Biserica ortodoxă cu hramul Adormirea Maicii Domnului din Strei

Partea I

Biserica pe care am ales-o ca subiect pentru această cercetare se află în localitatea Strei,
în preajma orașului Călan, din județul Hunedoara. Este o construcție mică, din piatră, datând,
după cum vom vedea, cel mai probabil, de la sfârșitul secolului al XIII – lea. În această primă
parte a cercetării ne propunem mai întâi să analizăm și să înțelegem contextul în care a fost
construită biserica, apoi să discutăm elemente de arhitectură și de pictură.
În secolul XIII, în Transilvania, ne aflăm în perioada consolidării statului feudal magiar
în această provincie. Acest proces s-a desfășurat treptat, în etape succesive 1. În această perioadă,
Țara Hațegului se desprinde de voievodatul lui Litovoi și începe să se integreze în Regatul
Ungariei.
În această zonă (a Țării Hațegului) există un grup important de biserici vechi românești
din piatră, care s-au conservat, făcând obiectul mai multor studii de istoria arhitecturii și artei,
între care cea din Densuș sau cea din Sîntă-Mărie-Orlea.
Diploma cavalerilor ioaniți, emisă de regele ungar Béla al IV-lea, datând din 1247, este
primul document în care apare menționată Țara Hațegului. Istoricul Radu Popa precizează că din
punct de vedere politico-administrativ, în cadrul regatului medieval maghiar, „Țara Hațegului
este desemnată când drept comitat, când drept district, pentru ca abia ulterior (secolul XIV – nota
mea, R.N.) regiunea să-și definitiveze statutul de district al comitatului de Hunedoara” 2. Până
atunci, însă, la fel ca alte zone periferice ale Transilvaniei (Țara Almăjului, Țara Făgărașului
etc.), regiunea avea o autonomie tolerată parțial de coroana maghiară, aflându-se sub conducerea
unuia (sau mai multor) cneji. Ar fi de notat și că secolul XIII nu este unul lipsit de conflicte
militare în această regiune: menționăm marea invazie a mongolilor din 1241 și expediția militară
a voievodului Litovoi (datată în deceniul opt) împotriva regelui Ladislau al IV-lea Cumanul,
încheiată cu înfrângerea voievodului din Oltenia.
Un asemenea cneaz este considerat de către criticul și istoricul de artă Vasile Drăguț ca
probabil ctitor al bisericii din Strei:
1
Vătăşianu, Virgil, Istoria artei feudale în Țările Romîne, editura Academiei Republicii Populare Romîne,
Bucureşti, 1959, vol. I, p.7.
2
Popa, Radu, Cetățile din Țara Hațegului, în Radu Popa. Studii și articole, editura Mega, Cluj, 2014, p. 10.
 „ [...] ctitor probabil fiind cneazul Petru, fiul lui Zaicu, pe care documentele îl
menţionează în 1377, cu ocazia răsplătirii sale cu proprietăţi a trei sate pentru
credincioasă slujbă. Ştiind că în anii 1347 – 1380 cnezii români din Transilvania şi Banat
au participat la numeroase campanii militare întreprinse de Ludovic cel Mare în Italia,
este firesc să considerăm că răsplata amintită a fost consecinţa destoiniciei în luptă a
cneazului Petru”3.

Din punct de vedere arhitectural, biserica din Strei poate fi încadrată în grupul bisericilor-
sală (cu nava constituită dintr-un spațiu unitar). Acest tip de biserică nu e doar o simplificare a
unui tip arhitectonic mai complex (basilica romană)4, având premise mai vechi – casele de lemn
compuse dintr-o singură încăpere, clădiri întâlnite la toate popoarele cu o viață social-economică
încă nedezvoltată, care trăiesc într-un mediu geografic bogat în păduri. Biserica-sală de piatră
apare frecvent ca biserică parohială propriu-zisă, constituind un produs firesc al contactului între
arhitectura din piatră și cea din lemn, urmând ca din secolul XI să se răspândească în diversele
regiuni ale arhitecturii romanice, iar din secolul XIII să apară și în Transilvania.
Istoricul de artă Virgil Vătășianu identifică în Transilvania câteva tipuri principale de
biserici-sală: cele compuse din navă și cor pătrat, cele compuse din navă și absidă, cele prevăzute
cu cor pătrat și absidă semicirculară, ilustrând cu multe exemple fiecare tip și menționând și alte
biserici, care îmbină diverse caracteristici ale acestor tipuri5.
Conform clasificării acestuia, biserica din Strei s-ar încadra în primul tip pe care l-am
menționat (biserici compuse din navă și cor pătrat), alături de biserica din Sîntă-Mărie-Orlea.
Față de aceasta din urmă, susține el, biserica din Strei apare ca „o replică în miniatură și
într-o execuție mai puțin îngrijită”6. Același lucru susține și Vasile Drăguț: „Spre deosebire de
acest frumos edificiu (biserica din Sîntă-Mărie-Orlea – nota mea, R.N.), care, atît prin eleganța
proporțiilor, cît și prin calitatea prețioasă a profilelor din piatră, indică prezența unui bun meșter
provenind dintr-un șantier cu experiență, biserica din Strei apare ca o construcție modestă, lipsită
de veleități monumentale”7.

3
Drăguț, Vasile, Arta gotică în România, editura Meridiane, București, 1979, p. 204.
4
Vătăşianu, Virgil, Istoria artei feudale în Țările Romîne, editura Academiei Republicii Populare Romîne,
Bucureşti, 1959, vol. I, p.70.
5
Ibidem, p. 72-85.
6
Ibidem, p. 77.
7
Drăguț, Vasile, Arta gotică în România, editura Meridiane, București, 1979, p. 31.
 Materialul folosit pentru construcția bisericii este piatra brută. Între bucățile de piatră se
găsesc și câteva lespezi cu inscripții romane, ceea ce dovedește că pentru construirea bisericii s-
au folosit ruine ale fostei așezări romane din apropiere, de la Călan.
Biserica e alcătuită dintr-un turn-clopotniță, o navă și un altar dreptunghiular, dispuse pe
axa vest-est.
Ferestrele turnului sunt de inspirație romanică (sub formă de metereze la etajul întâi, mai
largi și înalte la etajul al doilea și al patrulea, geminate la etajul al treilea); închiderea lor la
ultimul etaj cu pietre plate, având rezultând un triunghi în loc de arc este mai degrabă o
caracteristică a execuției simpliste decât o influență gotică.
Între etajele al doilea și al treilea găsim un ciubuc de piatră (ornament în relief, cu profil
dreptunghiular), și, mai sus, un brâu decorativ (friză) în formă de zig-zag. Acoperișul clopotniței
este conic, de piatră, prezentând patru frontoane triunghiulare ușor arcuite.
Inițial, intrarea în biserică se făcea prin încăperea inferioară a clopotniței, boltită cilindric
pe axa principală și pavată cu cărămizi romane, poarta actuală fiind o refacere ulterioară în stil
gotic8. Ușa dinspre sud și pridvorul din fața ei sunt adăugate mult mai târziu, în secolul XIX.
Nava e luminată spre sud de două ferestre romanice și e despărțită de altarul
dreptunghiular printr-o arhivoltă, sub care se găsește iconostasul de zid.
Altarul are o boltă în cruci pe ogive. Acest gen de altare, susține Vasile Drăguț, care apar
în secolul al XIII-lea în întreaga Europă în mai multe biserici-sală, în locul altarelor cu absidă
semicirculară, tipic romanică, sunt un semn al influențelor goticului cistercian. Pietrarii de
formație cisterciană, în căutare de comenzi, spune istoricul, se mulțumesc cu lucrări modeste,
fiind „dispuși să dea curs solicitărilor comunităților sătești, oricît de izolate”9.

În ceea ce privește decorul mural, biserica din Strei se pare că a rămas nedecorată mai
10
multe decenii, decorarea ei petrecându-se abia prin 1370-1380 . De asemenea, în anii 1970-
1972, a avut loc o restaurare a acestuia. Biserica a fost pictată și la exterior, însă din fresca
exterioară nu s-a păstrat aproape nimic.

8
Vătăşianu, Virgil, Istoria artei feudale în Țările Romîne, editura Academiei Republicii Populare Romîne,
Bucureşti, 1959, vol. I, p.77.
9
Drăguț, Vasile, Arta gotică în România, editura Meridiane, București, 1979, p. 30.
10
Ibidem, p. 204.
 Nu este cunoscut cu certitudine numărul meșterilor care au lucrat aici, totuși ei par a fi cel
puțin doi. Într-un album al bisericilor ortodoxe din Hunedoara, Florin Dobrei susține că au fost
trei. Este cunoscut numele meșterului principal, Grozie, al cărui portret este pictat în absida
altarului, însoțit de o inscripție care a făcut subiectul unor dispute academice, cea mai probabilă
variantă a textului părând să fie „Grozie, fiul meșterului Ioanis, a pictat biserica”11.
În nava bisericii avem o reprezentare a martiriului celor patruzeci de mucenici, mai multe
figuri de sfinți, între care subliniem o reprezentare a Sfântului Nicolae sau reprezentarea
Buneivestiri (sus, pe arcul triumfal). Culorile predominante sunt albastrul, roșul, ocrul; culoarea
e așezată în suprafețe plane, cu puține indicații de volum.
În cartea sa, Arta gotică în România, Vasile Drăguț face o amplă analiză a picturilor
murale din această biserică, subliniind prezența elementelor italienizante, care se face resimțită în
navă, cu precădere „în ceea ce privește modelul cromatic – prin diferențe de saturație” și la
„construirea faldurilor și folosirea aureolelor plastice” 12. Acestea se îmbină cu implicații ale
iconografiei bizantine (un exemplu în acest sens fiind felul în care e reprezentat Sfântul Nicolae,
binecuvântând, încadrat de busturile lui Iisus și al Mariei).
În altar, apostolii sunt reprezentați cu figuri puternic conturate, părând antrenați într-o
continuă discuție, anticipând genul de compoziție specific Renașterii care se va numi sacra
conversazione. Fețele lor sunt stilizate, ovale, cu părul e desenat în linii paralele și sunt destul de
similare unele cu altele, diferențiindu-se prin diverse elemente accesorii (unele au barbă, e
indicată stilizat vârsta).
Uitându-ne pe imaginile cu picturile de la Biserica din Strei, putem observa că sfinților
le-au fost scrijeliți ochii. Acest fenomen se întâlnește și în alte părți – de exemplu, la biserica din
Densuș (care datează cam din aceeași perioadă, chiar de mai devreme) și se datorează cel mai
probabil turcilor, deși circulă și unele legende care spun că vrăjitoarele ar fi scrijelit ochii
sfinților, pentru a le lua puterile.
Concluzionând, putem spune că acest ansamblu mural ilustrează un moment important al
procesului de asimilare în mediul artistic transilvănean al influențelor picturii italiene.

Partea a II-a

11
Dobrei, Florin, Bisericile ortodoxe hunedorene, editura Eftimie Murgu, Reșița, 2011, p. 61.
12
Drăguț, Vasile, Arta gotică în România, editura Meridiane, București, 1979, p. 206.
 În partea a doua a prezentei lucrări vom încerca elaborarea unei strategii publicitare
pentru punerea în valoare a bisericii din Strei.
O astfel de strategie trebuie să aibă în vedere și alte biserici de piatră din zonă construite
în aceeași perioadă (la o parte ne-am referit în prima parte a lucrării) : biserica din Sântă-Mărie-
Orlea, biserica din Densuș, biserica din Strei-Sân-Giorgiu, deși și-ar putea extinde și mai mult
zona de acoperire. În albumul Tezaur Hunedorean. Bisericile ortodoxe monument istoric, pr. dr.
Florin Dobrei enumeră 93 de biserici – monument istoric din Hunedoara, pe care le împarte în
șapte zone geografice: Valea Jiului, Țara Hațegului, văile Streiului și Cernei, Ținutul
Pădurenilor, valea Mureșului, ținuturile Orăștiei și Geoagiu și Țara Zarandului.
La o simplă căutare pe Google, putem observa că Biserica din Strei a făcut obiectul
câtorva articole în mass-media; la fel și alte biserici vechi de piatră din zonă.
De asemenea, în data de 6 iulie 2013, bisericile de piatră din Țara Hațegului au constituit
subiectul programului Exclusiv în România, prezentat de Cristian Tabără, la TVR; Digi24 au
avut un material de câteva minute pe aceeași temă în cadrul campaniei Raport de țară.
Universitatea din București a inițiat crearea Geoparcului Internațional „Țara Hațegului”,
rezultat al unor studii interdisciplinare și al unor colaborări între universități, administrații locale,
firme etc.; zona este arie naturală protejată, iar pe site-ul Geoparcului, între obiectivele turistice,
apar și unele biserici (deși cea din Strei nu e printre ele).
Ar fi de notat și încercarea Poștei Române prin emisiunea de timbre poștale „Biserici de
piatră din Țara Hațegului”: pe timbrul cu valoarea de 3 lei este reprodusă imaginea bisericii din
Densuș, cel de 5 lei reproduce imaginea bisericii din Strei, cel de 7,60 lei are imaginea bisericii
din Mistia, iar cel de 14, 50 lei imaginea bisericii Colț.
Biserica din Strei apare și pe o monedă de argint cu valoarea nominală de 10 lei, emisă de
BNR în 2011, în tiraj de 500 de exemplare (la fel, mănăstirea Hurezi și mănăstirea Humor).
Observăm că s-au făcut diverse încercări de a pune în lumină aceste biserici în care
elemente arhitecturale și picturale de factură bizantină, romano-gotică și locale se îmbină într-un
mod specific, punând în evidență o deosebită bogăție de exprimare; aceste încercări sunt,
desigur, alături de altele pe care nu le cunoaștem, dar care sigur există, demne de toată lauda.
Considerăm, totuși, că ele au lipsurile lor: câți oameni iau contact cu timbrele poștale, ca să nu
mai spunem de moneda de argint?
 În această direcție ne propunem să căutăm soluții: pentru a face bisericile de piatră din
Țara Hațegului cunoscute unui public cât mai larg.
S-ar putea realiza în acest sens unul sau mai multe documentare mai ample pentru
televiziune. Considerăm că, în măsura în care au existat, aceste materiale au fost puține și rare și
e loc de mai mult.
Apoi, s-ar putea încerca asocierea cu un brand românesc (care se laudă cu asta). Cei de la
5 to go, de exemplu, ar putea face o serie de pahare pe care să apară imaginea bisericilor pe care
le avem în vedere. În acest sens, s-ar putea acorda niște fonduri din partea Ministerului Culturii și
s-ar putea organiza un concurs de proiecte.
Dincolo de aceste idei oarecum generale, propunem și un plan mai concret: realizarea
unei tabere anuale pentru studenții de la diferite facultăți (arhitectură, istorie, litere, arte,
teologie) care să includă diverse activități centrate în jurul bisericilor de piatră din Țara
Hațegului. Studenții ar putea prezenta lucrări științifice în care să analizeze, așa cum am făcut în
Partea I, una sau alta dintre biserici; ar putea participa la cursuri și ateliere; ar putea încerca să
reproducă părți ale decorațiilor murale (cei de la arte) sau să facă planuri ale bisericilor – sau
reproduceri ale lor în miniatură (cei de la arhitectură); în fine, activitățile pe care le-ar putea
implica o astfel de tabără sunt numeroase.
Rezultatele taberei ar putea fi adunate și prezentate, mai apoi, în expoziții sau sesiuni de
comunicare, urmărindu-se astfel, pe de-o parte, promovarea bisericilor, și pe de alta, atragerea
altor studenți în proiect.
În fine, o ultimă idee pe care o prezentăm este mai neconvențională decât cele de
dinainte. Ea nu ar putea fi sprijinită de Ministerul Culturii sau de orice altă instituție a statului.
Cu toate astea, în ciuda controverselor pe care le-ar putea isca, ne gândim că ar putea avea
succes.
Ne imaginăm următorul scenariu de videoclip:
Catedrala Mântuirii Neamului, filmată cu tam-tam – voce: ai văzut cea mai mare biserică
etc. ? – un „hook” intermediar pe fețele unor tineri neimpresionați – voce: vrei să vezi câteva
biserici care să te impresioneze cu adevărat? în Țara Hațegului se găsesc unele dintre cele mai
vechi lăcașuri de cult din țară aflate în uz liturgic până astăzi, tezaur de artă arhitecturală,
picturală și sculpturală, creații ale meșterilor populari de odinioară etc.
 Acest gen de clip pe care l-am descris (destul de rudimentar, sperând totuși că cititorul își
poate face o idee despre cum îl vedem), construit pe ideea de contrastare, ar putea funcționa,
credem, destul de bine în promovarea imaginii bisericilor din Țara Hațegului (dar nu numai – s-
ar putea promova la fel de bine și mănăstirile construite de Ștefan cel Mare în același fel), în fața
unui public tânăr, educat și mai degrabă urban.

Bibliografie

Vasile Drăguț, Arta gotică în România, editura Meridiane, București, 1979

Virgil Vătășianu, Istoria artei feudale în Țările Romîne, editura Academiei Republicii Populare
Romîne, Bucureşti, 1959

Florin Dobrei, Bisericile ortodoxe hunedorene, editura Eftimie Murgu, Reșița, 2011

Florin Dobrei, Tezaur hunedorean. Bisericile ortodoxe monument istoric, Editura Episcopiei
Devei și Hunedoarei, Deva, 2014

Neagu Djuvara, O scurtă istorie ilustrată a românilor, Humanitas, București, 2018

Daniela Tănase, Dana Jenei (consultanți), Radu Popa. Studii și articole, editura Mega, Cluj,
2014

Arhivă foto
Biseria ortodoxă din Strei. Secțiune și plan
Sursa: Vasile Drăguț, Arta
gotică în România,
editura Meridiane, București, 1979, p. 33
Biserica
ortodoxă din
Strei.
Sursa: Wikipedia
 Lespede de la baza bisericii, în care se pot
vedea personaje romane.
Sursa: Articol din ziarul Adevărul13

Picturi murale din biserica din Strei.

Sursa: Articol Think outside the box14

Student:
Nițescu Radu
Bazele comunicării estetice
Master Consultanță și Expertiză în Publicitate, an I

13
https://adevarul.ro/locale/hunedoara/misterele-bisericii-strei-veche-secolul-xiii-icoanele-batjocorite-zeii-somnului-
mortii-temelia-celei-mai-colorate-biserici-valea-streiului-1_55062b6c448e03c0fd97bd27/index.html
14
https://www.totb.ro/picturile-de-la-strei-sau-cum-a-sorbit-grozie-din-apa-vietii/