arhitectură; care formează o friză, un loc precis, respectând legile fundamentale ale

oricărei decoraţii murale.

33. Mezorelief, Grecia Antică 1

De asemenea, se păstrează soliditatea şi integritatea zidului fără a se crea efecte
accentuate de adâncime şi de iluzie a unor spaţii fictive, cu acţiuni gradate, de la scene
statice la cele sugerând o mişcare lentă şi ajungând până la cele de un dinamism
accentuat.
În majoritatea reliefurilor mijlocii figurile sunt grupate şi unite, dar mai există şi
excepţii unde fundalul pe alocuri dispare, figurile fiind totuşi compoziţional unite – fig. 34,
35.

34. Michelangelo, Renaştere 2 35. Lombardo, Renaştere 3

1
Anonim, Conducerea procesiunii panatenaice, Friza estică de la Partenon, Atena, 445-438 î. C, marmură,
96/207/12 cm, Muzeul Luvru, Paris, Antichitatea greacă, Joseph Manca, op. cit., p. 47.
2
Michelangelo Buonaroti 1475-1564, artist italian, Fecioara cu Pruncul şi Sfântul Ioan Botezătorul copil
(Tondo-Pitti), 1504-1505, marmură, 85/82,5 cm, Museo Nationale del Bargello, Florenţa, Apogeul Renaşterii,
Joseph Manca, 1000 de sculpturi ale unor artişti de geniu,Traducere din limba engleză de Ioan Danubiu,
Oradea, Editura Aquila,, 2007, p. 226.
3
Antonio Lombardo 1458-1516, sculptor italian, Naşterea Minervei, circa 1508-1516, marmură încrustată cu
piatră colorată, 83/106 cm, Muzeul Ermitaj, Sankt Petersburg, Renaşterea timpurie, Joseph Manca, op. cit.,
p. 230.