SCULPTURA ROMANICA LA CATEDRALA ROMANOCATOLICA DIN ALBA IULIA.

REPERTORIUL ORNAMENTAL Partea I n arta medievala romneasca manifestarile romanicului se leaga de instaurarea stapnirii maghiare asupra Transilvaniei, nceputurile si durata formelor stilistice romanice corespunznd deopotriva etapelor de ocupare succesiva a provinciei si de consolidare a statului medieval n noul teritoriu cucerit (sec. X-XIII). Marturiile perioadei romanice sunt relativ numeroase si se gasesc exprimate, dupa secole de existenta n pofida distrugerilor si a transformarilor suferite , n edificiile de cult construite si n sculpturile amplasate pe zidurile acestora. Simbol al autoritatii ecleziastice medievale, catedrala romanocatolica din Alba Iulia reflecta spiritul epocii, dimensiunile sale impresionante si bogatia decorului conferindu-i statutul de unicat n arhitectura si sculptura romanica din Transilvania. Despre plastica arhitectonica a catedralei romano-catolice din Alba Iulia realizata n perioada romanica s-au scris numeroase articole si studii de specialitate, opiniile autorilor regasindu-se inserate n doua opere fundamentale, apartinnd istoricilor de arta Entz Gza (A Gylafehrvri Szkesegyhz, Budapest, 1958) si Virgil Vatasianu (Istoria artei feudale n Tarile Romne, Bucuresti 1959). Prima lucrare este o monografie exhaustiva despre catedrala romanocatolica din Alba Iulia monument definitoriu pentru romanicul transilvanean ,

cea de a doua se constituie ntr-un tratat amplu asupra diversitatii manifestarilor artei medievale n Tarile Romne. Consemnnd la rndul nostru parerile celor doi specialisti, nu de putine ori divergente (deosebirile sunt n primul rnd de ordin cronologic si stilistic si se leaga de posibilele relatii existente ntre etapele constructive si caracteristicile evolutive ale formelor sculpturale), ncercam sa distingem concluziile pertinente, chiar daca au interpretari diferite, evitnd pe ct posibil sa emitem o noua sugestie. Demersurile noastre nu le dorim ndreptate asupra reconsiderarii plasticii romanice destinate sa mpodobeasca zidurile catedralei din Alba Iulia, fenomenul fiind analizat n literatura de specialitate. Propunem, n schimb, reactualizarea problematicii printr-o modalitate mai directa si accesibila de cunoastere a repertoriului ornamental romanic, n conditiile n care locul de amplasare, la mare naltime, si dimensiunile reduse ale pieselor sculpturale le fac greu de identificat. n acest scop, diversitatea motivelor ornamentale romanice a fost grupata pe tipuri de reprezentari (antropomorfe, zoomorfe si vegetal-geometrice), iar pentru recunoasterea pieselor sculpturale dispersate pe suprafata vasta a componentelor arhitecturale fiecare scena sau element decorativ a fost localizat, descris si ilustrat. Plastica figurativa a) Reprezentari antropomorfe De la prima catedrala, o bazilica trinavata cu o singura absida semicirculara la est, a carei dispozitie planimetrica a fost identificata partial si reconstituita pe baza cercetarilor arheologice, s-au mai pastrat numai piese arhitectonice izolate si fragmentare. Printre ele se afla cteva capiteluri si console cu decor eterogen, gasite de Stefan Mller cu ocazia restaurarilor facute ntre anii 1907- 1918. Inventariate si depozitate ntr-un

lapidarium al catedralei, lista lor a fost adusa la cunostinta specialistilor de Entz Gza. Exceptie face un relief cu Maiestas Domini, aflat n interiorul catedralei actuale. Maiestas Domini (fig. 1) ncastrat ntr-o nisa, pe peretele interior al navei sudice, relieful a decorat timpanul portalului principal atribuit primei basilici. Pentru detasarea figurilor Iisus ntre doi ngeri sculptorul a folosit cele trei planuri ale cmpului semicircular, adncindu-le diferentiat. n nisa centrala, cea mai pronuntata, figura monumentala a lui Iisus troneaza pe un scaun de model antic, facnd cu dreapta semnul binecuvntarii si tinnd n stnga evanghelia nchisa. Lateral, n triunghiurile din planul secund, doi ngeri redati n picioare au deasupra lor, n planul cel mai apropiat, cte o pasare simbol al sufletelor mntuite. n acest fel, diferentierea elementelor compozitionale apare mult mai evidenta ca importanta, proportii si claritate, n pofida reliefului plat. Modalitatea deosebita de reprezentare pare mai mult o solutie de moment dect o inovatie, imaginea n ansamblul ei distingndu-se prin stngacii evidente n executie. Remarcam schematismul mpins pna la geometrizarea formelor anatomice, acoperite de o retea liniara, decorativa, frontalitatea capetelor si pozitiile nefiresti ale aripilor ngerilor, nevoite a se subordona cadrului, pliindu-se dupa conturul acestuia. Arhaismul formelor si executia schematica permit ncadrarea stilistica a reliefului n sec. al XII-lea, fiind n relatie cu plastica lombarda1 sau cu scena de pe portalul bisericii din Marlenhaim-Alsacia2. Avram cu sufletele dreptilor (fig. 2) Pe consola cu nr. inv. 52 se mai pastreaza figurile mici si diforme (simboluri ale sufletelor mntuite), nghesuite si ocrotite n poala profetului, care domina prin proportiile capului nconjurat de nimb. Fig. 1. - Maiestas Domini I. Fig. 2. - Avraam cu sufletele dreptilor. V. Vatasianu apropie forma consolei, tematica si primitivismul executiei de piesa cu nr. 93, atribuindu-i aceleasi analogii (Ungaria) si datare (sec. al XI-lea)3. Dupa Entz Gza, care vede n mna unei figurine o floare, relieful apartine

sec. al XI-lea si si ar fi o reprezentare unicat n evul mediu unguresc4. Masca umana (fig. 3) Figura de mici dimensiuni este amplasata n cmpul median al unei console-capitel (aflata n depozitul catedralei sub nr. inv. 93), ntre placa abacului care i reteaza calota si frunzele de palmier din care se iveste. Trasaturile fizionomice, nu lipsite de expresivitate, sunt abia schitate pe suprafata blocului de piatra. Fig. 3. - Masca umana. Fig. 4. - Maiestas Domini II. Piesa a fost atribuita tot primei catedrale, fiind datata n sec. al XII-lea, cu analogii n plastica romanica apuseana si n realizarile santierelor ungare. A DOUA CATEDRALA ROMANO- CATOLICA La ridicarea celei de a doua catedrale romano-catolice de la Alba Iulia monument basilical de proportii impresionante, cu o diversitate si o bogatie plastica unica n Transilvania au contribuit mai multe echipe de pietrari. Pna la definitivarea constructiei, care a suferit distrugeri si unele modificari ale planului initial, a trecut mai bine de un secol (ante 1241 1356), parcurgndu-se doua mari etape stilistice: romanica si gotica. Pe baza unor caracteristici comune, regasite la plastica arhitectonica, n perioada romanica trzie (1246-1277) au fost determinate morfologic trei mari ateliere de pietrari, activitatea lor desfasurndu-se la nceput simultan. n mare, primului atelier i-a fost atribuit decorul absidiolei laterale de sud si portalul exterior de pe aceeasi latura; atelierului al doilea si al treilea le-au revenit o parte a decorului interior si plastica ornamentala externa a absidiolei laterale de nord. Tot pe baza unor asocieri ntre elementele decorative si structive, realizarile santierelor au fost grupate n trei faze cronologice, care se ntrepatrund uneori, echipele lucrnd concomitent la realizarea contractului, apoi cu ntreruperi sau preluari ale zonelor abandonate: Etapa I 1246-1255 (1259) - faza 1247-1255, cnd cele trei ateliere au lucrat concomitent

- faza 1256-1259, cnd lucreaza numai atelierele II si III, atelierul I plecnd n 1255, lucrarile lui fiind continuate de atelierul II (ex: la absidiola de sud) Etapa II - 1259-1262, cnd activeaza atelierele II si III - 1262-1272 se ntrerup lucrarile Etapa III - 1272-1277, cnd activeaza atelierul III Maiestas Domini II (fig. 4) Imaginea sacra decoreaza timpanul portalului de sud, n exterior. Desi au fost executate n perioade diferite de timp, asemanarile dintre cele doua reliefuri (Maiestas Domini I si Maiestas Domini II) sunt izbitoare, la identitatea temei adaugndu-se impresia aceleiasi ordonante compozitionale, doar ca ngerii sunt nlocuiti cu apostolii Petru si Ioan (?), ale caror busturi sunt usor rasucite spre Iisus. Si totusi, diferentierile sunt vizibile n sensul unei interpretari mai evoluate, n pofida greutatilor ntmpinate de sculptor pentru o ncadrare corecta a personajelor n cmpul semicircular al lunetei. n acest sens, observatia ca nscrierea nimburilor n profilul chenarului poate fi interpretata ca o tendinta de spargere a cadrului arhitectural pare justa n cazul figurii lui Iisus, dar nclinarea apostolilor este nefireasca, afectnd echilibrul compozitional. Evolutia stilistica poate fi urmarita la interpretarea detaliilor anatomice grosolan modelate, dar ndepartate de formele strict geometrice ale primului relief. Faldurile, desi liniare, au un duct care se doreste n consonanta cu gestica, iar fetele sunt individualizate prin trasaturi care cel putin le arata vrsta. ntre timpanul de la Alba Iulia si cel al bisericii Sf. Iacob din Regensburg au fost gasite analogii evidente, recunoscute de majoritatea cercetatorilor, opiniile fiind mai diferentiate n privinta datarii. Dupa V. Vatasianu, relieful poate fi o opera a atelierului prim de pietrari, din anii 1247-1255, caruia i s-a datorat si cadrul portalului de sud. Entz Gza semnaleaza maniera germana de redare pe jumatate a figurilor si atribuie lucrarea romanicului trziu, bine definit. Arhanghelul Mihail I (fig. 5) Relieful, a carui destinatie initiala nu se cunoaste, este ncastrat n peretele de sud al corului, n interior. Fig. 6. - Apostoli.

Fig. 5. - Arhanghelul Mihail I. Redat n momentul luptei cu balaurul (care reprezinta forta satanica) dobort la pamnt, calcat n picioare si cu sulita nfipta n gt, arhanghelul se distinge prin monumentalitatea proportiilor, expresia hotarta a fetei si forta gesturilor, ca rezultat al efortului ntreprins. Actiunea este subliniata de puternice axe compozitionale, evidenta fiind diagonala introdusa de sulita ce ntretaie elipsa bratelor. Draperia ampla si grea, supusa nca schemei decorative, formeaza totusi n partea inferioara pliuri suple ce se onduleaza n directia miscarii. n schimb, aripile uriase ale arhanghelului si formele bizare ale reptilei-pasare se prelungesc de-a lungul cadrului, supunndu-se dimensiunilor blocului de piatra. Atribuit aceluiasi atelier prim de pietrari (1247-1255) care a realizat portalul de sud al catedralei si relieful Maiestas Domini, dar fara a fi vorba de acelasi mester, arhanghelul Mihail si gaseste prototipul ndepartat n reprezentarea similara de pe portalul bisericii din Saint Gilles, dar replicile trebuie cautate tot n ambianta germana de unde provine mesterul portalului de sud. n legatura cu arhanghelul Mihail I ar putea fi mentionat si arhanghelul Gabriel, un alt relief de la Alba Iulia. Entz Gza considera relieful o splendida opera romanica a catedralei din Alba Iulia si l ncadreaza la nceputul secolului al XIII-lea, alaturi de alte piese atribuite cronologic aceleiasi perioade: apostolii, perechea mbratisata, ngerul zburnd, ngerul identificat cu evanghelistul Matei. Apostoli (fig. 6) ncastrate n zidul de nord al bratului transeptului, la exterior, reliefurile au facut parte, dupa toate posibilitatile, dintr-un program mai amplu, cu personaje dispuse n nise, sub arcada. Sculptati n blocuri de piatra separate, dar de aceleasi forme si dimensiuni, figurile se aseamana mult ntre ele: frontalitatea pozitiilor, aceleasi fete plate, osoase, mbatrnite si severe, ncadrate n nimburi ample, corpuri firave sprijinite pe picioarele usor departate, cu talpile petrecute peste bordura inferioara a cadrului, cute variate care urmeaza acelasi traseu si se grupeaza n acelasi mod. Numai gesturile si atributele pot fi legate de personalitatea fiecaruia.

V. Vatasianu atribuie reliefurile apostolilor aceluiasi mester care l-a reprezentat pe arhanghelul Mihail I, iar n felul cum unul dintre apostoli si trage mantaua peste umarul drept vede o repetare a gestului la ngerul cu cadelnita. Pe baza unor trasaturi comune integrarea stricta n cadrul arhitectural, fetele serioase, gnditoare, aranjamentul cutelor. Entz Gza include apostolii n grupul format de perechea mbratisata si evanghelistul Matei, fara a le atribui aceluiasi mester. Acestor modele le gaseste apoi analogii n figurile din portalul bisericii abatiale din Saint Gilles. Pentru perechea de apostoli de la Alba Iulia citeaza atelierul Antelami, considerndu-i totodata ca precursori ai apostolilor din portalul principal al bisericii din Jk. Evanghelist (fig. 7) Situat n acelasi perete de nord al transeptului, evanghelistul este redat n pozitia seznd, cu picioarele ncrucisate: dreptul ndoit sub sezut, stngul ntins prin fata, de-a curmezisul. Atitudinea gnditoare, sugerata de sprijinirea barbiei n mna dreapta, este vag surprinsa si pe fata personajului. Figura face parte din acelasi grup cu apostolii (nimbul evanghelistului prezinta acelasi sir de bobite ca la apostolul Petru), dar arhitectura blocului este diferita si figura subdimensionata nu atinge limitele cadrului. Perechea mbratisata (fig. 8) Desprins din locul initial, relieful se afla acum pe peretele de vest al sacristiei vechi, la interior. Reprezinta un barbat si o femeie strns mbratisati printr-un gest tandru si firesc, subliniat prin bratele care se nlantuie reciproc n jurul umerilor. Mantiile devin un vesmnt unic, vizibil doar prin faldurile desfasurate lateral, lasnd privirii trupurile zvelte, acoperite de tunicile pliate atent si elegant pe forme. Asemanarile dintre reliefurile care reprezinta perechea mbratisata si pe cei doi apostoli sunt evidente n primul rnd prin dispunerea personajelor n nise delimitate de arcade n partea superioara. Observam apoi aceeasi conceptie si mod de drapare a vesmintelor, dar compozitia n cadrul perechii mbratisate este mai echilibrata. ntr-o schema piramidala realizata din apropierea treptata a corpurilor pna la alipirea fetelor, bratele descriu un traseu elipsoidal complicat, iar cutele tubulare

usor divergente evidentiaza formele membrelor inferioare, accentund sveltetea figurilor. Fetele sunt bine individualizate, parul bogat fiind tratat mai naturalist dect tonsura austera a apostolilor, gestul devine intim prin apucarea barbiei, iar strngerea reciproca a capetelor mantiei pare mai fireasca dect la apostol. Dupa modul de reprezentare, grupului i s-au acordat semnificatii deosebite: alegorii ale Pietatii si Dreptatii sau mirele si mireasa din imnul liturgic Cntarea cntarilor. Asupra ncadrarii si datarii acestor figuri, opiniile sunt din nou divergente. V. Vatasianu respinge relatiile prea ndepartate cu Franta si datarea timpurie, optnd pentru acelasi curent complex din sud-estul Germaniei, caruia i se datoreaza, pe la 1260, portretele de la Sf. Stefan din Viena si biserica din Jk. n raport cu aceste reprezentari stabileste si ncadrarea cronologica a celor patru reliefuri (apostolii, evanghelistul seznd si perechea mbratisata) n faza a doua de constructie a catedralei, prin anii 1259-126212. Arhanghelul Mihail II (fig. 9) Al doilea relief cu imaginea arhanghelului Mihail se afla ncastrat pe latura de nord a corului, n interior. La aceasta reprezentare, n fond o varianta a primului relief cu arhanghelul Mihail, contrastele de interpretare sunt evidente. Fara a surprinde tensiunea luptei lipsind orice relatie ntre expresie, gestica si actiunea ndeplinita , sculptorul modeleaza un personaj la care formele corpului usor serpuit apar partial de sub falduri, reusind sa nchege o compozitie de ansamblu n care planurile se apropie sau se departeaza n functie de reliefarea volumelor. Evidente sunt n acest sens formele pline, rotunjite, din extremitatile cadrului dreptunghiular, spatiul median fiind mai mult punctat de grupurile divergente ale unui vesmnt ce ascunde corpul. Considerat o replica iconografica a predecesorului sau, transpusa n forme romanice mai evoluate, relieful este atribuit unui mester care a sculptat n interior ngerul care zboara (evanghelistul Matei) si o masca umana din semicalota absidiolei de sud. nger (Arhanghelul Gabriel?) (fig. 10) Este redat pe cheia de bolta a corului sub aspectul unui nger ce si reliefeaza volumele aplatizate pe suprafata cruciforma a blocului de piatra. Atitudinea statica, cu gesturile retinute,

limitate la semnul binecuvntarii si sustinerea toiagului cu floarea de crin, formeaza verticala axelor grupate ntr-un dreptunghi compact, din care rasar aripile desfasurate pe orizontala. Draperia nfasurata n jurul corpului este tratata liniar, dar dupa modul cum atrna capatul mantiei la spate este adevarat mai rigid si grosolan se aseamana cu modelul ntlnit la arhanghelul Mihail I. nger cu cadelnita (fig. 11) Se poate constata la acest relief o ncercare nereusita a sculptorului romanic de a reda si respecta proportiile anatomice si gesturile firesti ale unui personaj surprins ntr-o actiune care se doreste ct mai vioaie. Adoptarea unei pozitii usor ghemuite n mers confera corpului acea stabilitate necesara mentinerii echilibrului n conditiile unor gesturi nefiresc de complicate si a membrelor firave, piciorul drept fiind cu talpa rasucita pe sol. n traiectoria sa, cadelnita atrna ca o greutate greu stapnita de bratul subtire, iar corpul n rasucire risca sa-si arate nuditatea de sub mantia prinsa n ultimul moment cu mna stnga. Frontalitatea capului disproportionat de mare, zmbetul fortat, rigiditatea si decorativul elaborat al penajului aripilor dispuse simetric, complexitatea axelor compozitionale (un X nscris ntrun dreptunghi) sunt elemente contradictorii n interpretarea miscarii. ngerul ce cadelniteaza este ntr-o oarecare relatie cu ngerul care zboara de pe capitelul corului si arhanghelul Mihail II. Dupa trasaturile comune si locul de amplasare, ngerul cu cadelnita si cel care zboara pot fi atribuiti primelor doua ateliere de sculptori (1247-1259). nger (evanghelistul Matei) (fig. 12) Identificat cu reprezentarea apocaliptica a evanghelistului Matei, ngerul decoreaza capitelul stlpului de nord-est al careului. Redat plannd, vesmintele se nfasoara n jurul trupului firav si al picioarelor lungi si subtiri n raport cu capul neobisnuit de mare, amplificat de parul ridicat n vnt. Interesanta este nscrierea figurii la care predomina formele triunghiulare n cadrul dreptunghiular al suprafetei. Atribuita atelierului II de pietrari (1247-1259), figura si gaseste analogii (prin formele voluminoase ale capului) cu bustul unui personaj amplasat pe fatada absidei laterale de nord din Jk si pe timpanul bisericii din Szentkirly. Masca umana (fig. 13)

Amplasata la mijlocul frizei de arcuri din interiorul absidiolei de sud, figura apare sub forma unui cap dezvoltat, subliniat plastic, fata aplatizata fiind marcata de trasaturile fizionomice grosolan redate: ochii migdalati larg deschisi, nasul proeminent, buzele carnoase, gura ampla, parul abundent, ordonat sub forma unor suvite cu striuri paralele. Piesa face parte din grupul larg al reprezentarilor figurative din transept, cor si nava laterala de nord, care se deosebesc prin ciclul tematic si caractere formale specifice (simbolurile evanghelistilor, figurile umane si demonii din scena Judecatii, arhanghelul Gabriel din scena Mntuirii). Ele sunt opere ale mesterilor minori, care au facut parte din primele doua ateliere de sculptori (1247-1256). Scena de pedeapsa I (fig. 14) Desfasurata pe doua dintre laturile capitelului de la stlpul de nord-est al careului, adiacent corului, scena, deosebit de animata si expresiva, si pastreaza unitatea prin relatiile stabilite ntre personaje, n pofida miscarilor naiv redate. Pacatosul, prins cu latul n jurul gtului, opune rezistenta, lasndu-si capul napoi si proptindu-si picioarele n pamnt. Diavolul, cu chip de om si codita de iepure, l trage nenduplecat de streangul petrecut peste umarul stng, ndreptndu- se spre o figura nuda n pozitie chircita: Satana. n diversitatea atitudinilor, gesturile sunt totusi nefiresti si confuze, alternd claritatea compozitiei. La aceasta contribuie deopotriva nfatisarea figurilor subdimensionate si diforme: capete mari, fete carnoase, nasuri acviline, guri amplu deschise, trupuri scunde dar ndesate si muschiuloase, picioare firave. Caracteristicile celor trei figuri se regasesc n principiu la reprezentarile ngerului si ale boului (simbolurile Evanghelistilor Matei si lui Luca), figurina prinsa n lat avnd unele trasaturi comune cu arhanghelul Gabriel si ngerul cu cadelnita. Entz Gza identifica figurile din scena Judecatii cu niste caricaturi. Scena de pedeapsa II (fig. 15) Amplasata pe capitelul celui de-al doilea stlp dintre navele laterale de nord, scena se compune din doua figuri umane si un cap de demon. Identificata din nou cu diavolul sub nfatisare umana, prima figura are o atitudine stranie daca este considerata ca o pozitie de mers, dar foarte fireasca n cazul desfasurarii unei actiuni: genunchiul drept sprijinit pe pamnt; n timp ce bratele apuca un bat scurt pentru a lovi.

Imaginea ofera din nou un elocvent exemplu de comprimare ntr-un spatiu limitat a formelor anatomice, nevoite sa descrie trasee unghiulare. Fizionomic, distingem acelasi cap dezvoltat, cu proeminente carnoase, diforme. Ca pandant al acestei figuri, pe fata alaturata a capitelului apare o femeie. Redata n picioare, n aceeasi pozitie ghemuita dar atenuata, femeia si petrece bratele peste piept si pntec pentru a-si ascunde nuditatea. Capul, la fel de enorm si hidos, este acoperit cu o boneta conica. Lund n considerare prezenta n vrful frunzei capitelului (n locul rezervat crosetei) a unui cap de demon ce rnjeste, grupul poate fi asociat, din nou, unei scene de pedeapsa din Infern. Figurile caricaturale din scenele de pedeapsa de la Alba Iulia se aseamana cu demonii portalului urias al catedralei Sf. Stefan din Viena (dupa 1258). Demoni (fig. 16) Capete de demoni rasar n vrfurile frunzelor la majoritatea capitelurilor de la stlpii navei laterale de nord. Interesanta de urmarit este evolutia trasaturilor acestora, de la nfatisarile grotesti la stlpii estici (fete ovale exagerat de pline, ochii bulbucati, nasuri scurte si groase, gura larg deschisa cu limba scoasa) spre forme umanizate la stlpii vestici. David cu capul lui Goliat (fig. 17) Relieful pronuntat, ce tinde spre ronde-bosse, este amplasat deasupra unei coloane aranjate a absidiolei de nord, n exterior. Figurina nuda si acefala ghemuita sub una din arcaturile cornisei tine n brate (sau trage de mustati) un cap supradimensionat. Originalitatea reprezentarii (conceputa sau lipsita ulterior de cap, a condus la diverse interpretari: David cu capul lui Goliat, lupta lui Samson cu leul, un animal cu o masca etc. mpreuna de relieful de pe coloana alaturata, cu reprezentarea dragonului n lupta cu un grifon, si de ngerul cu cadelnita, figurina care si tine propriul cap n mini poate fi atribuita aceluiasi autor. Atlant (fig. 18) Piesa cu nr. inv. 23, un capitel geminat din lapidariu, reda partea inferioara a unui corp uman cu picioarele ndoite, genunchii fiind ndepartati, iar calciele

alipite. O draperie petrecuta pe la spate, n jurul bazinului, cade molatic n fata, peste coapse, sub forma unei esarfe cu doua terminatii n cute plate. Stilul figurii ngenunchiate care, dincolo de puritatea de linii exceptionale, oglindeste un moment de apogeu al sculpturii romanice trzii, trebuie cautat n reprezentarile similare, frecvent ntlnite n plastica romanica apuseana, pe capitelurile unde figurile dobndeau si o functie arhitecturala. Realizat pentru a mpodobi una din colonetele ce trebuiau sa desparta ferestrele turnului, capitelul geminat poate fi atribuit aceluiasi atelier de pietrari care a lucrat n faza a treia de constructie a catedralei, caruia i se datoreaza capitelurile cu crosete cu frunze mai late si bogate si capitelurile figurate cu pasari ce-si mpletesc gturile (1272-1277). Figura umana (apostol?) (fig. 19) Pe capitelul stlpului de mijloc dintre nava centrala si nava laterala de sud este redat un personaj matur, lipsit de orice atribut, de proportii scunde si mult latite. Pe corpul voluminos, cu membrele nefiresc de departate, o mantie ampla se nfasoara dupa schemele folosite la modelele antice. Figura umana (profet?) (fig. 20) Pe una din laturile aceluiasi capitel ce decoreaza stlpul dintre nava centrala si nava laterala de sud se afla si un personaj tnar, ce sta n picioare, purtnd o carte deschisa, tinuta cu minile n dreptul pieptului. Capul mare este asezat pe un trup ndesat, acoperit de vesminte ale caror falduri se arcuiesc la piciorul drept, n bataia vntului. Ambele reprezentari pot fi atribuite unui sculptor minor, ce folosea o modelare arhaica; fenomen ntlnit si n etapele trzii ale romanicului. ncadrarea cronologica se poate face n functie de stlpul pe care se afla si ea apartine fazei 1272-1277. b) Reprezentari zoomorfe Reale sau fantastice, pasarile si animalele care fac parte din repertoriul motivelor sculpturale romanice de la catedrala romano-catolica din Alba Iulia au o semnificatie mai mult simbolica. Reduse ca numar si fara a reprezenta formele

monstruoase caracteristice bestiarului vest european, ele au nfatisari usor de recunoscut, n pofida stngaciilor si arhaismelor n interpretare. Caprioare (fig. 21) Relief integrat n friza vegetala a absidiolei de nord, n exterior. Urmarind rasucirile vrejurilor din mijlocul carora se ivesc, trei caprioare sunt dispuse ntr-un aranjament n forma de roata, unindu-si capetele prin intermediul urechilor, pe baza unei scheme n care cifra trei se repeta: trei caprioare, trei capete, trei urechi desi fiecare exemplar are perechea de urechi corespunzatoare. Din asocierea formelor, n zona centrala ia nastere un triunghi echilateral. Reprezentarea a fost identificata ca simbol al Sfintei Treimi. Dragon n lupta cu un grifon (fig. 22) Pandant al figurilor ghemuite (David n lupta cu Goliat) si urmarind aceeasi dispozitie n traseul arhivoltei de la absida nordica, relieful prezinta doua animale fabuloase muscndu-si reciproc gturile. Animalul din prim plan, vazut lateral, se aseamana la trup pna la identitate cu cele trei caprioare, deosebirile limitndu- se la amploarea dimensiunilor si la aripile dispuse pe spate. Monstrul din plan secund ramne ascuns privirii, fiindu-i vizibile doar extremitatile: capul ce apuca gtul si coada de reptila ncolacita pe spatele adversarului. Un alt grifon apare singuratic pe un boltar ncastrat n zidul de nord al transeptului, la exterior. nfatisat culcat, cu trup si cap de leu, coada de reptila rasucita pe verticala n forma unui 8, animalul are pe spate o proeminenta triunghiulara ce poate fi interpretata ca o reprezentare schematica a aripilor. Lei(sfasiind o cornuta) (fig. 23) Reliefuri pe fatada absidiolei de sud, n exterior. Alegorii ale fortelor raului, cei doi lei sunt redati fata n fata (cel din dreapta este refacut, originalul aflndu-se n lapidarium) deasupra unor cornute pe care le ucid. Geometrizarea formelor asociate unui relief deosebit de pronuntat fac animalele sa para adosate zidului si nu desprinse din bloc. La aceasta contribuie si interpretarea sumara a suprafetelor, detaliile reducndu-se la schitarea suvitelor coamei si reliefarea traseului cozii, petrecute conform unei scheme invariabil si des folosite printre labele posterioare si asezata pe spate. Analogii stilistice si iconografice se gasesc la Jk, pe fatada de vest a catedralei din Viena, la catedrale din Worms, bisericile din Rosheim si Schlettstadt.

Doi lei culcati, cu capul si bustul ridicate, tratati n ronde-bosse, ncadreaza astazi intrarea n edificiu, n interior. Asupra provenientei si ncadrarii exacte nu ne putem pronunta, dar ei au aceeasi dispozitie cu leii de la portalul din Strigoniu si leii de la portalul bisericii din Tisnov. Ca simbol al fortelor raului (Antichrist), leul reapare pe capitelul coloanei angajate din coltul de nord-est al transeptului, alaturi de vulturul lui Ioan si un vasilisc. Sub forma unei protome de leu este decorat capitelul de pe stlpul de mijlocdintre nava centrala si nava laterala de sud. Din capul animalului rasar simetric doua vrejuri de vita de vie, ce se raspndesc pe suprafata capitelului sau se arcuiesc n dreptul urechilor. Boul nnaripat (reprezentarea apocaliptica a evanghelistului Luca) (fig. 24) Redat n mers, pe capitelul stlpului dintre careu si cor, boul este surprinzator de bine desenat sub raport anatomic, o stngacie mai evidenta observnduse la cap. ntors spre privitor, cu privirea blnda si lipsit de coarne, acesta aduce mai mult cu cel al ovinelor dect al bovideelor. Vulturul (reprezentarea apocaliptic a a evanghelistului Ioan) (fig. 25) Amplasat n muchia capitelului coloanei angajate din coltul de nord-est al transeptului, vulturul este reprezentat ca nvingator al fortelor raului, dominnd prin tinuta impunatoare: corpul reliefat, sprijinit pe picioarele puternice, bine ancorate, aripile larg deschise sub care se ghemuiesc sau se contorsioneaza nfricosati leul si vasiliscul. Piesa ntregeste grupul evanghelistilor, dar executia sumara o individualizeaza. Aceleasi forme rudimentare, identice la tratarea penajului, le ntlnim pe unele console de la biserica din Pcs. Vasilisc (fig. 25) Simbol al mortii, vasiliscul este asociat leului, ncadrnd vulturul de pe capitelul de nord-est al transeptului. Este animalul cu nfatisarea cea mai bizara, fiind surprins ntr-o rasucire a trupului de reptila ce exprima deopotriva ferocitatea si viclenia. Sprijinit pe o bucla a cozii, monstrul se napusteste cu adevaratul chip de balaur asupra vulturului, si agita inutil ghearele n partea opusa, n timp ce un cap nebanuit si minuscul din vrful cozii musca piciorul acvilei. Animal hibrid (fig. 26)

n repertoriul animalier al catedralei mai poate fi ncadrat un animal hibrid (cap de maimuta si corp de reptila) ce se catara pe stlpul secundar care delimiteaza transeptul de nava laterala de nord. Pasari (fig. 27) Ca simbol al sufletelor mntuite, apar n cele doua reliefuri cu Maiestas Domini. n primul caz, pasarile sunt redate foarte schematic, printr-o simpla incizie liniara ce urmareste traseul formei. La sublinierea conturului si mici indicii ale penajului se reduc reprezentarile celor doi porumbei din compozitia urmatoare pe aceiasi tema, doar ca aici relieful nlocuieste incizia superficiala. Perechi de pasari cu gturile lungi, mpletite si cozile nnodate si terminate n palmete se regasesc printre vrejurile de vita de vie ce decoreaza capitelurile stlpului secundar sudic din transept si al celui nord-vestic din nava centrala. Corpurile pasarilor de pe fetele capitelului se ntlnesc la colt prin mpletiturile gturilor, pentru ca fiecare cap sa prinda cu ciocul un ciorchine de strugure. Complexitatea compozitiei nu afecteaza claritatea formelor, care au n asocierea lor un puternic efect decorativ. Motivul poate fi ntlnit pe capitelurile portalului urias din Viena. Pasarile de la Alba Iulia au fost atribuite atelierului III de pietrari, care a activat n faza a treia (1272-1277). Asociate reprezentarilor figurative sau independente de acestea, motivele sculpturale pur ornamentale (vegetalgeometrice) se regasesc deopotriva la catedrala romanocatolica din Alba Iulia. Prezentarea lor va ocupa cea de-a doua parte a studiului.
SCULPTURA ROMANICA LA CATEDRALA ROMANO-CATOLICA DIN ALBA IULIA. REPERTORIUL ORNAMENTAL Partea a II-a

Ornamente vegetale PALMETA SI SEMIPALMETA Foarte raspndite n perioada romanica, palmeta si variantele ei parcurg n evolutia lor o serie de transformari. Se ntlnesc deopotriva forme simple, izolate

pe elemente arhitectonice, alaturi de combinatii diverse, rezultate din multiplicarea ncolacirilor vrejului pe traseul unui chenar sau n desf asurarea unei frize. Uneori tijele lipsite de frunze se mpletesc descriind entrelacsuri sau simple trese. Dimpotriva, cnd lobii se nmultesc, dezvoltndu-se din vrful frunzelor sau curbura vrejului, pot lua nastere rinsouri. Un vrej de semipalmete se desfasoara ntr-un traseu liniar, pe abacul consolei (nr. 93) cu r asuciri alternative ale tijei din care rasar frunzele. Relieful este plat, formele simple si clare. Motivul de origine antica reapare n plastica apuseana si pe santierele din Ungaria n sec. al XII-lea1. Aceleasi forme ale motivului le regasim pe un capitel cubic din lapidarium, traseul vrejului urmarind conturul semicircular al suprafe tei, pentru a-si rasuci extremitatile n contracurbe, la mijlocul cmpului. G. Entz, care semnaleaza capitelul, l atribuie sec. al XI-lea2. Palmetele si semipalmetele sunt bogat si variat reprezentate la portalul de sud, n extremit atile pilastrilor, pe laturile coloanelor si torurile arhivoltei. La pilastri palmetele si semipalmetele au forme rotunjite si apar ca terminatii ale mpletiturilor ce delimiteaza scobiturile muchiilor. Palmete, semipalmete, rozete si trese complicate se nscriu n cmpurile ovale sau circulare ale mpletiturilor n opt, acoperind complet fusurile coloanelor sau torurile arhivoltei cu o retea de ornamente vegetal geometrice care se repeta si se multiplica pe traseul oferit de suprafata acestora. Interpretarea diferentiata a motivelor (palmetele si schimba forma si dispunerea lobilor,

rozetele numarul petalelor, tresele si modifica combinatiile si tehnica de mpletire) denota tendinta constanta spre varietatea n executie a sculptorului romanic, dar si nuantele de interpretare, inerente activitatii de grup. Ia nastere astfel n pofida reliefului plat pe elementele portalului, o adevarata dantelarie n piatra, care valorifica intensitatile de lumina. 1 Vatasianu 1959, p. 40. 2 Entz 1958a, p. 15. 84 Gh. Fleser Sculptura romanica la catedrala romano-catolica din Alba Iulia (II) 85 Pl. I. - Motive ornamentale vegetale si vegetal-geometrice (palmeta, semipalmeta, acantul, palmierul, vita de vie, croseta). 86 Gh. Fleser Analogiile le regasim la Regensburg si Strigoniu, ca o nrurire a sculpturii lombarde, ce a preluat si transmis mai departe aceste motive si tehnica lor de realizare, din arta orientala si bizantina. Identitatea vrejului de la Alba Iulia cu chenarul rozasei de la Strigoniu (1240) indica aceia si mna de lucru si posibilitatea atribuirii portalului atelierului prim de pietrari care a activat aici ntre 124712563. G. Entz extinde analogiile, ncadrnd portalul n grupul mai larg al unor reprezentari figurative (apostolii, ngerii) si decorative din catedrala. Palmetelor de la coloanele portalului le regaseste asemanari n motivele ornamentale de la bazele pilastrilor fasciati din arcul de triumf si transept, iar panglicile mpletite si palmetele pilastrilor le identifica cu cele de la pilastri altarului popular din Pecs4. Palmete mai mult sau mai putin stilizate, aplatizate sau ntr-o executie

viguroasa, alcatuiesc asa numitele gheare romanice mulndusi simetric lobii pe profilurile elementelor de sustinere. Dintre acestea, palmetele de la stlpii de vest ai corului si de la stlpii navei centrale, dinspre transept si gasesc analogii n Ungaria, n cadrul santierului de la Strigoniu (palatul regal si catedrala Sf. Adalbert) si pot fi atribuite atelierului I de pietrari care a activat n prima faz a la Alba Iulia5. Apartinnd altor faze de executie si beneficiind de interpretari plastice diverse, palmetele si semipalmetele se regasesc izolat (ca suport pentru pasarile din relieful cu Maiestas Domini II) sau n asociere cu alte motive vegetale (frunza de vie) pe cosul unor capiteluri din nava centrala, ca terminatii ale cozilor la pasarile care ciugulesc struguri sau pe fragmentele arhitectonice cu acelasi decor din lapidarium (capitelurile cu nr. 25, 27 si 43). Palmeta intra n componenta stufoasei frize exterioare de la absidiola nordic a, unde si evidentiaza formele sau reapare timid, n relief plat pe unul din capitelurile absidei sudice. Aceasta ultima varianta este atribuita completarilor plastice efectuate de atelierul II de pietrari, dupa plecarea santierului prim (cca 1255)6. Analogiile se afla la cornisa sanctuarului central din Jk si friza tribunei domnului din Bamberg7. PALMIER Apare sub forma unor frunze alungite dispuse sub abacul consolei (nr. 93) aspectul lor reducndu-se la o nervura mediana ncadrata de mici striatii paralele 3 Vatasianu 1959, p. 48. 4 Entz 1958a, p. 9.

5 Vatasianu 1959, p. 45. 6 Ibidem, p. 52. 7 Entz 1958a, p. 15. Sculptura romanica la catedrala romano-catolica din Alba Iulia (II) 87 si un vrf rasucit n volute. Baghetele cilindrice care le unesc pe verticala contribuie, alaturi de redarea schematica, la accentuarea rigiditatii frunzelor. Dispuse n doua rnduri sub o mpletitura, frunzele de palmier alcatuiesc o friza decorativa pe un fragment arhitectonic (capitel?) din lapidariul catedralei ortodoxe din localitate. Palmierul reapare ca motiv n partea superioar a a lesenelor de la absidiola de sud, n exterior. Redat n diverse pozi tii (n picioare sau rasturnat) arborele mprumuta forma unei plante ale carei frunze se arcuiesc de o parte si alta a tijei dupa forma cmpului semicircular, ocupndu-l n ntregime. Relieful este plat si reprezentarea se restrnge la conturarea formelor, f ara alte detalii. Motivul se aseamana cu cel de pe fatada castelului Regallissima Sedes din Neuchatel (din ambianta lombarda, sec. al XII-lea) si de la Strigoniu8. ntr-o forma simplificata dar ntr-o oarecare redare monumentala si cu o semnificatie deosebita (arborele vietii) ntlnim palmierul pe lunetele portalurilor bisericii evanghelice din Vurpar si Ocna Sibiului (cca 1200)9. ACANT Frecvent ntrebuintat n arta antica la ordinele arhitecturale, ornamentul este agreat si de sculptura romanica, contaminndu-se cu motivul palmetei. n aceasta asociere usor confundabila, frunza mbraca cosurile capitelurilor, mulnduse pe suprafata acestora, desprinderi mai evidente formnd doar vrfurile

rasucite. La capitelurile pilastrilor si colonetelor portalului de sud, frunzele care le acopera au dimensiuni ample, dar tratarea lor n relief plat nu permite dect evidentierea nervurilor care le strabat, rasucirile din vrf formnd n acest stadiu doar o mica proeminenta, nca departe de butonii sau smocurile crosetei. Se formeaza astfel un frunzis continuu, ce uneste capitelurile portalului ntre ele sub forma unei frize vegetale ce descrie mici arcade prin care se vede un al doilea rnd de frunze. G. Entz considera capitelurile portalului sudic de la Alba Iulia mai usoare si mai gratioase dect cele de la Strigoniu, care dau impresia de greutate10. VITA DE VIE Frunze cu margini rotunjite si ciorchini de struguri se recunosc n relieful plat ce acopera mica suprafata semicirculara situata deasupra coloanei angajate de la absidiola de sud, n exterior. n asociere cu palmeta, vrejul de vie 8 Vatasianu 1966, p. 20. 9 Vatasianu 1959, p. 152. 10 Entz 1958a, p. 9. 88 Gh. Fleser cu frunze si struguri formeaza adevarate rinsouri pe friza absidiolei de nord, n exterior. Tratate ntr-un relief pronuntat care pune n evidenta contrastul dintre formele pline si golurile care le delimiteaza, tijele cu frunze polilobate sau semipalmate si ciorchinul cu boabe, se desfasoara ntr-un traseu continuu de rasuciri concentrice alternative. Ornamentul, acela si pe toata suprafata frizei si pastreaza numai n aparenta aspectul neschimbat, la o privire mai atenta

observndu-se nuante de interpretare, de la un boltar la altul. Prezenta unui vrej identic, ca tip ornamental si mod de realizare, n decorul portalului bisericii cisterciene din Tinov, poate presupune existenta aceluiasi mester n ambele locuri11. Dupa G. Entz originea motivului trebuie cautata n Franta meridionala, la biserica din Saint Gilles. n Ungaria nrudirile le g asim la ambrazura portalului de vest a bisericii din Lbny si la un pilastru al abatiei benedicte din Ercsi, doar ca la Alba Iulia friza este mai bogata, variata si de o inspiratie mai elevata12. Vita de vie reapare n asociere cu palmeta pe capitelurile navei, la stlpii vestici, unde pasarile se hranesc cu ciorchinii de struguri, sau rasar din gura unui leu (protoma). Fixate pe coarde drepte, frunzele de vi ta au lobii mai mult rotunjiti dect crestati, iar ciorchinii fusiformi. Acelasi modelaj al frunzelor poate fi vazut pe un capitel din biserica Fecioarei din Buda, datat ntre anii 1250-126013. CROSETA Motiv cu o larga raspndire n faza trzie a romanicului european, croseta este introdusa n plastica catedralei de la Alba Iulia de atelierele de pietrari care o prefera n locul palmetei si variantele acesteia, renuntnd totodata la interpretarea schematica si liniara a motivelor si la tratarea plata a reliefului. Noul tip de ornament este asimilat de obicei capitelului, pe suprafa ta caruia cunoaste o mare varietate de forme, diversificnd aspectul acestui element de ordin. Varianta cu frunze dispuse n doua registre, la care rndul de jos al crosetelor, ntr-o explozie vegetala, formeaza un bru continuu ce nconjoara

mijlocul capitelului, iar la cel de sus doar smocuri izolate, o ntlnim la cei doi stlpi principali din flancurile corului. Atribuite atelierului II de pietrari (1255-1259), analogiile la aceste forme vegetale se regasesc la portalurile bisericii benedictine din Lbny (1260) si traveele mai vechi ale catedralei Sf. Stefan din Viena (dupa 1258 Prototipurile pentru aceasta varianta se gasesc la catedrala din Bamberg)14. 11 Vatasianu 1959, p. 60. 12 Entz 1958a, p. 15. 13 Vatasianu 1965, p. 639. 14 Vatasianu 1959, p. 49-50. Sculptura romanica la catedrala romano-catolica din Alba Iulia (II) 89 O varianta mai simpla este aceea cu frunzele dispuse pe un singur rnd, crosetele din axa fiind amplasate mai jos, cele de sub col turile abacului fiind mai nalte. Redarea frunzelor este foarte schematic a, dar incisiva, fiind marcate doar nervurile viguroase, care se arcuiesc la vrf unde proeminen ta devine ornamentat vegetal (smocuri de frunze) sau geometrice (volute, butoni simpli sau bobite). Ca o particularitate, la aceste capiteluri remarc am prezenta unor profiluri sub abac (o banda lata sau cercuri concentrice) si marcarea nervurii mediane a frunzelor cu crestaturi sau siruri de bobite, ultimele ornamentnd uneori butonii crosetelor. Tipul l regasim n interior, la stlpii de pe latura de vest a careului, la capitelul coloanei angajate pe care se sprijin a piciorul de nord al arcului de triumf, si la coloanele angajate de la exteriorul absidei de nord. Capitelurile au fost atribuite atelierului al treilea de pietrari care au imprimat ntr-o prima faza capitelurilor aceasta nfatisare sobra, strict arhitectonica (12501256)15.

Aceluiasi atelier i apartine si colonetele cu arcade oarbe treflate din interiorul absidiolei de nord. Aici formele capitelurilor sunt mai elegante, crosetele si pastreaza aspectul vegetal nealterat, atrnnd grele din vrful frunzelor alungite. Arcadele se aseamana pna la identitate cu cele din interiorul altarului catedralei Notre Dame din Dijon (sfertul al doilea al sec. al XIIIlea) apoi la turnul de nord vest al bisericii din Jk, la absida de nord a bisericii benedictene din Trebic, altarul capelei regale din Strigoniu si la biserica Fecioarei din Wienerneustadt16. n faza a doua cnd se hotaraste largirea basilicii la cinci nave, capitelurile cu crosete persista, nfatisarea lor suferind modificari minime legate de profilul nervurilor la frunzele triunghiulare, la distan ta dintre ele si mai ales la aspectul att de variat al crosetelor care se schimba necontenit. Alaturi de formele vegetal geometrice, crosetele primesc si terminatii antropomorfe, n special cele de pe colturile capitelului, lund aspectul unor capete diforme identificate ca demoni. n faza a treia de trece la o noua modificare a planului, revenindu-se din nou la basilica cu trei nave. Acum frunzele stilizate prin nervuri incisive dispar de pe capiteluri si locul lor este preluat din nou de palmete ample, tratate mai naturalist, cu nervuri fine, frunzis bogat, cu margini carnoase rotunjite ce atrna molatic din crosetele dezvoltate. Figurile antropomorfe reapar la vrful frunzelor n locul crosetelor vegetale, chiar si la cele din axa capitelului, dar capetele si readuc dimensiunile si aspectul lor devine mai uman. n frunzisul bogat si variat (palmete, vrejuri de vita cu frunze si struguri si

uneori corola unei flori) apar perechi de p asari cu gturile mpletite ce se hranesc cu boabele ciorchinilor. 15 Vatasianu 1966, p. 50. 16 Ibidem, p. 51. 90 Gh. Fleser Acest tip de decor apare la stlpul principal apusean de pe latura de nord mpreuna cu cei doi stlpi secundari ce l ncadreaz a stlpul secundar dinspre sud, din traveea de mijloc si terminatia stlpului dintre cele doua nave laterale de sud. Analogii ale motivelor vegetale pot fi ntlnite la portalul de vest de la biserica Fecioarei din Wienerneustadt, iar cu figuri umane si mitologice la Vertesszentkerszt si Zsmbk17. Motive geometrice Decorul geometric, prin sobrietatea lui s-a dovedit a fi cel mai potrivit pentru a mpodobi zidurile masive ale monumentelor romanice. De altfel, la multe biserici aspectul exterior era dominat de austeritatea peretilor, catedrala din Alba Iulia fiind cel mai elocvent exemplu de zid arie aparenta. Pe aceste suprafete netede apar o serie de elemente decorative de inspiratie geometrica, destinate sa sublinieze componentele arhitectonice: benzi verticale, arcade oarbe, siruri de zimti, denticuli, meandrul, torsada, zig-zagul, romburile, stelutele, rozetele, diamantele etc. Ele respecta unitatea zidului, dar i atenuiaza densitatea prin fragmentarea plinurilor. Indiferent nsa sub ce aspect se evidentiaza geometricul n sculptura romanica transilvaneana de la formele cele mai simple la combinatiile de mpletituri motivele nu ating virtozitatea si complexitatea celor din sculptura occidentala,

genernd mai mult efecte de umbra si lumina. SEMICERCURI Le ntlnim pe doua capiteluri cubice, aflate n depozitul catedralei. Trasate cu compasul, semicercurile formeaz a o succesiune de linii concentrice incizate pe suprafata capitelului, decornd cele patru laturi ale sale. Capitelurile cubice au fost atribuite primului monument pe baza supozitiei ca la catedrala a doua nu exista acest tip att de r aspndit n secolele al XII-lea si al XIII-lea. Motive identice sunt reproduse pe elementele de ordin, similare ca forma, de la catedrala Sf. Andrei din Worms, datate pe la 120018. G. Entz le atribuie sec. al XII-lea19. ARCURI ROMANICE Dispuse sub forma unei frize, se ntlnesc la absidiola de sud n exterior si interior, pe laturile transeptului si sub cornisa peretelui navei laterale din aceiasi zona sudica si la absidiola de nord, n exterior. 17 Vatasianu 1959, p. 52. 18 Ibidem, p. 45. 19 Entz 1958a, p. 21. Sculptura romanica la catedrala romano-catolica din Alba Iulia (II) 91 Pl. II. - Motive ornamentale geometrice (arcul romanic, mpletiturile, cubul, rozeta, steluta, zimti). 92 Gh. Fleser Arcurile sunt bogat profilate prin retrageri n care planurile drepte alterneaza cu cele scobite, arcuirile urmarind un traseu valurit neregulat, dar cu o succesiune ritmica care se respecta si n zonele unde deschiderile sunt egale. Motivele sunt tribuite unor ateliere si faze de constructie diferite (friza de la absidiola sudica atelierului prim de pietrari, cca 1250, iar cea de la absidiola

nordica, atelierului al treilea, un deceniu mau trziu). Analogiile externe pot fi ntlnite la absida capelei din Strigoniu (1230) absidele bisericii din Lbny (pe la 1250) si ntr-o varianta mai bogata la absidiolele bisericii din Jk (cca 1250-1256)20. MPLETITURI Le ntlnim sub forma unor brie simple (borduri marginale) din trese repetitive de genul traseelor lombarde, n partea inferioar a a reliefului cu Maiestas Domini I si deasupra unui capitel din lapidariu, n combinatii geometrice pe ambrazura portalului de sud, fragmentele usciorilor a sa zisului portal normand si n asociatie cu alte motive la absidiola de sud, unde cunosc o mare diversitate a desenului. n partea superioara a lesenelor de la absidiola de sud mpletiturile apar sub forma unor benzi scurte ce se ntretaie pe suprafa ta cadrului semicircular, micile casete rectangulare rezultate din ntret aierea treselor fiind ocupate de butoni n asocieri diverse ca numar si dimensiuni variate. Exemplul, alaturi de multe altele, se dovedeste a fi edificator n a demonstra intentia sculptorului romanic de a acoperi n totalitate suprafe tele destinate ornamentatiei orict de reduse ar fi ele, cu motive irepetabile, dar care se supun legii cadrului. ntruct elementele decorative de la portalul de sud se reg asesc pe fatada absidiolei, mpletiturile pot fi atribuite aceluia si atelier prim de pietrari (1247-1255). Sub forma unor combinatii mpletiturile apar pe coloanele portalului de sud, capitelurile absidiolei sudice si pe boltarii portalului normand, depozitati n lapidariu sub forma de sase fragmente.

La aceste piese ale portalului, gasite de Moller n zidul de sud al navei centrale, G. Entz le gaseste analogii n Austria de Jos, dupa 125221. CUBURI (damier) Apar la cornisa din partea superioara a panourilor dintre lesene, la absidiola de sud. Cubuletele sunt asezate n doua rnduri suprapuse si alternative, urmarindu-se prin esalonarea treptata a planurilor si raporturilor dintre plinuri si goluri, efecte de lumina. 20 Vatasianu 1959, p. 70. 21 Entz 1958a, p. 21. Sculptura romanica la catedrala romano-catolica din Alba Iulia (II) 93 ROZETE Motivul cu o larga raspndire n ornamentica, alterneaza n sculptura roma-nica ntre vegetal si geometric. La pilastrii si coloanele portalului de sud si la absidiola de pe aceiasi latura tinde spre vegetal, la biserica reformata din Sntimbru spre forme geometrice clare, inspirate din tehnica crestaturilor din lemn. STELUTE Pe fragmentele portalului normand, sub forma unui sir de octogoane. ZIMTI Aceleasi efecte ale jocului de umbre si lumina sunt favorizate de succesiunea zimtilor dispusi sub forma unui bru continuu sub cornisa absidiolei si navei laterale sudice. Analogii ale motivului ntlnim la biserica din Karcsa (1242)22. Ornamentul de pe boltarii portalului normand este o varianta a rndurilor duble cu dinti de ferastrau, unde vrful dintilor unui rnd intra n incizia n forma de semiluna a celuilalt rnd.

GHEORGHE FLESER ROMANIC SCULPTURE FROM THE ROMAN-CATHOLIC CATHEDRAL FROM ALBA IULIA. ORNAMENTAL REPERTOIRE The Second Part ABSTRACT Result of association in a homogeneous system of some elements inherited or taken over, of interferences and own experiences, Romanic sculpture was generator of some original shapes, of intense circulation and wide geographical spread in early medieval Europe. Sculptures from Roman-Catholic cathedral from Alba Iulia objective integrated to our study are defining for the characteristics of Roman Transylvanian plastic, within choice and interpretation of the ornamental repertoire. Without knowing the abundance and diversity of manifestations occurred within Occidental plastic, Romanic sculpture from the Roman-Catholic cathedral from Alba Iulia made use of all the experiences of Romanic art in the field of architectonical decorum: the combination of joints offered by apparent masonry; discrete geometrical and vegetal motifs, purely decorative or the high expression of anthropomorphous and zoomorphic figurative. 22 Vatasianu 1959, p. 70. 94 Gh. Fleser EXPLANATION OF FIGURES Pl. I. - Ornamental motifs: vegetal and vegetal-geometrical (palmette, semi-palmette, acanthus, palm, grape vine, crocket). Pl. II. - Ornamental motifs: geometrical (Romanic arch, nettings, cube, rossette, small star, indentations). Abrevieri bibliografice Arion 1967 - GH. Arion, Date noi referitoare la prima catedral a catolica de la Alba Iulia, n SCIA, XIV/2, 1967, p. 155-158.

Entz 1958 - Entz Gza, A Gyulafehrvri szekesegyhaz, Budapesta, 1958. Entz 1958a - Entz Gza, La cathdrale de Gyulafehrvr (Alba Iulia), n AHA, Budapest, 1958, Tom V, fasc. 1-2, p. 1-41. Vatasianu 1959 - V. Vatasianu, Istoria artei feudale n Tarile Romne, I, Bucuresti, 1959. Vatasianu 1965 - V. Vatasianu, Noi amanunte cu privire la sculptura romanica de la catedrala romano-catolica din Alba Iulia, n Omagiu lui P. ConstantinescuIasi, Bucuresti, 1965. Vatasianu 1966 - V. Vatasianu, Arhitectura si sculptura romanica n Panonia medievala, Bucuresti, 1966. Cuvinte-cheie: acant, arc romanic, catedrala, croseta, cuburi, mpletitura, palmeta, rozeta. Key words: acanthus, Romanic arch, cathedral, crocket, cubes, netting, palmette, rosette.