Sapunul in Chimia Organica

Profesor : Elev : Clasa:

Istorie:
Cea mai veche atestare documentar despre fabricarea spunului dateaz din anul 2800 . Hr. i provine din vechiul Babilon. A fost gsit, ngropat n pmnt, un cilindru confecionat din lut, inscripionat cu detalii despre fierberea grsimii i a cenuii, care coninea o substan similar spunului, realizat prin combinarea uleiurilor cu anumite sruri alcaline i folosit pentru splat i tratarea unor boli ale pielii.

Legenda

spune c denumirea de spun provine de la locul numit Muntele Sapo din vechea Rom, unde grsimea provenit de la sacrificarea animalelor se amesteca cu cenu i curgea spre ru, atunci cnd ploua.

Surse de sapun:

Principalele surse de sapun sunt grasimile animale si vegetale. Consumul mare de sapun a impus si gasirea altor surse de acizi grasi decat grasimile animale. Astfel o parte din acizii grasi utilizati la obtinerea sapunului se obtin prin oxidarea alcanilor superiori din petrol.

Oxidarea

se face sufland aer in parafina topita la 80-1200 C in prezenta unor catalizatori (saruri de mangan). Acizii formati se separa de parafina nereactionata si se purifica.

Obtinere :
1. Saponificarea grasimilor si a uleiurilor.

Acesta este cel mai intalnit proces. Aceasta metoda implica incalzirea grasimilor si a uleiurilor si adaugarea unui alcan lichid pentru a produce sapunul. Se adauga de asemenea apa si glicerina. Principala reactie chimica a gliceridelor este hidroliza bazica care reprezinta o proprietate importanta a esterilor. Astfel, prin hidroliza bazica a dipalmitostearinei rezulta glicerina, palmitat de sodiu si stearat de sodiu. Amestecul de saruri de sodiu al acizilor grasi, obtinut prin hidroliza bazica a grasimilor reprezinta sapunul. De aceea hidroliza bazica a grasimilor se numeste si saponificare.

2. Neutralizarea acizilor grasi cu alcani.

Grasimile si uleiurile sunt hidrolizate pentru a obtine acizi grasi si glicerina. Acizii grasi se purifica prin distilare si se neutralizeaza cu un alcan pentru a obtine sapun si apa. Cand se foloseste hidroxid de sodiu se formeaza sapun "tare", iar cand se foloseste hidroxid de potasiu se formeaza creme sau sapunuri lichide. Fabricarea sapunului in mod obisnuit se face prin incalzirea grasimii obtinandu-se o emulsie. Dupa formarea sapunului viteza de reactie creste brusc deoarece sapunul topit este un bun dizolvant pentru grasime si pentru hidroxidul de sodiu. Produsul obtinut contine glicerina rezultata din reactia de saponificare si apa.

Clasificare :
Acetia se mpart n trei categorii:

spunuri de sodiu, care sunt solide i solubile n ap; spunuri de potasiu, care sunt lichide i solubile n ap; spunuri de aluminiu, mangan, calciu, bariu, care sunt solide i insolubile n ap.

Numai spunurile care sunt solubile n ap pot fi folosite ca ageni de splare, acetia avnd o putere de splare inferioar detergenilor.

Proprietti fizice :
Spunurile sunt substane biodegradabile obinute prin hidroliz bazic. Puterea de splare este dat de natura acidului gras, de natura ionului metalic, ca i de concentraia n tenside. n apele dure (care conin sruri solubile de Ca i Mg), spunurile de Na i K se transform, parial, n sruri de Ca i Mg ale acizilor grai, greu solubile care micoreaz capacitatea de splare.

Proprietti chimice :
Un spun are formula general de mai jos i reacioneaz conform ecuaiei:

Prima acolad se numete parte hidrocarbonat, sau nepolar i reprezint partea hidrofob a spunului, iar a doua acolad se numete parte polar i reprezint partea hidrofil a spunului.

Diferite tipuri de sapun:

1. Sapunurile tari :
Sapunurile tari se obtin prin saponificarea grasimilor cu hidroxizi alcalini. Sapunurile de miez. In aceasta categorie intra sapunurile obtinute din solutie apoasa prin pricipitare cu electroliti. Aceasta operatie se mai numeste si salifiere si consta in adaugare de clorura de sodiu cristalizata sau de solutie apoasa saturata.

2. Sapunuri moi si sapunuri lichide :

Sapunurile moi numite si sapunuri pasta sunt in general sapunuri de potasiu obtinute din grasimi cu un continut mare de acizi nesaturati. Sapunurile lichide se prepara din sapunuri moi prin diluare cu apa (de preferinta bine distilata)

3. Sapunuri de toaleta si de ras :

Prin sapunuri de toaleta se intelege sapunuri folosite la spalarea si la ingrijirea pielii. Ele pot fi solide,lichide si in stare de pasta. Pentru fabricarea lor se folosesc numai grasimi de calitate superioara.

4. Sapunurile praf :
Sapunurile praf sunt utilizate mai ales la spalarea rufariei fine. Ele se prepara din sapunuri de miez care se transforma in taietei se usuca si se macina intro moara speciala. De multe ori sapunurile praf se amesteca cu alte ingrediente, in scopul ameliorari calitatii lor. Astfel de exemple, le contin substante chimice de albire produse sintetice cu putere mare de spumare.

5. Sapunurile industriale :
Afara de sapunurile moi despre care s-a tratat mai inaite, se mai folosesc in diferite industrii, in special in cea textila, diferite tipuri de sapunuri. Dintre acestea fac parte numai sapunurile cu dizolvanti, care au o actiune de curatire mai buna datorita capacitatii lor de a dizolva grasimile si uleiurile minerale aflate pe fibrele textile.

6. Sapunurile medicinale :
Sapunurile medicinale se fabrica in forma de bucati,de pasta, de praf si in stare lichida. Ele au incorporate anumite substante chimice cu actiune dezinfectanta care nu sufera modificari calitative in amestec cu sapunul. Substantele chimice folosite in mod curent sunt: formaldehida,acidul salicilic, camforul fenolii,sulful. Mai rar se folosesc si alte substante chimice.