Țările de Jos

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Pagina „Olanda” trimite aici. Pentru regiunea istorică vedeți Olanda (regiune).
Notă: Țările de Jos și Regatul Țărilor de Jos sunt două entități geografice și administrative
diferite.

Țările de Jos (în neerlandeză Nederland, în frizonă

Nederlân; denumite neoficial Olanda) sunt o monarhie Țările de Jos
constituțională, stat membru fondator al Beneluxului și al
Uniunii Europene, situat în nord-vestul Europei, în
Nederland (neerlandeză)
vecinătatea Mării Nordului, Belgiei și Germaniei. Țările de
Jos împreună cu câteva colonii de peste mări formează
Regatul Țărilor de Jos.

Numele folosit în mod tradițional în limba română, Olanda,

sub care sunt cunoscute Țările de Jos, corespunde Drapel Stemă[*]
etnonimului „olandez” folosit în numeroase limbi, între care Deviză: Je maintiendrai (franceză)
și româna. El acoperă însă doar o parte din teritoriul țării, Ik zal handhaven (neerlandeză)
anume provinciile Olanda de Nord și Olanda de Sud. Imn: Wilhelmus
Locuitorii Țărilor de Jos sunt numiți în engleză Dutch,
nume derivat de la aceeași rădăcină ca Deutsch, adică
„german”. Limba neerlandeză este forma literară a
germanei plate, limba vorbită ca dialect în nordul
Germaniei.

Un sfert din teritoriul Țărilor de Jos se află sub nivelul

mării, statul având cea mai joasă altitudine din lume. De
asemenea, este una dintre țările cele mai dens populate din
lume. Olanda are o lungă istorie de toleranță socială și este
în general considerată ca fiind o țară liberală, legalizând
avortul,[8] prostituția[9] și eutanasia[10] și menținând în
același timp o politică de relativă toleranță în ceea ce
privește regimul drogurilor numite „ușoare” precum
Localizarea Țărilor de Jos ( verde închis )
marijuana[11] În anul 2001, a devenit prima țară din lume – pe continentul european ( verde și gri închis )
care a legalizat căsătoriile între persoane de același sex.[12] – in Uniunea Europeană ( verde)
Este membră NATO și UE. Pe teritoriul său se află sediul
Curții Penale Internaționale.

Capitala Olandei este orașul Amsterdam. În timp ce

Amsterdam este capitala oficială a țării conform
Constituției, la Haga (în neerlandeză Den Haag, sau oficial
's-Gravenhage) se află sediul guvernului, reședința regală
(Palatul Noordeinde), precum și cea mai mare parte a
ambasadelor străine.
Cuprins
Istorie
Olanda se impune drept cea mai prosperă
provincie
Revolta în Olanda
Provinciile Unite
O succesiune de războaie
Anii de după război
Geografie
Hidrografie
Climă
Floră și faună Localizarea municipalităților speciale olandeze ( verde închis )
Geografie
Politică Suprafață
Relații externe - totală 41.543 km² (locul 134)
Guvernul Apă (%) 18,41
Unități administrative Cel mai înalt
punct muntele Scenery[*][5][6]
Demografie Cel mai jos punct Zuidplaspolder[*] (−6,76 m)
Orașe
Cel mai mare oraș Amsterdam
Comunități etnice
Vecini Germania
Limbi Belgia
Religie Fus orar CET (UTC+1)
Educație Ora de vară CEST (UTC+2)
Sănătate Populație
Densitate 409,6 loc/km²
Economie [1]
- Estimare 2016 17.016.967 (locul 67)
Structura economiei olandeze - Estimare 2019 17.282.163
Resurse naturale Limbi oficiale Neerlandeză
Etnonim Olandez
Transporturi
Guvernare
Cultură Sistem politic Monarhie constituțională
Patrimoniul mondial Monarh Willem-Alexander
Note Prim-ministru Mark Rutte
Legislativ Statele Generale
Camera Senat
superioară
Istorie Camera inferioară Camera Reprezentanților
Capitala Amsterdam
Sub Carol Quintul, împărat al Sfântului Imperiu Roman și Istorie
rege al Spaniei, regiunea făcea parte din cele 17 Provincii Independența față de Imperiul Spaniol
ale Țărilor de Jos, care includeau și Belgia actuală. După Proclamată 26 iulie 1581
ce și-a obținut independența în 1648, Olanda a devenit o Recunoscută 30 ianuarie 1648
mare putere maritimă și economică în secolul XVII. Proclamate regat 16 martie 1815
Această perioadă, în timpul căreia Olanda și-a creat colonii Aderare la UE 9 mai 1950
și semicolonii în lume, este cunoscută drept secolul de aur. Economie
PIB (PPC) 2016
După ce a fost integrată în Imperiul Francez de Napoleon, - Total 856,265 miliarde $[2]
în 1815 prin Congresul de la Viena a fost creat un Regat - Pe cap de
împreună cu Belgia și Luxemburg. Belgienii au devenit 50.339 $ (locul 15)
locuitor
independenți începând cu 1830, ca și luxemburghezii. PIB (nominal) 2016
- Total 762,521 miliarde $[2]
(locul 17)
Olanda se impune drept cea mai - Pe cap de (locul 15)44.828 $
locuitor
prosperă provincie Gini (2015) 26,2[4] (scăzut)
IDU (2014) [3]
0,922 (foarte ridicat)
Una dintre Țările de Jos, Olanda nu are o istorie unificată
(locul 5)
până în secolul al XV-lea. Regiunea vestică a Rinului, Monedă Euro (EUR)
formată ca parte a provinciei romane a Germaniei de Jos, a Coduri și identificatori
fost locuită de către Batavi. Aproape întreaga arie a fost Cod CIO
NED
cucerită în secolele XIV-XV de către franci, care, odată cu Cod mobil
204
destrămarea Imperiului Carolingian, au trecut, în majoritate,
Prefix telefonic +31
în regatul francez și, în acest fel, la Marele Imperiu Roman.
ISO 3166-2 NL
Conții Olandei au fost unii dintre cei mai puternici lorzi Domeniu Internet
.nl
medievali ai regiunii, lângă vecinii lor sudici din Brabant și
conții Flandrei. În secolele XIV și XV, Flandra, Olanda, Prezență online
site web oficial (https://www.rijksoverheid.nl)
Zeelandă, Gelderland și Brabant au trecut sub puternicii
Modifică date / text (https://ro.wikipedia.org/w/index.ph
stăpâni ai Burgundiei, care controlau virtual toate Țările de p?title=%C8%9A%C4%83rile_de_Jos&action=edit&se
Jos. Cu toate acestea, orașele și porturile olandeze erau ction=0)
slabe din punct de vedere economic față de prosperitatea
comercială și centrele industriale ale Flandrei și
Brabantului. Cu toate acestea, toți erau parte a Ligii Hanseatice și se bucurau de anumite privilegii. În 1477,
Mary a Burgundiei a restaurat toate libertățile interzise de către predecesorii ei. Mariajul său cu arhiducele
Maximilian (împăratul Maximilian de mai târziu) a adus Țările de Jos în casa Imperiului Habsburgic. Charles
al V-lea le-a dat, în 1555, fiului său, Philip al II-lea al Spaniei. În acel timp, provinciile de nord au ajuns la
prosperitate economică.

Revolta în Olanda

Ascensiunea calvinismului a ajutat la separarea Țărilor de Jos de

Spania catolică; aristocrații, suportați de către mulți oameni din motive
religioase și economice, au cerut autonomie pentru provincii, ca
recompensă pentru înlăturarea oficialilor spanioli. Încercarea lui Filip,
prima oară prin cardinalul Granvelle și după aceea prin ducele de
Alba, de a introduce Inchiziția spaniolă și de a readuce Țările de Jos la
statut de provincie a avut parte de opoziția mai multor clase sociale,
mai ales a catolicilor și a protestanților. Lupta de independență pentru
Țările de Jos (1562-1566) a început în Flandra și Brabant, provinciile
nordice, sub conducerea lui William Taciturnul, prinț de Orania. Țările
de Jos au fost unite sub conducerea lui William în lupta împotriva
Spaniei. Alessandro Farnesse i-a luat locul lui John de Austria ca
guvernator al Spaniei, a recucerit provinciile de sud și le-a readus la
catolicism. Barierele râurilor erau cruciale pentru protecția împotriva
rebeliunii și a religiei protestante din nord. Cele șapte provincii
nordice, Olanda, Utrecht, Zeeland, Gelderland, Overijssel, Friesland
și Groningen au format Uniunea de la Utrecht (1579) și au declarat Wilhelm de Orania, fondatorul Țǎrilor
independența în 1581. William Taciturnul a fost asasinat în 1584 și a de Jos independente
fost înlocuit ca șef al statului de către fiul său, Maurice de Nassau,
care a fost susținut încă de la început de către Johan van Oldenbarneveldt. O expediție engleză condusă de
către Robert Dudley, conte de Leicester, numit căpitan-general al armatei olandeze, pentru ajutarea Olandei
împotriva ducelui de Parma, a eșuat, ducând la numirea lui Maurice de Orania în locul acestuia (1587).
Dovedindu-se unul dintre cei mai buni strategi ai timpurilor sale, Maurice a organizat rebeliunea împotriva
Spaniei într-o revoltă coerentă încheiată cu succes, care a dus la semnarea în 1609 a unui armistițiu de 12 ani
cu Spinole, comandantul Spaniei.

Provinciile Unite

Lupta cu Spania a fost încheiată în războiul de 30 de ani (1618-1648),

după care a fost recunoscută independența Provinciilor Unite în
tratatul de pace de la Westfalia. În 1648, Spania a cedat, de asemenea,
nordul Brabantului cu Breda și o parte din Limburg cu Maastricht.
Luptându-se încă pentru independență și implicați în lupta dintre
Calvinism și Protestantism, olandezii și-au pus temelia imperiului lor
comercial și colonial. Compania Indiei de Est olandeze a fost înființată
în 1602 și Compania Indiei de Vest olandeze, în 1621. Căderea
Antwerpului sub regulile și drepturile spaniole de a controla estuarul
Scheldt le-a oferit supremație porturilor olandeze, în special
Amsterdamului. Comercianții olandezi au negociat pe fiecare
continent și au acaparat piața schimbului. Provinciile unite și-au
deschis porțile pentru refugiații religioși, în special evrei portughezi și
spanioli, dar și hughenoților francezi, care au contribuit la
Provinciile Unite
prosperitatea Olandei în secolul al XVII-lea.

Cu bogăția materială a venit și o epocă culturală de aur. Rembrandt, Vermeer, Jacob van Ruisdael, Frans Hals
și mulți alții au dus arta olandeză pe culmi. Universitatea Leiden a câștigat renume european, filozofii
Descartes și Spinoza, precum și juristul Hugo Grotius, au fost activi în Provinciile Unite. Prințul Frederick
Henry, care l-a înlocuit după moartea fratelui său, Maurice, în 1625, ca șef de stat (Stadhouder), a fost, la
rândul său, urmat de către fiul său, prințul William al II-lea, în 1647. Moartea acestuia de variolă în 1650, a
deschis calea pentru oponenții Casei de Orania pentru a-și relua drepturile asupra provinciilor și a statului, în
general. Jan de Witt, liderul politic al statelor olandeze, care a fost ales în 1652, a condus Republica Olandeză
pentru următorii 20 de ani. Pentru a preveni recâștigarea autorității de către prințul William al III-lea de Orania,
de Witt, prin edictul din 1667, a încercat să abroge postul de șef al statului în Olanda și să îndepărteze casa de
Orania de putere. Însă, în ciuda prevederilor edictului, în urma dezastruosului război din 1672 cu Franța și
Anglia Wilhem al III-lea a fost ales șef al republicii olandeze, ceea ce a dus la căderea lui de Witt.

O succesiune de războaie

Administrarea lui de Witt a fost în mare măsurǎ îngreunată de către războaiele Olandei cu Anglia (1652-54,
1664-67), apariția primelor acte de navigație engleze (1651) și rivalitatea comercială olando-engleză. Tratatul
de la Breda (1667) a fost avantajos pentru Olanda, care a câștigat privilegii de negoț și i-a fost recunoscută
posesia Surinamului. Olanda a ajuns la apogeul puterii politice, formând în 1668 Tripla Alianță cu Suedia și
Anglia, fapt care l-a forțat pe Ludovic al XIV-lea al Franței să oprească războiul împotriva Spaniei.

Ludovic al XIV-lea s-a răzbunat, începând în 1672 al treilea război olandez în care Franța a luat Țările de Jos.
În apărare, olandezii și-au deschis digurile și au inundat țara, creând un baraj pentru apă care virtual era
impenetrabil. De Witt a căutat să negocieze pacea, dar a fost ucis de către o mulțime a partizanilor Casei de
Orania. Șefia de stat a fost reinstaurată lui Willem al III-lea (de asemenea rege al Angliei după 1689). Războiul
a devastat provinciile, dar prin tratatul de la Nijmegen (1678–79), olandezii au obținut o importantă concesiune
din partea Franței
Olanda a luptat din nou cu Ludovic al XIV-lea în Războiul Marii
Alianțe (1688–97) și în Războiul Succesiunii Spaniole. La moartea lui
William III șefia de stat a fost încă o dată suspendată și statul general a
recuperat controlul asupra guvernului, dar, în 1747, partidul
republican a pierdut puterea și William IV de Orania a devenit șef de
stat ereditar. În secolul al XVIII-lea legătura comercială, militară și
culturală a Provinciilor Unite în Europa au scăzut în timp ce cele ale
Franței și ale Angliei au crescut. Olanda s-a aliat cu Anglia în
Revoluția Americană și ca rezultat a pierdut mai multe colonii prin
Tratatul de Pace de la Paris din 1783. În 1806 Napoleon I a înființat Bǎtǎlia de patru zile, o stralucitǎ
Regatul Olandei și l-a făcut pe fratele sǎu, Louis Bonaparte, rege. victorie a Provinciilor Unite asupra
Bonaparte a fost detronat în 1810 și regatul a fost anexat de către flotei engleze
Franța.

Anii de după război

Capitularea Germaniei din mai 1945 a fost urmată de imediata reîntoarcere a reginei și a cabinetului. Olanda a
devenit membră a Națiunilor Unite în 1945 și în 1957 a intrat într-o alianță cu Belgia și Luxemburg, care a
devenit în 1958 Uniunea Economică Benelux. Țara a participat de asemenea la crearea organizației ce a
devenit mai târziu Uniunea Europeană.

Geografie

Hidrografie

Un aspect dominant al hidrografiei în Olanda este delta Rin-Maas. Este o deltă comună situată în Olanda,
Germania și Belgia care s-a format prin sedimentele aduse de fluviile Rin și Maas (Meuse). Apele curgătoare
mai importante care alimentează delta sunt: Rinul, Waal, Merwede, Noord, Nieuwe Maas, Nederrijn, Lek,
Gelderse IJssel, Maas, Schelde, Oude Rijn, Vecht, Hollandse IJssel și Linge. Delta are un bazin de colectare
de circa 5.700 km².

Climă

Clima este temperat-oceanică, blândă, umedă, cu vânturi permanente, ceea ce a dus la folosirea intensivă a
morilor de vânt, care au devenit, în timp, un simbol al Olandei. În Olanda vara este caldă, temperatura medie a
lunii iunie este de 16–17°C. Iarna este este un anotimp răcoros, temperatura medie a lunii ianuarie pe coastă
fiind în jur de 2°C, în interiorul țării mai scăzută. Masele de aer polar fac ca în multe ierni temperatura aerului
să scadă sub temperatura de îngheț. Atunci când ninge canalele și lacurile se acoperă cu gheață. Cantitatea
anuală de precipitații este în jur de 800 mm, în ținuturile aflate mai departe de mare este ceva mai mică. Cele
mai uscate luni sunt februarie, martie, aprilie și mai.
 Date climatice pentru De Bilt (1981–2010)
Luna Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec Anual
Maxima 5.6 6.4 10.0 14.0 18.0 20.4 22.8 22.6 19.1 14.6 9.6 6.1 14,1
medie °C (42,1) (43,5) (50,0) (57,2) (64,4) (68,7) (73,0) (72,7) (66,4) (58,3) (49,3) (43,0) (57,4)
(°F)
Media 3.1 3.3 6.2 9.2 13.1 15.6 17.9 17.5 14.5 10.7 6.7 3.7 10,1
zilnică °C (37,6) (37,9) (43,2) (48,6) (55,6) (60,1) (64,2) (63,5) (58,1) (51,3) (44,1) (38,7) (50,2)
(°F)
Minima 0.3 0.2 2.3 4.1 7.8 10.5 12.8 12.3 9.9 6.9 3.6 1.0 6,0
medie °C (32,5) (32,4) (36,1) (39,4) (46,0) (50,9) (55,0) (54,1) (49,8) (44,4) (38,5) (33,8) (42,8)
(°F)
Minima −27.4 −26.8 −20.7 −9.4 −5.4 −1.2 0.7 1.3 −3.7 −8.5 −14.4 −22.3 −27,4
istorică °C (−17,3) (−16,2) (−5,3) (15,1) (22,3) (29,8) (33,3) (34,3) (25,3) (16,7) (6,1) (−8,1) (−17,3)
(°F)
Precipitații 69.6 55.8 66.8 42.3 61.9 65.6 81.1 72.9 78.1 82.8 79.8 75.8 832,5
mm (2.74) (2.197) (2.63) (1.665) (2.437) (2.583) (3.193) (2.87) (3.075) (3.26) (3.142) (2.984) (32,776)
(inches)
Umiditate [%] 87 84 81 75 75 76 77 79 84 86 89 89 82
Nr. de zile cu
precipitații 17 14 17 13 14 14 14 14 15 16 18 17 184
(≥ 0.1 mm)

Nr. mediu de
zile cu
6 6 4 2 0 – – – – 0 2 5 25
ninsoare
(≥ 0 cm)

Ore însorite 62.3 85.7 121.6 173.6 207.2 193.9 206.0 187.7 138.3 112.9 63.0 49.3 1.601,5
Sursă: Koninklijk Nederlands Meteorologisch Instituut

Floră și faună

Vegetația naturală a făcut loc în mare parte culturilor agricole și pășunilor; doar în est și nord există încă
suprafețe însemnate de turbării și landă (formație vegetală tipică zonelor nisipoase). În sud-est, pădurile de
foioase (fag și stejar) au o extindere importantă. Vegetația este halofilă și arenicolă, iar fauna cuprinde păsări de
apă (bâtlanul purpuriu, cormoranul, lopătarul etc.), păsări migratoare, mamifere mari concentrate în rezervații.
Unele specii ca porcul mistreț, castorul și altele au fost introduse local sau reintroduse, iar reptilele sunt în
pericol de dispariție. Unele specii de animale și plante sunt protejate de lege, iar dintre rezervații cele mai
cunoscute sunt Naardermeer din Amsterdam, Parcul Național Hoge Veluwe și Oostvaardersplassen din South
Flevoland.

Politică
Țările de Jos sunt o monarhie constituțională din anul 1815, după ce între 1581 și 1806 a fost o republică (țara
a fost ocupată de Franța între 1806 și 1815).

Din 2013, Țările de Jos sunt reprezentate de regele Willem-Alexander, succesorul reginei Beatrix. Teoretic,
regele numește membrii guvernului. Practic, odată cunoscute rezultatele alegerilor parlamentare, se formează
guvernul de coaliție (această etapă poate dura câteva luni), urmând ca acesta să fie recunoscut de rege.

Parlamentul este compus din două camere. Membrii celei de-a doua camere (Tweede Kamer) sunt aleși prin
vot direct o dată la patru ani. Senatul, prima cameră (Eerste Kamer), are o importanță mai mică. Reprezentanții
acesteia sunt aleși indirect de către parlamentele provinciale (care la rândul lor sunt alese direct de asemenea o
dată la patru ani). Cele două camere formează adunarea Stărilor Generale (Staten Generaal). Puterea executivă
este exercitată de Consiliul de Miniștri condus de un prim-ministru, numit de suveran. Consiliul de Miniștri
este răspunzător față de Statele
Generale. Consiliul de Stat
este organul consultativ cel
mai vechi și cel mai important
al guvernului. Regele este
președintele Consiliului, dar
activitatea curentă este
condusă de vicepreședinte.
Membri Consiliului sunt aleși
pe viață dintre foști politicieni,
oameni de știință, judecători,
oameni de afaceri. Cele 12
provincii sunt administrate de
câte un Consiliu Provincial
(ales prin vot direct, are rol de
Șeful de stat, Willem-Alexander al Țărilor de Jos; și șeful guvernului, Mark Rutte
Parlament), un Consiliu
Executiv (ales dintre membrii
Consiliului Provincial și un Comisar Regal – numit prin decret al suveranului).

Relații externe

Face parte din: Uniunea Europeană, inclusiv din Uniunea Economică și Monetară (UEM); este unul din cele
șase state europene semnatare ale Tratatului de înființare a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului
(Paris, 18 aprilie 1951), ale Tratatului de înființare a Comunității Europene pentru Energie Atomică (Bruxelles,
17 aprilie 1957) și ale Tratatului de înființare a Comunității Economice Europene (Roma, 25 mai 1957). Este
membră a ONU, UNCTAD, FMI, BIRD, BERD, OCDE, OMC, NATO etc.

Guvernul

Unități administrative

Astăzi există 12 provincii, diferite ca mărime și ca număr de populație. Provincia Utrecht este cea mai mică, în
timp ce cel mai puțin populată este provincia Zeelanda. Granițele majorității provinciilor au fost hotărâte
istoric, astfel că ele nu mai coincid cu forma teritorială a activităților socio-economice sau infrastructurale
actuale.[13] Cu excepția împărțirii în secolul trecut a provinciei Olanda într-o provincie de nord și una de sud,
și a formării provinciei Flevoland (literal din mare, ca urmare a pământului extras din mare pentru umplerea
lacului Zuidersee), nicio altă schimbare majoră nu a mai avut loc.[13] Totuși, planurile de reorganizare a
provinciilor olandeze au devenit în ultimii 30 de ani un subiect constant al agendei administrației publice.

Cele 12 provincii își au propriile parlamente provinciale și guverne provinciale alese direct. Statutul legal și
instituțional al provinciilor și cel al municipalităților sunt în mare parte similare.[13] Aceasta se datorează
faptului că ambele nivele au fost create în urma unuia și aceluiași amendament la Constituția olandeză.[13] Și
tot aceasta a constituit o idee de bază în implementarea modelului olandez de stat unitar descentralizat.[13]
 Suprafață Populație[14] Densitate
Steag Provincie Capitală Cel mai mare oraș
(km²) 1 ianuarie 2016 (per km²)

Brabantul de Nord 's-Hertogenbosch Eindhoven 4.914 2.498.749 508

Drenthe Assen Assen 2.639 488.629 185
Flevoland Lelystad Almere 1.415 404.068 285
Frizia Leeuwarden Leeuwarden 3.340 646.040 193

Gelderland Arnhem Nijmegen 4.970 2.035.351 409

Groningen Groningen Groningen 2.325 583.721 251

Limburg Maastricht Maastricht 2.150 1.116.260 519
Olanda de Nord Haarlem Amsterdam 2.665 2.784.854 1.044
Olanda de Sud Haga Rotterdam 2.808 3.622.303 1.289
Overijssel Zwolle Enschede 3.324 1.144.280 344
Utrecht Utrecht Utrecht 1.383 1.273.613 920
Zeelanda Middelburg Middelburg 1.784 381.252 213
Total 33.718 16.979.120 503

Suprafață Populație[15] Densitate

Steag Teritoriu dependent Capitală Cel mai mare oraș
(km²) 1 ianuarie 2016 (per km²)

Bonaire Kralendijk Kralendijk 288 19.408 67

Curaçao Willemstad Willemstad 444 154.843 348
Saba The Bottom The Bottom 13 1.947 149
Sint Eustatius Oranjestad Oranjestad 21 3.193 152
Sint Maarten Philipsburg Lower Prince's Quarter 34 37.224 1.094
Total 800 216.615 270

Demografie
Articol principal: Demografia Olandei.

Orașe

Amsterdamul este cel mai mare centru industrial și administrativ din Olanda. Dezvoltarea lui a început în
secolul al XIII-lea în locul unde se vărsa râul Amstel în Zuiderzee. Orașul a început să se extindă pe insulele
mlăștinoase învecinate, are peste 800 de poduri, iar multe construcții sunt ridicate pe piloni pentru a fi ferite de
inundații. Este și azi oraș portuar. Legătura cu marea este realizată prin Noordzeekanaal (Canalul Mării
Nordului), executat între orașele Amsterdam și Ijmuiden. Aceasta este capitala oficială a țării, dar sediul
guvernului, al reprezentanțelor diplomatice și al câtorva ministere se află în Haga. Al doilea oraș ca mărime
este Rotterdamul. Timp de 40 de ani (până în 2004), Rotterdam a stat în fruntea listei celor mai aglomerate și
mai mari porturi ale lumii (luând în considerație cantitatea de mărfuri tranzitată). A fost însă surclasat de
Shanghai, Singapore și Hong Kong, iar acum deține întâietatea doar în Europa, fiind urmat îndeaproape de
Anvers și Hamburg. Portul Rotterdamului a fost completat de un Europort de mare capacitate aflat pe malul lui
Nieuwe Waterweg, după ce fluviul Rin a primit un rol important în derularea activității comerciale a
Comunității Europene și în transporturi.
Comunități etnice

Cei mai mulți musulmani de aici locuiesc în Amsterdam, Rotterdam și Haga, majoritatea provenind din Turcia
și Maroc. Mare parte din populația musulmană a venit în anii '60–'70, când guvernul olandez a recrutat forță de
muncă, pentru a impulsiona revenirea economică a țării.

Limbi
Articole principale: Limbile Olandei și Limba neerlandeză.

Olanda are două limbi oficiale: olandeza (neerlandeza) pe întreg teritoriul și frizona de vest în Frizia. Adițional,
limbile limburgheză și neersaxonă au statutul de limbă regională. Aproximativ 99% din populația Olandei
cunoaște limba neerlandeză.[16]

Există o tendință de învățare a limbilor străine în Olanda:[17] între 90%[18] și 93%[19] din populație este
capabilă să poarte o conversație în engleză, 71% în germană,[18] 29% în franceză[18] și 5% în spaniolă.[18]

Programele de televiziune și filmele străine sunt difuzate aproape întotdeauna în limba lor originală cu
subtitrare. Doar programele pentru copii sunt dublate în olandeză.

Religie

Din 1970 până în 2008, 205 biserici catolice din Olanda au fost demolate, iar 148 au fost transformate în
centre de sănătate, restaurante, librării sau apartamente.[20]

Educație

Învățământul obligatoriu în Olanda începe la vârsta de 5 ani, însă, în cele mai multe cazuri, școlile acceptă și
copiii în vârstă de 4 ani. Începând cu această vârstă și până la 12 ani copiii sunt înscriși în școala elementară
(opt clase). După absolvirea școlii elementare, elevii sunt înscriși la liceu. În funcție de școliile generale urmate
și de rezultatul testului Cito (susținut la sfârșitul clasei a VIII-a), aceștia sunt îndrumați către unul din
următoarele trei tipuri de programe liceale: VMBO (Preparatory Middle Level Applied Education), HAVO
(Higher General Continued Education) și VWO (Preparatory Scientific Education). Programul liceal VMBO
(patru ani) este obligatoriu și oferă educație vocațională și teoretică, elevii având ocazia să studieze limbi
străine, matematică, istorie, arte sau științe reale. Elevii care termină un astfel de ciclu liceal se pot înscrie
numai la programe postliceale care în Olanda poarta numele MBO (Middle Level Applied Education).
Programele liceale HAVO (cinci ani) și VWO (șase ani) sunt obligatorii și oferă elevilor posibilitatea de a
urma, după absolvire, studii superioare. În funcție de acestea, elevii care termină un ciclu liceal HAVO se pot
înscrie doar la universități de științe aplicate care oferă doar Diplome de Licență (Bachelor Degree) și Diplome
de Master (Master Degree), iar cei care termină un ciclu liceal VWO se pot înscrie la instituțiile de învățământ
superior și cercetare WO care oferă Bachelor Degrees in Arts, Science sau Law, Master Degrees și PhD
Degrees (Diplome de Doctorat).

Sănătate

Potrivit unui studiu realizat de Health Consumer Powerhouse (HCP), Olanda este țara cu cel mai performant
sistem sanitar din Europa.[21]
Sistemul de sănătate aflat în funcțiune în Olanda a fost introdus în 2006 și, la momentul respectiv, a fost
considerat un posibil model pentru reforma sistemului medical din Statele Unite, datorită modului în care
îmbină asigurarea medicală obligatorie cu asigurările private de sănătate. Acest sistem este organizat pe două
nivele. Îngrijirea medicală primară, precum și accesul la spitale, clinici și medici de familie sunt finanțate prin
intermediul asigurărilor private obligatorii. Îngrijirile pe termen lung pentru pacienții în vârstă sau cu
dizabilități, îngrijirile paliative și cele pentru pacienții cu boli mintale sunt acoperite de asigurările sociale
finanțate prin taxe. Sistemul de sănătate olandez este, în proporție de 50%, finanțat prin taxele salariale plătite
de angajatori către un fond controlat de Autoritatea de Reglementare în Sănătate, la care Guvernul contribuie
cu un procent de 5%. Restul, de 45% din cheltuielile de sănătate, sunt acoperite de sumele achitate de către
asigurați direct companiilor asigurătoare. Spitalele din Olanda sunt reglementate și controlate, dar în mare parte
au acționariat privat și sunt orientate spre profit, la fel ca și majoritatea companiilor de asigurări.

Economie
Articol principal: Economia Olandei.

Conform Economist Intelligence Unit, Olanda este una dintre cele mai sigure destinații de afaceri, bucurându-
se de un climat politic stabil, o bază macroeconomică puternică, un cadru legal clar și relații comerciale bine
dezvoltate. Plasată pe coordonatele economiei vest-europene, de care este legată printr-un sistem de relații
speciale (fiind membră a uniunii vamale Benelux, a Comunității Economice Europene, a Comunității
Europene a Cărbunelui și Oțelului, a Comunității Europene pentru Energie Atomică, a Organizației
Economice pentru Cooperare și Dezvoltare), economia olandeză se detașează prin dimensiunile sale, care au
prea puțin cu întinderea sa teritorială.

Economia olandeză se bazează în mare măsură pe comerțul exterior și se remarcă prin relațiile industriale
stabile, șomaj și inflație moderate, balanță comercială excedentară și rolul de important hub european de
transport. Poziția geografică avantajoasă, dublată de un sistem fiscal stimulativ, plasează Olanda între primele
10 destinații preferate pentru investitori. În același timp, firmele olandeze sunt prezente în majoritatea țărilor
lumii, asigurând constant Olandei poziții de top în clasamentul investitorilor străini atât în economiile
dezvoltate, cât și în cele emergente.

Economia olandeză a fost afectată în anul 2009 de criza economică internațională, înregistrând o scădere de
3,5%. În anul 2010, economia a revenit pe un trend pozitiv, creșterea economică fiind de 1,7%, ca apoi în anul
2011 să fie de doar 1,2%, iar în anul 2012 să aibă o scădere de 1%. Apoi, în anul 2013 s-a înregistrat o scădere
de 0.7%, iar în anul 2014 economia olandeză a crescut cu 0,8%.[22]

În anul 2014, exporturile au totalizat 432,5 miliarde de euro, cu 0,8% mai puțin decât în anul 2013. Olanda a
fost pe locul II în anul 2011, având cele mai mari exporturi din Europa, după Germania, și este al cincilea mare
exportator la nivel global. Aceasta se datorează în principal exporturilor de tranzit către alte țări europene. În
acest sens, Olanda este cu adevărat poarta spre Europa pentru mai multe produse din alte regiuni. Jumătate din
exporturile olandeze sunt exporturi de tranzit. Prin Rotterdam, cel mai important port european, este tranzitat
un volum de marfă de două ori mai mare decât în portul concurent Anvers, activitățile portuare contribuind
anual cu aproximativ 10% la formarea PIB. Principalele mărfuri tranzitate sunt mașinile și echipamentele,
produsele chimice, carburanții și produsele alimentare. În anul 2014, pentru Olanda cei mai importanți
parteneri de export au fost: Germania (24,6%), Belgia (12,3%), Franța (8%), Marea Britanie (7,9%), Italia
(3,8%) și SUA (3,3%). Iar la import: Germania (16,7%), Belgia (10%), China (8,4%), Marea Britanie (6,7%),
SUA (6,6%) și Franța (4,6%).
 Volumul schimburilor comerciale ale Olandei în perioada 2006–2014 (mld. euro)
Schimburi comerciale 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Import 285,37 307,27 332,07 276,01 331,9 364,79 389,61 386,3 382,7
Export 318,95 347,5 367,83 309,76 371,54 405,1 431,33 433,1 432,5
Balanță 33,58 40,23 35,76 33,75 39,64 40,31 41,71 46,8 49,8

Structura economiei olandeze

Cel mai dezvoltat sector al economiei olandeze este cel al serviciilor. Sectorul serviciilor furnizează
aproximativ trei sferturi din Produsul Intern Brut, din care serviciile comerciale reprezintă cu puțin sub
jumătate din PIB. În domeniul comercial, cel mai important segment de afaceri este cel al vânzărilor cu ridicata
și cu amănuntul (peste 13% din valoare adăugată brută), urmat de cel al serviciilor din domeniul tranzacțiilor
imobiliare (circa 8%), sectorul serviciilor din transporturi și comunicații (7%) și cel al serviciilor financiar-
bancare (6,5%).

Odată cu creșterea gradului de integrare a piețelor financiare, sectorul

olandez de profil a reacționat prompt și dinamic și și-a diversificat oferta
de servicii, băncile olandeze fiind o prezență activă pe piața
internațională. Patru dintre băncile olandeze sunt cotate între primele 60 ING Groep, unul dintre cele mai
de instituții bancare din lume: ABN AMRO, ING Groep, Rabobank și puternice grupuri financiare din
Fortis. Împreună, acestea au dezvoltat o rețea de aproximativ 6.500 de lume
filiale pe teritoriul Olandei și peste 500 în alte 50 de țări. În același timp,
în Olanda funcționează 60 de filiale și sucursale ale unor bănci din
Europa, Asia și America. Bursa de Valori Mobiliare de la Amsterdam este cea mai veche instituție de acest gen
din Europa și una dintre cele mai importante din lume. În prezent, face parte din Euronext N. V., primul
operator bursier paneuropean, creat în 2000 prin fuziunea burselor de valori din Amsterdam, Bruxelles și Paris.
Servicii de finanțare a afacerilor sunt asigurate și prin alte instituții specializate, cum ar fi: Banca Națională de
Investiții – NIB Capital specializată în împrumuturi pe termen mediu și lung, companii de investiții de capital
(inițial create de guvern, în prezent semi-independente) și agenții regionale de dezvoltare (servicii financiare
pentru înființarea de noi companii sau preluarea riscului).

Cea mai mare concentrare economică se înregistrează în partea de vest a Olandei, cunoscută sub numele de
Randstat, unde își au sediul și își desfășoară activitatea peste 45% din numărul total de companii. Partea de sud
a țării, de asemenea bine dezvoltată, este în prezent o zonă industrială în creștere, orientată în principal spre
export și cu o pondere de circa 25% în economia națională. Provinciile din estul țării, la granița cu Germania,
au din punct de vedere economic o structură diversă, activitățile principale desfășurându-se în sectorul
industriilor manufacturiere, în cel al transporturilor și în sectorul comerțului cu ridicata. Doar 10% din totalul
firmelor olandeze s-au stabilit în provinciile din nordul țării, activitățile acestora fiind concentrate în special în
agricultură și mai puțin în industrie. Activitățile industriale sunt concentrate în domenii de înaltă tehnologie:
biotehnologie, chimie fină, industrie farmaceutică, electronică, telematică, IT&C, tehnologie medicală,
realizarea de materiale noi, industria alimentară, imprimerie. Industria metalurgică și electrotehnică utilizează
25% din personalul angajat în industrie și prezintă un profil foarte variat. Sectorul metalelor neferoase este
reprezentat printr-o serie de întreprinderi importante producând aluminiu (123 de mii de tone anual), plumb (45
de mii de tone), zinc (60 de mii de tone), cositor (7 mii de tone), precum și unele metale speciale ca indiu.

De reputație internațională bine stabilită se bucură construcțiile navale, aeronautice, ramura electronicii și
electrotehnicii. Șantierele navale sunt concentrate îndeosebi la Rotterdam și la Amsterdam, iar construcțiile de
vase plasează Olanda pe locul III printre țările pieței comune, cu o producție de 3% din producția mondială. Se
construiesc vase pentru cabotaj sau navigația internă, drăgi, platforme de foraj, petroliere cu capacitate
depășind 200.000 de tone. Construcția aeronautică s-a afirmat prin avioanele de transport turbo-propulsoare ale
uzinelor Fokker N. V., după cum bine primite pe piața internațională sunt automobilele DAF. Industria
electrotehnică și electronică este reprezentată îndeosebi prin concernul Philips, care asigură circa 11% din
întregul export al țării. Industria alimentară se situează pe locul al doilea în cadrul industriilor manufacturiere,
iar Unilever, grupul anglo-olandez cu acest profil, este în prezent cel mai important din lume. Producția acestei
ramuri industriale este dirijată către piețele externe în proporție de circa 25%. Profilul industriei mai este
completat de industria textilă, industria hârtiei (Olanda fiind primul exportator mondial de pastă de hârtie
pentru fabricarea cutiilor și cartonului ondulat), industria ceramicii și a sticlei, industria poligrafică, cu tradiții
multiseculare, ca și industria diamantului.

Agricultura Olandei este una dintre cele mai performante din lume.
Densitatea populației influențează însă puternic dimensiunea fermelor
individuale, circa 90% dintre acestea având între 2–2,5 ha și mai mult de
jumătate circa 5 ha. O altă cale de dezvoltare a agriculturii este extinderea
suprafețelor cultivabile, dar și aici s-a ajuns la limita la care extinderea
urbană a depășit ritmul recuperării de noi terenuri. În condițiile arătate,
rezultatele agriculturii olandeze s-au obținut datorită cultivării intensive a
terenurilor arabile și a unei specializări foarte accentuate în sectorul
creșterii vitelor și a horticulturii. Din suprafața totală de 2.215.000 ha
Datorită comerțului cu lalele,
utilizate în agricultură, pășunile ocupă 62%, pământul arabil 33% și
Olanda și-a câștigat supranumele
grădinăritul 5% (dintre care 7.100 ha culturile de seră). Primul loc în
de „țară a lalelelor”.
sectorul agricol este ocupat de creșterea vitelor cu un aport de 67,5% din
valoarea producției globale a agriculturii olandeze față de 18% partea
horticulturii. Creșterea vitelor este concentrată îndeosebi în provinciile din nord și din vest. Reputația Olandei
ca mare producătoare de produse lactate este foarte veche, untul de Delft sau cel de Leida bucurându-se de o
largă preferință pe piața internațională. În prezent, circa 40% din producția de lapte este industrializată în
vederea exportului, Olanda situându-se pe primul loc în exportul mondial de brânzeturi și de lapte condensat.
Aceeași atenție este acordată creșterii păsărilor, Olanda fiind cea mai mare exportatoare de ouă de pe piața
mondială. Culturile cerealiere (grâu, orz, secară, ovăz) ocupă o suprafață redusă (circa 3/5 din suprafața
terenurilor agricole) și nu acoperă consumul intern. În schimb, culturile de sfeclă de zahăr satisfac în întregime
consumul intern (care atinge cifra de 50 kg de zahăr pe locuitor, respectiv cu circa 30% mai ridicat decât
Franța), creând și un disponibil pentru export. Apropierea de marile centre și admirabilul sistem de comunicații
au fost condiții de bază care au dat un impuls deosebit culturilor horticole și florale ale țării. Culturile de seră,
care și-au văzut în ultimii ani suprafața sporită cu mai bine de 70%, dau regiunii Westland din sudul orașului
Haga un aspect mai mult industrial decât agricol, datorită nenumăratelor coșuri ale instalaților destinate să
mențină temperatura optimă pentru dezvoltarea plantelor. Faima Olandei este legată de culturile sale de flori,
îndeosebi de culturile de lalele. Agroturismul este o formă de completare a veniturilor pentru peste 2.500 de
ferme olandeze, dintre care marea majoritate sunt situate în provincia Zeeland. Circa 9% din fermele din
această provincie oferă facilități de vacanță. Agroturismul este mai puțin răspândit în provinciile Groningen,
Olanda de Sud și Brabantul de Nord. Mai mult de jumătate dintre fermele incluse în circuitul agroturistic sunt
ferme de creștere a vacilor.

Resurse naturale

Olanda (inclusiv sectorul olandez al Mării Nordului) este cel mai mare producător și exportator de gaze
naturale din UE. Între 15% si 20% din consumul total anual de gaze naturale al Uniunii Europene este produs
în Olanda. Astfel, în ultimii 40 de ani, industria națională de gaze naturale a avut, și continuă să aibă, o
contribuție importantă la prosperitatea Olandei. Producția de gaze naturale generează peste 2% din PIB-ul
olandez și asigură aproximativ 11.000 de locuri de muncă, predominant în partea de nord a țării. Anual, în
Olanda se extrag circa 70 miliarde m³, din care jumătate pentru consumul propriu, iar jumătate pentru export (9
miliarde de euro). Rezervele sunt estimate la aproximativ 1.600 miliarde m³, dar având în vedere faptul că până
în anul 2025 acestea se vor sfârși, guvernul olandez plănuiește să creeze un „hub” de gaz în Europa,
asigurându-și astfel poziția importantă în producția, tranzitul, depozitarea, comercializarea și cercetarea în acest
sector. Două treimi din volumul total al resurselor sunt offshore.
Pana în 1975 în Limburg se extrăgea cărbune. În localitățile Hengolo și
Delfzijl sunt mine de sare, producția anuală fiind de 4 milioane de tone.
De asemenea, se extrage și o cantitate destul de mică de țiței.

Transporturi
Mai bine de jumătate din întreaga rețea de transport feroviar, circa 2.890
km, funcționează prin intermediul energiei eoliene.[23]
Producția, consumul și exportul
de gaze naturale în Olanda
Cultură (1970–2016)

Sărbători
Dată Nume românesc Nume local Note
1 ianuarie Anul Nou Nieuwjaarsdag
Această zi
liberă este
Martie/Aprilie Vinerea Mare Goede Vrijdag lăsată la
discreția
angajatorului.
Martie/Aprilie Paștele Pasen
Aniversarea
zilei de
naștere a
27 aprilie Ziua Regelui Koningsdag
regelui
Willem-
Alexander
Ziua comemorării morților din
al Doilea Război Mondial și a Nationale
4 mai
tuturor celor căzuți pentru Dodenherdenking
patrie
Ziua Eliberării (din cinci în
5 mai Bevrijdingsdag
cinci ani)
40 de zile
Înălțarea Domnului Hemelvaartsdag
după Paști
50 de zile
Rusaliile Pinksteren
după Paști
5 decembrie Sfântul Nicolae Sinterklaas
25 și 26
Crăciunul Kerstmis
decembrie

Patrimoniul mondial

În prezent, 10 proprietăți din Olanda și Curaçao sunt înscrise în Lista Patrimoniului Mondial.[24] Nouă dintre
acestea sunt proprietăți culturale și una este proprietate naturală. Prima a fost adăugată în 1995, iar ultima în
2014.

Stația de pompare ir. D. F. Woudagemaal

Schokland (1995)
(1998)
Linia de apărare fortificată din Amsterdam Polderul Beemster (1999)
(1996)
Casa Rietveld Schröder din Utrecht (2000)
Morile de vânt din Kinderdijk (1997)
Marea Wadden (2009)
Zona istorică a Willemstadului (1997)

Sistemul de canale din secolul al XVII-lea
din Amsterdam (2010)
Note
1. ^ en „Netherlands” (https://www.cia.gov/libr
ary/publications/the-world-factbook/geos/nl.h
tml). CIA World Factbook.
2. ^ a b en „Report for Selected Countries and
Subjects” (http://www.imf.org/external/pubs/ft/
weo/2016/01/weodata/weorept.aspx?pr.x=65
&pr.y=9&sy=2014&ey=2021&scsm=1&ssd=
1&sort=subject&ds=.&br=1&c=122%2C94
1%2C124%2C946%2C423%2C137%2C93
9%2C181%2C172%2C138%2C132%2C18
2%2C134%2C936%2C174%2C961%2C17
8%2C184%2C136&s=NGDPD%2CNGDPD 11. ^ en „Toleration policy regarding soft drugs
PC%2CPPPGDP%2CPPPPC&grp=0&a=).
International Monetary Fund.
3. ^ en „Human Development Index and its
components” (http://hdr.undp.org/sites/defaul
t/files/hdr_2015_statistical_annex.pdf) (PDF). 12. ^ en Pamela Duncan (24 ianuarie 2016). „A
Human Development Report 2015. p. 208.
4. ^ en „Gini coefficient of equivalised
disposable income - EU-SILC survey” (http://
appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?d
ataset=ilc_di12). Eurostat.
5. ^
http://www.rijksoverheid.nl/onderwerpen/water-
en-veiligheid/vraag-en-antwoord/wat-is-het-
normaal-amsterdams-peil-nap.html (http://w
ww.rijksoverheid.nl/onderwerpen/water-en-v
eiligheid/vraag-en-antwoord/wat-is-het-norm
aal-amsterdams-peil-nap.html) Lipsește sau 15. ^ en „America” (https://www.citypopulation.
este vid: |title= (ajutor)
6. ^
https://zoek.officielebekendmakingen.nl/stb-
2010-387.html (https://zoek.officielebekendm
akingen.nl/stb-2010-387.html) Lipsește sau
este vid: |title= (ajutor)
7. ^
https://opendata.cbs.nl/statline/#/CBS/nl/dataset/37296ned/table?
ts=1560596956049 (https://opendata.cbs.nl/
statline/#/CBS/nl/dataset/37296ned/table?ts
=1560596956049) Lipsește sau este vid:
|title= (ajutor)
8. ^ en „Netherlands” (https://www.loc.gov/la
w/help/abortion-legislation/europe.php).
Abortion Legislation in Europe. Library of
Congress.
( )
Fabrica Van Nelle din Rotterdam (2014)
9. ^ en Michelle Garcia (14 august 2015).
„The Netherlands Made Sex Work Legal 15
Years ago — Here Are the Shocking
Results” (https://mic.com/articles/123851/the-
netherlands-15-years-after-legalizing-prostit
ution#.TcKSJWcZI). Mic.
10. ^ en J. Wise (2001). „Netherlands, first
country to legalize euthanasia” (https://www.
ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2566446/
pdf/11436481.pdf) (PDF). Bulletin of the
World Health Organization. 79 (6): 580.
and coffee shops” (https://www.government.n
l/topics/drugs/contents/toleration-policy-regar
ding-soft-drugs-and-coffee-shops).
Government of the Netherlands.
history of same-sex unions in Europe” (http
s://www.theguardian.com/news/datablog/201
6/jan/24/a-history-of-same-sex-unions-in-eur
ope). The Guardian.
13. ^ a b c d e Ralf Kleinfield, Theo A. J. Toonen.
„Aspecte politice, instituționale și juridice ale
regiunilor Olandei” (http://altera.adatbank.tra
nsindex.ro/pdf/9/004.pdf) (PDF).
14. ^ en „Netherlands: Administrative Division”
(https://www.citypopulation.de/php/netherlan
ds-admin.php). City Population.
de/America.html). City Population.
16. ^ en „The Netherlands” (http://www.bbc.co.
uk/languages/european_languages/countrie
s/netherlands.shtml). Languages across
Europe. BBC. 14 octombrie 2014.
17. ^ en Kees de Bot. „The effectiveness of
early foreign language learning in the
Netherlands” (https://www.epnuffic.nl/en/publ
ications/find-a-publication/the-effectiveness-
of-early-foreign-language-learning%20in-the
-netherlands.pdf) (PDF). Studies in Second
Language Learning and Teaching. pp. 409–
418.
18. ^ a b c d en „Europeans and their
Languages” (http://ec.europa.eu/public_opini
on/archives/ebs/ebs_386_en.pdf) (PDF).
Special Eurobarometer 386. European
Commission. iunie 2012. p. 21.
19. ^ en Alison Edwards (aprilie 2014). 23. ^ en Joe Quirke (10 septembrie 2015).
„English in the Netherlands: Functions, „Dutch railway system "to run entirely on
forms and attitudes” (https://alisonedwardsdo wind power by 2018" ” (http://www.globalcon
tcom.files.wordpress.com/2012/04/phd-thesi structionreview.com/news/dutch-railway-syst
s_edwards.pdf) (PDF). Department of em-run-entirely-wind-powe7r-2018/). Global
Theoretical and Applied Linguistics. Construction Review.
University of Cambridge. p. 316. 24. ^ en „Netherlands” (http://whc.unesco.org/e
20. ^ Andreea Mîndrilă (29 mai 2012). „Olanda n/statesparties/nl). UNESCO.
transformă bisericile în biblioteci sau teatre
și camioane întregi de obiecte religioase
ajung în țări din toată lumea” (http://www.zf.r
o/business-international/olanda-transforma-b
isericile-in-biblioteci-sau-teatre-si-camioane-
intregi-de-obiecte-religioase-ajung-in-tari-din
-toata-lumea-9679063). ZF.
21. ^ Mădălina Chițu (3 decembrie 2013).
„STUDIU. Olanda, țara cu cel mai performant
sistem sanitar din UE. Pe ce loc se află
România” (http://www.gandul.info/stiri/studiu-
olanda-tara-cu-cel-mai-performant-sistem-sa
nitar-din-ue-pe-ce-loc-se-afla-romania-1173
7309). Gândul.
22. ^ nl „Economische groei zet goed door” (htt
ps://www.rijksoverheid.nl/actueel/nieuws/20
15/02/13/economische-groei-zet-goed-door).
Rijksoverheid. 13 februarie 2015.

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Țările_de_Jos&oldid=13827191

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 11 ianuarie 2021, ora 22:45.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și
clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.