William Shakespeare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol se referă la dramaturgul englez William Shakespeare. Pentru alte sensuri, vedeți Shakespeare
(dezambiguizare).

William Shakespeare (n. aprilie 1564,[9] Stratford-upon-Avon, William Shakespeare

Regatul Angliei[10][11][12] – d. 23 aprilie/3 mai
1616, [14][10][15][16] Stratford-upon-Avon, Regatul
Angliei [10][17][18]) a fost un dramaturg și poet englez, considerat
cel mai mare scriitor al literaturii de limba engleză și supranumit
„Poetul din Avon” (în engleză "Bard of Avon”) sau „Lebăda de
pe Avon” ("The Swan of Avon"). Din vasta sa operă - parte
realizată în colaborare - s-au păstrat aproape 38 de piese de
teatru, 154 de sonete, 2 lungi poeme narative, precum și alte
multe poezii traduse în aproape fiecare limbă vorbită.

Cuprins
Date biografice William Shakespeare
Tinerețe Portretul Chandos, National Portrait Gallery,
Londra și cariera teatrală Londra
Date personale
Rivalitatea cu Christopher Marlowe Poreclă Bard of Avon
Ultimii ani și moartea Născut 23 aprilie 1564[1]
Opere Stratford-upon-Avon,
Warwickshire, Anglia
Performanțe Decedat 23 aprilie 1616 (52 de ani)
Stratford-upon-Avon,
Ediția princeps Warwickshire, Anglia
Poezii Înmormântat Holy Trinity Church[*][4]
Sonete Cauza
decesului cauze naturale[5] (febră[5])
Identitatea sa Părinți John Shakespeare[*][4][3]
Axa timpului vieții Bardului Mary Shakespeare[*][4][3]
Religie Frați și surori Joan Shakespeare[*][3]
Edmund Shakespeare[*][3]
Orientarea sexuală Gilbert Shakespeare[*][3]
Portret Richard Shakespeare[*][3]
Anne Shakespeare[*][3]
Influența lui Shakespeare asupra scriitorilor români.
Margaret Shakespeare[*][3]
Regizori români care i-au montat piesele[25] Joan Shakespeare[*][3]
Opera Căsătorit cu Anne Hathaway (7 decembrie
Comedii 1582–23 aprilie 1616)[3]
Piese istorice Număr de
copii 3
Tragedii Copii Susanna Hall[*][6][3]
Piese pierdute Hamnet Shakespeare[*][7][3]
Poeme Judith Quiney[*][8][3]
Apocrife Naționalitate englez
 Cetățenie Regatul Angliei
Note, referințe
Etnie englez
Studii critice în limba română Ocupație poet, dramaturg, actor
Bibliografie, Shakespeare în România Limbi engleză britanică[2]
Studii critice în limba engleză limba engleză
Studii King Edward VI School,
Referințe Stratford-upon-Avon[*]
Vezi și Activitatea literară
Specie Poezie, Teatru
Legături externe literară
Opere Hamlet
semnificative Romeo și Julieta
Cum vă place
Date biografice Macbeth
Visul unei nopți de vară
Sonetele lui Shakespeare
William Shakespeare s-a născut și a crescut în Stratford-upon- Îmblânzirea scorpiei
Avon. La vârsta de 18 ani, el s-a căsătorit cu Anne Hathaway, cu Doi gentlemeni din Verona
care acesta a avut trei copii: Susanna și gemenii Hamnet și Judith. Regele Ioan
Între anii 1585 și 1592, Shakespeare a început o carieră de succes Richard al II-lea
în Londra ca actor, scriitor și proprietarul unei părți a unei Semnătură
companii de teatru numită „Oamenii Lordului Chamberlain” (The
Lord Chamberlain's Men), mai târziu știută ca „Oamenii
Prezență online
Regelui” (King’s Men). Se pare că dramaturgul s-a retras la Identificator titlu IMDb (https://wikidata-extern
Stratford în jurul anului 1613, unde a murit 3 ani mai târziu. alid-url.toolforge.org/?p=345&url_prefix=http
Câteva recorduri ale vieții private ale lui Shakespeare au s://www.imdb.com/&id=nm0000636)
supraviețuit, dar au existat speculații considerabile despre fizicul Modifică date / text (https://ro.wikipedia.org/w/index.ph
său, sexualitatea și credințele sale religioase, paternitatea operei p?title=William_Shakespeare&action=edit&section=
0)
sale dramatice și nu numai.

Shakespeare a scris majoritatea lucrărilor sale cunoscute între

1589 și 1613. Piesele lui de început au fost în special comedii și sau drame istorice, genuri pe care el le-a ridicat la
punctul de maxim de rafinament și artă până la sfârșitul secolului al XVI-lea. După aceea, înainte de aproximativ
1608, a scris în special tragedii, incluzând cunoscutele Hamlet, Regele Lear și Macbeth, considerate unele dintre
cele mai strălucite lucrări în limba engleză. În ultima parte a vieții, Bardul a scris comedii tragice, de asemenea știute
ca aventuri romantice și a colaborat cu alți dramaturgi.

Multe dintre piesele sale de teatru au fost publicate chiar în timpul vieții sale, însă în ediții de diverse calități și
precizii. În 1623, doi dintre colegii săi de teatru au publicat The First Folio, o ediție adunată din lucrările sale
dramatice care le include pe toate, în afară de două din piesele de teatru care doar acum sunt recunoscute ca fiind
ale lui Shakespeare.

Shakespeare a fost un poet și dramaturg respectat la vremea lui, dar reputația lui nu a crescut la înălțimile sale
actuale înainte de secolul al XIX-lea. Ideile romantice, în particular, întâmpină genialitatea lui Shakespeare, iar
victorienii s-au închinat lui Shakespeare cu o stimă pe care George Bernard Shaw a numit-o „idolatrizarea lui
Shakespeare”. În secolul XX, munca lui a fost în repetate rânduri recunoscută și redescoperită de noile abordări ale
artei spectacolului de teatru. Piesele sale de teatru rămân cât se poate de populare și astăzi, fiind permanent studiate,
jucate și reinterpretate în diverse contexte culturale și politice în întreaga lume.

Shakespeare, dramaturgul cel mai jucat și mai respectat, inclusiv de către regina Elisabeta I, a colaborat cu teatrul
Globe, una dintre cele mai populare scene ale epocii elisabetane, al cărui acționar parțial era, și a cărui deviză era
"Totus mundus agit histrionem", reluată în piesa „Cum vă place”, o metaforă a lumii ca scenă de teatru: "All the
world's a stage, / And all the men and women merely players: They have their exits and their entrances" („Lumea
întreagă este o scenă, / iar bărbații și femeile sunt simplu/[doar] actorii ei, [cu] propriile lor intrări și ieșiri”).

Tinerețe
 William Shakespeare a fost fiul lui John Shakespeare, un negustor de
mănuși de succes și un membru al consiliului municipal, originar din
Snitterfield, și al lui Mary Arden, fiica unui prosper fermier. El s-a născut
în Stratford-upon-Avon și a fost botezat acolo la 26 aprilie 1564. Ziua sa
de naștere adevărată rămâne neștiută, dar e atribuită zilei de 23 aprilie, Ziua
Sfântului George (St. George's Day). El a fost al treilea copil din opt și fiul
care a supraviețuit cel mai mult.
Casa lui John Shakespeare, se
crede a fi locul nașterii lui Cu toate că nu există date certe despre prima sa perioadă de viață, cei mai
Shakespeare, în Stratford-upon- mulți biografi sunt de acord că Shakespeare a fost probabil educat la Noua
Avon. Școală King (King’s New School) din Stratford, o școală liber privilegiată
în 1553, cam la sfert de milă de casa sa. Învățământul liceal a variat
calitativ pe durata erei elisabetane, dar planul de învățământ a fost dictat de
lege în întreaga Anglie și școala ar fi asigurat o educație intensă în gramatica latină și în studiul limbilor clasice.

La vârsta de 18 ani, Shakespeare s-a căsătorit cu Anne Hathaway în vârstă de 26 de ani. Curtea consistorială a
Diocezei de Worcester („Diocese of Worcester”) a emis certificatul de căsătorie la 27 noiembrie 1582. Ceremonia
pare să fi fost aranjată în multă pripă, dacă la șase luni după căsătorie, Anne a dat naștere unei fete, Susanna,
botezată pe 26 mai 1583. Gemenii, băiatul Hamnet și fata Judith, s-au născut aproape doi ani mai târziu și au fost
botezați la 2 februarie 1585. Hamnet a murit din cauze necunoscute la vârsta de 11 ani și a fost îngropat la 11
august 1596.

După nașterea gemenilor, Shakespeare a lăsat puține urme istorice în documentele vremii, până când este menționat
că face parte din "lumea teatrală" a Londrei în 1592, iar oamenii de știință se referă la perioada cuprinsă între 1585
și 1592 ca „anii pierduți” ai lui Shakespeare. Biografii, în încercarea de a ține seama de această perioadă, au adus la
cunoștință multe povești nesigure. Nicholas Rowe, primul biograf al lui Shakespeare, a povestit o legendă a
Stratford-ului în care Shakespeare dispare din oraș ca să scape de acuzarea braconajului de cerb. O altă poveste din
secolul al 18-lea îl are tot pe Shakespeare, care a început cariera teatrală având grijă de caii patronilor de teatru din
Londra. John Aubrey ne informează că Shakespeare a fost un învățător provincial. Mulți oameni de știință ai
secolului al 20-lea au sugerat că dramaturgul poate a fost angajat ca învățător de Alexander Hoghton din
Lancashire, un proprietar de pământuri catolic care a numit un oarecare „William Shakeshafte” în testamentul său.

Londra și cariera teatrală

Nu se știe exact când a început Shakespeare să scrie, dar aluziile contemporane și recordurile de performanță arată
că mai multe dintre piesele sale au fost montate pe scenă la Londra doar după 1592. Bardul a fost suficient de bine
cunoscut la Londra, atât cât să fie atacat de dramaturgul Robert Greene.

Rivalitatea cu Christopher Marlowe

A rămas celebră rivalitatea dintre Shakespeare și redutabilul dramaturg Christopher Marlowe, care a fost ucis într-o
cârciumă, într-o ceartă de bețivi. Unii istorici presupun că Marlowe ar fi fost autorul unora dintre piesele atribuite lui
Shakespeare, care provenea dintr-o pătură socială destul de umilă și nu ar fi posedat educația necesară pentru a scrie
piese sau sonete, teorie care nu a fost demonstrată. Filmul „Shakespeare îndrăgostit” ("Shakespeare in Love"), după
scenariul scris de dramaturgul englez contemporan Tom Stoppard[19] susține că moartea lui Marlowe ar fi fost
provocată de rivalitatea cu Shakespeare, fapt neconfirmat de istoricii literari englezi.

Ultimii ani și moartea

Rowe a fost primul biograf care nu a luat în considerare legenda potrivit căreia Shakespeare s-ar fi retras la
Stratford cu puțini ani înainte să moară, întrucât retragerea de la întreaga sa muncă ar fi fost neobișnuită la acel timp.
În același timp, Shakespeare a continuat sa viziteze Londra. În 1612, el a fost chemat ca martor la Curtea de
Instanță privind acordul căsătoriei fiicei lui Mountjoy, Mary.
După anii 1606-1607, Shakespeare a scris puține piese de teatru și niciuna nu îi mai este atribuită după 1613.
Ultimele trei piese ale sale au fost colaborări, probabil cu John Fletcher, care i-a succedat ca dramaturg în compania
teatrală „Oamenii regelui”.

Shakespeare a murit la 23 aprilie 1616. Susanna s-a căsătorit cu un medic, John Hall, în 1607, iar Judith s-a
căsătorit cu Thomas Quiney, un podgorean, cu două luni înainte de moartea lui Shakespeare.

Opere
Cei mai mulți dramaturgi din acea
perioadă au colaborat cu alte persoane cu
aceleași preocupări, și criticii sunt de
acord că Shakespeare, mai ales în primii
și ultimii ani din cariera sa, a făcut același
lucru. Unele piese, cum ar fi Titus
Andronicus și primele istorii, rămân
Mormântul lui Shakespeare
controversate, în timp ce The Two Noble
Kinsmen și Cardenio au foarte bună
demonstrarea documentării contemporane. Primele piese au fost influențate de
scrierile altor dramaturgi elisabetani, în special Thomas Kyd și Christopher
Marlowe.

Primele lucrări oficiale de Shakespeare sunt Richard III și cele trei părți din Henry
VI, scrise la începutul anului 1590, perioadă cu apetit pentru drama istorică.

Performanțe
Nu e clar pentru care companie a scris Shakespeare primele piese. Printre actorii
care au lucrat pentru Shakespeare au fost Richard Burbage, William Kempe,
Henry Condell și John Heminges.

Ca dramaturg, a scris câteva dintre cele mai puternice tragedii și numeroase

comedii. De asemenea, a scris 154 de sonete și multe poezii. Dintre
acestea, unele sunt considerate drept cele mai strălucitoare opere scrise
vreodată în literatură, datorită priceperii lui Shakespeare de a depăși
narațiunea și de a descrie cele mai intime și profunde aspecte ale naturii
umane. Se crede că majoritatea operei a scris-o între 1585 și 1613, deși
datele exacte și cronologia pieselor de teatru atribuite lui nu se cunosc cu
precizie.

Influența exercitată de Shakespeare asupra vorbitorilor de limba engleză

din întreaga lume se reflectă prin recunoașterea imediată a unor citate din
Teatrul Globe, Londra
piesele lui Shakespeare, titlurile operelor bazate pe fraze din Shakespeare
și numeroasele adaptări ale pieselor sale. Alte semne ale influenței sale
contemporane sunt includerea sa în primele 10 poziții într-un top al "Celor mai importanți 100 de britanici", sondaj
sponsorizat de BBC, frecventele producții bazate pe operele sale, cum ar fi BBC Television Shakespeare (un set de
adaptări pentru televiziune ale pieselor sale) și succesul filmului "Shakespeare in Love" (1998), o ficțiune dedicată
vieții scriitorului, bazată pe scenariul unui foarte cunoscut autor dramatic contemporan, Tom Stoppard, care a
propus și o rescriere în cheie postmodernă a lui Hamlet, "Rozencrantz și Guildestern sunt morți". Toate piesele au
fost puse în scenă la Teatrul Globe a cărui deviză ce se putea citi pe cortina teatrului, era "Totus mundus agit
histrionem". Ea reprezenta traducerea în limba latină a unei replici celebre din piesa "Cum vă place", "Lumea este o
scenă și oamenii sunt doar actori".
Ediția princeps
În 1623, John Heminges și Henry Condell, doi dintre prietenii lui Shakespeare, de la King's Men, au publicat First
Folio (Ediția princeps a pieselor lui Shakespeare), o colecție a pieselor lui Shakespeare. Acesta conținea 36 texte,
inclusiv 18 tipărite pentru prima dată. Multe dintre piese apăruseră deja în cărți tipărite in-quarto(en) (realizate din foi
de hârtie împăturite de două ori, pentru a rezulta patru foi mai mici, respectiv opt pagini). Nu există nicio dovadă că
Shakespeare ar fi aprobat aceste ediții. Alfred Pollard a numit unele dintre ele "versiuni rele", din cauza textelor lor
adaptate, parafrazate sau deformate, care prin unele locuri au fost reconstruite din memorie. Aceste versiuni a se
caracterizează și prin diferențe între textele acelorași piese. Diferențele pot rezulta din erori de copiere sau de
imprimare, din note de la actori sau membri ai publicului, sau din documentele proprii ale lui Shakespeare. În unele
cazuri, de exemplu, Hamlet, Troilus și Cresida și Othello, Shakespeare ar fi putut revizui textele din edițiile in-folio.
Cu toate acestea, în cazul Regelui Lear, în timp ce cele mai multe ediții moderne îmbină diversele variante,
versiunea in-folio din 1623 este atât de diferită de cea din 1608, încât Shakespeare Oxford le imprimă pe amândouă,
argumentând că acestea nu pot fi îmbinate fără confuzii majore.

Poezii
În 1593 și 1594, când teatrele au fost închise din cauza ciumei, Shakespeare a publicat două poeme narative pe
teme erotice, Venus și Adonis și Violul Lucreției. Le-a dedicat lui Henry Wriothesley. În Venus și Adonis, un
nevinovat Adonis respinge avansurile sexuale ale lui Venus, în timp ce în Violul Lucreției, soția Lucreția este violată
de către desfrânatul Tarquin. Influențat de Metamorfozele lui Ovid, poemele arată vinovăție și confuzie morală care
rezultă din pofta necontrolată. Ambele s-au dovedit populare și au fost de multe ori retipărite în timpul vieții lui
Shakespeare. Al treilea poem narativ , Plângerile unui îndrăgostit, în care o femeie tânără se plânge de seducerea ei
de către un pretendent convingător, a fost tipărită în prima ediție a sonetelor, cea din 1609. Mai mulți savanți au
acceptat acum că Shakespeare a scris Plângerile unui îndrăgostit. Criticii consideră că anumite calități ale sale fine
sunt umbrite de efecte de plumb. Phoenixul și țestoasa, tipărită în Lovea€™s Martyr a lui Robert Chester în 1601,
jelește moartea legendarului Phoenix și a credincioasei țestoase. În 1599, două dintre proiectele timpurii ale
sonetelor 138 și 144 au apărut în The Passionate Pilgrim, publicată sub numele lui Shakespeare, dar fără
permisiunea lui.

Sonete
Publicate în 1609, sonetele au fost ultimele lucrări non-dramatice ale lui Shakespeare imprimate. Oamenii de știință
nu sunt siguri când fiecare dintre cele 154 de sonete au fost compuse, dar dovezile sugerează că Shakespeare a scris
sonetele de-a lungul carierei sale pentru un public privat. Puțini analiști cred că colecția publicată urmează secvențe
destinate lui Shakespeare. El pare să fi planificat două serii contrastante: unul despre pofta necontrolată pentru o
femeie căsătorită cu un aspect întunecat și una despre dragoste și conflict pentru un tânăr echitabil. Rămâne neclar
dacă acestea reprezintă persoane reale. Ediția din 1609 a fost dedicată domnului W.H. Nu se știe dacă acest lucru a
fost scris de Shakespeare însuși sau de către editorul Thomas Thorpe, ale cărui inițiale apar în josul paginii. Criticii
susțin că sonetele sunt ca o meditație profundă cu privire la natura iubirii,pasiune sexuală, procreare, moarte, și
timp.

Identitatea sa
Articol principal: William Shakespeare - teoria conspirației.

Aproximativ 150 de ani la moartea lui Shakespeare, îndoielile au început să apăra cu privire la calitatea de autor al
operelor atribuite lui. Lista candidaților alternativi propuși ii include pe Francis Bacon, Christopher Marlowe,
Edward de Vere. Mai multe "teorii de grup" au fost de asemenea propuse. Doar o mică parte dintre academicieni
cred că există un motiv întrebând atribuirea tradițională, dar interesat în subiect, în special teoria oxfordiană a
calității de autor a lui Shakespeare, continuă în secolul 21.
Axa timpului vieții Bardului

Viitorul dramaturg s-a însurat cu Anne Hathaway, cu opt ani mai în vârstă decât el, la 28 noiembrie 1582, la
Stratford-upon-Avon, martorii ceremoniei fiind Fulk Sandalls și John Richardson; căsătoria se pare că fusese
grăbită de faptul că mireasa era însărcinată. După căsătorie, se știu puține lucruri despre William Shakespeare, până
la apariția sa la Londra, pe scena literară.

În 26 mai 1583, este botezată la Stratford, Susannah, primul copil al lui Shakespeare. Acesta a fost urmat curând, la
2 februarie 1585, de botezul unui fiu, Hamnet, și al unei fiice, Judith.

În 1592, era deja suficient de cunoscut pentru a atrage atenția lui Robert Greene, care îl acuză de plagiat: "o cioară
parvenită, împodobită cu penele noastre".

În 1596 moare Hamnet și este înmormântat la 11 august 1596. Din cauza asemănării numelor, unii bănuiesc că
moartea sa a fost imboldul pentru crearea piesei lui Shakespeare Hamlet, Tragica poveste a lui Hamlet, prințul
Danemarcei.

În 1598, Shakespeare se mutase în parohia Sf. Elena, în Bishopgate și apare în capul unei liste a actorilor la o piesă
(Every Man in his Humor) de Ben Johnson.

Shakespeare devine actor, scriitor și apoi co-proprietar al unei trupe de teatru, cunoscută sub numele de Oamenii
lordului Chamberlain – compania și-a luat numele, ca și altele din acea perioadă, după numele sponsorului ei
aristocrat. A devenit destul de cunoscută pentru ca, după moartea reginei Elisabeta I și încoronarea lui James I
(1603), noul monarh să adopte trupa, care a fost cunoscută sub numele Oamenii regelui.

Diverse documente ale unor chestiuni legale și ale unor tranzacții dovedesc că Shakespeare devenise o persoană
importantă în anii petrecuți la Londra. Se descurcase destul de bine pentru a putea cumpăra o proprietate în cartierul
londonez Blackfriars și deținea cea de a doua casă, ca mărime, în Stratford.

În 1609 își publică sonetele, poezii de dragoste majoritatea (126) cărora - piperate de insinuări homoerotice - sunt
închinate unui tânăr (“frumos stăpân”), și restul (28) închinate amantei sale, o doamnă brună (the dark lady).
Aluziile pe tema amorului masculin sunt un ecou ale situațiilor ambigue și jocurilor de cuvinte din comediile sale, și
vor cauza un anumit efort cenzorial din partea lui John Benson care, la douăzeci și patru de ani după moartea lui
Shakespeare îi publica poemele în așa fel încât să ascundă aspectul lor homoerotic. O admirabilă traducere în limba
română a sonetelor aparține poetului Gheorghe Tomozei.

Shakespeare s-a retras prin 1611 și a murit în 1616, pe 23 aprilie, care este probabil motivul tradiției de a plasa data
nașterii în aceeași zi. A fost căsătorit cu Anne, până la moarte. Cele două fiice, Susannah și Judith, i-au supraviețuit.
Susannah s-a căsătorit cu dr. John Hall și, mai târziu a fost subiectul unui proces.

Pe piatra lui funerară stă scris: Binecuvântat fie cel ce lasă (în tihnă) aceste pietre și blestemat fie cel ce-mi mișcă
oasele (în limba engleză modernă: "Blest be the man that spares these stones, and cursed be he that moves my
bones").

Religie
Unii cercetători susțin că membri ai familiei lui Shakespeare au fost catolici, într-un moment când practica catolică a
fost împotrivă legii. Mama lui Shakespeare, Mary Arden, cu siguranță, a provenit dintr-o familie catolică.Dovada
cea mai puternică ar putea fi o declarație de credință catolică, semnată de John Shakespeare, descoperită în 1757 în
fosta sa casă din Henley Street. Documentul este acum pierdut, însă, și oamenii de știință au opinii diferite privind
autenticitatea lui. În 1591, autoritățile au raportat că John a evitat biserica "de teamă de proces pentru datorii", o
scuză catolică comună. În 1606, fiica lui William, Susanna, a fost enumerată printre cei care nu au reușit să participe
la comuniunea de Paști din Stratford. Oamenii de știință n-au izbutit să găsească dovezi atât pentru, cât și împotrivă
catolicismului lui Shakespeare în scenele lui, dar adevărul este imposibil de dovedit, oricum.
Orientarea sexuală
Despre William Shakespeare se afirmă că ar fi fost homosexual sau bisexual, în baza unor sonete pe care le-ar fi
dedicat unui tânăr. (sunt incriminate de fapt doar câteva versuri)[20] Obiceiul de a dedica sonete unor persoane,
bărbați sau femei, de multe ori protectori sau mecena ai artiștilor, era totuși răspândit în epocă. Se presupune că
persoanele cărora le-ar fi fost dedicate sonetele ar fi Henry Wriothesley, 3rd Earl of Southampton și William
Herbert, 3rd Earl of Pembroke, despre care se spune că ar fi arătat foarte bine în tinerețe.[21] Nu este sigur dacă
termenul "love" avea aceeași accepțiune cu cea de azi, în vremea lui Shakespeare. Ceea ce este însă cert, este că
"Marele Will" s-a căsătorit de tânăr cu Anne Hathaway, a avut trei copii și o viață de familie normală, dublată de
aventuri extra-conjugale, o anume "Dark Lady" fiind pomenită adesea în poemele sale.[22] Nici o sursă
contemporană nu face nici măcar aluzie la pretinsele sale preferințe homosexuale. Istorici serioși au demontat aceste
presupuneri, arătând că poemele lui Shakespeare au mai degrabă un caracter ficțional, aspect relativ frecvent în
literatura epocii.[23][24]

Portret
Nu există nici o descriere scrisă a aspectului fizic al lui Shakespeare și nici o dovadă că el a comandat vreodată un
portret, astfel gravura Droeshout, pe care Ben Jonson a aprobat-o ca fiind foarte asemănătoare cu chipul real, și
monumentul lui din Stratford furniza cele mai bune dovezi legate de aspectul său.

Influența lui Shakespeare asupra scriitorilor români. Regizori români

care i-au montat piesele[25]
Opera lui Shakespeare a exercitat o puternică influență asupra scriitorilor români. Traducerea operei sale a fost
începută de Petre Carp, rivalul politic al lui Titu Maiorescu, în vreme ce poetul Mihai Eminescu va descrie în poezia
postumă Cărțile admirația pentru opera sa, declarându-l prieten drag al sufletului meu. O bună parte din piesele
neterminate scrise de el poartă amprenta influenței sale. În epoca interbelică Dragoș Protopopescu, Haig Acterian
sau Mihail Sebastian, care descrie în Jurnalul său procesul anevoios de traducere a sonetelor lui, vor da un nou
imbold receptării lui Shakespeare în România. Printre scriitorii contemporani care au recunoscut deschis influența
operei sale se numără și dramaturgul Marin Sorescu, autorul piesei Vărul Shakespeare, și poetul Vasile Voiculescu,
autorul unui volum de sonete intitulat, Ultimele sonete închipuite ale lui William Shakespeare, dar și piesa lui Eugen
Ionescu, Macbett. Dramele sale au fost montate de mari regizori de teatru români, din perioada 1870 până în zilele
noastre, printre aceștia numărându-se și montările unor regizori ca Liviu Ciulei, Alexandru Darie, Radu Afrim,
Cătălina Buzoianu, Ion Sapdaru, Vlad Mugur sau Beatrice Bleonț.

Opera
Opera sa include 37 de piese de teatru terminate, una neterminată, între care 17 comedii, piese istorice, tragedii,
sonete.

Comedii
Furtuna
Doi gentlemeni din Verona
Nevestele vesele din Windsor
Măsură pentru măsură
Comedia erorilor
Mult zgomot pentru nimic
Zadarnicele chinuri ale dragostei
 Visul unei nopți de vară
Neguțătorul din Veneția
Cum vă place
Îmblânzirea scorpiei
Totul e bine când se termină cu bine
A douăsprezecea noapte
Poveste de iarnă
Pericle, Prinț al Tironului

Piese istorice
Regele Ioan
Richard al II-lea (piesă)
Henric al IV-lea
Henric al V-lea
Henric al VI-lea
Richard al III-lea
Henric al VIII-lea

Tragedii
Romeo și Julieta
Troilus și Cresida
Coriolan
Titus Andronicus
Timon din Atena
Iulius Caesar
Macbeth
Hamlet
Regele Lear
Othello (piesă)
Antoniu și Cleopatra

Piese pierdute
Love's Labour's Won
Cardenio
Richard al II-lea (prima parte)

Poeme
Sonetele lui Shakespeare
Venus și Adonis
The Rape of Lucrece
The Passionate Pilgrim
The Phoenix and the Turtle
A Lover's Complaint
Apocrife
Eduard al III-lea
Sir Thomas More

Note, referințe
1. ^ Peter Ackroyd (2006). Shakespeare, biografia (în franceză). Tradus de Bernard Turle. Philippe
Rey. ISBN 978-2-7578-0556-5. Parametru necunoscut |comment= ignorat (ajutor)
2. ^ Autoritatea BnF (http://data.bnf.fr/ark:/12148/cb119246079), accesat în 10 octombrie 2015
3. ^ a b c d e f g h i j k l m Kindred Britain (http://kindred.stanford.edu)
4. ^ a b c Oxford Dictionary of National Biography (https://www.oxforddnb.com/)
5. ^ a b PBS (https://www.pbs.org/video/shakespeares-tomb-clip-3/?continuousplayautoplay=true), 18
aprilie 2016
6. ^ http://www.oxfordreference.com/view/10.1093/acref/9780198117353.001.0001/acref-
9780198117353-e-2595 (http://www.oxfordreference.com/view/10.1093/acref/9780198117353.001.
0001/acref-9780198117353-e-2595) Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
7. ^ http://www.oxfordreference.com/view/10.1093/acref/9780191740763.001.0001/acref-
9780191740763-e-619?rskey=rOTUsb&result=1 (http://www.oxfordreference.com/view/10.1093/acr
ef/9780191740763.001.0001/acref-9780191740763-e-619?rskey=rOTUsb&result=1) Lipsește sau
este vid: |title= (ajutor)
8. ^ http://www.oxfordreference.com/view/10.1093/acref/9780191740763.001.0001/acref-
9780191740763-e-622?rskey=iv2h53&result=2 (http://www.oxfordreference.com/view/10.1093/acre
f/9780191740763.001.0001/acref-9780191740763-e-622?rskey=iv2h53&result=2) Lipsește sau
este vid: |title= (ajutor)
9. ^ https://www.britannica.com/biography/William-Shakespeare (https://www.britannica.com/biograph
y/William-Shakespeare) Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
10. ^ a b c Шекспир (http://feb-web.ru/feb/kle/kle-abc/ke8/ke8-6591.htm)
11. ^ „William Shakespeare” (https://d-nb.info/gnd/118613723), Gemeinsame Normdatei, accesat în 10
decembrie 2014
12. ^ http://web.archive.org/web/20170323041519/http://jeugdliteratuur.org/auteurs/william-
shakespeare (http://web.archive.org/web/20170323041519/http://jeugdliteratuur.org/auteurs/william-
shakespeare) Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
13. ^ Archivio Storico Ricordi (http://www.archivioricordi.com), accesat în 3 decembrie 2020
14. ^ http://www.bbc.co.uk/history/people/william_shakespeare/ (http://www.bbc.co.uk/history/people/wil
liam_shakespeare/) Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
15. ^ https://www.uh.edu/engines/epi2368.htm (https://www.uh.edu/engines/epi2368.htm) Lipsește sau
este vid: |title= (ajutor)
16. ^ BeWeB (https://beweb.chiesacattolica.it), accesat în 13 februarie 2021
17. ^ „William Shakespeare” (https://d-nb.info/gnd/118613723), Gemeinsame Normdatei, accesat în 30
decembrie 2014
18. ^ http://www.jstor.org/stable/2871520 (http://www.jstor.org/stable/2871520) Lipsește sau este vid:
|title= (ajutor)
19. ^ * Format:IMDbtitle
20. ^ Enter Willie Hughes as Juliet Or, Shakespeare's Sonnets Revisited by Rictor Norton, accessed
Jan. 23, 2007.
21. ^ Recent summaries of the debate over Mr W.H.'s identity include Colin Burrows, ed. The Complete
Sonnets and Poems (Oxford UP, 2002), pp. 98-103; Katherine Duncan Jones, ed. Shakespeare's
Sonnets (Arden Shakespeare, 1997), pp. 52-69. For Wilde's story, see The Portrait of Mr. W. H.
(1889)
22. ^ Park Honan, Shakespeare: A Life, Oxford University Press, New York, 1999, p.359.
23. ^ Schoenbaum, Samuel (1977). William Shakespeare : a compact documentary life. Oxford,
England: Clarendon Press. pp. 77–78. ISBN 0-19-812575-5.
24. ^ Bate, Jonathan (2008). "The perplexities of love". Soul of the Age. London: Viking. pp. 220–221.
ISBN 978-0-670-91482-1.
25. ^ Shakespeare pe scenele din România (http://www.port.ro/pls/pe/person.person?i_pers_id=12425
&i_topic_id=2&i_city_id=-1&i_county_id=-1)

Studii critice în limba română

Jan Kott, Shakespeare, contemporanul nostru, traducere de Anca Livescu, Teofil Roll, București,
E.L.U., 1968
http://www.romaniaculturala.ro/images/articole/dradupopasr52010.pdf
Corneliu Dumitriu, Arheologia dramelor shakespeariene, București, Allfa, 19962001. 2 vol
John Elsom, Mai este Shakespeare contemporanul nostru?. John Elsom ; trad. de Dan Duțescu.
București, Meridiane, 1994
Mihnea, Gheorghiu, Scene din viața lui Shakespeare, București, Editura Tineretului, 1960
Leon Levițchi, Studii shakespeariene, Cluj-Napoca : Dacia, 1976
Mihai Rădulescu, Shakespeare, un psiholog modern, București, Albatros, 1979
Acterian, Haig, Shakespeare, București, Editura Fundațiilor regale, 1938, ediția a doua, Editura
Cartea Românească, 1992.
Dragoș Protopescu, Shakespeare: viața și opera, ediție îngrijită de Fabian Anton, București,
Editura Eurosong & Book, 1998
Dragoș Protopescu, Shakespeare. Romanul englez, ediție, studiu introductiv, note și traduceri de
Andi Bălu, București, Editura Albatros, 2000
Harold Bloom, Canonul occidental, traducere de Diana Stanciu, postfață de Mihaela Anghelescu-
Irimia, București, Editura Univers, 1998

Bibliografie, Shakespeare în România

Chesnoiu, Monica-Matei (2006). (https://books.google.ro/books?id=9UW8RCfN3JQC&pg=PA262&l
pg=PA262&dq=diminishing+returns+in+romanian&source=bl&ots=gBR_3x-gYj&sig=NKMr6myEwl
F60ffjOKCwC3DTgEI&hl=en&sa=X&ved=0ahUKEwig2LSbnojWAhUF0xQKHWHPAvMQ6AEIWD
AG#v=onepage&q=diminishing%20returns%20in%20romanian&f=false)Shakespeare in the
Romanian Cultural Memory (https://books.google.ro/books?id=9UW8RCfN3JQC&pg=PA262&lpg=
PA262&dq=diminishing+returns+in+romanian&source=bl&ots=gBR_3x-gYj&sig=NKMr6myEwlF60
ffjOKCwC3DTgEI&hl=en&sa=X&ved=0ahUKEwig2LSbnojWAhUF0xQKHWHPAvMQ6AEIWDAG#
v=onepage&q=diminishing%20returns%20in%20romanian&f=false). Fairleigh Dickinson University
Press. Legătură externa în |title= (ajutor)
"Shakespeare in Nineteenth Century", edited by Monica-Matei Chesnoiu, with a foreword by
Stanley Wells, Editura Humanitas, 2006
"Shakespeare in Romania", 1900-1950, edited by Monica-Matei Chesnoiu, with a foreword by
Stanley Wells, Editura Humanitas, 2007
"Shakespeare in Romania", 1950-to the present, edited by Monica-Matei Chesnoiu, with a foreword
by Stanley Wells, Editura Humanitas, 2008
101 Lucruri inedite despre Shakespeare, Janet Ware, Al Davis, Editura Meteor Press [1]

Studii critice în limba engleză

Ackroyd, Peter (2006), Shakespeare: The Biography, London: Vintage, ISBN 9780749386559.
Adams, Joseph Quincy (1923), A Life of William Shakespeare, Boston: Houghton Mifflin,
OCLC 1935264 (https://www.worldcat.org/oclc/1935264).
Baer, Daniel (2007), The Unquenchable Fire, Xulon Press, ISBN 9781604773279.
Baldwin, T. W. (1944), William Shakspere's Small Latine & Lesse Greek, 1, Urbana, Ill: University of
Illinois Press, OCLC 359037 (https://www.worldcat.org/oclc/359037).
Barber, C. L. (1964), Shakespearian Comedy in the Comedy of Errors, England: College English
25.7.
Bate, Jonathan (2008), The Soul of the Age, London: Penguin, ISBN 978-0-670-91482-1.
Bentley, G. E. (1961), Shakespeare: A Biographical Handbook, New Haven: Yale University Press,
ISBN 0313250421, OCLC 356416 (https://www.worldcat.org/oclc/356416).
Berry, Ralph (2005), Changing Styles in Shakespeare, London: Routledge, ISBN 0415353165.
Bertolini, John Anthony (1993), Shaw and Other Playwrights, Pennsylvania: Pennsylvania State
University Press, ISBN 027100908X.
Bevington, David (2002), Shakespeare, Oxford: Blackwell, ISBN 0631227199.
Bloom, Harold (1999), Shakespeare: The Invention of the Human, New York: Riverhead Books,
ISBN 157322751X.
Boas, F. S. (1896), Shakspere and His Predecessors, New York: Charles Scribner's Sons.
Bowers, Fredson (1955), On Editing Shakespeare and the Elizabethan Dramatists, Philadelphia:
University of Pennsylvania Press, OCLC 2993883 (https://www.worldcat.org/oclc/2993883).
Boyce, Charles (1996), Dictionary of Shakespeare, Ware, Herts, UK: Wordsworth,
ISBN 1853263729.
Bradford, Gamaliel Jr. (februarie 1910), „The History of Cardenio by Mr. Fletcher and Shakespeare”,
Modern Language Notes, 25 (2).
Bradley, A. C. (1991), Shakespearean Tragedy: Lectures on Hamlet, Othello, King Lear and
Macbeth, London: Penguin, ISBN 0140530193.
Brooke, Nicholas (1998), „Introduction”, În Shakespeare, William; Brooke, Nicholas (ed.), The
Tragedy of Macbeth, Oxford: Oxford University Press, ISBN 0-19-283417-7.
Bryant, John (1998), „Moby Dick as Revolution”, În Levine, Robert Steven, The Cambridge
Companion to Herman Melville, Cambridge: Cambridge University Press, ISBN 052155571X.
Bryson, Bill (2007), Shakespeare: The World as a Stage, Harper Collins, ISBN 0060740221.
Burns, Edward (2000), „Introduction”, În Shakespeare, William; Burns, Edward (ed.), King Henry VI,
Part 1, London: Arden Shakespeare, Thomson, ISBN 1903436435.
Carlyle, Thomas (1907), Adams, John Chester, ed., On Heroes, Hero-worship, and the Heroic in
History, Boston: Houghton, Mifflin and Company, ISBN 140694419X, OCLC 643782 (https://www.w
orldcat.org/oclc/643782).
Casey, Charles (1998), „Was Shakespeare gay? Sonnet 20 and the politics of pedagogy” (http://we
b.archive.org/web/20070516062509/http://findarticles.com/p/articles/mi_qa3709/is_199810/ai_n882
7074), College Literature, 25 (3), arhivat din original (http://www.findarticles.com/p/articles/mi_qa37
09/is_199810/ai_n8827074) la 16 mai 2007, accesat în 2 mai 2007.
Cercignani, Fausto (1981), Shakespeare's Works and Elizabethan Pronunciation, Oxford:
University Press (Clarendon Press).
Chambers, E. K. (1923), The Elizabethan Stage, 2, Oxford: Clarendon Press, ISBN 0198115113,
OCLC 336379 (https://www.worldcat.org/oclc/336379).
Chambers, E. K. (1944), Shakespearean Gleanings, Oxford: Oxford University Press,
ISBN 0849205069, OCLC 2364570 (https://www.worldcat.org/oclc/2364570).
Chambers, E. K. (1930), William Shakespeare: A Study of Facts and Problems, 2 vols., Oxford:
Clarendon Press, ISBN 0198117744, OCLC 353406 (https://www.worldcat.org/oclc/353406).
Cheney, Patrick Gerard (2004), The Cambridge Companion to Christopher Marlowe, Cambridge:
Cambridge University Press, ISBN 0521527341.
Clemen, Wolfgang (2005), Shakespeare's Dramatic Art: Collected Essays, New York: Routledge,
ISBN 0415352789.
Clemen, Wolfgang (2005), Shakespeare's Imagery, London: Routledge, ISBN 0415352800.
Clemen, Wolfgang (1987), Shakespeare's Soliloquies, London: Routledge, ISBN 0415352770.
Cooper, Tarnya (2006), Searching for Shakespeare, National Portrait Gallery and Yale Center for
British Art: Yale University Press, ISBN 9780300116113.
Craig, Leon Harold (2003), Of Philosophers and Kings: Political Philosophy in Shakespeare's
"Macbeth" and "King Lear", Toronto: University of Toronto Press, ISBN 0802086055.
Cressy, David (1975), Education in Tudor and Stuart England, New York: St Martin's Press,
ISBN 0713158174, OCLC 2148260 (https://www.worldcat.org/oclc/2148260).
Crystal, David (2001), The Cambridge Encyclopedia of the English Language, Cambridge:
Cambridge University Press, ISBN 0521401798.
Dillon, Janette (2007), The Cambridge Introduction to Shakespeare's Tragedies, Cambridge:
Cambridge University Press, ISBN 0521858178.
Dobson, Michael (1992), The making of the national poet, Oxford, England: Oxford University Press,
ISBN 9780198183235.
Dominik, Mark (1988), Shakespeare–Middleton Collaborations, Beaverton, OR: Alioth Press,
ISBN 0945088019.
Dowden, Edward (1881), Shakspere, New York: Appleton & Co., OCLC 8164385 (https://www.worl
dcat.org/oclc/8164385).
Drakakis, John (1985), Drakakis, John, ed., Alternative Shakespeares, New York: Meuthen,
ISBN 0416368603.
Dryden, John (1889), Arnold, Thomas, ed., An Essay of Dramatic Poesy, Oxford: Clarendon Press,
ISBN 8171563236, OCLC 7847292 (https://www.worldcat.org/oclc/7847292).
Dutton, Richard; Howard, Jean (2003), A Companion to Shakespeare's Works: The Histories,
Oxford: Blackwell, ISBN 0631226338.
Edwards, Phillip (1958), „Shakespeare's Romances: 1900–1957”, În Nicoll, Allardyce,
Shakespeare Survey, 11, Cambridge: Cambridge University Press, ISBN 0521215005,
OCLC 15880120 (https://www.worldcat.org/oclc/15880120).
Edwards, Philip; Ewbank, Inga-Stina; Hunter, G. K., ed. (2004), Shakespeare's Styles: Essays in
Honour of Kenneth Muir, Cambridge: Cambridge University Press, ISBN 0521616948.
Eliot, T. S. (1934), Elizabethan Essays, London: Faber & Faber, ISBN 0156290510, OCLC 9738219
(https://www.worldcat.org/oclc/9738219).
Evans, G. Blakemore (1996), „Commentary”, În Shakespeare, William; Evans, G. Blakemore (ed.),
The Sonnets, Cambridge: Cambridge University Press, ISBN 0521222257.
Farley-Hills, David (1990), Shakespeare and the Rival Playwrights, 1600–06, London: Routledge,
ISBN 0415040507.
Foakes, R. A. (1990), „Playhouses and Players”, În Braunmuller, A.; Hattaway, Michael, The
Cambridge Companion to English Renaissance Drama, Cambridge: Cambridge University Press,
ISBN 0521386624.
Fort, J. A. (octombrie 1927), „The Story Contained in the Second Series of Shakespeare's Sonnets”,
The Review of English Studies, 3 (12).
Freehafer, John (mai 1969), „ 'Cardenio', by Shakespeare and Fletcher”, PMLA, 84 (3).
Friedman, Michael D. (2006), „ 'I'm not a feminist director but...': Recent Feminist Productions of The
Taming of the Shrew”, În Nelsen, Paul; Schlueter, June, Acts of Criticism: Performance Matters in
Shakespeare and his Contemporaries: Essays in Honor of James P. Lusardi, New Jersey: Fairleigh
Dickinson University Press, ISBN 0838640591.
Frye, Roland Mushat (2005), The Art of the Dramatist, London; New York: Routledge,
ISBN 0415352894.
Gager, Valerie L. (1996), Shakespeare and Dickens: The Dynamics of Influence, Cambridge:
Cambridge University Press, ISBN 052145526X.
Gibbons, Brian (1980), Romeo and Juliet. The Arden Shakespeare Second Series, London:
Thomson Learning, ISBN 9781903436417.
Gibbons, Brian (1993), Shakespeare and Multiplicity, Cambridge: Cambridge University Press,
ISBN 0521444063.
Gibson, H. N. (2005), The Shakespeare Claimants: A Critical Survey of the Four Principal Theories
Concerning the Authorship of the Shakespearean Plays, London: Routledge, ISBN 0415352908.
Grady, Hugh (2001), „Modernity, Modernism and Postmodernism in the Twentieth Century's
Shakespeare”, În Bristol, Michael; McLuskie, Kathleen, Shakespeare and Modern Theatre: The
Performance of Modernity, New York: Routledge, ISBN 0415219841.
Grady, Hugh (2001), „Shakespeare Criticism 1600–1900”, În deGrazia, Margreta; Wells, Stanley,
The Cambridge Companion to Shakespeare, Cambridge: Cambridge University Press,
ISBN 0521650941.
Gray, Arthur (1926), A Chapter in the Early Life of Shakespeare, Cambridge: Cambridge University
Press. Reissued by Cambridge University Press, 2009;, ISBN 9781108005579.
Greenblatt, Stephen (2005), Will in the World: How Shakespeare Became Shakespeare, London:
Pimlico, ISBN 0712600981.
Greer, Germaine (1986), William Shakespeare, Oxford: Oxford University Press, ISBN 0192875388.
Halio, Jay (1998), Romeo and Juliet: A Guide to the Play, Westport: Greenwood Press,
ISBN 0313300895
Hansen, William (1983), Saxo Grammaticus & the Life of Hamlet, Lincoln: University of Nebraska
Press, ISBN 0803223188.
Hattaway, Michael (1990), „Introduction”, În Shakespeare, William; Hattaway, Michael (ed.), The
First Part of King Henry VI, Cambridge: Cambridge University Press, ISBN 052129634X.
Hoeniger, F. D. (1963), „Introduction”, În Shakespeare, William; Hoeniger, F. D. (ed.), Pericles,
London: Arden Shakespeare, ISBN 0174435886l Verificați valoarea |isbn=: invalid character
(ajutor).
Holland, Peter (2000), „Introduction”, În Shakespeare, William; Holland, Peter (ed.), Cymbeline,
London: Penguin, ISBN 0140714723.
Honan, Park (1998), Shakespeare: A Life, Oxford: Oxford University Press, ISBN 0198117922.
Honigmann, E. A. J. (1999), Shakespeare: The Lost Years (ed. Revised), Manchester: Manchester
University Press, ISBN 0719054257.
Hunter, Robert E. (1864), Shakespeare and Stratford-upon-Avon: A ‘Chronicle of the Time’,
Whittaker. Reissued by Cambridge University Press, 2009;, ISBN 9781108001625.
Jackson, MacDonald P. (2004), „A Lover's Complaint Revisited”, În Zimmerman, Susan,
Shakespeare Studies, Cranbury, NJ: Associated University Press, ISBN 0838641202.
Jackson, MacDonald P. (2003), Defining Shakespeare: Pericles as Test Case, Oxford: Oxford
University Press, ISBN 0199260508.
Johnson, Samuel (2002), Lynch, Jack, ed., Samuel Johnson's Dictionary: Selections from the 1755
Work that Defined the English Language, Delray Beach, FL: Levenger Press, ISBN 184354296X.
Jonson, Ben (1996), „To the memory of my beloued, The AVTHOR MR. WILLIAM SHAKESPEARE:
AND what he hath left vs”, În Shakespeare, William; Hinman, Charlton (ed.); Blayney, The First
Folio of Shakespeare (ed. 2nd), New York: W. W. Norton & Company, ISBN 0393039854.
Kastan, David Scott (1999), Shakespeare After Theory, London: Routledge, ISBN 041590112X.
Keeble, N.H. (1980), Romeo and Juliet: Study Notes, Longman: York Notes, ISBN 0582781019.
Kermode, Frank (2004), The Age of Shakespeare, London: Weidenfeld & Nicholson,
ISBN 029784881X.
Kolin, Philip C. (1985), Shakespeare and Southern Writers: A Study in Influence, Jackson:
University Press of Mississippi, ISBN 0878052550.
Knutson, Roslyn (2001), Playing Companies and Commerce in Shakespeare's Time, Cambridge:
Cambridge University Press, ISBN 0521772427.
Lambourne, Lionel (1999), Victorian Painting, London: Phaidon, ISBN 0714837768.
Lee, Sidney (1900), Shakespeare's Life and Work, London: Smith Elder & Co..
Levenson, Jill L. (2000), „Introduction”, În Shakespeare, William; Levenson, Jill L. (ed.), Romeo and
Juliet, Oxford: Oxford University Press, ISBN 0192814966.
Levin, Harry (1986), „Critical Approaches to Shakespeare from 1660 to 1904”, În Wells, Stanley,
The Cambridge Companion to Shakespeare Studies, Cambridge: Cambridge University Press,
ISBN 0521318416.
Love, Harold (2002), Attributing Authorship: An Introduction, Cambridge: Cambridge University
Press, ISBN 0521789486.
Maguire, Laurie E. (1996), Shakespearean Suspect Texts: The "Bad" Quartos and Their Contexts,
Cambridge: Cambridge University Press, ISBN 0521473640.
McAfee, Cleland Boyd (1912), The Greatest English Classic: A Study of the King James Version of
the Bible and Its Influence on Life and Literature, New York.
McDonald, Russ (2006), Shakespeare's Late Style, Cambridge: Cambridge University Press,
ISBN 0521820685.
McIntyre, Ian (1999), Garrick, Harmondsworth, England: Allen Lane, ISBN 0713993286.
McMichael, George; Glenn, Edgar M. (1962), Shakespeare and his Rivals: A Casebook on the
Authorship Controversy, New York: Odyssey Press, OCLC 2113359 (https://www.worldcat.org/oclc/
2113359).
McMullan, Gordon (2000), „Introduction”, În Shakespeare, William; McMullan, Gordon (ed.), King
Henry VIII, London: Arden Shakespeare, Thomson, ISBN 1903436257.
Meagher, John C. (2003), Pursuing Shakespeare's Dramaturgy: Some Contexts, Resources, and
Strategies in his Playmaking, New Jersey: Fairleigh Dickinson University Press,
ISBN 0838639933.
Milward, Peter (1973), Shakespeare's Religious Background, Chicago: Loyola University Press,
ISBN 0829405089.
Morris, Brian Robert (1968), Christopher Marlowe, New York: Hill and Wang, ISBN 0809067803.
Muir, Kenneth (2005), Shakespeare's Tragic Sequence, London: Routledge, ISBN 0415353254.
Nagler, A. M. (1958), Shakespeare's Stage, New Haven, CT: Yale University Press,
ISBN 0300026897.
Nolen, Stephanie (2002), Shakespeare's Face, Canada: Vintage Canada, ISBN 9780676974843.
Nuttall, Anthony (2007), Shakespeare the Thinker, Yale University Press, ISBN 9780300119282.
Paraisz, Júlia (2006), „The Nature of a Romantic Edition”, În Holland, Peter, Shakespeare Survey,
59, Cambridge: Cambridge University Press, ISBN 0521868386.
Pequigney, Joseph (1985), Such Is My Love: A Study of Shakespeare's Sonnets, Chicago:
University of Chicago Press, ISBN 0226655636.
Pollard, Alfred W. (1909), Shakespeare Quartos and Folios: A Study in the Bibliography of
Shakespeare's Plays, 1594–1685, London: Methuen, OCLC 46308204 (https://www.worldcat.org/oc
lc/46308204).
Porter, Roy; Teich, Mikuláš (1988), Romanticism in National Context, Cambridge: Cambridge
University Press, ISBN 0521339138.
Potter, Lois (1997), „Introduction”, În Shakespeare, William; Potter, Lois (ed.), The Two Noble
Kinsmen, London: Arden Shakespeare, Thomson, ISBN 1904271189.
Pritchard, Arnold (1979), Catholic Loyalism in Elizabethan England, Chapel Hill: University of North
Carolina Press, ISBN 0807813451.
Ramos, Péricles Eugênio da Silva (1976), Hamlet (translate to portuguese), São Paulo: Editora
Abril.
Ribner, Irving (2005), The English History Play in the Age of Shakespeare, London: Routledge,
ISBN 0415353149.
Ringler, William, Jr. (1997), „Shakespeare and His Actors: Some Remarks on King Lear”, În Ogden,
James; Scouten, In Lear from Study to Stage: Essays in Criticism, New Jersey: Fairleigh Dickinson
University Press, ISBN 083863690X.
Rowe, John (2006), „Introduction”, În Shakespeare, William; Rowe, John (ed.), The Poems: Venus
and Adonis, The Rape of Lucrece, The Phoenix and the Turtle, The Passionate Pilgrim, A Lover's
Complaint, by William Shakespeare (ed. 2nd revised), Cambridge: Cambridge University Press,
ISBN 0521855519.
Rowe, Nicholas (1709), Gray, Terry A., ed., Some Acount of the Life &c. of Mr. William Shakespear
(http://shakespeare.palomar.edu/rowe.htm), Online at Mr. William Shakespeare and the Internet (htt
p://shakespeare.palomar.edu/default.htm) (publicat la 1997), accesat în 30 iulie 2007.
Royle, Nicholas (2000), „To Be Announced”, În Morra, Joanne; Robson, Mark; Smith, Marquard, The
Limits of Death: Between Philosophy and Psychoanalysis, Manchester: Manchester University
Press, ISBN 0719057515.
Sawyer, Robert (2003), Victorian Appropriations of Shakespeare, New Jersey: Fairleigh Dickinson
University Press, ISBN 0-8386-3970-4.
Schanzer, Ernest (1963), The Problem Plays of Shakespeare, London: Routledge and Kegan Paul,
ISBN 041535305X, OCLC 2378165 (https://www.worldcat.org/oclc/2378165).
Schoch, Richard (2002), „Pictorial Shakespeare”, În Wells, Stanley; Stanton, Sarah, The Cambridge
Companion to Shakespeare on Stage, Cambridge: Cambridge University Press,
ISBN 052179711X.
Schoenbaum, Samuel (1991), Shakespeare's Lives, Oxford: Oxford University Press,
ISBN 0198186185.
Schoenbaum, Samuel (1987), William Shakespeare: A Compact Documentary Life (ed. Revised),
Oxford: Oxford University Press, ISBN 0195051610.
Schopenhauer, Arthur (1958), The World as Will and Representation (ed. Volume I. E.F.J.), Payne:
Falcon Wing's Press.
Shakespeare, William (1914), „Sonnet 18”, În Craig, W. J., [http://www.bartleby.com/70/ The Oxford
Shakespeare: the Complete Works of William Shakespeare] (http://www.bartleby.com/70/50018.htm
l) (ed. Bartleby.com (2000)), Oxford: Oxford University Press, accesat în 22 iunie 2007 Legătură
externa în |title= (ajutor).
Shapiro, James (2005), 1599: A Year in the Life of William Shakespeare, London: Faber and Faber,
ISBN 0571214800.
Snyder, Susan; Curren-Aquino, Deborah (2007), „Introduction”, În Shakespeare, William; Snyder,
Susan (ed.); Curren-Aquino, Deborah (ed.), The Winter's Tale, Cambridge: Cambridge University
Press, ISBN 0521221587.
Steiner, George (1996), The Death of Tragedy, New Haven: Yale University Press,
ISBN 0300069162.
Taylor, Dennis (2006), „Hardy and Hamlet”, În Wilson, Keith, Thomas Hardy Reappraised: Essays in
Honour of Michael Millgate, Toronto: University of Toronto Press, ISBN 0802039553.
Taylor, Gary (1990), Reinventing Shakespeare: A Cultural History from the Restoration to the
Present, London: Hogarth Press, ISBN 0701208880.
Taylor, Gary (1987), William Shakespeare: A Textual Companion, Oxford: Oxford University Press,
ISBN 0198129149.
Vickers, Brian (2002), Shakespeare, Co-Author: A Historical Study of Five Collaborative Plays,
Oxford: Oxford University Press, ISBN 0199256535.
Wain, John (1975), Samuel Johnson, New York: Viking, ISBN 0670616710.
Wells, Stanley; Taylor, Gary; Jowett, John; Montgomery, William, ed. (2005), The Oxford
Shakespeare: The Complete Works (ed. 2nd), Oxford: Oxford University Press, ISBN 0199267170.
Wells, Stanley (1997), Shakespeare: A Life in Drama, New York: W. W. Norton, ISBN 0393315622.
Wells, Stanley (2006), Shakespeare & Co, New York: Pantheon, ISBN 0375424946.
Wells, Stanley; Orlin, Lena Cowen, ed. (2003), Shakespeare: An Oxford Guide, Oxford: Oxford
University Press, ISBN 0199245223.
Werner, Sarah (2001), Shakespeare and Feminist Performance, London: Routledge,
ISBN 0415227291.
Wilson, Richard (2004), Secret Shakespeare: Studies in Theatre, Religion and Resistance,
Manchester: Manchester University Press, ISBN 0719070244.
Wood, Michael (2003), Shakespeare, New York: Basic Books, ISBN 0465092640.
Wright, George T. (2004), „The Play of Phrase and Line”, În McDonald, Russ, Shakespeare: An
Anthology of Criticism and Theory, 1945–2000, Oxford: Blackwell, ISBN 0631234888.
Referințe
1. ^ Ce mai citim? 101 Lucruri inedite despre Shakespeare (http://www.ziare.com/cultura/carte/ce-mai-
citim-101-lucruri-inedite-despre-shakespeare-1177899), 11 iulie 2012, Ziare.com, accesat la 22
ianuarie 2014

Vezi și
Hamlet
Listă de traducători români ai operei lui Shakespeare

Legături externe
en The Complete Works of William Shakespeare (http://shakespeare.mit.edu/)
en Open Source Shakespeare (http://www.opensourceshakespeare.org)
en Study Guides for all the plays and poems (http://www.cummingsstudyguides.net/xShakeSph.ht
ml)
en British Library; Original 93 copies in quarto (http://www.bl.uk/treasures/shakespeare/homepage.
html)
en Complete Works of William Shakespeare (http://william-shakespeare.classic-literature.co.uk/)
en Sonete in romana (http://www.scribd.com/doc/161568328/William-Shakespeare-Sonnets-Sone
tele-Khesapeake)
en Upenn.edu online books page for Shakespeare (http://onlinebooks.library.upenn.edu/webbin/b
ook/search?author=Shakespeare%2C+William)
en Chapter-indexed, searchable versions of Shakespeare's works (http://www.shakespeare-literat
ure.com)
en Touchstone - UK Shakespeare collections (http://www.touchstone.bham.ac.uk/index.html)
en Canadian Adaptations of Shakespeare Project (http://www2.uoguelph.ca/dfischli/index.cfm) at
University of Guelph
en Full text of plays erroneously attributed to Shakespeare (http://shakespeare-1.com/doubtful/)
en "Sonnets 29, 40, 55, 100, 106, 116" Creative Commons audio recording. (http://literalsystems.o
rg/abooks/doku.php?id=author:shakespeare_william)
en Essay on Shakespeare and Wallace Stevens (http://www.cosmoetica.com/S3-DES3.htm)
en Shakespeare's plays and poems in audio and video (http://wiredforbooks.org/shakespeare/)
en The Illustrated Shakespeare (http://digital.library.wisc.edu/1711.dl/IllusShake)
en William Shakespeare Forums (http://shakespeareforums.com)
en Shakespeare Online (http://www.shakespeare-online.com/)
en National Geographic Article About Shakespeare's Coinages (http://news.nationalgeographic.c
om/news/2004/04/0419_040419_shakespeare.html)
en The Complete Works of William Shakespeare Full Text (http://www.williamshakespearefulltext.
com)
en The Love Poems of William Shakespeare (http://www.lovepoemsunlimited.com/shakespeare_l
ove.html)
Marele mister al lui Shakespeare. Cine a fost Shakespeare? (http://www.descopera.ro/stiinta/92893
6-marele-mister-al-lui-shakespeare-cine-a-fost-shakespeare), 11 decembrie 2009, Dan-Silviu
Boerescu, Descoperă
Șase opere necunoscute ale lui Shakespeare au fost scoase la lumină (http://www.descopera.ro/dn
ews/4062635-sase-opere-necunoscute-ale-lui-shakespeare-au-fost-scoase-la-lumina), descoperire
recentă
 Cum arata Shakespeare, cu adevarat (http://www.descopera.ro/dnews/4033351-cum-arata-shakes
peare-cu-adevarat), 9 martie 2009, Descoperă
Istorii mai puțin știute: Marlowe, Shakespeare și ceilalți (http://www.amosnews.ro/arhiva/istorii-mai-
putin-stiute-marlowe-shakespeare-ceilalti-24-01-2009), 24 ianuarie 2009, Costin Tuchilă, Amos
News
Costin Tuchilă: Regele nemărginirii (http://www.amosnews.ro/arhiva/costin-tuchila-regele-nemargin
irii-03-05-2008), 3 mai 2008, Amos News

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=William_Shakespeare&oldid=13757959

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 15 decembrie 2020, ora 21:09.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și clauze
suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.