip de vopseluri cu uscare

lentă care constau din particule de pigment
suspendate într-un ulei de uscare, de obicei ulei de
in. Vâscozitatea vopselei poate fi modificată prin
adăugarea unui solvent cum ar fi terebentină,
white spirit sau a unui mediu alchid
 02 - Pigmentul
Culoarea vopselei în ulei este Un alt grup de pigmenți În timpul epocii
derivată din particule mici deprovine din organisme vii, cum descoperirilor, în Europa au
pigmenți colorați amestecate ar fi rădăcina de roiba. Acum devenit cunoscuți
cu uleiul. Tipurile obișnuite de sunt disponibili și pigmenți noi pigmenți, majoritatea de
pigmenți includ săruri organici sintetici. Pigmenții tip organic și pământesc,
minerale, cum ar fi oxizii albi: naturali au avantajul de a fi precum galbenul indian. În
oxid de zinc, dioxid de titan și bine înțeleși de-a lungul secolul al XVIII-lea, știința
pigmenți de cadmiu roșu până secolelor de utilizare, în curs de dezvoltare a
la galben. O altă clasă este dar sinteticii au mărit foarte chimiei a încercat în mod
formată din tipuri de pământ, mult spectrul de culori deliberat să extindă gama de
principalele fiind ocru, siena disponibile, iar mulți au atins pigmenți, ceea ce a dus
și brunul. un nivel ridicat de rezistență la la descoperirea albastrului de
lumină.​ Prusia și a albastrului de
cobalt.​
ulei de in
 03 - Uleiurile de uscare

        Vopselele tradiționale în ulei necesită un ulei care se întărește întotdeauna,

formând o peliculă stabilă, impermeabilă. Astfel de uleiuri sunt numite uleiuri
cauzative sau uscatoare și se caracterizează prin niveluri ridicate de acizi grași
polinesaturați. O măsură comună a proprietății cauzale a uleiurilor este numărul de iod,
numărul de grame de iod pe care o sută de grame de ulei le pot absorbi. Uleiurile cu un
indice de iod mai mare de 130 sunt considerate uscate, cele cu un indice de iod de 115–
130 sunt semi-uscate, iar cele cu un indice de iod mai mic de 115 sunt neuscate. Uleiul
de in, cel mai răspândit pentru vopselele în ulei ale artiștilor, este un ulei de uscare.
 numărul de iod
ulei din seminte
de bumbac 100-115

ulei din seminte

de struguri 94-157

ulei de floarea
soarelui 110-145

ulei de rapita 94-120

ulei de in 170-204
 04 – Extragere si procesare

       Procesele moderne folosesc căldura sau aburul pentru a produce soiuri rafinate de
ulei cu mai puține impurități, dar mulți artiști preferă uleiurile presate la rece. Alte
uleiuri vegetale, cum ar fi uleiurile de cânepă, de mac, de nucă, de floarea soarelui, de
șofran și de soia pot fi utilizate ca alternative la uleiul de in din mai multe motive. De
exemplu, uleiurile de șofrăn și de mac sunt mai palide decât uleiul de in și permit un
alb mai vibrant direct din tub.
 04 – Extragere si procesare

       Odată extras uleiul, uneori se folosesc aditivi pentru a-i modifica proprietățile
chimice. În acest fel, vopseaua poate fi făcută să se usuce mai repede (dacă se dorește)
sau să aibă diferite niveluri de luciu, cum ar fi Liquin. Vopselele moderne în ulei pot
avea, prin urmare, structuri chimice complexe; de exemplu, afectând rezistența la UV.
Manual, procesul implică mai întâi amestecarea pigmentului de vopsea cu uleiul de in
până la o masă sfărâmicioasă pe o placă de sticlă sau marmură. 
Apoi, o cantitate mică la un moment
dat este măcinată între placa și un
Muller de sticlă (un instrument de
sticlă rotund, cu fund plat, cu mâner).
Pigmentul și   
uleiul sunt măcinate împreună „cu 
răbdare” până când se obține o 
pastă netedă, ultra-fină. Această 
pastă este apoi pusă în borcane 
sau tuburi metalice de vopsea 
și etichetată.
 05 - Toxicxitate

       Mulți dintre pigmenții din trecut erau periculoși, iar mulți pigmenți încă utilizați sunt foarte
toxici. Unii dintre cei mai otrăvitori pigmenți, cum ar fi verdele de Paris (acetoarsenitul de cupru
(II)) și orpimentul (sulfura de arsen), au căzut din uz.

        Mulți pigmenți sunt toxici într-o anumită măsură. Roșurile și galbenele utilizate în mod
obișnuit sunt produse folosind cadmiu, iar roșul vermilion folosește sulfură de mercur naturală sau
sintetică sau cinabru. Flake white și Cremnitz white sunt realizate cu carbonat de plumb bazic.
Unele culori de albastru intens, inclusiv albastru cobalt și albastru cerulean, sunt realizate cu
compuși de cobalt. Unele soiuri de violet de cobalt sunt făcute cu arsenat de cobalt.
White spirit
 01 – Introducere

White spirit sau alcoolul mineral, cunoscut și sub denumirea de

terebentină minerală, este un lichid transparent derivat din
petrol, utilizat ca solvent organic comun în pictură.
Odorless mineral spirits(OMS) au fost rafinate pentru a elimina
compușii aromatici mai toxici și sunt recomandate pentru
aplicații precum pictura în ulei.
 02 – Utilizari

 Un amestec de hidrocarburi alifatice, cu catenă deschisă

sau aliciclice C7 până la C12, white spirit este insolubil în apă și 
este utilizat ca:

● solvent de extracție
● solvent de curățare în aerosoli,
● vopsele,
● conservanți pentru lemn,
● lacuri
● produse pentru asfalt
 02 – Utilizari

 În gospodării, white spirit este folosit de obicei: 

● pentru a curăța pensulele de vopsea după utilizare

● pentru a curăța piesele și uneltele auto
● ca fluid de pornire pentru grătare cu cărbune
● pentru a îndepărta reziduurile de adeziv de pe suprafețele neporoase.

      Este în principal clasificat ca iritant. Are o      
toxicitate acută destul de scăzută prin inhalarea
vaporilor, pe căile dermice și orală. Cu toate
acestea, expunerea acută poate duce la
deprimarea sistemului nervos central, ceea ce
duce la lipsa de coordonare și reacții încetinite,
efecte narcotice generale (somnolență, amețeli,
greață etc.) și poate duce în cele din urmă la
pierderea cunoștinței. Ingestia orală prezintă un
risc ridicat de aspirație. Expunerea prelungită
sau repetată a pielii pe o perioadă lungă de timp
poate duce la dermatită iritantă severă, numită
și dermatită de contact.
03 – Toxicitate
Expunerea continuă la o concentrație medie de
white spirit de 240 mg/m3 (40 ppm) timp de mai
mult de 13 ani poate duce la efecte cronice asupra
sistemului nervos central. Au fost făcute studii
similare pe termen lung în care unele dintre
efectele observate au inclus tulburări de memorie,
concentrare slabă, iritabilitate crescută etc.
Substanta este implicata în dezvoltarea
encefalopatiei cronice toxice (CTE) în rândul
pictorilor de case. În cazuri severe, CTE poate
duce la dizabilitate și modificări de personalitate.
Aceste efecte la pictori au fost studiate pentru
prima dată în anii 1970 în țările nordice.
 03 – Toxicitate

Datorită volatilității și biodisponibilității scăzute a constituenților săi, spiritul

alb, deși este moderat toxic pentru organismele acvatice, este puțin probabil să
prezinte pericole semnificative pentru mediu. Cu toate acestea, nu ar trebui să
fie turnat intenționat în chiuvetă sau scurgere de apă dulce​.
​
      ​