Rolul glicerinei în

sĂpunul natural

Student:Ariton Alexandru Cosmin

Grupa: CISOPC

An: III
Cuprins

Cuprins .......................................................................................................................................................... 2
I. Introducere........................................................................................................................................ 3
II. Glicerina ........................................................................................................................................... 4
III. Fabricarea săpunului ......................................................................................................................... 5
IV. Rețete ................................................................................................................................................ 6
V. Tipuri de săpun ................................................................................................................................. 9
VI. Rolul glicerinei în săpun ................................................................................................................. 10
VII. Beneficiile glicerinei în săpun......................................................................................................... 12
VIII. Diferența dintre săpunul industrial și cel natural ............................................................................ 13
IX. Concluzii ......................................................................................................................................... 14
X. Bibliografie...................................................................................................................................... 15
 I. Introducere

Legendele spun că una dintre cele mai vechi atestări documentare despre apariția
săpunului datează din anul 2800 i. Hr. și provine din vechiul Babilon. În acel loc a fost găsit
îngropat în pământ, un cilindru confecționat din lut, inscripționat cu detalii despre fierberea
grăsimii și a cenușii, care conținea o substanță similară săpunului. Totodată, un document
egiptean din domeniul medicinii, datând din 1500 i. Hr., cunoscut sub numele de Papirusul lui
Ebers, descria o substanță asemănătoare săpunului, realizată prin combinarea uleiurilor cu
anumite săruri alcaline și folosită atât pentru spălat cât și pentru tratarea unor boli ale pielii.

Se spune că denumirea de săpun provine de la locul numit Muntele Sapo din vechea
Romă, loc renumit pentru sacrificarea animalelor. Grăsimea provenită de la sacrificarea
animalelor curgea jos, iar când afară ploua aceasta se amesteca cu cenușa și curgea spre râu.
Femeile care obișnuiau să spele rufele în râul Tibet, au observat că acel amestec rezultat din
grăsime și cenușă le curățau hainele mult mai bine decât daca foloseau doar apa.

La început a fost folosit în principal pentru spălarea rufelor și pentru curăţarea

inflamaţiilor şi a rănilor. Abia din anii 100 d.H. oamenii au început să folosească săpunul pentru
baie. Cu timpul, acest lucru a devenit o practică din ce în ce mai des utilizată.
O dată cu evoluția civilizației, oamenii au descoperit un produs mult mai eficient pentru
a îndepărta mai bine murdăria, și anume săpunul.
Săpunul se obține printr-un proces chimic în care o grăsime reacţionează cu o substanţă
alcalină.
II. Glicerina

Glicerolul (formula chimică CH2OHCHOHCH2OH) denumit și glicerină este cel mai

simplu alcool trihidroxilic cu masa molară 92,09. Reprezintă un lichid siropos, incolor, dulce,
solubil în apă și alcool cu punctul de fierbere la 290 °C. Glicerina se evaporă și îngheață greu, de
exemplu soluția de 80% îngheață la -20,3 °C. Sub formă de esteri ai acizilor grași (gliceride),
constituie componentul de bază al grăsimilor animale și vegetale. Glicerina se obține prin
saponificarea grăsimilor, iar în industrie din apele rămase de la fabricarea săpunului, prin
fermentarea glicolică a zaharurilor. Sintetic se obține din propilena căpătată la cracarea
petrolului. Glicerina se întrebuințează la obținerea nitroglicerinei, rășinilor sintetice, în tăbăcărie,
la fabricarea hârtiei, în industria alimentară, în cosmetică și farmaceutică.
Glicerina a fost descoperită de către Scheele, la 1780 în apele reziduale de la saponificarea
grăsimilor. Prin această metodă se obține și astăzi pe scară mare. O altă metodă de fabricare se
bazează pe fermentația glucozei cu drojdia de bere în prezența sulfitului de sodiu. Despre
procedeele moderne de sinteză, pornind de la propena din gazele de petrol, glicerina cristalizează
greu. Păstrată mai multă vreme la o temperatură sub 0 °C, formează cristale cu p.t. 20 de grade.
Glicerina se utilizează în industria explozivilor, în farmacie și în cosmetică, în industria pielăriei
și pentru fabricarea de mase plastice. Glicerina este higroscopică, ea absoarbe vapori de apă din
atmosferă până la stabilirea unui echilibru. Glicerina (glicerolul) are punctul de fierbiere situat la
290 °C, fiind în totalitate stabilă până la acest prag, doar în lipsa oxigenului molecular din mediu
(condiții anaerobe). Între punctul de inflamabilitate (180 °C) și punctul de fierbere, glicerina, în
prezența oxigenului (condiții aerobe), degajă cantități variabile de acroleină, substanță toxică și
poluantă. Acroleina nu se mai formează din glicerol la temperaturi mai mari de 290 °C,
indiferent dacă oxigenul atmosferic este prezent sau absent. Glicerina se evaporă și îngheață
greu, de exemplu soluția de 8.0% îngheață la -20,3 °C. Sub formă de esteri ai acizilor grași
(gliceride), constituie componentul de bază al grăsimilor animale și vegetale. Glicerina se obține
prin saponificarea grăsimilor, iar în industrie din apele rămase de la fabricarea săpunului, prin
fermentarea glicolică a zaharurilor. Sintetic se obține din propilena căpătată la cracarea
petrolului. Glicerina este o substanță lichidă, relativ vâscoasă, cu densitatea mai mare decât a
apei, incoloră, cu gust dulce și fără miros. Este ușor solubilă în apă și în alcool etilic. La rândul
său, glicerolul este un bun solvent pentru diferite substanțe, fiind utilizat, mai ales în
gemoterapie, fitoterapie și homeopatie pentru extragerea unor principii active de origine
vegetală.
Glicerolul din corpul uman, derivă din hidroliza enzimatică a gliceridelor. Sub influența
unor enzime specifice (lipaze), are loc reacția de hidroliză, care fiind reversibilă, conduce atât la
sinteza gliceridelor, cât și la degradarea acestora.

III. Fabricarea săpunului

Săpunul se obține printr-un proces chimic în care o grăsime reacţionează cu o substanţă

alcalină. Probabil că săpunul s-a obţinut întamplător, când se frigea carnea desupra unui foc de
lemne şi a picurat grăsimea pe cenuşa alcalină. Probabil că acest săpun primitiv a ajuns pe
mâinile cuiva, care a observat că acesta se amestecă cu apa şi se clăteşte, înlăturând murdăria.

Săpunurile se obţin prin reacţii ale grăsimilor precum seul, uleiul de cocos şi de
palmier, cu o substanţă alcalină, precum soda caustică sau potasa caustică. Procesul
chimic care are loc se numeste saponificare. Uleiurile vegetale lichide se utilizează la fabricarea
de săpun, de obicei în amestec cu grasimi solide sau hidrogenate.
În procedeul obişnuit de fabricare a săpunului se încălzeşte grăsimea cu aburi introduşi
direct la 100ºC şi se adaugă soluţia de hidroxid de sodiu, pentru a obţine o emulsie. Îndată ce se
formează săpun, viteza de reacţie creşte brusc, fiindcă săpunul topit este un bun dizolvant atât
pentru grăsime cât şi pentru hidroxidul de sodiu. Produsul astfel obţinut conţine toată glicerină,
rezultată din reacţia de saponificare şi multa apă. Pentru adăugarea unei soluţii concentrate de
clorură de sodiu se separă săpunul miez, topit, la fund ramânâd un strat apos, care conține
glicerină. Săpunul miez conţine 62-64% acizi graşi și el poate fi utilizat ca săpun de rufe. Pentru
fabricarea săpunului de toaletă, săpunul miez (obţinut din grăsimi mai pure) se usucă până ce
conţinutul în acizi atinge 80-85% apoi i se înglobează un parfum şi se presează în bucăţi.
Săpunurile se caracterizează prin faptul că moleculele lor posedă la una din margini o
grupă polară hidrofilă. Datorită acestei structuri, moleculele de săpun au tendinţa de a se acumula
la suprafaţa despărţitoare a soluţiei faţă de mediul înconjurator, orientându-se cu grupa COOˉ
înspre apă. Acestă proprietate conferă săpunului puterea sa de curăţire.
Numai săpunurile metalelor alcaline şi al amoniacului sunt solubile în apă. Săpunul de
potasiu, utilizat în industria textilă este moale. Săpunurile de calciu, sodiu și aluminiu servesc la
fabricarea de unsori consistente. Săpunurile de aluminiu se utilizează la impermeabilitatea
anumitor pânze.

IV. Rețete

Rețeta 1
Ingrediente:
 glicerină;
 miere, ghimbir, scorțișoară, ceai de musețel;
 containere pentru forma săpunului (cutiile de la iaurturi pot constitui o soluție);

Mod de preparare:
La o cană de glicerină, se adaugă câte o lingură de miere, un sfert de lingură de ceai de
mușețel, un vârf de scorțișoară și două vârfuri de ghimbir ras. Se amestecă ingredientele, iar
pasta obținută se toarnă în forme. Dupa ce se întărește compoziția, săpunul este gata!
 Rețeta 2
Ingrediente:
 săpun simplu cu glicerină;
 ierburi, precum frunze proaspete de mentă și rozmarin, busuioc;
 coaja de lămâie;
 coajă de portocală;

Mod de preparare:
Săpunul cu glicerină se taie în bucăți, pe lungime. Aceste bucăți se pun apoi într-un vas
de sticlă, se introduce vasul în cuptorul cu microunde, pentru ca bucățile de săpun să se topească.
Se lasă 30 de secunde, se amestecă pentru a se desface bucățile mari. Ierburile se mărunțesc, se
storc, se adaugă în săpunul topit. De la citrice se rade coaja, se stoarce și aceasta, se presară în
amestec și coaja rasă. Compoziția rezultată se pune în forme de plastic. Se adaugă și câte o
lingură de aditivi pentru fiecare recipient în parte. Aditivii pot fi uleiuri esențiale sau aromatice,
coloranți, plante, cereale sau fructe. Apoi glicerina se lasă să se răcească timp de câteva minute.
Se lasă să stea timp de aproximativ o oră să se decanteze, apoi se lasă o oră la congelator. După
aceea se feliază.
Săpunul gata preparat se folosește în termen de 3 luni de la preparare.

Rețeta 3
Ingradiente:
 glicerină;
 ulei esențial de levanțică;
 muguri uscați de lavandă, de un mojar și pistil;
 un vas termorezistent;
 forme în care să turnați compoziția finală;

Gramajul descris mai jos este cel necesar producerii a șase bucăți mici de sapun.
Creșteți proporțional cantitatea ingredientelor în funcție de cât săpun de casă doriți să
produceți. Astfel, folosiți 300 de grame de glicerină, un sfert de cana de muguri care să fie
amestecați în compoziție și un alt sfert de cană de muguri care să fie folosiți în ornarea
săpunului.

Mod de preparare:
Primul pas este tocarea mugurilor de lavandă, cei care vor fi adăugați compoziției.
Puteți folosi fie metoda clasică, cu mojar și pistil, fie recurgeți la un mixer. Topiți glicerina, fie la
cuptorul cu microunde, dar în reprize scurte și dese, fie așezând-o într-un recipient deasupra unui
vas cu apă fierbinte. Amestecați apoi glicerina topită cu uleiul esențial și mugurii pisați și turnați-
o în forme, de preferat un recipient subțire din plastic pentru a putea desprinde apoi săpunul.
Adăugați apoi mugurii de lavandă păstrați pentru a decora bucățile de săpun. Apăsați cu mâna
pentru a vă asigura că sunt bine fixați în masa vâscoasă. Lăsați săpunul să se așeze timp de
câteva ore până când devine solid și scoateți-l din forma în care a fost turnat

Rețeta 4
Ingrediente:
săpun cu glicerină de 400 grame;
un cuţit;
un bol de sticlă;
lingură de lemn;
coloranţi alimentari;
uleiuri sau parfumuri esenţiale;
matriţe de săpun;
alcool sanitar;

Mod de preparare:
În general, toate reţetele de săpun de casă cu glicerină necesită o tehnică asemănătoare, cu
schimbări minore ale ingrendientelor. Prima oară tăiaţi săpunul în cubuleţe şi introduceţi-le în
bol. Încălziţi produsul la cuproul cu microunde până se topeşte complet. Puteţi amesteca cu lingura
de lemn când verificaţi starea conţinutului. Lăsaţi să se răcească pentru câteva minute, apoi adăugaţi
câteva picături de ulei esenţial. Dacă nu ştiţi ce să folosiţi, încercaţi uleiul de trandafir sau levănţică.
Adăugaţi coloranţi după preferinţe.

V. Tipuri de săpun

 Săpunuri tari
 Săpunuri moi și săpunuri lichide
 Săpunuri de toaleta și de ras
 Săpunuri de praf
 Săpunuri industriale
 Săpunuri medicinale

 Săpunurile tari

Săpunurile tari se obțin prin saponificarea grăsimilor cu hidroxizi alcalini. În această

categorie intră săpunurile obținute din soluție apoasă prin pricipitare cu electroliți. Această
operație se mai numește și salifiere și constă în adăugare de clorură de sodiu cristalizată sau de
soluție apoasă saturată.
Săpunurile de miez conțin cel putin 60% acizi grași. Săpunurile de miez se fabrică prin
mai multe procedee, în funcție de materiile prime întrebuințate pentru saponificare.

 Săpunuri moi și săpunuri lichide

Săpunurile moi numite și săpunuri pastă sunt în general săpunuri de potasiu obținute din
grăsimi cu un conținut mare de acizi nesaturați. Ele se fabrică în general din acizi grași și din
carbonat de potasiu având un conținut în acizi grași de circa 40%.
Pentru fabricarea săpunurilor moi se prepară mai întâi un săpun cu un conținut de acizi
grași de 45-46% numit “săpun de bază” acest săpun este redus apoi până la un conținut de acizi
grași de 38-40%.
 Săpunurile lichide se prepară din săpunuri moi prin diluare cu apă (de preferința
bine distilată).
 Săpunuri de toaletă și de ras

Prin săpunuri de toaletă se înțeleg săpunuri folosite la spălarea și la îngrijirea pielii. Ele
pot fi solide,lichide și în stare de pastă. Pentru fabricarea lor se folosesc numai grăsimi de calitate
superioară. Aceste săpunuri sunt în general colorate și parfumate, ele se fabrică din săpunuri de
“bază”.
 Săpunurile praf

Săpunurile praf sunt utilizate mai ales la spălarea rufăriei fine. Ele se prepară din
săpunuri de miez care se transformă în tăieței se usucă și se macină într-o moară specială.
De multe ori săpunurile praf se amestecă cu alte ingrediente, în scopul ameliorari calității lor.
Astfel de exemplu, ele conțin substanțe chimice de albire produse sintetice cu putere mare de
spumare.
 Săpunurile industriale

Afară de săpunurile moi despre care s-a tratat mai înainte, se mai folosesc în diferite
industrii, în special în cea textilă, diferite tipuri de săpunuri. Dintre acestea fac parte numai
“săpunurile cu dizolvanți”, care au o acțiune de curățire mai bună datorită capacității lor de a
dizolva grăsimile și uleiurile minerale aflate pe fibrele textile.
 Săpunurile medicinale

Săpunurile medicinale se fabrică în formă de bucăți,de pastă, de praf și în stare lichidă.

Ele au încorporate anumite substanțe chimice cu acțiune dezinfectantă care nu suferă modificări
calitative în amestec cu săpunul. Substanțele chimice folosite în mod curent sunt: formaldehida,
acidul salicilic, camforul fenolii,sulful. Mai rar se folosesc și alte substanțe chimice.

VI. Rolul glicerinei în săpun

Săpunurile naturale sunt săpunuri care conțin glicerină , o componentă de grăsime sau
ulei. Ele sunt evident diferite de alte săpunuri, deoarece acestea sunt translucide. Claritatea se
datorează alinierii moleculelor de săpun, care pot fi induse prin adăugarea de alcool și zahăr.
Acest lucru se face de obicei pentru săpunuri cu glicerina de casă.
Majoritatea oamenilor se referă la ca săpun glicerina este un săpun transparent, ca un
gel. săpun transparent trece printr-un proces în care săpunul este încălzit continuu cu zahăr și
alcool până când amestecul ajunge la o consistență clară, gelatinos. Alcoolul previne săpun din
crystalizing astfel încât săpun rămâne limpede.
Cu toate că am văzut pe săpun etichetat cu 100% săpun glicerină, săpunul nu poate fi
făcut numai cu glicerină.Săpunurile cu glicerina transparente conțin alcool, împreună cu
amestecul obișnuit necesar pentru a face toate săpunurile; uleiuri, apă și leșie. Anumite săpunuri
cu glicerina transparente conțin agenți de spumare și de umectare sintetice, în timp ce altele
contin ingrediente naturale.
Glicerina este o substanță puternic higroscopică, adică are calitatea de a absorbi cu
ușurința apa din aer. Aceasta calitate este valorificata la greu de către producătorii de cosmetice,
pentru că în contact cu pielea umană, glicerina absoarbe apa din straturile profunde ale pielii și o
aduce în straturile superficiale, rezultând o epidermă foarte bine hidratată.

În industria cosmetică glicerina este folosită în majoritatea cremelor hidratante, pe post

de agent de menținere a hidratării.
O altă calitate importantă a glicerinei este aceea că, fiind prezentă și în organismul uman,
ea nu determină reacții alergice.
În timp ce majoritatea producătorilor separă glicerina din amestec, altele încorporează
acest compus pentru beneficiile sale naturale.
O mulțime de factori recomanda glicerină ca ingredient de bază, deoarece are capacitatea
de a atrage uscarea umidității prevenirea pielii. Compusul este un hidratant natural. De fapt,
acesta este un umectant - o substanță care atrage apa.
Este extrem de higroscopică, ceea ce înseamnă că absoarbe rapid umezeala din aer. De
exemplu, lăsând un balon de glicerol pur deschis permite atragerea de apă se pierde în curând
puritatea.
Apa este evaporată în mod continuu dintr-un balon de săpun. Ca rezultat al acestui
proces, folia de săpun devine mai subțire, până se rupe. Glicerina în amestec cu bulele va rămâne
chiar la suprafața filmului de săpun, și, prin urmare, va reduce numărul de molecule de apă la
 suprafață. Ca rezultat evaporarea va fi mai lentă dintr-o peliculă de săpun cu glicerină, pentru că
este întotdeauna apa la suprafață, care dispare din peliculă de săpun în timpul procesului de
evaporare. Moleculele de glicerină atrag moleculele de apă și formează legături chimice slabe,
așa-numitele legăturile de hidrogen. Aceste obligațiuni fac mai dificil “părăsirea “ moleculelor
de la suprafața. Se poate spune evaporarea apei devine mai dificilă, deoarece glicerina trage apa
înapoi în film de săpun. Din aceste motive, bulele de săpun vor avea, în general, o durată de viață
mai lungă în cazul în care conțin glicerină.
Săpunurile cu substanțe chimice sintetice pot afecta pielea , în mai multe feluri. Ele pot fi
responsabile de iritație, roșeață, umflare și mâncărime a pielii. Casa săpun glicerina este liber de
substanțe chimice de sinteză și este tot naturale. Persoanele care sunt alergice la substanțe
chimice sau săpunuri sintetice pot folosi naturale sapun cu glicerina fără să se gândească de două
ori mai lungă.

VII. Beneficiile glicerinei în săpun

 Hidratant

Glicerina este un umectant care este capabil să atragă umezeala spre sine. Atunci când
utilizați glicerina pe fața, atrage umezeala spre pielea și blochează moleculele de apă acolo.
Acest lucru menține pielea hidratată în mod constant și îi conferă un sentiment umed. Folosirea
regulata a sapunurilor cu glicerină pot face pielea mai moale și suplă.
 Afecțiuni ale pielii

Persoanele cu boli de piele , cum ar fi eczeme sau psoriazis le este foarte dificil să
aleagă un săpun potrivit. Cantitatea de substanțe chimice toxice din săpun pot agrava starea lor.
Săpunul cu glicerină este foarte ușor și blând pe piele și poate ajuta chiar și în ameliorarea
simptomelor provocate de anumite tulburări ale pielii.
 Demachiant

Săpunul cu glicerină poate fi un demachiant foarte bun pentru fața și te poate ajuta să
scapi de uleiuri suplimentare și murdărie , care blochează pielea. De asemenea , este eficient
pentru pielea predispusă la acnee și ajută la indepartarea acesteia.
 Anti-rid
 Săpunul cu glicerină menține pielea hidratată tot timpul și previne o mulțime de
probleme ale pielii. Acesta previne pielea de riduri în curs de dezvoltare și a vergeturilor,
acționând astfel ca un produs anti imbătrânire . Menține pielea sănătoasă tot timpul.

VIII. Diferența dintre săpunul industrial și cel natural

Săpunul de casă, handmade, este mult mai hidratant și mai sănătos decât săpunul
industrial. Asta e clar. Unul dintre motive îl reprezintă prezența glicerinei naturale în săpunul de
casă, respectiv lipsa glicerinei din săpunul industrial.
În procesul industrial de obținere a săpunului glicerina naturală este extrasă și vândută
pentru a fi folosită în compoziția produselor cosmetice mai scumpe decât săpunul (rujuri sau
creme, de exemplu). Iar în săpunul rezultat (vorbim doar despre sapun industrial, desigur!) sunt
introduse substanțe chimice cu rolul de a crea impresia de umectare – de exemplu alumina.

Iata unul dintre motivele pentru care săpunului industrial îi lipsește calitatea de hidratare
pe care o are un săpun de casă (handmade). Săpunul de casă obținut prin procedeul “la rece”
conține toată glicerina naturală rezultată în urma procesului de saponificare.

Din dorința de protejare a pielii, a apărut sapunul de casa. Nu, nu e vorba despre săpunul
acela fiert afară în cazan, cu miros de sodă, săpun pe care l-am uitat se pare de când a apărut
mașina automată-dar care spală covoarele mai bine decât oricare vanish!
Din uleiuri (de obicei vegetale,dar nici cele animale nu-s de refuzat pt rolul lor hidratant)
soda pură plus alte substanțe care au menirea să-i confere calități unice fiecărui tip de săpun (
lapte, miere, infuzii de plante, ulei de jojoba, unt de shea, ulei din germeni de grau,vitammina A,
E , argila, uleiuri esentiale, ), preparate la rece, se obține săpunul natural, care păstreaza toata
glicerina în el, în felul acesta ajutând la menținerea unei pieli hidratate.

Față de săpunul industrial, din ce în ce mai colorat și mai parfumat, săpunul

handmade este de obicei alb, crem, sau datorită unor substanțe de tipul argile, spiruline,
albastru de metil-dezinfeztant, etc, poate avea nuanțe de roz, galben, verde sau brun
datorită cafelei, prafului de cacao, namolului sapropelic, carbunelui medicinal. Parfumul
unui sapun handmade nu este puternic, el fiind obținut cu ajutorul uleiurilor esențiale, adăugate
la sfârșitul operației, așa obținându-se nu doar o parfumare naturală, ci și o terapie cu ajutorul
uleiului respectiv, care adăugat fiind la sfărșit, își menține proprietățile intacte, acționând asupra
pielii ca un masaj cu ulei esențial.

IX. Concluzii

 Glicerina are efect benefic asupra pielii

 Este recomandată folosirea săpunurilor naturale
 Un săpun natural hidratează pielea, prevenind uscarea acesteia
 Glicerina nu are efecte adverse asupra organismului, deoarece aceasta se
gasește și în corpul uman
 Glicerina previne îmbătrânirea
 Săpunurile naturale folosite timp îndelungat îndepartează acneea
X. Bibliografie
 http://blog.poppysoap.com/2013/06/27/organic-handmade-soap-versus-commercial-soap-
aka-skin-detergents/
 https://sapunnatural.wordpress.com/2010/10/24/glicerina-sapunul-industrial-si-sapunul-
de-casa/
 http://www.natureandbeauty.ro/info/sapun-natural-versus-sapun-industrial
 http://magisavon.blogspot.ro/2011/03/sapun-handmade-vs-sapun-industrial.html