Sierra Nevada

Cad flori de tei pe corpuri trecătoare

și norii uscăței se gudură la soare. Și sub ei,
se mai gudură, din când în când, oamenii.

Când mă iei de mână, în stația de la Cișmigiu,

mă simt în siguranță, deși nu întru totul,
cum citeam dimineață, cel mai mare copac din lume
învelit într-o pătură rezistentă la foc,
în timp ce incendiile din Sierra Nevada
se apropie tot mai mult. Pentru scurt timp,
învelișul de aluminiu poate să reziste la căldură intensă,
așa spun oficialii, și când au mai mințit ei.

În autobuz apar controlori și scot sunete reci, guturale,

și plouă cu amenzile cum plouă cu petale.

Stai cuminte, nu începe, spune o mamă chiar lângă noi

(sau dacă începi, fă-o ca lumea,
deschide-ți inima, lasă să se aerisească.
Eu am început puține lucruri pe care le-am dus până la capăt,
o parte cu taică-tu, și nu mi-au folosit la nimic)
Fetița, bineînțeles, începe, atât aștepta.
Controlorii coboară.
Mă uit atent la tine, nu schițezi nimic.