Sapunurile naturale

Prezentat de Ionut Pascu

Ce este sapunul si cum se obtine el?

Sapunul se obtine printr-un proces chimic cat se poate de simplu, numit saponificare, proces care are loc la amestecul unei baze cu un corp
gras (grasime animala sau vegetala).
-Daca baza este hidroxidul de sodiu (NaOH), cunoscut si sub numele de soda caustica, se va obtine sapun solid.
-Daca baza este hidroxidul de potasiu (KOH), sapunul rezultat va fi „moale”. Cu hidroxid de potasiu se obtin sapunurile lichide si cremele de
barbierit.

Sapunurile se obtin prin hidroliza alcalina a grasimilor. Acestia se impart in trei categorii:
-sapunuri de sodiu,din acizii carboxilici grasi saturati care sunt solide si solubile în apa, sapunurile ce provin din acizi grasi nesaturati
sunt semilichide sau semisolide si sunt solubile in apa;
-sapunuri de potasiu, care sunt lichide ai solubile în apa;
-sapunuri de aluminiu, mangan, calciu, bariu, care sunt solide si insolubile în apa,se folosesc pentru obtinerea vaselinei.
Numai sapunurile care sunt solubile în apa pot fi folosite ca agenți de spalare, acestia având o putere de spalare inferioara detergentilor.
Istoria sapunului
• Cea mai veche dovada a existentei unei substante asemanatoare sapunului o reprezinta niste vase de lut descoperite in fostul Babilon,
datate 2.800 i.e.n.

• Fizicianul grec Galen vorbeste in secolul II e.n. despre folosirea sapunului ca agent de curatare si pentru spalarea corpului.

• Se pare ca hidroxidul de sodiu (soda caustica) a fost folosit pentru prima data pentru obtinerea sapunului in lumea araba in secolul VIII. Se
mai foloseau uleiuri vegetale cum ar fi uleiul de masline si uleiuri aromatice (de cimbru). Sapunurile arabesti erau colorate si parfumate, unele
solide, altele lichide. Arabii foloseau chiar sapun special pentru barbierit.
• in Europa primele ateliere de fabricat sapun au aparut in Marsilia si apoi in Genova si Venetia.

• Metodele vechi de obtinere a sapunului (din grasime animala sau vegetala combinata cu substante alcaline provenite din cenusa) erau
costisitoare. in plus, atitudinea populatiei era destul de negativa fata de ideea de curatenie. Iata de ce pana spre sfarsitul secolului XVIII
sapunul a fost un produs de lux, folosit doar de cei foarte bogati si educati.
• Tranzitia de la sapun obtinut manual la cel produs industrial a fost ajutata de doua descoperiri stiintifice. Prima a fost obtinerea, de catre
chimistul francez Nicholas Leblanc, a sodei caustice (NaOH) din sare de masa (NaCl) – in anul 1790. Inventia sa a facut posibila obtinerea de
sapun mult mai ieftin, intrucat chimistii au dezvoltat o procedura prin care grasimea sa reactioneze cu soda caustica. Metoda a fost ulterior
rafinata de un alt chimist francez, Eugène Chevreul, care a demonstrat in 1823 ca procesul de saponificare este procesul chimic de sciziune a
grasimii in saruri alcaline ale acizilor grasi (adica sapun) si glicerina.In timp ce sapunul devenea din ce in ce mai ieftin, se schimba treptat si
atitudinea fata de curatenie, odata cu mai buna intelegere a rolului igienei in distrugerea microorganismelor patogene. La inceputul secolului
XX, sapunul era universal folosit.
• Campaniile promotionale din Europa si SUA au ajutat la constientizarea pe scara larga a relatiei dintre curatenie si sanatate. In anii 1950,
sapunul era acceptat ca obiect indispensabil de igiena personala
Chimia Sapunului

In compozitia sapunurilor intra grasimi si uleiuri din plante care contin trigliceride si alcani sau saruri de potasiu si sodiu. Original alcanii folositi
la fabricarea sapunului erau obtinuti din resturi de plante. Astazi termenul „alcan” este folosit pentru substante care sunt baze (opusul acizilor)
si care reactioneaza cu un acid neutralizat. Alcanii folositi la fabricarea sapunurior sunt: hidroxidul de sodiu (NaOH) – soda caustica si
hidroxidul de potasiu (KOH).

Proprietatea sapunului de a spala este data de existenta moleculelor cu afinitati diferite fata de apa si anume molecula sa are un radical alchil
(R-), hidrocarbonat cu peste 8 atomi de carbon, insolubil in apa si care reprezinta gruparea hidrofoba (fara afinitate fata de apa) si gruparea
carboxil (-COQ), ion negativ, care poate realiza legaturi de hidrogen cu apa – gruparea hidrofila (cu afinitate fata de apa). Sapunul inlatura
murdaria deoarece in contact cu apa acesta reduce tensiunea de suprafata a acesteia facand-o sa se imprastie si sa ude suprafetele.
Tensiunea de suprafata a unui lichid se explica prin faptul ca fiecare molecula este incercuita si atrasa de alte molecule. Se creeza o tensiune
odata cu atractia exercitata de celelalte molecule. Acest lucru face ca apa sa ude suprefetele cu care intra in contact si rezulta curatirea
suprafetelor respective. Puteti observa tensiunea de suprafata punand o picatura de apa pe o tejghea. Picatura isi va pastra forma si nu se va
imprastia.
Importanta sapunului
Desi rafturile magazinelor s-au umplut de geluri antibacteriene si de servetele umede, cu toate aromele posibile, in toate culorile, chiar si speciale pentru copii. Nu te lasa pacalit! Spalarea cu apa si sapun ramane de departe metoda cea mai eficienta, mai sanatoasa si mai ieftina de distrugere a bacteriilor si de mentinere a curateniei.
Intr-adevar, e bine sa ai mereu in poseta un pachetel de servetele umede sau o sticluta de gel antibacterian; isi vor dovedi utilitatea atunci cand nu vei avea posibilitatea sa te speli cu apa si sapun (pe drum, in masina sau intr-un mijloc de transport, in varf de munte). Dar nu exagera cu folosirea lor! Iti pot afecta pielea, pot facilita patrunderea microbilor in organism si maresc gradul de expunere la afectiuni determinate de razele
ultraviolete.
In concluzie, daca vrei sa previi infectiile, sa tii departe gripa si racelile, dar si hepatita acuta virala A, salmonela si alte afectiuni mai grave sau mai putin grave, spala-te des si temeinic pe maini cu apa si sapun!
Sapunul traditional libanez
Săpunul tradițional libanez sau saboon baladee este o parte importantă a culturii locale, cunoscând o istorie care începe încă din perioada
dominației mamelucilor. A cucerit Istanbulul în perioada otomană cu mirosurile îmbietoare și jocul de culori, însă a făcut cu greu față săpunului
produs în masă după Revoluția Industrială. Chiar și așa, săpunul tradițional libanez începe să-și recapete farmecul mai cu seamă în piețele din
Tripoli, devenind chiar o atracție turistică în regiune.

Khan as-Saboun devine fabrică de săpun tradițional și mai apoi piață sūq pentru același produs. Curând ajunge un important centru comercial
pentru producerea și comercializarea săpunului, pentru ca apoi să exporte acest minunat produs local și în Europa.
Întrucât parfumul minunat al săpunului a impresionat, cererea pentru Europa și Imperiul Otoman a crescut. Fabricarea săpunului a devenit o
artă în sine. « Maestrul » începe să facă săpun în forme diferite, sculptate, scobite, cioplite, dar și în combinații puternice de culori - negru,
albastru, gri sau alb pentru iarnă și culori pastelate pentru primavară-vară.
Materia primă pentru acest săpun tradițional este uleiul de măsline produs din măslinii de pe dealurile din jurul orașului Tripoli. [6] Uleiul se fierbe
pentru aproximativ șase ore în recipiente înalte și largi, fiind amestecat continuu. Pe măsură ce uleiul fierbe, sunt adăugate alte ingrediente
care duc la obținerea unei paste cremoase. Abia atunci se pot adăuga parfumurile și coloranții naturali.
Crema de săpun este apoi întinsă pe o suprafață netedă și lăsată la răcit pentru o perioadă mai mică sau mai mare de timp, în funcție de
compoziție. În alte situații, săpunul se lasă sub soare, în aer liber, pentru ca apa din compoziție să se evapore mai repede. Săpunarii îl taie apoi
în forma dorită, dreptunghiulară de obicei.
Bucățile dreptunghiulare pot fi vândute ca atare sau pot merge mai departe la sculptare și modelare – partea cea mai dificilă din întreg procesul
de producere a săpunului, întrucât se realizează manual, cu un cuțit sau o lamă ascuțită specială pentru săpun. În această privință,
impresionantă este o copie a Coranului sculptată în săpun tradițional libanez. [7]
Pe lângă uleiul de măsline, componenta principală a acestui săpun, mai pot fi adăugate ingrediente precum mierea, uleiuri esențiale, petale de
flori sau ierburi aromate.
Astăzi putem găsi în Tripoli aproape 400 de feluri de săpun fabricat manual – reumatice, relaxante, pentru catifelare, anti-acnee etc.
Multumesc pentru atentie!