Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
I. Istoric
Curatirea dateaza din timpuri preistorice, omul primitiv traind in apropierea apei deoarece
descoperise ca aceasta "spala murdaria". Evolutia civilizatiei a dus la aparitia unui
material mai eficient pentru acest scop - sapunul primitiv. Dovezi arheologice dateaza din
2800 i.Hr. In timpul excavarii ramasitelor Babilonului o
Fig.1: Sapun
Un pas major a fost facut de chimistul francez Nicholas Leblanc in 1791 care a inventat o
modalitate de a face carbonat de sodiu din sarea alimentara. Amestecat cu grasimea
forma sapunul. Douazeci de ani mai tarziu s-a nascut sapunul modern odata cu
descoperirea lui Michel Eugene Chevreul, un alt chimist francez, a naturii chimice a
grasimilor, a glicerinei si a acizilor grasi. Alta descoperire importanta a fost amoniacul
care era extras din sarea alimentara (clorura de sodiu) pentru a obtine soda. A fost
inovatia lui Ernest Solvay.
Principalele surse de sapun sunt grasimile animale si vegetale. Consumul mare de sapun a
impus si gasirea altor surse de acizi grasi decat grasimile animale. Astfel o parte din acizii
grasi utilizati la obtinerea sapunului se obtin prin oxidarea alcanilor superiori din petrol.
Oxidarea se face sufland aer in parafina topita la 80-1200C in prezenta unor catalizatori
(saruri de mangan). Acizii formati se separa de parafina nereactionata si se purifica.
In compozitia sapunurilor intra grasimi si uleiuri din plante care contin trigliceride si
alcani sau saruri de potasiu si sodiu. Original alcanii folositi la fabricarea sapunului erau
obtinuti din resturi de plante. Astazi termenul "alcan" este folosit pentru substante care
sunt baze (opusul acizilor) si care reactioneaza cu un acid neutralizat. Alcanii folositi la
fabrivarea sapunurior sunt: hidroxidul de sodiu (NaOH) - soda caustica si hidroxidul de
potasiu (KOH).
2
Fig.2: Molecula de sapun
Cand moleculele de sapun vin in contact cu murdaria, formata in special din substante
insolubile in apa (grasimi de exemplu), se orienteaza cu partea hidrofila spre apa si cu cea
hidrofoba spre substanta insolubila. Astfel aceasta este divizata in particule foarte mici
care sunt inconjurate de moleculele sapunului si formeaza agregate numite micele ce trec
3
in apa si dau nastere unei emulsii. Daca sapunurile au in compozitie metale alcaline si
amoniac sunt solubile in apa si se folosesc pentru curatirea grasimilor solide.
Substantele care produc acest fenomen se numesc agenti activi pentru suprafete si se
spune ca fac apa mai "uda", dar de asemeni retin si impuritatile. Agentii activi pot fi
ionici (incarcati electric pozitiv), neionici (incarcati electric negativ), neutri si amfoteri
(incarcati electric atat pozitiv cat si negativ). La contactul cu o solutie apoasa sapunul
(sarea de sodiu a unui acid gras) este ionizat R - COONa = Na+ + R - COO.
Chiar daca sapunul este un bun agent de curatat eficienta sa se reduce daca este folosit
impreuna cu apa dura. Duritatea apei rezulta din prezenta sarurilor minerale mai ales de
calciu si magneziu. Sarurile minerale reactioneaza cu sapunul pentru a forma un
precipitat insolubil - spuma (murdarie), care nu se curata usor. Se ataseaza pe haine sau
alte obiecte din baie sau bucatarie.
Fig.4: Saponificarea
1. Saponificarea grasimilor si a uleiurilor. Acesta este cel mai intalnit proces. Aceasta
metoda implica incalzirea grasimilor si a uleiurilor si adaugarea unui alcan lichid pentru a
produce sapunul. Se adauga de asemenea apa si glicerina. Principala reactie chimica a
4
gliceridelor este hidroliza bazica care reprezinta o proprietate importanta a esterilor.
Astfel, prin hidroliza bazica a dipalmitostearinei rezulta glicerina, palmitat de sodiu si
stearat de sodiu. Amestecul de saruri de sodiu al acizilor grasi, obtinut prin hidroliza
bazica a grasimilor reprezinta sapunul. De aceea hidroliza bazica a grasimilor se numeste
si saponificare.
5
Absintul era foarte indragit de artistii boemi din secolul al XIX-lea, in special de
poetii francezi Baudelaire si Verlaine, care jurau ca-si vor desavarsi creatiile gratie
farmecului seducator al acestuia. Pelinul este o licoare cu gust puternic si foarte amar,
obtinut din florile si din frunzele plantei Artemisia absinthium. L’Erbolario redescopera
azi toate virtutile acestei plante perene, facand-o protagonista unei game de produse
pentru baie, foarte bogata si plina de prospetime, ale carei note parfumate, aromate si
riguroase pastreaza intacta amintirea pelinului.
Ingrediente: ulei de floarea soarelui, ulei de palmier, ulei de cocos, apă demineralizată,
NaOH, extract hidroalcoolic de pelin, pelin uscat.
6
Student: Iordache Ionela
Anul: I(master)
Iasi
2011