Glicerina se obține prin saponificarea grăsimilor, iar în industrie din apele rămase de la fabricarea

săpunului, prin fermentarea glicolică a zaharurilor. Sintetic se obține din propilena căpătată la
cracarea petrolului. Glicerina se întrebuințează la obținerea nitroglicerinei, rășinilor sintetice, în
tăbăcărie, la fabricarea hârtiei, în industria alimentară, în cosmetică și farmaceutică.[2]

Glicerina a fost descoperită de către Scheele, la 1780 în apele reziduale de la saponificarea grăsimilor.
Prin această metodă se obține și astăzi pe scară mare. O altă metodă de fabricare se bazează pe
fermentația glucozei cu drojdia de bere în prezenta sulfitului de sodiu. Despre procedeele moderne
de sinteză, pornind de la propena din gazele de petrol. Glicerina cristalizează greu. Păstrată mai
multă vreme la o temperatura sub 0 °C, formează cristale cu p.t. 20 de grade. Glicerina se utilizează în
industria explozivilor, în farmacie și în cosmetică, în industria pielăriei și pentru fabricarea de mase
plastice. Glicerina este higroscopică, ea absoarbe vapori de apă din atmosferă până la stabilirea unui
echilibru.

Proprietăți

Glicerina (glicerolul) are punctul de fierbere situat la 290 °C, fiind în totalitate stabilă până la acest
prag, doar în lipsa oxigenului molecular din mediu (condiții anaerobe). Între punctul de
inflamabilitate (180 °C) și punctul de fierbere, glicerina, în prezența oxigenului (condiții aerobe),
degajă cantități variabile de acroleină, substanță toxică și poluantă. Acroleina nu se mai formează din
glicerol la temperaturi mai mari de 290 °C, indiferent dacă oxigenul atmosferic este prezent sau
absent. Glicerina se evaporă și îngheață greu, de exemplu soluția de 8.0% îngheață la -20,3 °C. Sub
formă de esteri ai acizilor grași (gliceride), constituie componentul de bază al grăsimilor animale și
vegetale. Glicerina se obține prin saponificarea grăsimilor, iar în industrie din apele rămase de la
fabricarea săpunului, prin fermentarea glicolică a zaharurilor. Sintetic se obține din propilena
căpătată la cracarea petrolului. Glicerina este o substanță lichidă, relativ vâscoasă, cu densitatea mai
mare decât a apei, incoloră, cu gust dulce și fără miros. Este ușor solubilă în apă și în alcool etilic. La
rândul său, glicerolul este un bun solvent pentru diferite substanțe, fiind utilizat, mai ales în
gemoterapie, fitoterapie și homeopatie pentru extragerea unor principii active de origine vegetală.

Rol metabolic

Glicerolul din corpul uman, derivă din hidroliza enzimatică a gliceridelor din alimente (vezi digestia și
absorbția lipidelor). Sub influența unor enzime specifice (lipaze), are loc reacția de hidroliză, care
fiind reversibilă, conduce atât la sinteza gliceridelor, cât și la degradarea acestora.

Glicerina mai este utilizată în producția de băuturi alcoolice din cauza gustului dulceag.[1] Este un
agent hidratant regăsit în nenumărate produse cosmetice de îngrijire și igienă a pielii și părului.
Facilitează reținerea apei în țesutul cutanat, este emolient și catifelant, protejează părul de
deshidratare.[2]