Imobilul Asirom / Palatul Casei Centrale a Asigurărilor Sociale – bd. Carol I nr.

31

I
În România, istoria asigurărilor nu are o tradiție la fel de bogată ca a altor țări care au
avut un comerț mai dezvoltat. Prima societate de asigurări din România este înființată în 1744,
Casa de incendiu de la Brașov. Mai târziu, odată cu încheierea războiului ruso-turc și semnarea
Tratatului de Pace de la Adrianopol (1829), se desființează monopolul turcesc în privința
comerțului Țărilor Române, acestea nemaifiind obligate să facă schimburi comerciale doar cu
Turcia. Dunărea și Marea Neagră devin artere comerciale ce leagă Principatele de restul țărilor
europene. Perioada imediat următoare este una prosperă din punct de vedere economic, ceea ce
reprezintă o oportunitate pentru societățile de asigurări, care se vor dezvolta tot mai mult și ele.
Asigurările sociale apar mai târziu; treptat, se conturează ideea instituționalizării
drepturilor de asigurări sociale ale muncitorilor prin diverse legi (Legea minelor – 1895, Legea
Missir – 1902, Legea Nenițescu – 1915)1.
În 1933 este dată Legea Ioanițescu, pentru unificarea asigurărilor sociale pe teritoriul
național, lege care precizează clar principiile de bază ale sistemului de asigurări sociale din
România. În același an, este creată și o instituție centrală de îndrumare și control: Casa Centrală a
Asigurărilor Sociale.
Această instituție nou creată, reprezentativă pentru un stat modern și o societate modernă,
are nevoie de un nou sediu care să reflecte modernitatea sistemului. Astfel, tot în 1933 se va
inaugura, pe Bulevardul Carol I, la numărul 31, Palatul Casei Centrale a Asigurărilor Sociale.
Proiectul imobilului este realizat de Ion Ionescu, arhitect care în anii următori va proiecta
mai multe sedii ale caselor de asigurări din București și din țară (Clădirea Societății de Asigurări
din Piața Lahovari – în prezent Spitalul Clinic de Urgențe Oftalmologice, Palatul Casei
Asigurărilor Sociale din Dej, Palatul Casei Asigurărilor Sociale din Cluj).
Clădirea e construită într-un stil ce îmbină estetica Art Deco cu elemente clasicizante,
având drept rezultat o arhitectură ce reflectă prestanța și modernitatea instituției.
Formula Art Deco se aplică, după cum aflăm din cartea Mihaelei Criticos, Art Deco sau
modernismul bine temperat, „unui ansamblu eclectic de tendințe cultural-artistice specifice
1
Mai multe informații despre legile cu pricina, precum și despre alte aspecte ale istoricului asigurărilor în România
pot fi găsite pe site-ul Casei de Asigurări a Avocaților – Filiala București-Ilfov, la adresa https://www.filbuc-
caa.ro/istoria/scurt-istoric-al-asigurarilor-sociale-in-romania/ (accesat la 22.01.2021).
perioadei interbelice, caracterizat prin asocierea inconfundabilă dintre tonalitatea modernă și un
spirit decorativist care transformă orice obiect într-o sursă a plăcerii estetice” 2. Acest fenomen,
ale cărui filiații se pot regăsi atât în modernism, cât și în capitalismul monumental, dă naștere
unei arhitecturi luxuroase, exuberante, reprezentative pentru succesul capitalist.
În cartea menționată, Mihaela Criticos identifică trei etape ale arhitecturii Art Deco în
București: Deco-ul timpuriu (anii 1920, versiunea modernizată a unui eclectism târziu,
clasicizat), etapa de maturitate (anii 1930) și etapa târzie (orientată spre complementul său
modernist, Stilul Internațional)3.
Clădirea despre care vorbim s-ar încadra, urmând această periodizare, în a doua etapă, pe
care o putem considera cea mai reprezentativă pentru spiritul de sinteză al esteticii deco.
Clădirile de birouri sunt simboluri ale lumii moderne; „reprezentative pentru imaginea
puterii politice, juridice și economice, ele renunță treptat la tradiționalul stil neoromânesc, greu
de adaptat noilor cerințe semantice și chiar funcționale, și apelează la diferite variante de Art
Deco”4.
Alte exemple în acest sens: Ministerul Industriei și Comerțului – Calea Victoriei 133-
136, arh. Arghir Culina, 1937-38; Tribunalul Ocolului VIII din str. Știrbei Vodă, arh. Emil
Nădejde și Eugen Cușenco, 1937; Palatul Telefoanelor, arh Louis Week, Walter Froy și E. Van
Saanen Algy, 1931-33 (exemplele sunt luate din cartea Mihaelei Criticos).
O importantă componentă a esteticii deco este clasicismul, prin excelență limbajul
instituțiilor publice:
„Din întâlnirea clasicismului cu estetica Art Deco rezultă o tendință stilistică rafinată, de o eleganță sobră,
cu un dinamism temperat [...]. O întreagă categorie de clădiri din epocă formează o zonă de confluență, în care apar,
pe configurații neutre sau specific Art Deco, arcade semicirculare [...], coloane cu capiteluri stilizate sau lipsite de
capitel [...], ordonanțe monumentale în desfășurări ample [...], medalioane, statui sau panouri rectangulare în
basorelief [...]”5.
În acest sens, deasupra intrării remarcăm cele patru coloane, care urcă pe înălțimea a
patru etaje, terminându-se cu capiteluri în formă de lotus.
Acest coronament are o rezolvare spectaculoasă, o cupolă formată din mai multe corpuri
geometrice, decorată cu un ceas în formă geometrică, octogonală. În trecut, banda din jurul

2
Mihaela Criticos, Art Deco sau modernismul bine temperat, București, Editura Simeria, 2009, p.14.
3
Ibidem, p. 98-99, 246.
4
Ibidem, p. 237.
5
Ibidem, p. 92.
ceasului era decorată cu raze late, ușor concave; motivul solar împodobea clădirea, într-o
manieră exuberantă, specifică esteticii Art Deco; turnul de pe colț, reprezintă, de asemenea, un
element specific Art Deco.
La parter, intrarea principală este evidențiată de un portal format din rame rectangulare
dispuse într-o compoziție telescopică și este protejată de o amplă copertină poligonală, în trepte.
Pe ușile de la intrare observăm feronerii decorative cu motive geometrice. Motivul
geometric, specific arhitecturii Art Deco, este omniprezent: corpurile de iluminat de la intrare,
treptele de la acoperiș; ferestrele dreptunghiulare; până și în interior găsim elementele decorative
cu motive geometrice.
În perioada războiului, clădirea a fost sediu al Ministerului Apărării; apoi, după 1944,
Minister de Externe, până în 1977, când a fost avariată de cutremur. Ulterior, după renovare, a
funcționat ca Hotel Național până în anii `90, când a devenit sediul central al Asirom.

Imagini:
Sursă fotografii:
https://artdecobucharest.ro/cladiri-art-
deco/bulevardul-carol-i-31/ , accesat la 24.01.2020

Sursă foto:
https://armyuser.blogspot.com/2009/12/casa-
asigurarilor-sociale.html,
 accesat la 24.01.2020; conform site-ului, fotografia este din 1940.

II
Campania de repoziționare gândită își propune împărțirea clădirii în două zone distincte
din punct de vedere funcțional, care însă să poată să se sprijine reciproc.
În cadrul ei, vom lua în calcul câteva elemente esențiale: importanța istorică a clădirii,
amplasarea ei (foarte aproape de kilometrul zero – potențial turistic foarte ridicat), vecinătatea cu
Bursa de Valori București și alte clădiri din zona de business, precum și cu un număr important
de instituții de învățământ private (ex: Fundația Calea Victoriei).
Astfel, ceea ce propunem este (1) păstrarea etajelor superioare pentru sediul Asirom,
precum și crearea, tot la aceste etaje, a unor spații destinate conferințelor, workshopurilor,
training-ului corporatist în regim B2B, spații care să susțină din punct de vedere financiar restul
proiectului, și (2) primele două etaje să servească o inițiativă culturală, să atragă finanțări din
fonduri publice și europene în scopul dezvoltării unor sectoare subdezvoltate etc.
Dimensiunea culturală e un factor esențial în dezvoltarea armonioasă și echilibrată a unui
oraș. Domeniul cultural și creativ este unul solid și sustenabil și un motor de dezvoltare
economică a orașului.
Într-un document eliberat de Consiliul General al Municipiului București și Primăria
Municipiului București realizat sub egida ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București
– care prezintă strategia culturală a Municipiului București pe o perioadă de zece ani (2016-
2026) și care poate fi accesat pe site-ul ARCUB6 se precizează clar că:
„Bucureștiul dispune de foarte puține spații gazdă pentru evenimente culturale, având câteva echipamente
mari consacrate (Sala Palatului, Sala Polivalentă și Pavilionul de Expoziții Romexpo și în aer liber, Arenele Romane
și Stadionul Național Lia Manoliu), câteva spații multifuncționale de dimensiune medie precum The Ark, Hanul
Gabroveni al ARCUB sau Creart și teatre sau cluburi private, în marea lor majoritate de mici dimensiuni, care
funcționează într-o bună măsură ca spații gazdă” (p.15).
Astfel, primele două etaje ar putea crea un nou spațiu, încadrabil în a doua categorie
(spații multifuncționale de dimensiune medie), care să găzduiască galerii de artă sau spații de
proiect în domeniul artelor vizuale, un spațiu pentru concerte sau spectacole de teatru, stand-up,
lecturi publice, întâlniri cu scriitori contemporani, spații de expoziție etc., urmărindu-se câteva
puncte-cheie, cum ar fi diversificarea și creșterea atractivității și accesibilității ofertei culturale,

6
https://arcub.ro/wp-content/uploads/2016/08/Strategia_culturala_web_fin2.pdf , accesat la 26.01.2020
încurajarea participării cetățenilor care nu se regăsesc în oferta culturală prezentă, o mai bună
integrare a unor discursuri culturale și practici marginale sau minoritare, asigurarea accesului
grupurilor defavorizate cultural, încurajarea colaborării între actorii culturali etc.
Instituții publice precum ARCUB sau ONG-uri ca ARCEN ar putea construi diverse
programe și strategii de valorificare și activare prin cultură a potențialului acestei clădiri,
monument istoric; un spațiu ar putea fi organizat ca un mini-muzeu, încât să se refere strict la
istoria clădirii, la fenomenul Art Deco și arhitectura interbelică.
În acest fel s-ar putea crea un mediu cultural receptiv la cât mai multe forme de artă și
accesibil unui public cât mai larg.

Bibliografie:

Bibliografie de referință:
CRITICOS, Mihaela, Art Deco sau Modernismul bine temperat, București, Ed. Simetria, 2009

Studii/articole:
Strategia culturală a Municipiului București 2016-2026, disponibilă la
https://arcub.ro/wp-content/uploads/2016/08/Strategia_culturala_web_fin2.pdf

Bibliografie online:
https://artdecobucharest.ro/
http://www.e-architecture.ro/istoria_arhitecturii.php?page=7
https://www.filbuc-caa.ro/istoria/scurt-istoric-al-asigurarilor-sociale-in-romania/
Radu Nițescu
Master CEP, an II