Relieful poate varia pe înălţime foarte mult, de la placa gravată şi până la statui

adosate. În contingenţa lui cu desenul, relieful devine un simplu adjuvant atunci când
este vorba doar despre o incizie plată şi căpăta adevărate mijloace de expresie proprii
sculpturii atunci când creşte în înălţime. Formele de expresie ale sculpturii variază în
funcţie de reliefarea, de adâncimea mai mică sau mai mare pe care relieful o dobândeşte
şi în funcţie de jocul celor trei dimensiuni în cazul sculpturii rotunde. Astfel atunci când
sculptura care redă obiectele într-un mod real, întocmai cu realitatea, cu cele trei
dimensiuni, în raporturile lor naturale, fireşti, este denumită sculptură rotundă, de jur
împrejur (ronde-bosse – fig. 28).
Când figurile sculptate sunt legate de o suprafaţă
plană, convexă sau concavă (ziduri, cupe, vase, monede,
medalii, mobile, arme, bijuterii etc.), sculptura respectivă
poartă denumirea de relief. În funcţie de adâncimea lui
relieful primeşte într-un mod convenţional câteva grade
principale şi anume:
Relieful meplat - scobit, incizat (en creux),
În acest caz cele mai bune exemple de relief scobit le 28. Sculptură mică, (ronde-bosse) 1

găsim în Egiptul antic – fig. 29, unde atât pictura cât şi relieful colaborau într-o egală
măsură la decorarea zidurilor mormintelor şi templelor. Datorită soarelui torid care
ştergea desenul şi estompa culorile, egiptenii tratau relieful în adâncimea pietrei, fie prin
scoaterea materialului care înconjoară siluetele, fie prin săparea siluetelor în grosimea
materialului. Aici decoraţiile murale erau realizate prin incizarea adâncă a contururilor şi
astfel se obţineau şanţuri umbrite ce delimitau suprafeţele acoperite de culoare. În Egipt
relieful scobit formează un studiu intermediar între pictură şi sculptură unde formele
conturate ferm sunt simplificate şi gândite spre a compune, spre a alcătui frumoase
compoziţii cu efecte decorative ce trebuiesc privite de la distanţă. Relieful egiptean nu

1
Henry Moore, 1898-1986, sculptor britanic, Trei figuri în picioare, nr. 1,2,7, 1953, bronz, 73,3/68/29 cm,
Colecţia Peggy Guggenheim, Veneţia, Artă abstractă, Joseph Manca, 1000 de sculpturi ale unor artişti de
geniu, Traducere din limba engleză de Ioan Danubiu, Oradea, Editura Aquila,, 2007, p. 451.