Cimitirul păianjenilor

Pe stradă e liniște,
aceiași copii care se distrează macabru,
singura diferență, de ieri,
cruciulițele au umplut tot peticul de pămînt.
Și e gard cu două intrări jur-împrejur
și le pot înțelege bucuria din ochi,
deși aș fi vrut mai degrabă să nu.
Adi e fraier, n-a prins niciunul
de-o jumătate de oră, strigă fetița.
Adi se aprinde în obraji,
face un pariu și dispare între
oțetarii din curtea uzinei.
Toate lucrurile de care îmi aduc aminte acum
ar putea să încapă acolo și tot ar mai rămîne
spațiu pentru încă ceva,