„În acelaşi timp, artiştii renaşterii, au realizat înălţimi mult mai scăzute faţă de

antichitate, pentru ca acestea să nu sufere solicitări excesive la batere (…).” 1

Picturalitatea acestor compoziţii ale monedelor, vor influenţa mai târziu pictura
italiană renascentistă, prin tablourile lor rotunde (tondo – ex: Madonna della sedia , Rafael,),

unde artiştii vor folosii experienţa monedelor antice.

Un alt exemplu în privinţa basoreliefului este realizat de unul dintre primii artişti
ai Renaşterii italiene, Lorenzo Ghiberti, care prin reliefurile turnate în bronz pentru uşile
Baptisteriului din Florenţa (uşile de la răsărit – fig. 32), reprezentând scena biblică a
întâlnirii reginei din Seba cu regele Solomon într-un interior cu arhitectură somptuoasă, a
încercat să rezolve adevăratele probleme picturale şi a pus problema unei arte care să
oglindească cât mai fidel realitatea, spaţiul real. Printr-o gradaţie extrem de fină, artistul,
reuşeşte să redea adâncimi variate pornind de la primul plan unde adâncimea se reduce
aproape numai la o incizie, creând tonuri cenuşii foarte uşoare, dând impresia că în între
planul din spate şi privitor există un volum mare de aer.
Relieful mijlociu, mezzorelief (demi-relief, mezzo-rilievo), este relieful la care
înălţimea atinge maximul ½ din volumul personajelor. Figurile
înfăţişate sunt lipite de fundal şi au proeminenţele lor pe
jumătate din grosimea unui relief înalt. Relieful mediu este
încununat uneori şi cu figuri ronde-bosse. Unele reliefuri
mijlocii monumentale sunt legate tot mai mult, atât de forme
spaţiale ca: obeliscul, monumentul şi placa comemorativă, cât şi
de arhitectură.
Un exemplu grăitor în acest sens, din întreaga istorie 32. Ghiberti, Basorelief 2

a artelor, îl găsim la una dintre cele mai frumoase realizări din domeniul acestui relief şi
anume, celebra friză a panatheneelor din templul Parthenon – fig. 33, unde relieful este mai
înalt decât cel egiptean şi este conceput ca o parte inseparabilă a unui monument de

1
Idem.
2
Lorenzo Ghiberti 1378-1455, sculptor italian, Porţile paradisului (poarta estică), !425-1452, bronz aurit,
506/287 cm, Baptisterul San Giovanni, Florenţa, Renaşterea timpurie, Joseph Manca, 1000 de sculpturi ale
unor artişti de geniu,Traducere din limba engleză de Ioan Danubiu, Oradea, Editura Aquila,, 2007, p. 193.