SĂPUNURILE ȘI

DETERGENȚII

Realizat de: Grigorcea Nicolae

Profesor: Furtună Vadim
IPLT “Nicolae Iorga”
Chișinău 2022
 Cuprins
Săpunurile: Detergenții:
1. Introducere 5. Introducere
2. Istoric 6. Istoric
3. Obținere 7. Clasificare
4. Clasificare

8. Concluzie
9. Bibliografie
Săpunurile
Săpunurile sunt substanțe active de spălare, respectiv așa-
numitele tenside. Din punct de vedere chimic, acestea reprezintă
săruri alcaline din acizi grași, obținute din grăsimi vegetale sau
animale, care sunt separate cu sodă caustică.
Săpunurile sunt folosite în prezent
pentru igiena corporală. În calitate
de agent de curățare pentru
materiale și textile, săpunurile și-
au pierdut întrebuințarea, fiind
înlocuite de detergenți, deoarece
în urma spălării, rămân resturi
care nu se dizolvă.
 Istoria săpunurilor
 Săpunul este cea mai veche substanță
tensio-activă și a fost folosită aproximativ
de 4500 de ani.
 Un material care, prin compoziție este
foarte asemănător cu săpunul a fost găsit
într-un vas de lut datând din 2800 î.e.n.,
descoperit în timpul cercetării făcute
asupra locului în care se afla Babilonul.
 Inscripțiile de pe vas spun că grăsimile au
fost fierte cu cenușă, dar nu se precizează
la ce era folosit acest material. Mai târziu,
s-a descoperit că asemenea materiale
erau folosite ca "gel" de păr . 
 Se pare că și egiptenii și grecii (circa 2700 - 2200 î.Hr.) foloseau aceleași
instrucțiuni în prepararea săpunurilor, însă abia odată cu germanii și galicii săpunul
a început sa fie folosit în scopul cosmeticii decorative. Grăsimea provenită de la
capre, vite sau cerb era folosită pentru obținerea săpunului folosit pentru aranjarea
părului și ca spumă de ras, obiceiuri care au fost apoi preluate de romani.
 În ciuda culturii băilor pe care o promovau, romanii au început să folosească
săpunurile pentru igiena corporală abia în sec. 2 d.Hr. În ceea ce privește
dezvoltarea meșteșugului obținerii săpunului, arabii s-au dovedit a fi foarte
inventivi. Aproximativ în secolul VII, aceștia obișnuiau să pregătească uleiurile și
soda caustică prin adăugarea calcarului ars, rezultând un săpun foarte solid, de o
consistență asemănătoare celei de azi. Aceste cunoștințe s-au dezvoltat rapid în
Europa.
 Obținere
 Săpunul se obține printr-un proces chimic în care o grăsime reacționează cu o
substanță alcalină. Probabil că săpunul s-a obținut întâmplător, când se frigea
carnea deasupra unui foc de lemne și a picurat grăsimea pe cenușa alcalină.
Săpunurile se obțin prin reacții ale
grăsimilor, precum seul, uleiul de
cocos și uleiul de palmier, cu o
substanță alcalină, precum soda
caustică sau potasa caustică.
Procesul chimic care are loc se
numește saponificare.
Într-o instalație modernă de fabricare
a săpunului, materialele sunt
amestecate și apoi încălzite sub
presiune la aproximativ 130 grade C.
Reacția produce săpun și glicerină.
Clasificare
Săpunurile se împart în 3 categorii:
 săpunuri de sodiu, din acizii carboxilici grași saturați care
sunt solide și solubile în apă, săpunurile ce provin din acizi
grași nesaturați sunt semilichide sau semisolide și sunt
solubile în apă;
 săpunuri de potasiu, care sunt lichide și solubile în apă;
 săpunuri de aluminiu, mangan, calciu, bariu, care sunt solide
și insolubile în apă – se folosesc pentru obținerea vaselinei.
 Numai săpunurile care sunt solubile în apă pot fi folosite ca
agenți de spălare, aceștia având o putere de spălare
inferioară detergenților.
 Detergenții
 Detergenții sunt produși de sinteză, având o structură asemănătoare cu cea a
săpunurilor. De aceea, ei sunt agenți de spălare și curățire, modificând
tensiunea superficială a apei de spălare. Se poate aprecia că detergenții au o
putere de spălare superioară săpunurilor. Frecvent ele includ elemente și
combinații chimice cu rol de substanțe curățitoare active cum ar
fi: tenside, acizi, baze și enzime, care ajută la îndepărtarea diferitelor forme de
murdărie. Detergenții se produc specializat pentru folosire în diverse activități de
spălare și curățire cum ar fi:
• Curățiri și spălări de îmbrăcăminte.
• Spălări de vase de bucătărie.
• Spălări și curățiri de piese
mecanice industriale.
• Curățiri de pardoseli.
Istoria detergenților
În anul 1916, în contextul în care, din pricina Primului Război Mondial, a
existat o criză de grăsimi necesare la fabricarea săpunului, a fost inventată
o versiune sintetică de produse de curăţare, anume detergenţii. Primul
detergent sintetic a fost creat în Germania în 1916 de către Fritz Gunther,
ca o combinaţie între săpun şi un produs chimic ce mărea eficienţa
acestuia.
De la apariţia lor, detergenţii au devenit produse comune pentru
spălarea vaselor şi a hainelor, prezentând ca avantaj şi faptul că nu
lasă reziduuri asemenea săpunului, în special pe ţesături.
Începând din anii '60, companiile producătoare de
detergenţi au fost nevoite să regândească formula
folosită, deoarece sulfaţii şi fosfaţii erau dăunători
mediului.
Clasificare
 După structura lor, detergenții pot fi:
 anionici;
 cationici;
 neionici;
 biodegradabili.
Detergenți anionici
 Compuși cu catenă liniară de tip alchilic (nu au
nucleu benzenic), care conține 12-18 atomi
de carbon în moleculă sau pot avea catenă aril-
alchilică, cu 8-12 atomi de carbon în moleculă,
care are ca grupare polară o grupare sulfonică.
Detergenți cationici
 Compuși cu catenă liniară de tip alchilic, cu număr
de atomi de carbon între 12 și 18, care are ca
grupare polară o grupare cuaternară de amoniu.
Detergenți neionici
 Compuși cu catenă liniară de lungime
variabilă de tip alchilic și care au ca
grupare polară grupa etoxi și o grupare
hidroxil terminală.
 Detergenți biodegradabili
 Biodegradabilitatea reprezintă capacitatea detergenților aflați în apele reziduale
de a se descompune sub acțiunea oxigenului și a microorganismelor.
Majoritatea detergenților de pe piață sunt compuși din substanțe
chimice rezistente la acțiunea factorilor biologici. Astfel, în momentul în care
acești detergenți intră în contact cu apa și mediul inconjurator sunt foarte greu
de eliminat și pot crea probleme serioase pentru mediul acvatic. Deversate
pe sol, reziduurile rezultate din fabricarea detergenților obișnuiți sunt antrenate
de ploi, ajungând și la adâncimi foarte mari.
Aceste probleme ar putea fi eliminate total
dacă s-ar utiliza la scară largă numai
detergenți biodegradabili. Detergenții
biodegradabili conțin ingrediente active care
nu deteriorează suprafețele, se dizolvă ușor
și nu sunt toxice pentru mediul inconjurator.
Concluzie
 Săpunurile și detergenții sunt substanțe
chimice fără de care viața noastră de zi cu
zi ar fi fost cu mult mai neconfortabilă, de
aceea este important ca chimia să fie
studiată în continuu, pentru a putea face
tot mai multe descoperiri la fel de
folositoare ca și aceste substanțe, care vor
contribui la bunăstarea întregii omeniri.
Bibliografie
https://ro.wikipedia.org/wiki/S%C4%83pun
https://meliseiblog.wordpress.com/2018/11/03/sapunurile-si-detergentii-s
intetici
/
https://www.scritub.com/stiinta/chimie/Sapunurile201820224.php
https://
www.alphega-farmacie.ro/articole/igiena-orala-si-ingrijire/istoria-sapu
nului
https://ro.wikipedia.org/wiki/Detergent
https://
www.scientia.ro/stiinta-la-minut/48-scurta-istorie-descoperiri-stiintifice
/6892-detergentul-pentru-vase-scurt-istoric.html?rCH=2
https://www.scrigroup.com/educatie/chimie/DETERGENTI52691.php