Michelangelo Buonarroti

Michelangelo di Lodovico Buonarroti Simoni (1475-1564) a fost un

artist renascentist italian celebru pentru picturile, sculpturile și arhitectura sa.
Este considerat unul dintre cei mai mari artiști ai tuturor timpurilor și a fost o
figură importantă în istoria artei occidentale.
Ce îl face special pe Michelangelo în comparație cu alte personalități ale
Renașterii este complexitatea și diversitatea lucrărilor sale, precum și geniul
său artistic unic. El a fost unul dintre puținii artiști care au dominat atât
sculptura, cât și pictura și arhitectura cu o măiestrie deosebită.
Operele sale sunt cunoscute pentru forța și expresivitatea lor, precum și
pentru abilitatea sa de a da viață materialelor inerte, de exemplu marmura sau
fresca. Michelangelo a folosit în mod constant tehnici inovatoare și a
experimentat cu noi materiale, cum ar fi bronzul și piatra, demonstrând o
abilitate tehnică impresionantă în toate domeniile sale de activitate.
În plus, acesta a fost un artist extrem de influent în timpul vieții sale și a
continuat să influențeze arta și cultura occidentală timp de secole după
moartea sa. Munca sa a inspirat numeroși artiști și arhitecți și a servit ca un
punct de referință pentru dezvoltarea artei în perioada următoare.
Artistul și-a început cariera sa artistică ca sculptor, realizând lucrări de
artă celebre precum "David" și "Moise". De asemenea, a creat capodopere
precum frescele "Tavanul Capelei Sixtine" din Vatican și "Judecata de Apoi" de
pe peretele altarului capelei. De asemenea, a fost și arhitect, fiind responsabil
pentru designul clădirii Bibliotecii Medicee Laurențiene și al fațadei bisericii
San Lorenzo, ambele din Florența.
În afară de realizările sale artistice, Michelangelo era cunoscut și pentru
abilitățile sale inginerești, având proiectat fortificații și chiar unele părți ale
Bazilicii Sfântului Petru din Roma. Moștenirea artistică a lui Michelangelo
continuă să influențeze arta și cultura de astăzi, operele sale rămânând unele
dintre cele mai populare și recunoscute din lume.
Tavanul Capelei Sixtine

,,Moise”

,,David” ,,Judecata de Apoi”

 Tavanul Capelei Sixtine a fost pictat de Michelangelo între 1508 și 1512, la
comanda Papei Iulius al II-lea. Tavanul a fost conceput pentru a ilustra Istoria creației și
a Salvării, din Geneza și însoțit de figurile personajelor biblice și simbolurile creștine.
Aceasta este o capodoperă a artei renascentiste și unul dintre cele mai importante și
celebre exemple de artă religioasă din lume. Artistul a reușit să creeze o lucrare
impresionantă prin utilizarea abilităților sale artistice, combinând talentul de sculptor și
pictor pentru a da viață unui tavan uimitor.
Inițial, Michelangelo a fost încrezător că va termina lucrarea în doar doi ani, dar s-
a dovedit că va dura mult mai mult. A lucrat aproape în totalitate singur, folosind o
tehnică numită frescă, care implică pictarea cu pigmenți de vopsea amestecați cu apă pe
un strat proaspăt de tencuială. Lucrul la tavan a fost foarte dificil, din cauza dimensiunii
mari a suprafeței și a faptului că a fost forțat să lucreze într-o poziție incomodă, pe o
platformă ridicată, timp de patru ani.
Pictura pe tavan este organizată într-o serie de panouri sau cadre, care sunt
împărțite în patru zone diferite, fiecare având un subiect distinct. Cele patru zone sunt
împărțite prin intermediul picturilor decorative arhitecturale, care încadrează fiecare
panou și leagă întreaga compoziție într-un mod coerent. În total, Michelangelo a pictat
nouă scene din Geneza pe tavanul Capelei Sixtine, inclusiv celebra imagine a lui
Dumnezeu care îi întinde mâna lui Adam pentru a-i da viață. Aceste imagini sunt plasate
în cadrul unor cadre arhitecturale sofisticate, decorate cu figuri decorative și alegorice.
În ceea ce privește stilul artistic, acesta a utilizat tehnici complexe și inovatoare
pentru a crea iluzii spațiale impresionante. Una dintre aceste tehnici a fost utilizarea
perspectivei forțate, prin care figuri și elemente arhitecturale par să iasă din suprafața
tavanului și să se apropie de privitor. Michelangelo a folosit și o tehnică numită
chiaroscuro, care implică utilizarea unui contrast puternic între umbre și lumini pentru
a da iluzia de adâncime și de relief. Pictura pe tavanul Capelei Sixtine conține, de
asemenea, o serie de figuri și personaje dramatice, care sunt realizate cu o precizie și un
detaliu incredibil. Michelangelo a dat atenție fiecărui detaliu, inclusiv mușchii și
anatomia, pentru a crea figuri care par să aibă o forță și o expresivitate uluitoare.
Pictura a fost restaurată de mai multe ori de-a lungul anilor pentru a îndepărta
stratul gros de praf și fum de lumânări care acoperea vopseaua și a restabili culorile
originale ale lucrării. Astăzi, tavanul poate fi admirat de turistii care vizitează Capela
Sixtină din Vatican.
În concluzie, Tavanul Capelei Sixtine este o capodoperă remarcabilă a artei
renascentiste, care demonstrează abilitățile artistice extraordinare ale lui Michelangelo.
Prin utilizarea tehnici inovatoare și a talentului său artistic, el a reușit să creeze o lucrare
care este încă considerată ca fiind una dintre cele mai importante și impresionante
opere de artă din lume.
 Există multe documente istorice care oferă o perspectivă asupra perioadei
Renascentismului italian, printre care:
• Scrisorile și jurnalele lui Leonardo da Vinci, unul dintre cei mai importanți
artiști și inventatori ai Renașterii italiene. Aceste documente oferă o perspectivă
unică asupra gândirii și procesului creativ al lui da Vinci.
• Corespondența dintre Michelangelo și patronii săi, precum Papa Iulius al II-lea
și familia Medici. Aceste scrisori oferă o perspectivă asupra relațiilor dintre artiști
și patroni în perioada Renașterii.
• "The Lives of the Artists" ("Viețile artiștilor"), o carte scrisă de Giorgio Vasari
în secolul al XVI-lea. Această carte este considerată una dintre cele mai
importante surse de informații despre viața și operele artiștilor din Renaștere și
oferă o perspectivă asupra modului în care artiștii erau percepuți și valorificați în
acea perioadă.
• Arhivele orașului Florența, care conțin o vastă cantitate de documente despre
viața și cultura din orașul Renașterii italiene. Aceste documente includ acte
oficiale, contracte, scrisori și alte tipuri de înregistrări.
Toate aceste documente oferă o perspectivă fascinantă asupra perioadei
Renașterii italiene și a oamenilor care au trăit în acea epocă. Ele sunt esențiale pentru
înțelegerea modului în care cultura, arta și gândirea s-au dezvoltat în Europa în timpul
acestei perioade extraordinare de schimbare și inovație.
Michelangelo a fost un artist deosebit de influent și respectat, iar operele sale au
fost subiectul unor discuții aprinse în rândul specialiștilor în artă de-a lungul secolelor.
Iată câteva dintre opiniile lor:
• Giorgio Vasari, un critic de artă și istoric italian din secolul al XVI-lea, a scris
despre Michelangelo că a fost un artist cu o forță creatoare excepțională, cu o
capacitate neobișnuită de a-și exprima ideile în formă de sculptură și pictură.
• Bernard Berenson, unul dintre cei mai influenți critici de artă din secolul al XX-
lea, a spus despre Michelangelo că a fost "cel mai mare artist care a trăit
vreodată". El a fost impresionat de capacitatea lui Michelangelo de a transforma
materialele brute în opere de artă sublime.
• Michael Hirst, un istoric de artă britanic, a afirmat că Michelangelo a fost un
artist al contradicțiilor, care a avut abilitatea de a exprima atât puterea brută, cât
și subtilitatea și delicatetea umană în operele sale.
• Irving Stone, un romancier american, a scris o biografie fictivă despre viața lui
Michelangelo intitulată "Lust for Life" ("Pasiunea pentru viață"), în care a
prezentat o imagine romantică și idealizată a artistului, a cărui pasiune pentru
creație a fost pusă în contrast cu dificultățile și problemele personale.