Sunteți pe pagina 1din 1

sculpture en ronde bosse.

Ils représentent généralement des scėnes qui se lisent comme


se lit un tableau.” 1
Relieful este un fundal stabil pe care artistul îşi clădeşte lucrarea, opera, cu
ajutorul luminilor şi umbrelor. Astfel, sculptorul poate dirija lumina în nenumărate
moduri, mergând de la o incizie uşoară, care adună în şanţul zgâriat un fir de umbră şi
până la volume puternic reliefate, bombate, la care se evidenţiază contraste puternice de
lumină şi umbră, creând astfel străluciri şi opacităţi, o paletă la fel de bogată ca cea a
pictorului. Bogat în resurse picturale, relieful este cel care
permite diverse incursiuni în domenii specifice artelor
bidimensionale. Aşadar, dacă în desen gama alb şi negru
corespunde valoraţiei ce implică nenumărate tonalităţi, în
sculptură ea poate fi obţinută cu ajutorul îndepărtării
fiecărui plan de sursa de lumină.
Iată cum, sculptura se împarte în mai multe
ramuri, genuri diferite, începând cu sculptura de mari
proporţii cu volume susţinute de planuri mari şi linii de
contur simplificate unde detaliile sunt subordonate
întregului şi unde arhitectura cu legile ei se impune – fig.

27, şi până la sculptura de gen sau sculptura mică a


plasticii mici. Se poate spune că în felul acesta
sculptura este o anexă, o completare a arhitecturii, şi îşi 27. Sculptură monumentală 2

găseşte originea ca artă a decorărilor clădirilor, interioarelor, fântânilor, parcurilor şi


grădinilor.

1
„Acestea (reliefurile s.n.) sunt sculpturi ce se înscriu într-un plan şi sunt dotate cu o adâncime variabilă. Ele
reprezintă o tranziţie între pictură şi sculptura rotundă. Generalmente sunt scene care pot fi citite asemenea
unui tablou.” (Franc. t.a.), Philppe Clerin, La sculpture toute les techniques, Paris, Dessain et Tolra, 2000, p.
23.
2
Frédéric-Auguste, 1834-1904, sculptor francez, Statuia Libertăţii,1866, cupru, h:92,9 m, Insula Libertăţii,
Portul New York (SUA), Academism, Joseph Manca, 1000 de sculpturi ale unor artişti de geniu, Traducere
din limba engleză de Ioan Danubiu, Oradea, Editura Aquila,, 2007, p. 375.

S-ar putea să vă placă și