Sunteți pe pagina 1din 10

Sapunuri

1.Definitie Spunurile sunt sruri cu diferite metale (sodiu, potasiu i altele) ale acizilor grai cu cel puin opt atomi de carbon n molecul. Puterea de splare se datoreaz faptului c moleculele de spun ader cu uurin att la moleculele nepolare (de exemplu ulei i grsimi) ct i la moleculele polare (de exemplu ap). 2.Clasificare Spunurile se obin prin hidroliza alcalin a grsimilor. Acetia se mpart n trei categorii: spunuri de sodiu, care sunt solide i solubile n ap; spunuri de potasiu, care sunt lichide i solubile n ap; spunuri de aluminiu, mangan, calciu, bariu, care sunt solide i insolubile n ap.

Numai spunurile care sunt solubile n ap pot fi folosite ca ageni de splare, acetia avnd o putere de splare inferioar detergenilor.

3.Compozitie In compozitia sapunurilor intra grasimi si uleiuri din plante care contin trigliceride si alcani sau saruri de potasiu si sodiu. Original alcanii folositi la fabricarea sapunului erau obtinuti din resturi de plante. Astazi termenul "alcan" este folosit pentru substante care sunt baze (opusul acizilor) si care reactioneaza cu un acid neutralizat. Alcanii folositi la fabrivarea sapunurior sunt: hidroxidul de sodiu (NaOH) - soda caustica si hidroxidul de potasiu (KOH). Proprietatea sapunului de a spala este data de existenta moleculelor cu afinitati diferite fata de apa si anume molecula sa are un radical alchil (R-), hidrocarbonat cu peste 8 atomi de carbon, insolubil in apa si care reprezinta gruparea hidrofoba (fara afinitate fata de apa) si gruparea carboxil (-COQ), ion negativ, care poate realiza legaturi de hidrogen cu apa - gruparea hidrofila (cu afinitate fata de apa). Sapunul inlatura murdaria deoarece in contact cu apa acesta reduce tensiunea de suprafata a acesteia facand-o sa se imprastie si sa ude suprafetele. Tensiunea de suprafata a unui lichid se explica prin faptul ca fiecare molecula este incercuita si atrasa de alte molecule. Se creeza o tensiune odata cu atractia exercitata de celelalte molecule. Acest lucru face ca apa sa ude suprefetele cu care intra in contact si rezulta curatirea suprafetelor respective. Puteti observa tensiunea de suprafata punand o picatura de apa pe o tejghea. Picatura isi va pastra forma si nu se va imprastia.

Cand moleculele de sapun vin in contact cu murdaria, formata in special din substante insolubile in apa (grasimi de exemplu), se orienteaza cu partea hidrofila spre apa si cu cea hidrofoba spre substanta insolubila. Astfel aceasta este divizata in particule foarte mici care sunt inconjurate de moleculele sapunului si formeaza agregate numite micele ce trec in apa si dau nastere unei emulsii. Daca sapunurile au in compozitie metale alcaline si amoniac sunt solubile in apa si se folosesc pentru curatirea grasimilor solide. Substantele care produc acest fenomen se numesc agenti activi pentru suprafete si se spune ca fac apa mai "uda", dar de asemeni retin si impuritatile. Agentii activi pot fi ionici (incarcati electric pozitiv), neionici (incarcati electric negativ), neutri si amfoteri (incarcati electric atat pozitiv cat si negativ). La contactul cu o solutie apoasa sapunul (sarea de sodiu a unui acid gras) este ionizat R - COONa = Na+ + R - COO. Chiar daca sapunul este un bun agent de curatat eficienta sa se reduce daca este folosit impreuna cu apa dura. Duritatea apei rezulta din prezenta sarurilor minerale mai ales de calciu si magneziu. Sarurile minerale reactioneaza cu sapunul pentru a forma un precipitat insolubil - spuma (murdarie), care nu se curata usor. Se ataseaza pe haine sau alte obiecte din baie sau bucatarie. 4.Obtinere Sapunul se obtine prin: 1. Saponificarea grasimilor si a uleiurilor. Acesta este cel mai intalnit proces. Aceasta metoda implica incalzirea grasimilor si a uleiurilor si adaugarea unui alcan lichid pentru a produce sapunul. Se adauga de asemenea apa si glicerina. Principala reactie chimica a gliceridelor este hidroliza bazica care reprezinta o proprietate importanta a esterilor. Astfel, prin hidroliza bazica a dipalmitostearinei rezulta glicerina, palmitat de sodiu si stearat de sodiu. Amestecul de saruri de sodiu al acizilor grasi, obtinut prin hidroliza bazica a grasimilor reprezinta sapunul. De aceea hidroliza bazica a grasimilor se numeste si saponificare. 2. Neutralizarea acizilor grasi cu alcani. Grasimile si uleiurile sunt hidrolizate pentru a obtine acizi grasi si glicerina. Acizii grasi se purifica prin distilare si se neutralizeaza cu un alcan pentru a obtine sapun si apa. Cand se foloseste hidroxid de sodiu se formeaza sapun "tare", iar cand se foloseste hidroxid de potasiu se formeaza creme sau sapunuri lichide. Fabricarea sapunului in mod obisnuit se face prin incalzirea grasimii obtinandu-se o emulsie. Dupa formarea sapunului viteza de reactie creste brusc deoarece sapunul topit este un bun dizolvant pentru grasime si pentru hidroxidul de sodiu. Produsul obtinut contine glicerina rezultata din reactia de saponificare si apa.

Detergenti
1.Definitie si structura Detergenii sunt produi de sintez, avnd o structur asemntoare cu cea a spunurilor. De aceea, ei sunt ageni de splare i curire, modificnd tensiunea superficial a apei de splare. Se poate aprecia c detergenii au o putere de splare superioar spunurilor. Frecvent ele includ elemente i combinaii chimice cu rol de substane curitoare active cum ar fi: tenside, acizi, baze i enzime, care ajut la ndeprtarea diferitelor forme de murdrie. Detergenii se produc specializat pentru folosire n diverse activiti de splare i curire cum ar fi: Curiri i splri de mbrcminte. Splri de vase de buctrie. Splri i curiri de piese mecanice industriale. Curiri de pardoseli.

2.Clasificare Dup structura lor, detergenii pot fi: -anionici; -cationici; -neionici.

Cauciucul natural si sintetic


1.Definitie Elastomerul reprezinta substan natural sau sintetic prezentnd proprieti elastice i putnd servi drept cauciuc artificial. 2.Obtinerea cauciucului natural din latex Latex se refer n general la o dispersie stabil (emulsie) dintr-un polimer microparticular ntr-un mediu apos. Acesta poate fi natural sau sintetic. Latexul natural este seva lptoas a mai multor plante care se coaguleaz cnd se expune la aer. Este o emulsie complex n care se gsesc proteine, alcaloizi, amidon, zaharuri, uleiuri, rini i gume. La majoritatea plantelor, latex-ul este alb, dar cteva au culoare galben, portocalie sau rou-aprins. Cuvntul se folosete i cnd te referi la latexul natural, cauciucul; particular pentru cauciucul non vulcanizabil din care se obin produse ca mnui din latex, prezervative din latex i haine din latex. Termenul de latexi este atribuit lui Charles Marie de la

Condamine , care l-a derivat din latinul latex, fluid.


Cauciucul natural contine 93-94% hidrocarbura cauciuc (poliizopren) si alte componenete. In extractul acetonic, care este 1,50-3,50%, se gasesc acid oleic, acid linoleic, acid stearic,sterine,glucide,carotinoide. Substantele cu continut de azot prezente in cauciucul natural sunt in principal albuminele si aminoacizii rezultati din descompunerea acestora, influentand viteza de vulcanizare si conferind o anumita protectie antidegradanta, marind absobtia de apa.Macromoleculele cauciucului natural contin unitati de izopropen aditionale in pozitia 1,4-cis in proprtie de 98-99% (dupa unii autori 100%) diferenta fiind constituita de unitati aditionale in pozitia 3,4; nesaturarea este 96% din teoretic; pe macromolecule se afla si un numar mic de grupe oxigenate. Masa moleculara a cauciucului natural (nemasticat) : determinata osmometric este (7-250)10 la a patra. 3.Structura cauciucului natural Inainte de utilizare, cauciucul natural trebuie decristalizat (asa-zis dezghetat),prin mentinerea 20-70 h in camere speciale incalzite cu abur la 50-70C; in instalatii cu curenti de inalta frecventa, decristalizarea se poate realiza in cca 1h. Pentru usurarea operatiilor de amestecare si prelucrare ulterioara, cauciucul natural se supune unei operatii mecanochimice de reducere a mesei ,oleculare pentru a obtine un produs cu plasticitate marita. Acesata operatie de plasticitate (cunoscuta si sub denumirea veche de masticare) se executa pe valt, in malaxor sau in extruder, cu sau fara adaugarea unor agenti de

plasticare (ex. pentaclorotiofenol sau sarea lui de zinc , o,o-dibenzaminodifenildisulfura, sapunuri de zinc ale unor acizi grasi si nesaturati, compecsi metalici etc.) in proportie de 0,1-0,5 p (p-parti masa la 100 parti cauciuc natural). La executarea compozitiilor in malaxor, plasticarea se poate realiza ca etapa incipienta a amestecarii. Cauciucul natural se utilizeaza drept singur sauciuc in compozitii sau in asociere cu alte cauciucuri cu care este miscibil la scara macroscopica : izoprenic sintetic, butadienic, butadien-stirenic etc. In marea majoritate a compozitiilor se utilizeaza negru de fum si/sau sarje naturale. 4.Dezavantajele cauciucului natural Dezavantajul cauciucului natural este se poate descompune dac ajunge n contact cu lumina solar (razele UV) sau cu lipidele. 5.Importanta vulcanizarii Vulcanizele de cauciuc natural se disting prin elasticitate inalta, la temperatura camerei si la temperaturi relativ ridicate (100C), rezistenta buna la abraziune, comportarea buna la temperaturi scazute si proprietati dinamice superioare (tabelul 4). Proprietatile valoroase ale cauciucului natural vulcanizat asociate cu buna comportare in variate moduri de prelucrare deschid posibilitati mari de utilizare. Principalul domeniu este industri pneurilor. De asemenea este utilizat in fabricarea de benzi trensportoare, curele de transmisie, furtunuri, amortizoare, garnituri etc. In industria cablurilor se utilizeaza in realizarea unei game largi de acoperiri protectoare antierozive si anticorozive, in realizarea de valturi cauciucate, in fabricarea de produse expandate, ebonite , precum si numeroase compozitii adezive. Un domeniu larg de aplicare pentru cauciucul natural se afla in productia bunurilor de consum (incaltamine, jucarii, mingi), in produse sanitare si farmaceutice, in repere destinate sa vina contact cu produsele alimentare.

6.Obtinerea cauciucului prin polimerizarea unor monomer

Polimerizara in solutie.Polimerizarea sterospecifica a butadienei se realizeaza in solutie


(benzene, toluen etc.);in functie de solubilitatea sistemului catalitic;in masa de reactie procesul pote decurge in faza omogena sau heterogena. Atat in monomer cat si in solvent trebuie exclusa prezenta oxigenului si diminuat cat mai mult posibil continutul compusilor oxigenului, sulful si azotul, deoarece chiar cantitati mici de compusi electronodonori pot afecta considerabil structura polimerului, pot incetini sau chiar pot opri polimerizarea. Procesul tehnologic poate fi discontinuu sau continuu.

Polimerizarea cu metale alcaline.In procedeul cu bare, metalul alcalin se depune in strat


subtire pe bare de otel care se imerseaza in faza lichida aflata la 1 MPa suprapresiune.La procesul fara bare, polimerizarea are loc din faza gazoasa.Resturile de monomer se separa in vid. Cauciucul butadienic obtinut se omogenizeaza intai intr-un amestrecator sub vid, apoi pe valt, introducandu-se totodata stabilizatorul necesar si acidul stearic. Datorita caracterului discontinuu al procedeului, al eficientei economice mai reduse, precum si datorita faptului ca procedeul in solutie poate realize practic orice varianta de structura necesara, fabricatia dupa procedeul de polimerizare cu metal alcalin urma sa fie oprita la inceputul anilor 80.

Polimerizarea in emulsie.Cauciucurile butadienice se obtin prin polimerizare in emulsie


apoasa, la cca 5C, dupa o tehnologie mult asemanatoare cu cea practicata pentru copolimerii butadienici. la a patra (vascozatate Mooney 40-50). Procedeul se aplica industrial , pentru fabricarea unor copolimeri ai butadienei cu stirenul si izoprenul. 8.Utilizari Intre 65 % i 70 % din producia total de cauciuc este folosit ca materie prim pentru producerea anvelopelor de maini. Cauciucul natural este folosit atare ca polimer sau sub form de amestec cu cauciucul sintetic. Dezavantajul cauciucului natural este se poate descompune dac ajunge n contact cu lumina solar (razele UV) sau cu lipidele. O alt aplicare important este de folosire ca liant n industria hrtiei, industria productoare de covoare sau n medicin mnuile din latex. Mai poate fi folosit ca profile elastice de etanare, la cele care sunt supuse la aciunea intemperiilor se folosete EPDM (ethylene propylene diene monomer).

Mase plastice
1.Cei mai important polimeri Cei mai importani produi polimeriz azi de pe pia sunt sintetici i produi n volume mari. Polimerii sintetici i gsesc astzi loc n aproape fiecare industrie sau segment de via.sunt adesea folosii ca adezivi saulubrifiante, dar la fel de bine sunt utilizai pentru diverse produsede la jucrii pn la avioane.ei au fost implicai ntr-o mare varietate de aplicaii biomedicale, de la dispozitive pentru implanturi, pn la droguri. 2.Clasificarea maselor plastic dupa comportarea la caldura:

Dupa comportarea la incalzire materialele plastice se mpart n:


1. produse termoplastice (acele produse care supuse la ncalzire se nmoaie si pot fi prelucrate prin diferite procedee: presare,valtuire,etc. Dupa racire se solidifica ,dar printr-o noua ncalzire devin din nou plastice, procesul putnd fi repetat ). Ex.: polietena, policlorura de vinil, polistirenul, materiale plastice de polimerizare; 2. produse termoreactive [( rigide )acele produse care se nmoaie prin ncalzire putnd fi prelucrate, de asemenea prin presare,valtuire,etc., iar apoi se ntaresc ireversibil ( devin rigide )]. Ex: rasinile fenol-formaldehidice, materiale plastice obtinute prin policondensare. 3.Proprietatile maselor plastice Principalele proprietati ale materialelor plastice sintetice sunt urmatoarele: a) densitatea este mult mai mica dect a metalelor ( sunt folosite n industria navala, aeronautica,automobile si n transportul feroviar ); greutatea specifica ntre 0,9 si 2,2 gf/cm 3; b) stabilitatea chimica este foarte mare comparativ cu metalele (masele plastice se folosesc ca materiale anticorozive la fabricarea de aparate chimice ); c) proprietati dielectrice ( materialele plastice sunt n general buni dielecrtici si datorita acestui fapt prezinta o importanta deosebita pentru industria electrotehnica); d) rezistenta mecanica variaza n limite largi cum ar fi de la rigide, la elasticitatea redusa (asemanatoare cu a materialelor ceramice, a lemnului), pna la flexibile si extensibile (asemanatoare cu pielea si cauciucul, polietena, P.V.C, etc );

e) proprietati de antifrictiune ( diferite materiale plastice sunt caracterizate printr-un coeficient mic de frecare si printr-o uzura redusa (se folosesc la construirea lagarelor, a rotilor dintate, a rolelor, etc); f) proprietati optice care se concretizeaza fie in transparenta (sticlele organice), fie n opacitate; spre deosebire de sticlele obisnuite, ele lasa sa treaca si razele ultraviolete. 4.Avantaje si dezavantaje Materialele plastice au si dezavantaje care limiteaza folosirea lor. Dintre aceste dezavantaje amintim: stabilitate termica scazuta (unele pot fi utilizate pna la 70oC ,altele pna la 200oC duritate mica n comparatie cu sticla obisnuita sau cu metalele; conductibilitatea termica redusa; coeficient mare de dilatatie termica (daca n timpul folosirii lor sunt expuse la "mbatrnirea" ( care se manifesta prin procese lente de oxidare, de absortie a

si numai cteva pot fi folosite la temperaturi mai nalte);

variatii bruste de temperatura, apar tensiuni interne care pot produce fisuri); umiditatii, de reducere a duritatii, de nchidere a culorii, etc ) Aceste piese executate din mase plastice prezint urmtoarele avantaje: Nu necesit prelucrri ulterioare i pot avea o form suficient de complicat. Permit executarea de guri i adncituri n orice seciune, precum i presarea de filete. Pot fi metalizate (numai ABS-ul natur), metalizarea fiind o acoperire galvanic i poate fi efectuat n diferite variante de culori, n variant mat sau lucioas. Aspectul piesei este plcut, designerul reuind s-i impun cu uurin punctul de vedere, ntruct se poate realiza orice cerin estetic: joc de umbr i lumin prin alternri de suprafee mate i suprafee lucioase, suprafee n relief sau n adncime, suprafee striate sau cu rizuri, etc. Piesele rezultate se pot obine ntr-o mare varietate de culori, ce pot fi: obinuite i metalizate. Aceste culori fie c se realizeaz conform mostrarului de culori transmis de ctre fabricantul de mas plastic, fie c este creat un mostrar nou de ctre designer mpreun cu tehnologul de mas plastic. Piesele din mase plastice se pot vopsi (de regul se prefer ca vopsirea s aib loc n aceeai culoare ca masa plastic, astfel nct dac piesa este zgriat, sau prin frecare

se ndeprteaz stratul de vopsea, s nu fie vizibil acest defect de discontinuitate a stratului de vopsea). Se pot efectua injecii de dou sau trei mase plastice de diferite culori, n vederea obinerii de diverse efecte estetice sau avnd ca scop obinerea de piese cu rezisten la uzur mai mare (vezi cazul tastaturii de calculator), sau cu alte scopuri. Un mare avantaj al maselor plastice const n faptul c acestea pot fi nfoliate. Aceast operaie const n acoperirea la cald, prin presare, a suprafeelor n relief (n jurul acestor suprafee nu trebuie s existe alte poriuni de suprafee care s fie la aceeai cot sau la o cot peste nivelul celei ce urmeaz a fi nfoliate, deoarece fie se obine nfolierea unor zone ce nu au fost indicate de ctre designer, fie se deformeaz zonele ce depesc cota respectiv, fie nfolierea nu va fi de calitate). Aceste folii pot fi mate sau lucioase, pot fi albe, negre, imitaie furnir, argintii, aurii, sau n diferite alte culori. Inscripionarea pieselor din mase plastice se poate efectua fie direct din scul, fie aplicndu-se ornamente din metal (aluminiu, oel laminat, etc.) sau din mas plastic. Inscripionarea din scul se realizeaz fie prin efecte speciale (joc de umbr i lumin care se realizeaz prin poriuni alternante de suprafee mate i lucioase, sau prin alternri de suprafee striate cu poriuni mate, sau caerate, etc.) Un alt procedeu de inscripionare este cel rezultat din scul (deci direct din injecie), aceasta nemaifiind la acelai nivel, ci n relief sau n adncime. Inscripionarea este rodul activitii creatoare a designerului, el fiind cel care va hotr caracterul, modul de inscripionare sau dac aceasta urmeaz a fi nnobilat prin nfoliere sau nu. Un alt procedeu de inscripionare a maselor plastice este acela prin serigrafie, dup desenul ciocan executat de ctre designer, cu ajutorul sitelor serigrafice i n varianta de culori serigrafice indicat de designer. Piesele din mase plastice se pot asambla mecanic cu ajutorul uruburilor i piulielor, cu ajutorul uruburilor autofiletante ( se pot executa n masa plastic bosaje, ce sunt nite guri normalizate n funcie de dimensiunea urubului ), cu clicuri elastice, popici elastici, prin presare, prin bercluire, profile conjugate, prin lipire cu ajutorul adezivilor, etc. Se pot utiliza i n cazul crerii de produse din materiale mixte, permind asamblarea cu: lemnul, sticla, cauciucul, metalul, etc. Se pot utiliza n situaii n care se dorete reducerea frecrii, ele comportndu-se bine chiar i n absena lubrifiantului. Astfel exist situaii n care se execut piese ce urmeaz a efectua micri de rotaii sau de translaii ( roi dinate, lagre, etc.), fie ca elemente cinematice de interior fie ca elemente de antrenare, de comand (manete, butoane, volane, pedale).

Acolo unde din motive de rezisten sau n vederea realizrii unor contacte electrice se impune utilizarea de piese metalice, se pot executa piese mixte, prin injecie de mas plastic pe reperul din metal.

8.Utilizari: Industria constructiilor de masini si autovehicule a inregistrat cel mai inalt ritm de asimilare a materialelor plastice. Principalele tipuri de polimeri folositi sunt policlorura de vinil,polimerii stirenici. Utilizarea frecventa a materialelor plastice ca inlocuitori ai materialelor traditionale in construirea organelor de masini, poate fi explicata prin cateva avantaje: rezistenta superioara la coroziune in diverse medii, plasticitate ridicata, consum energetic redus la prelucrare,greutate redusa in comparatie cu metalele, posibilitatea realizarii unor repere complicate printr-un numar redus de operatii tehnologice. Industria aerospatiala are nevoie de materiale care sa reziste la tem xchitu: reziste la temperaturi ridicate si scazute, sa nu arda, sau sa arda fara fum. Hublourile avioanelor se confectioneaza din policarbonat rezistent la foc si care are si o exceptionala rezistenta la foc. Pentru construirea navelor spatiale se utilizeaza placi cu structura sandwich de grafit-rasina epoxidica-bor-aluminiu care rezista la temperaturi ridicata. Industria nucleara. Politetrafluoretilena si politriclorfluoretilena, ce rezista la compusii fluorurati agresivi, cum este si hexafluorurade uraniu, se utilizeaza la instalatiile industriale destinate separarii izotopice a uraniului, ca elemente de legatura pentru pompe si compresoare, conducte,clape de vane etc. xchitu: In domeniul materialelor de constructii , principalele categorii de produse sunt profilele din materiale plastice ca inlocuitori ai tablelor ondulate si profilelor metalice,panourilor stratificate, elementele prefabricate cu izolatie termica si fonica din spume poliuretanice, retele sanitare si electrice cuprinzand tevi din policlorura de vinil. In agricultura ponderea cea mai mare o detin filmele de polietilena de joasa presiune, folosite pentru mentinerea umiditatii solului, protejarea culturilor in sere si solarii, impermeabilitatea rezervoarelor si canalelor.