Istoria artelor plastice (artele frumoase) cu sau fără prezența personajelor umane, redată

tridimensional, care creează iluzia spațială a imaginilor prin

Domeniile artei plastice intermediul volumului formei clarobscurului, facturii etc.
SPAȚIALE TEMPORALE SPAȚIAL-TEMPORALE Grafica apelează la motive simple având alte materiale,
forme și tehnici de la care provine și denumirea
Artele plasticeMuzica Scenice subdiviziunilor- miniatură, acoarelă, pastel, gravură (desen,
Arhitectura Literatura Cinematografice laviu, xilogravură, linogravură, acvaforte). Gravura poate fi
de carte sau de șevalet.
Arta decorativ Teatrul Sculptura este genul de artă care poate fi contemplată de
aplicată jur împrejur și poate fi realizată prin cioplire (granitul,
Design Circul marmura, lemnul) sau turnare (bronz, diferite aleaje
metalice). Sculptura poate fi în ronde-bosse (rotundă), în
Genurile artelor plastice relief și altorelief. Sculpturile pot fi realizate într-un limbaj
Arta plastică are următoarele genuri care se împarc în 2 categorii: plastic specific, alegoric, simbolic, comemorativ.
Artele decorative fac parte din arta minoră( ceramica,
1.Arta majoră (pictura, sculptura, grafica) giuvaiergia, sticla artistică, tapiseria, baticul) care au avut la
2.Arta minoră (decorativă) începuturi doar funcții utilitare. Ele erau decorate frumos cu
imagini. Cu timpul au devenit obicte estetice de lux care
Fiecare gen are subdiviziunile sale care arată specificul
înfrumusețează locuința omului cum ar fi vasele de ceramică
tehnicii, materialul de bază utilizat și subicetul reprezentat.
greacă pictate cu figuri roșii și negre, porțelanul și baticul
Pictura se realizează cu goașe, temperă, ulei, acril, pe
chinez, tapiseria franceză și germană.
suport de lemn, pânză, sau carton. Ca subiect poate fi tema
Pictura și sculptura mai au și altă formă de artă-
biblică, mitologică, istorică, cotidiană și pot poate fi
monumentală care au dimensiuni foarte mari. Din această
reprezentată ca tablou de gen peisaj, portret, natură statică,
categorie fac parte statuile, statuile ecvestre (călare pe cal),
● Arhitectura megalitică
comemorative, conumentale.
Pictura poate fi cu diverse tehnici – murală (frescă),
Primele desene au apărut 50000 de ani în urmă. Ele erau
mozaic, vitraliul.
desenate pe pereții peșterilor. Majoritatea este spălată de
În artă există diferite specii și stiluri artistice care se
zăpadă și ploaie și nu s-au păstrat. Apoi apar desene prin
delimitează pe anumite intervale de timp (manierism, baroc,
metoda zgărierii (perioada eneolitică) care s-au păstrat până
clasicism, academism, realism, romantism, impresionism,
în prezent chiar dacă li-a fost ștearsă culoarea.
postimpresionism, abstracționism etc) care s-au manifestat
în cadrul tuturor genurilor de artă. Materiale și tehnici de
artă: pânza, hârtia velină, cartonul dublex, mucavaua, zidul,
lemnul, hârtia de ambalaj, sticla, plasticul. Instrumente:
creioane, mina de creion, cărbune, creioane colorate,
carioci, sanguină, tocul cu peniță, pensule. Tehnici:
acuarelei, temperei, colajului, decolajului, monotipiei,
minogravurii.
Img. “ Grota din Altamira”

Arta preistorică Sculpturile femeilor simbolizează bunăroada și succesul la

vânătoare. Există mai multe tipuri de specimente Venus
● Evoluția artelor în perioada preistorică descoperite până în prezent, având unele caracteristici
cum ar fi:
● Sculptura în Epoca Pietrei
1. Organe sexuale extrem de mari
● Pictura rupestră 2. Arme și picioare mici
3. Nu au fața definită sau nu există defel
 În sculptură erau implicate religia și politicul, ce se
manifestau în aceeași perioadă.
Gânditorul de la Hamangia
Venus din Willendorf

Vițelul de aur din perioada lui Moise


Lepenski Vir din Siberia
Nimeni nu a reușit încă să întocmească o statistică a
monumentelor megalitice din Europa-uriașe blocuri de piatră
necioplită înfipte parțial în sol, fie izolat, fie sub formă de
trilite sau dispuse după o geometrie a cărui semnificație ne
scapă. Au fost ridicate între anii 3000-1500 în e.n. în țările
scandinave și insulele britanice- în Germania, Britania, Spania,
Portugalia și până la insulele din apusul Mediteranei. Uriaș arc
de monolite, trilite, lungi alei de piatră și cercuri mai mult sau
mai puțin reulate, monumente ale unei culturi enigmatice.
Piatra era trainică și durabilă. Cea mai mare astfel de piatră se
numește ”Piatra zânelor” acum sfărâmată în patru. Ea
atingea în poziție verticală 21 m.
Monument megalitic
Omul preitoric a folosit vopsea bazată pe extracte din
plante pentru a-și prezenta istoria pe pereții cavernelor în
care locuia. Încă din Antichitate, majoritatea pigmenților au
fost pregătite mecanic prin măcinarea de material brut stimat
pentru culoarea lor specifică. Mai multe sunt derivate din
minerale, unele sunt de origine vegetală și animală, derivate
din scoarță de copaci, coji de nuci, oase și carne de animale
(pământuri bogate în oxizi de fier, cărbune, lemn, cretă).
Desenul
 Apare credință în zei (Ran, Anubes). Desenul se făcea sub întrerupere. În 750-650 î. Hr. Inițiatorul piramidelor a fost
forma unei piramide pe trepte cu un os sau metal ascuțit arhitectorul Imhotep, un om deștept, sfetnicul faraonului
(stilus). Pe trepte se aflau: Djeser. El a fost arhitectorul piramidei cu 7 trepte gigantice
(înălțimea-61 m, lățimea de 109 m, lungimea de 125 m).Sub
1. robii, supraveghetorii
piramidă era săpată la o adâncime mare camerele funerare
2. oamenii liberi, orășenii în proporții mai mari
ale regelui și a 11 membri din familia sa. Au fost săpate și alte
3. slugele faraonului, rudele îndepărtate
camere și coridoare. Coridoarele erau înfrumusețate cu
4. familia faraonului, rudele apropiate
ceramică și diferite reliefuri. Djeser făcea parte din dinastia a
5. faraonul în haine aurii cu coroană cu 2 coarne,
patra. Piramidele gigantice construite în mil. III î.Hr., reflectă
discul solar în centru, cu cârja regală în mână
bogăția imperiului vechi ți constituie una din cele 7 minuni ale
Conținutul textului era religios sau istoric. lumii. Ele au fost construite în valea râului Nil, regiunea
Gisech (valea regilor). În complexul de piramide intră sfinxul
Apare piramida în trepte – piramida lui Djoser. Piramida
(templul) în formă de leu cu chip de om. Capul de om îl
avea coridoare în formă de labirint înfrumusețate cu plăci de
reprezintă pe Kefren. Complexul cuprinde Sfinxul, apoi
ceramică. Până la apariția acestora, se construiau mastabale
piramida lui Cufu (Keops), piramida lui Kafra (Kefren) și
în care erau înmormântați oamenii într-o fântână adâncă
piramida lui Menkaura (Mikerinos). Aceste piramide au 4 fețe
acoperită cu pietre și nisip. În timpul imperiului vechi (era
ce reprezintă cele 4 părți ale lumii și sunt aranjate conform N,
piramidelor) au fost construite 3 piramide gigantice
S, E, V. Cea mai mare dintre ele este piramida lui Keops care
(piramidele lui Kheops, Kefren și Mikerinos- dinastia a VI-a).
are 147 m înălțime și latura de 428 m.
Egiptul antic
Există temple:
Piramidele erau monumentele regilor, uneori ale
reginelor egiptene. Tradiția piramidelor a durat începând cu ● Divine- construcții consacrate zeilor. Aici se păstrau
dinastia a III-a 2750 î.Hr- până la a XVII-a- 1600 î.Hr. A urmat statuile zeilor, mulțimea nu avea acces în sanctuar,
 se păstra statuia principală. Aveau acces doar Arta imperiului de mijloc 260-1785 î.Hr.
preoții. Planul templelor conținea multe camere cu
Picturi din imperiul vechi:
destinație precisă. La intrare se află poarta cu 2
coloane mari ce permitea pătrunderea în curtea Pisica la pândă Gâștele de la Meidum
interioară care era mobilată cu altare ți statui de
cult, apoi urma marea sală ipostilă (cu multe
coloane) care susținea lespizile plafonului. În centru
se afla spațiul sacru-Sfânta Sfintelor. Sala era mică
și întunecoasă, în care se afla statuia zeului
protector. Statuia era scoasă din templu la
sărbători.
● Funerare-se asemănau mult cu templele divine,
aveau același plan, săli, decorație. Numai că în
interior existau mormintele faraonilor încununate
cu o capelă în care erau oficiate riturile
supraviețuirii.

Erau 3 tipuri de pramide: Arhitectura.

● În trepte La construcția templelor apar 3 tipuri de coloane:

● Romboidală ● Palmiforme

● Obișnuită ● Papiriforme
 Bustul faraonului Sesostris (Senusret) al treilea (imp. de
● Loriforme
mijloc)
Templul funerar al reginei Hatshepsut de la Deir-el-bahri

Templul funerar al faraonului Ramsez al doilea (imp.

Nou)

Tutmes al treilea (imp.nou)

Sculptura.
Regina Nefertiti

Sunt mai multe statui ale ei, ea fiind considerată idealul

feminin.
Tronul lui Tutankhamon

Cap de șoim

Arta mesopotamiei antice

Sarcofagul faraonului Tutankhamon Arta sumero-akkadiană

Arhitectura, sculptura

Arta mesopotamiei a apărut o dată cu cea egipteană, mil.

V-IV î.Hr. Acest teritoriu cuprinde un spațiu nu chiar mare
aflat între Tigru și Eufrat. În mil. IV î.Hr. se formează orașe-
state: Uruk, Lagas iar în mil. III state formate din mai multe
orașe: Sumer și Akkad. În mileniul II î.Hr. Mesopotamia și
anume Babilonul devine unul dintre cele mai puternice state
ale antichității. Credința religioasă- se închinau zeilor.
Purtătorul de ofrandă*
Principalul zeu- Marduc (creatorul omului). O altă zeitate era
Zeița Iștar- zeița iubirii (reprezentată înaripată cu spice de
grâu în mână, înconjurată cu raze în formă de palușe.
Sărbătoarea principală era Anul Nou și ziua construirii Stindardul dat reprezintă un relief decorativ. Panoul are
templului. Are loc începutul civilizației urbane, construite un mai multe fețe, fiecare față reprezintă o scenă de luptă.
șir de orașe-state. Orașul cel mai principal Ur, mil. 2600-2500
î. Hr. își are apogeul pentru că acolo au fost găsite cele mai
multe obiecte din acea perioadă. Are loc construcția palatelor Stela regelui Naram-Sin/ Stela victoriei
cu ziduri înalte, cu curți interioare, încăperi fără ferestre. În
interiorul palatului erau două construcții: templul și ziguratul.
Ele aveau caracter sacru, proporții alungite. Ziguratul avea
formă de piramidă în trepte de la 3-7 etaje. Fiecare etaj era
colorat diferit. Pereții erau cu plăci ceramice care
corespundeau simbolicii mistice. Servea ca observator pentru
astronomi. Funcția ziguratelor era legată și de sărbătorile
anului nou. De la sfârșitul mileniului III î.Hr. s-au păstrat peste
16 sculpturi în ronde-bosse ale regelui Buda, descoperite în
orașete Tello-Lagasch. El este reprezentat stând în picioare
sau pe tron. Din mileniul III s-au păstrat un șir întreg de de
reliefuri ca:

Stindardul din Ur
 Stela lui Naram-Sin este o sculptură din gresie roșie cu
înălțime de 2 m și are o valoare documentară și artistică cu
ideea de cucerire istorică. Sunt reprezentați soldații care
merg la război.
În Stela vulturilor* este prezentată simbolic cucerirea
unui oraș de regele Ianatum și armata sa.
În mil. II î.Hr. mesopotamia este cucerită de Babilon.
Arta babiloniană
Arta hitită. Arta asiriană. Arta noului Babilon. Arta
persană
Orașul Bavilon apare în istorie la începutul mileniului al II-
lea, în timpul domniei lui Hammurabi 1792-1750 î.Hr. El a unit
toate regatele mesopotamiene și a format Babilonul. În acea
perioadă are loc construcția multor clădiri ce țin de
proprietățile particulare. În una din lucrările sculpturaledin
acea perioadă este ”codul lui Hamurabi”. Această placă a fost
gasită în orațul Susa și constituie o stelă din bazalt. Relieful
reprezintă pe Hamurabi în fața zeului Samaș care se află pe
tron și inmânează regelui codul de legi. Hamurabi se află în
fața zeului Samaș așteptând respectuos comunicarea oficială
a acestora. Hamurabi este îmbrăcat în mantie lungă cu pliuri,
poartă barbă ca și zeul, foarte îngrijită iar pe cap are o tiară
înaltă care seamănă cu un turban. Această lucrarene
demonstrează că arta babiloniană se diferenșiază de arta
sumero-akkadiană.
Codul lui Hammurabi 2,25 m, a. 1750 î.Hr
Arta hitită
Dinastia lui Hammurabi a avut o existență de 2 secole. Pe
la mijlocul mil. II vin noi populații, hitiții și casiții, care trăiau în
regiunile muntoase Anatolia și Iran. Cercetările arheologice
au dat la iveală la Hatus (Bogaskoi din Turcia) urmele capitalei
regatului Hitit de la mijlocul mil. II î.Hr. Orașul era împrejmuit
cu ziduri și turnuri de observare și apărare. Hattușaș era
atunci capitala statului. Au fost descoperite 5 temple cu o
curte centrală mărginită de stâlpi și cu sanctuar la capătul
edificiului care era luminat cu ferestre exterioare, fapt
excepțional în arhitectura zonei. Palatul avea o circumferință
de 6 km. Porțile de pătrundere aveau dimensiuni uriașe.
Fortificațiile erau construite din blocuri mari de piatră
nefățuită amintindu-ne de tehnica zidurilor ciclopice. O altă
localitatate în care au fost găsite vestigii de arhitectură și
sculptură, relief ronde-bosse, este orașul Karkemiș.
Arta asiriană- mil III î.Hr.
 Perioada maximă de înflorire a culturii și apogeul puterii
politice și militare a statului asirian apare în sec. VIII-IX î.Hr.
Cele mai importante centre sunt orașele Asur, Nimrut și
orașul Ninive. După sec. VII î.Hr imperiul devinde privincie a
imperiului Persan. Arta asiriană este bogată în opere de
sculptură în deosebi sculptură în relief (pasate, temple). Din
arhitectură face parte palatul fortăreață a lui Saragon II care
s-a păstrat până în prezent temeliile zidurilor cu 4 etaje fără
ferestre uși sau porți de intrare acestea fiind înlocuite de Taur înaripat de la palatul lui Asurnasirpal al II-lea
rampe înclinate și scări. Zidurile foarte groase ale palatului
Arta noului Babilon
aveau înălțimea a 8 etaje. Poarta avea în ambele părți turnuri
de pază dominate de sculpturi uriașe zoomorfe (tauri sau lei Arta babiloneană va ajunge la apogeul dezvoltării în sec.
înaripați de 3-4 m înălțime cu chipuri de bărbați puternici pe VII î.Hr, în 689 î.Hr. în vremea domniei lui Nabucodonosar al
cap purtând tiara monarhică). Uneori leii înaripați erau II-lea (605-562 î.Hr). A fost reconstruit și fortificat orașul care
reprezentați în ronde-bosse cu 5 picioare-sugerând mișcarea. măsura o lungime de 2500 m. Orașul era împrejmuit cu 2
Regii asirieni pentru prima dată au construit drumuri, irigația ziduri paralele, unul cu bastioane în interior și exterior și
câmpurilor. celălalt cu bastioane exterioare. Grosimea zidurilor era de 25
m. Intrarea în oraș era prin poarta zeiței Iștar. Pereții erau
Sculptura regelui Asurnasirpal al II-lea în ronde-bosse
acoperiți cu frize de ceramică smălțuite. Frumusețea orașului
Asurbanipal la vânătoare de lei îl constituiau grădinile. Ele dominau calea procesională aflată
lângă poarta zeiței Istar. Palatul regal se afla înafara orașului.
Leuaică rănită
Din arta persană fac parte 4 orașe mari ca Pasargader,
Susa, Ekbatana și Persepolis. Orașul Pasargader a fost
întemeiat de Cirus și cuprindea săli hiperstile răspândite într-
un mare parc. În Susa era construit palatul lui Darius.
Persepolis a fost una dintre marele capitale ale imperiului
Persan întemeiat de Darius I (516-573 î.Hr).

Arta Greciei Antice

Arta Greciei antice se împarte în perioade care cuprind 12

secole (sec. XII î.Hr-I î.Hr). 5 perioade- arta homerică (sec. XII-
VIII î.Hr), arta arhaică (sec. VII-VI î.Hr), arta clasică (apogeul
artei grecești- epoca de aur), epoca lui Pericle (sec.V î.Hr),
arta elenistică (sec. III-I î.Hr). Se închinau zeilor (Zeus).
Apolon-zeul artelor, Dionisos-zeul vinului.
Anforele de Dipilon (numite așa deoarece au fost găsite la
porțile Atenei)

Cântăreț din harpă

 Theseonul din Atena

Ordinul ionic-templele grandioase cu decorații mai

bogate. Coloanele mai înalte Capitelul este împodobit cu o
volută dublă.

Templul Atenei Nike

În construcția templelor erau 2 stiluri : doric și ionic.

Stilul doric-cel mai simplu stil. Coloana se subțiază în sens

ascendent și este prevăzută, în secțiune transversală, cu niște
adâncituri concave semirotunde, numite caneluri. Coloanele
se termină prin capitele cu decorație specifică, cea mai simplă
dintre toate capitelele grecești. Era răspândit în Pelopones.
 Ordinul corintic-este cel mai nou. Capitelul prezintă
ornamentul numit acantă, preluat ulterior și de capitelurile
compozite.

Templul lui Zeus din Atena

Stiluri artistice grecesti

STILUL DORIC Parthenonul din Atena

Era cel mai simplu si mai sobru. Coloanele dorice nu aveau

baza sprijinindu-se direct pe ultima treapta. Capitelurile
dorice erau alcatuite dintr-un element numit echinus (de
forma unei pernute) si un dreptunghi orizontal numit abacus
care sustinea incarcarea cladirii de deasupra.

Cel mai vechi templu doric este templul lui Hera din Olympia.
Initial templele aveau 6 coloane in partea din fata si cea din
spate si cate 16 pe fiecare parte. Aceasta ducea la un raport
lungime/latime de 3 la1. Arhitectii greci au considerat ca
aceste proportii sunt prea mari si in timp au redus treptat
acest raport pana la aproape 2 la 1. Parthenonul din Atena
are de exemplu 17 coloane pe parti si cate 8 in fata si in
STILUL IONIC
spate.
Aduce cu el coloanele ionice care erau mai inalte si mai frumoase decat
Hera din Olympia cele dorice.
Coloanele ionice nu mai stateau direct pe ultima treapta ci pe o baza iar
capitelurile coloanelor ionice aveau forma a doua spirale, element care
semana cu un sul partial desfacut. Acesta statea pe o mica banda decorata
aflata in capatul stalpului. Coloanele ionice aratau diferit privite din fata
sau din spate si din lateral.
Concluzia a fost ca desi stilul ionic este mai decorativ si gratios decat cel
doric, nu prezinta robustetea acestuia. Templul lui Hera din Samos si
templul lui Artemis din Ephesus sunt exemple de temple construite in
stilul ionic.
STILUL CORINTIAN
A fost cel mai sofisticat si s-a utilizat in principal pentru coloane de
interior. Coloanele corintiene aveau capiteluri inalte in forma de clopot
rasturnat acoperite cu frunze sculptate. Prima coloana corintiana se afla
in templul lui Apollo Epicurius din Bassae.
Exemple de sculpturi
-Apollon arhaic(Kouros):Reprezentari de baieti si fete constituie un pas
inainte in evolutia sculpturii.Apollonii arhaici sau reprezentarile de
baieti(Kouroi) infatiseaza nuduri de tineri, bine dezvoltati fizic,unii cu
siluete zvelte,altii mai greoaie, in care anatomia este foarte bine
subliniata si proportionata.Ei au inca o atitudine incremenita,majoritatea
dintre ei avand bratele lipite pe langa corp si schiteaza mersul spre
inainte cu piciorul stang.Fata capata o usoara expresivitate prin inflorirea
unui suras abia schitat.Tratarea plastica a formelor ramane inca severa si
aspra.Korele infatiseaza femei tinere cu siluete zvelte,toate imbracate in
vesminte bogate.Hainele nu ascund formele trupului,care se simpt sub
drapajul tratat decorativ.Spre deosebire de baieti,fetele sunt reprezentate
in pozitii si atitudini mult mai variate,accentuandu-se ideea de
miscare.Mainile(in majoritatea cazurilor) sunt indepartate de
trup,sugerand desfasurarea unor miscari cu bratele.Se observa grija
pentru detalii,podoabe, bijuterii, sau aranjarea parului.Se foloseste
lolicromia(buze,ochi,par,bijuterii).Desi au acelasi suras arhaic pe buze,la
fel ca si baietii,exista o mai mare varietate de expresii ale chipului
sugerand veselia,ironia,etc.
-Moscoforul(sau Purtatorul de vitei):Dovedeste o tot mai
buna intelegere a anatomiei prin sugerarea incordarii
muschilor pectorali si a bratelor departate de trup,pentru a
suporta greutatea vitelului purtat pe umeri.Expresia chipului
linistit,cu zambetul pe buze,nu sugereaza efortul
depus,ramanand complet lipsit de expresivitate.
-Discipolul,Miron:Reprezinta un atlet care se pregateste
sa arunce discul.Este timpul general aruncatorului de
disc.Pozitia sa sugereaza momentul dinaintea declansarii
miscarii,detensionarii trupului.Este redata,deci,o secventa
a miscarii si anume momentrul dintre flexiune si
detenta.Miscarea este foarte indrazneata si nemaintalnita
pana atunci.Pozitia aruncatorului sugereaza instabilitatea
si cuprinde mai multe directii de dezvoltare.Corpul
aplecat spre inainte este format din mai multe
planuri:capul usor dat pe spate asezat pe un plan diferit al
trupului,iar bratul drept este proiectat spre inapoi in
prelungirea umerilor,pentru a sugera momentrul
pregatirii;celalalt brat este sprijinit pe piciorul
drept,soldurile sunt rasucite pe un ax opus cu cel format
de umeri si picioarele indoite inegal.Pozitia trupului este
aleasa pentru a pune in valoare frumusetea musculaturii
pectoralilor sau a umerilor.Efortul depus nu este sugerat
nici prin incordarea suficienta a musculaturii,nici prin expresivitatea
chipului care,desi concentrat si atent,nu exprima stradenia si tensiunea
trupului.
 -Menada dezlantuita-Scopas:Cunoscuta si sub numele de Sculptori: Fidias, Miron, Lipis, Pracsitiles, Alexandru-
Bacanta,statuia infatiseaza o menata(preoteasa in slujba lui
DIonysos) surprinsa intr-un dans sacru.Este o compozitie perioada elenistă.
foarte dinamica.Dorind sa redea extazul menadei in timpul
dansului,sculptorul aseaza trupul pe o linie in spirala Sculpturi:
ascendenta intr-o miscare avansati.Capul este dat mult spre
spate, pieptul este ridicat, iar corpul incordat.Drapajul Copilul cu gâscă
vssmintelor ce se muleaza pe trup este agitat,dezgolind partial
trupul.

În Grecia existau 3 școli mari de desen:

1.Școala din Efes

2. Fivan

3. Sichion

Durata învățăturii în Sichion era de 10-12 ani ți plata
pentru studii era de aproximativ 28 kg de aur de cea mai
înaltă probă. Grecii au fost primii care au elaborat proporțiile
corpului și a capului uman. În școală se studia anatomia
plastică a omului. Se desena pe foi cu material grafic.
Clasicismul, apogeul artei grecești, perioada elenistă
Sculptura a evoluat diferit in functie de scolile din regatele
elenistice. Cateva teme definitorii sunt: tema varstelor,
temele patetice, tema eroicului, subiecte mitologice. Tema
varstelor: copilaria – “Copilul cu gasca', adolescenta -
'Adolescent dormind', tineretea – “Venus din Cirene',
maturitatea 'Afrodita', batranetea 'Batrana betiva'. Tema
eroicului - sculptorii greci subliniau eroicul prezent la alte
popoare, eroismul galilor- 'Gal murind'. Teme mitologice:
'Venus din Milo' si 'Victoria din Samotrace'. Teme patetice -
care subliniaza suferinte fizice, morale: 'Laocoon', 'Marsyas in
supliciu'.

Venus din Milo

Laocoon

Victoria din Samotrace

 Pictura-romanii au inventat vopseaua cu apă, portrete ale

Roma antică împăraților.

Arhitectura, sculptura și pictura
Cetăți etrusce: Tarquinia, Cerceveteri, Veii, Capua,
Arta etruscă

Realizări în arhitectură- construcția Colosseumului (cu Amfiteatrul (în aer liber fără pereți).
50000 locuri, inaugurat în anul 80, avea arena de 86x54 m.
Subsolul era ocupat de cabinele gladiatorilor, cuștile Fresca-compoziție mare ce evocă scene și momente ale
animalelor sălbatice și magazii. În arenă aveau loc luptele vieții etruscilor, banchete, cupluri așezate pe pat, cu cepele
oamenilor cu animalele. Clădirea avea ziduri acoperite cu „bucchero”.
marmură. Putea fi evacuată în 10 min.) (din italiană
Capitala Imperiului Roman devine Constantinopolul.
„colosal”), construcția teatrului Marcellus, Panteonul
Religia creștină este primită.
(templul zeilor- clădire cu 11 etaje, 3 m lățime și înălțime,
deasupra o fereastră de 5 m), construcția Arcului de Triumf Epoca de aur-timul domniei împăratului Augustus
(al lui Titus în cinstea repirtării biruinței de către romani
Colosseum
asupra evreilor) în urma cuceririi Ierusalimului, Arcul de
Triumf al lui Trăianus și Columna lui Trăian în urma cuceririi
de către romani a Daciei, cea mai mare baie publică
construită pe timpul domniei lui Caracal, în care puteau să se
băiască peste 2000 de oameni, construcția apeductelor,
construcția drumurilor.

Sculptura-busturile împăraților, monumente ecvestre.

Teatrul Marcellus

Arcul de Triumf ( arcul lui Constantin)

Arcul lui Trăian


Columna lui Trăian Panteonul
Terma lui Caracall-termele imperatorului Caracall în Roma. În
sec. V ele se considerau una din minunile Romei. Acestea
puteau primi peste 1500 de vizitatori și ocupau o suprafață de
11 ha. Principala clădire, zona băii. Pe zi acestea puteau primi
între 6000-8000 oaspeți. Termele lui Caracall au fost mai mult
decât băi publice. Acestea erau de fapt un centru de
divertisment multifuncțional și gărduiau și săli de
antrenamente fizice, biblioteci, grădini, galerii de artă,
restaurante și chiar bordeluri. Erau cunoscute pentru
decorațiunile de excepție, scaunele de marmură, zidurile și
podelele acoperite cu mozaic dar și pentru havuzuri și statui.
Arta plastică medievală
.Apariția artei paleocreștine.
Arta paleocreștină s-a dezvoltat în perioada creștină veche
(secolul I d.Hr. - secolul al V-lea d.Hr.). Este strâns legată de
apariția și răspândirea creștinismului, de evoluția dogmelor
religioase și de numeroasele dispute teologice ale
perioadei.În sec. IV , Imperiul Roman se împarte în 4
prefecturi: Galia, Italia, Hiria și Orientul. Această împărțire a
fost efectuată în perioada domniei împăratului Constantin cel
Mare. În anul 325, Xinodul de la Nicheea oficializează
creștinismul.
Arta paleocreștină este reprezentată prin următoarele
simboluri păgâne cărora li s-au dat interpretări creștine:
Anfora, Farul, Crucea, Porumbelul, Păunul, Paștele,
Anotimpurile (primăvara-flori, vara- lanuri de grâu, toamna-
ciorchine de struguri, iarna-grădina de măslini). În a doua
jumătate a sec. II, apare figura specifică a Bunului Păstor. În
sec. III, apar subiecte biblice din Noul Testament, scene cu Domus-casa demnitarilor și negustorilo
caracterul mântuirii (Fuga în Egipt). înalte); locuința individuală tradițională
romane, situată în mediul urban; avea
rectangular și numeroase încăperi cu d
specială pentru folosința membrilor fam

.Stilul Bizantin. Bazilica Santa Maria-Maggiore (352-366)

Constantinopolul a apărut în anul 330, când împăratul
Constantin cel Mare l-a fondat pe ruinele anticului oraș grec,
Byzantion. Acesta a devenit capitala Imperiului Roman.

Arta bizantină a durat mai mult de 1000 ani, începând cu sec.

IV, până în sec. XV, parcurgând următoarele etape:

1. Începuturile artei bizantine

2. Epoca lui Justinian (sec.VI)
3. Perioada iconoclastă
4. Dinastiile macedonienilor și comnenilor (sec. IX-XII)
Bazilica Sf. Petru (324-349)
5. Renașterea faleologă (sec. XIII-XV)

Construcții
 Renovată, probabil, sec XVII

Mausoleul Santa Constanța, Roma

Bazilica San Paolo

Mausoleul lui Teodoric din Ravenna

Perioada iconoclastă

Împărăteasa Teodora cu suita ei (mozaic de la Bazilica San

Vitale din Ravenna)

Arta bizantină a evoluat în cadrul Imperiului Roman de Răsărit

în perioada secolelor VI-XV. Aceasta s-a bazat pe combinarea
elementelor grecești cu influențe africane și asiatice și s-a
remarcat în iconografie, broderie, mozaic și decorația
policromă. Caracterul specific artei bizantine este aspectul
narativ. (Specific artei bizantine este conflicul dintre religii)

Apar 2 grupări: iconoclaștii-condamnau cultul icoanelor,

iconoduluii-slujeau icoanelor. Punctul culminant a fost în sec.
VIII și a durat până la mijlocul sec . IX. Au fost permise
icoanele în bisericile ortodoxe iar catolicii renunță la ele. Arta
bizantină avea rolul de a impresiona, de a înălța sufletul către
divinitate. Icoanele erau reprezentate mai des prin mozaic.
Plângerea (biserica Sf. Pantelimon)
În luptă câștigă iconoclaștii. În consecință are loc distrugerea
monumentelor și operelor de artă deja existente, părăsirea
teritoriului de către artiști.
În arhitectura religioasă se cunosc următoarele tipuri de Are loc maturizarea culturii bizantine. Cultura epocii a fost
clădiri: biserica tăvănită, bazilici boltite și înzestrate cu cupolă, marcată de ctitorii imperiali, suveranii diferitelor țări și de
biserica cu cruce greacă. biserică. Arhitectura se caracterizează prin diferite tipuri de
plan: patrulob, treflat, polilob, treflat, patrucone (arhitectura
Pictura murală (fresca)
bisericilor și bazilicilor).
În frescă, mișcarea iconoclastă a favorizat reluarea
Bazilica San Vitale din Ravenna
motivelor decorative din arta paleocreștină, cu evitarea
elementului figurativ uman: copaci, păsări, animale, viță-de-
vie.

În mozaic apare o temă nouă iconografică, cea a lui Iisus

Pantocrator, în calota absidei capelei San Venanzio din
Lateran. În perioada iconodulă sunt îmbogățite imaginile
iconografiei anterioare cu viziuni de apocalisă cu teme ca:

Ex: Schimbarea la față

Ciclul patimilor
 Stilul romanic în afara Franței rotunzi, și pereții groși ai clădirilor romanice erau necesități
structurale până la descoperirea tehnicilor perfecționate,
Stilul romanic este arta caracteristică spațiului european
asociate cu stilul gotic târziu, ce permiteau preluarea
occidental din secolele XI-XIII, cu arhitectura ca gen principal
tensiunilor, unele dintre acestea (mai ales bolțile ogivale)
de manifestare. Arhitectura romanică este dominată de
fiind utilizate chiar și în perioada precedentă.
programul religios creștin. Stilul romanic a păstrat formele de
tradiție romană, în care a integrat elemente carolingiene și Construcții:
bizantine. Bisericile romanice sunÏt de tip bazilical (cel mai
Burgundia, în care se află Cluny, deține 2 biserici romanice
adesea cu trei nave), caracteristice fiind zidurile masive,
absidele semicirculare, deschiderile în general mici și
ancadramentele cu arc semicircular.

Paray-le-Monial Bazilica Saint

Cea mai mare parte a lucrărilor de sculptură și de arhitectură Madeleine din Vezelay
realizate în această perioadă medievală timpurie au fost
executate în stilul moștenit din Roma antică. Stilul romanic se
răspândește în Germania, Italia, Spania și alte state. Trăsătura
cea mai izbitoare a bisericilor și catedralelor romanice este
masivitatea și utilizarea frecventă a arcurilor curbe pentru
ferestre, uși sau arcade. Același principiu al construcțiilor
semicirculare a fost aplicat și pentru acoperișul de piatră, care
a înlocuit în cele mai multe biserici lemnul; bolta in leagan (ca
un arc rotund continuu) sau pe cea a bolții ogivale (ce consta
din două bolți în leagan care se intersectau). Stâlpii masivi,
 Alte biserici din Franța:

Notre-Dame-la-Grande din Poitiers

Biserica din Franța, Saint Trophimes din Arles este mică dar
vestită pentru estetica plasticii fațadei vestice.
Saint Sernin din Toulouse

Sainte-Foy din Conques

 cu trei nave, de inspirație renană (Cisnădioara, Cisnădie,
Gușterița, Noul Săsesc etc.). În nordul Transilvaniei
principalele monumente romanice sunt inspirate din șantierul
benedictin de la Pannonhalma, tot din categoria bazilicilor cu
trei nave (Acâș, Herina etc.).

Catedrala Sf. Mihail din Alba Iulia

Cisnădioara, Biserica Sf. Mihail

Pe teritoriul României primul monument romanic atestat
cert este Catedrala Sf. Mihail din Alba Iulia (sfârșitul sec. al
XI-lea). În zona Sibiului există de asemenea o serie de bazilici
Cisnădie

Acâș

Gușterița

Herina
 Stilul gotic-Franța sec. XII

1.Arhitectura. Informație generală. Arhitecura de apărare.

Goticul este al doilea stil internațional elaborat în Franța

în sec. XII. Stilul gotic își are originea în construcția Bazilicii
Sfântul Denis, biserica abației din Saint-Denis, din apropierea
Parisului. Suger a dorit să creeze o reprezentare fizică a
Ierusalimului ceresc printr-o clădire de o verticalitate și
liniaritate impunătoare. Fațada bazilicii a fost proiectată
efectiv de Suger, în timp ce nava a fost adăugată sute de ani
mai târziu. Monumentele romanice le păreau arhitecților
secolului al XII-lea greoaie, masive și întunecate, datorită
ferestrelor puține și înguste. Arhitecții goticului au
revoluționat viziunea spațială romanicului prin două invenții:
ogiva și arcul de susținere (arc butant). Bolta semicirculară
este înlocuită cu o boltă în formă de arc de cerc frânt, sau
ogivă, la care presiunea verticală este mult mai redusă.
Meșterii înălțau pe patru coloane, dispuse în plan pătrat, câte
două perechi de arcuri în ogivă; fiecare arc este susținut de
două coloane diagonal opuse.
orașului. Către piața publică și catedrală erau direcționate
toate străzile orașului, având ca limită zidurile de incintă,
înalte și groase. Piața publică era și piața comercială,
deoarece zona de aparare trebuia să fie cât mai mică. Străzile
erau strâmte. Castelele cu fațada îngustă erau orientate către
stradă. Desfășurarea continuă a încăperilor excludea curțile și
grădinile.
Bazilica Sfântul Denis (prima realizată în stil gotic lanceolat)
2.Periodizarea stilului gotic: g. lanceolat (Germania),
radiant (Franța), flamboiant (Anglia)

Goticului lanceolat (răspândit în Germania) îi este

caracteristică prezenșa turlelor-clopotniță (componenta de
sus care este asculțită și în care sau sub care este clopotnița),
în forma de lance (instrument ascuțit), plasate deasupra
intrării navelor laterale ale catedralei. Ascuțite, înalte, acestea
dădeau caracterul original de zveltețe și elansare a
arhitecturii noi. Desfăsușarea verticalității edificiului, cu
turnurile lance, asigura impresia generală sensului
ascensional, opus orizontalei dominante și caracterului static
și masiv al construcțiilor romanice.

Nave laterale (roz)

Catedrala Notre-Dame, Chartres
Catedrala Notre-Dame, Senlis
Goticul radiant (răspândit în Franța) are caracteristică
ponderea, echilibrul proporțiilor, armonia ansamblului.
Prezența ferestrei în formă circulară, rozeta sau rozasa,
plasată pe fațada vestică a catedralei, dădea de asemenea
particularitatea goticului radiant. Rozeta era considerată
centrul compozițional al structurii fațadei. Numele „radiant”
este dat din cauza formei și a locului ocupat de rozetă care în
interior redă culoarea vitraliului.

Catedrala Notre-Dame, Paris

Goticul flamboyant (Anglia) are caracteristică abundența

decorării fațadelor cu sculpturi în relief și ronde-bosse,
dominarea golului asupra plinului fațadelor și acoperirea
golului cu vitralii. Flamboyant-în formă de flacără care
acoperă întreaga fațadă. Este considerat apogeul sculpturii în
ronde-bosse.

Sculptura în ronde-bosse și relief creează grandiosul

spectacol al împodobirii întregului exterior al catedralei,
siluetele și scenele figurative fiind amplasate și integrate
arhitecturii de la sol până la acoperiș și muchiile acestora,
dispuse pe arcele boutante și stâlpii de sprijin ai acestora.

Catedrala Notre-Dame, Amiens Arce butante de la

Catedrala Notre-Dame de Paris
Catedrala Notre-Dame, Reims
La început curentul gotic se regăsea în biserici și catedrale, iar
acest lucru ne sugerează care era în realitate motivația
construirii unor astfel de clădiri. Cei care le-au construit au
tratat astfel „intensitatea religioasă” la care se ținea în
vremurile respective. Majoritatea catedralelor gotice erau la
vremea construirii lor cele mai înalte clădiri din regiune astfel
încât arătau măreția și prețuirea pe care o puneau oamenii pe
religie. De asemenea, multe dintre catedrale au fost Nava centrală Nave laterale Aulă
(sală)
construite în decursul a două sau mai multe secole, astfel
arătau și prin acest lucru importanța lor.

Înălțimea este o altă caracteristică a clădirilor gotice.

Clădirile gotice sunt ridicate pe verticală, spre deosebire de
cele precedente (romanice), care erau ridicate pe orizontală.

Stilul gotic

Arhitectura catedralelor gotice.

Planul catedralelor gotice păstrează în linii mari planul

Transept Prezbiteriu
bisericilor romanice, cu distribuția spațiilor carcteristice: nava Deambulatoriu
centrală, 2,4 sau 6 nave laterale, plasate simetric de o parte și
alta față de nava centrală, un transept, un deambulatoriu,în
jurul absidei, și absidiole, acestea din urmă fiind totdeauna în
număr impar.

Absidă Absidiole

Elevația gotică este alcătuită din trei nivele: niveulul

arcadelor (din dreapta si din stanga navei central care, prin
suita arcelor sprijinite pe coloane, permit legatura si
comunicarea intre nave), nivelul tribunei (se inalta adeseori
pe doua etaje deasupra navelor laterale, permitand circulatia
si vizibilitatea spatiilor navei central si altarului), nivelul
ferestrelor(asigura luminarea directa a navei central.
Ferestrele de la triforium, transept si absidiole ca si cele ale
navei centrale sunt acoperite cu vitralii.)

arc ogival

Structura. Catedralele gotice în structură au arce ogivale,

Sistemul de acoperire-bolta este nervurată cu arce
frânte(ogivale) pe care se bazează și se înalță la zeci de metri
de la sol. Între nervuri nu există bolțari. Construcțiile gotice
sunt înalte, atingând 35 și 48 m, ceea ce a fost posibil datorită
folosirii arcelor ogivale.
coloane, stâlpi fasciculați, arce boutante (arcele ogivale și cele
boutante lucrează în contra-forță, cele ogivale împing coloana
din interior, iar cele boutante – din exterior).
Plastica fațadelor. Trăsături: ascendența sensurilor verticale,
dominarea golului asupra plinului, ornamentarea interiorului
cu vitralii și exteriorului cu sculpturi. Fațada vestică a
catedralelor este subliniată compozițional de trei registre
orizontale: registrul portaluilor(intrărilor în nave), registrul
rozasei, registrul turnurilor-clopotniță. Centrul compozițional
este marcat de rozasă.

.Sculptura gotică în Franța.

Sculpturile gotice în ronde-bosse au un autor anonim.

Înfățișarea catedralei gotice poate fi asemănată cu „Biblie în

Ex. Catedrala din Senlis
piatră” sau „Istorii ale lumii” deoarece personajele par a fi
inspirate din biblie sau din viața trăită de artiștii creatori ai
sculpturilor.

Ex. Catedrala din Chartres cu statuile Sf. Teodor și Sf. Leon

sau Suita Sfinșilor

Portalul central are elemente cu tema Judecății de apoi

înlocuită cu Fecioara Maria.
Notre-Dame de Paris cu tema Adormirea Fecioarei

Catedrala din Reims, Elizabeta și Maria

Catedrala din Amiens cu statuile Le beau Dieu și La Viergee
Doree
Le beau Dieu La Vierge Doree

Catedrala din Reims (înger surâzând)

Statuara funerară: Forma gisanților introduce preocuparea
pentru fidelitatea redării fizionomiilor și a vestimentașiilor
specifice rangului social și a modei vremii.

Ex. de gisanți

Richard inimă de Leu (Catedrala din Rouen)

Philipe cel Îndrăzneț (Catedrala Sf. Denis)

Reliefurile de pe capiteluri presupun motive vegetale, florale,

frunze de stejar, trifoi sau pătrungel, teme de zodiac, viața la
sat, muncile câmpului, anotimpurile.

Artele decorative sunt reprezentate de vitraliu.

Manuscrisele gotice sunt destinate cultului (cuprind texte

religioase) și altele cu conținut laic (manuscrisul Les Tres
Riches Heures du Duc Jean de Berry în culorile albastru, roșu
sau verde).

Arta gotică în alte țări

1. Germania
 Catedralele germane erau impresionante ca dimensiune.
Acestea sunt vestite pentru înălțimea și frumusețea lor.
Caracteristic lor este că navele au înălțime egală

(Hallenkirche-biserica-hală). În zonele nordice catedralele

sunt construite din cărămidă.

Exemple de construcții:

Domul din Naumburg

Domul din Minden

Catedrala Sf. Petru și Sf. Pavel

Catedrala din Bamberg
 Domul din Magdeburg

Catedrala din Freiburg

Biserica din Magburg

2.Anglia

Catedralele de aici se deosebesc de celelalte creând stilul

gotic timpuriu-Early English, stilul ornamental- Decorated Style
și perpendicular-Perpendicular Style. În interior sunt multe
nervuri. Bolțile sunt de lemn, ornamentate cu nervuri și plăci de
piatră, acestea asemănându-se cu frunzele de palmier.
Exemple de catedrale:

Catedrala Lincoln

Catedrala Salisbury

Catedrala din Wells

Catedrala din Gloucester

Catedrala Cantenbury

Catedrala Lichfield
 Exemple:

Palatul Dogilor

Ca d`Oro

3.Italia
Cuprinde doar la nord stilul gotic. Italienii nu prezentau
interes față de gotic. Scheletul de piatră cu stâlpi fasciculați, Prerenașterea în arta Italiei
bolți cu nerburi ogivale, coloane cu arce butante nu au fost
1.Esența perioadei prerenașterii în arta italiană
asimilate de italieni. Monumentele nu erau rezistente și se
deteriorau. Prerenașterea ,sec. XIII-XIV, se împarte în Duecento și
Trecento. Perioada este caracterizată prin reconsiderări
asupra valorilor umane și sociale ale individului și
colectivității. Omul este centrul preocupării. În Italia s-au
păstrat busola echilibrului clasic, legile interoare, ordinii și
măsurii. Esenșele stilului bizantin, romanic și gotic au fost
asimilate foarte selectiv. În Italia s-a născut conceptul de
artist.

2.Arta în Florența

a) arhitectura civilă în Duecento

În Duecento sunt reconsiderate valorile umane și sociale
ale individului și colectivității, prin lansarea principilor morale
care situau în centrul preocupărilor omul și aprecierea
calităților lui. Pictori ca Guido da Siena, Berlinghieri, Cimabue,
Cavalinni, au impus personalitatea artistului in societate, în
climatul atelierelor și în cadrul unor „școli” ca cele de la
Florența, Siena, Assisi, Roma și Veneția, unde s-a cultivat
admirația pentru antichitate.
Florența este considerată unul dintre cele mai frumoase
orașe ale lumii fondat în anul 200 î.Hr.
Clădiri reprezentative:
Amolfo di Cambio (arhitect) a proiectat conceptul construcției
de „formă cubică”. Cu ajutorul acestei forme clădirea Signorei
(piața în care se află Palazzo Vecchio) are aspect zvelt și turla
are o înălțime de 94 m. Spiritul medieval este vizibil în
mașiculiu (balcon care se utiliza pentru observarea inamicilor)
și în forma zimțată a crenelurilor (locul îngust dintr-un zid
destinat pentru a trage din armă în inamic) zidurilor de strajă.
Sunt caracteristice masa puternică și echilibrată a siluetei,
ritmurile plasticii ferestrelor. Palatul are o curte interioară
delimitată de coloane și arce. Sec. XIII-construirea locuințelor
(casa lui Dante).
Palazzo del Bargello

Palazzo Vecchio
 Fiecare palat avea turnul său ceea ce semnifica originea
nobilă a prorietarului. Turnul era locul de retragere în caz de
pericol. Erau interzise turnurile mai înalte de 30 m pentru
evitarea războaielor civile.

Exemple de construcții:

Loggia dei Lanzi

b) arhitectura civilă în Trecento

Trecento a îmbogățit fenomenele înregistrate în Duecento.

Numărul artiștilor a crescut: Giotto, Duccio, Simone Martini,
Andrea Orcagna, Tadeo Gaddi, familii de artiști ca cea a
sculptorilor Pisano sau a pictorilor Lorenzetti. Nordul Italiei,
cu Verona, Venetia, Mantova, Ferrara, a fost teritoriul
strălucit al competiției artistice, atât prin centrele numeroase
Ponte Vecchio
cât și prin personalitățile artistice. La sfârșitul secolului al XIV-
lea apare tratatul de pictură al lui Cennino Cennini, care
marchează sinteza experiențelor secolelor precedente în
pictură.
 Baptisteriul Sf. Ioan Botezătorul- sec. VII-VIII. Planul
ortogonal este acoperit de o cupolă formată din 8 pante
(fațade probabil, formând un octagon) cu diametrul de 25
m,acoperită cu placaj din marbură albă și verzuie, albă și
neagră. Pavimentul (pavajul) mozaic. A fost construit în sec.
IV-V și a fost mărit și înfrumusețat în Evul Mediu. Are diverse
decoruri medievale și renașcentiste, inclusiv uși de bronz-
„Porțile paradisului”.

Palazzo Spini

c)arhitectura religioasă
 Campanila lui Giotto- înalță 84,70 metri și lată 15 m a
fost construită în 1334-1348. Sunt 16 statui în mărime
naturală și 56 de basoreliefuri în două straturi suprapuse. Este
decorată geometric, ferestrele devin mai largi la etajele
superioare.
 Catedrala Santa Maria del Fiore- construită pe un câmp
cu flori de unde vine denumirea de Florența. Are o suprafață
de 3600 m2, lungimea de 168 m și lățimea de 103 m,
înălțimea maximă este de 114,5 m. Absida este înconjurată
de deambulatoriu și absidiole.

d)Pictura

Cimabuie este pictorul care a debutat pictura florentină.

Lucrări:

Crucifixul- simbol al sacrificiului. Reprezintă trupul răstignit a

lui Hristos.

RENAȘTEREA

Fecioara cu pruncul pe tron Renașterea este o mișcare culturală care a debutat în Italia în
sec. XIV-XVI și s-a răspândit în Europa. A cuprins înflorirea
literaturii latine și autohtone, apoi a debutat dezvoltarea
liniară de perspectivă a tehnicilor de acordare a unei realități
mult mai naturale în pictură. Leonardo da Vinci-omul
renașterii.
Ce a dus la apariția Renașterii în Italia? capitalism ceea ce a dus la o înflorire comercială fără
precedent pe când Franța și Spania au rămas monarhii
-structura sa politică
absolute.
-migrarea savanților greci și textelor în Italia după căderea
Renașterea carolingiană (Carol cel Mare) a repreznetat
Constantinopolului în mâinile turcilor
trezirea la viață a antichității.
-patronajul familiei Medici
Realizări:
Renașterea - perioada cuprinsă între pictorii Giotto și
Lucrările din Evangheliarul lui Carol cel Mare
Michelangelo. În acest timp, omul recapăta conștiința de sine
ca individ, după o lungă perioadă de anihilare filozofică a
personalității.

Societate feudală a început să se destrame sub influența

Bisericii Catolice. Un rol important îl au oamenii de cultură și
artiștii înclinați spre clasicismul greco-roman. Capela Palatină din Aachen (Domul din Aachen)

Caracteristicile renașterii:

-axarea pe realism și emoția umană în artă- cele mai multe

lucrări renascentine au fost dedicate bisericii care patrona
operele de artă

-apariția tiparului

-apariția capitalismului și încercările intelectualilor de a

îmbunătăți lumea seculară. Republicile italiene au trecut la
Capela Sankt Michael din Fulda

În Renaștere are loc descoperirea Americii, dispare ultimul

bastion al prezenței arabe în Peninsula Iberică, Vasco da
Gama descoperă drumul spre India.

Leonardo da Vinci (15 apr.1452-2 mai 1519) a fost

cel mai de seamă reprezentant al Renașterii Italiene din
perioada de apogeu a acesteia. Este considerat cel mai de
seamă geniu din întreaga istorie a omenirii. Pictor, sculptor,
arhitect, muzician, inginer, inventator, anatomist. Portretul
Lisei Gherandini, soția lui Francesca del Gioconda (Mona Lisa)
este poate cel mai cunoscut portret realizat vriodată.
 Alte lucrări:

Botezul lui Hristos

Mona Lisa (1503-1506)- pictură în ulei pe lemn de

plop cu dimensiunile 77x53 cm. Este utilizat
procedeul de pictură- sfumato. Carcteristica
principală a picturii este surâsul enigmatic al Lisei.
Pictura reprezintă unul din primele portrete pe
fondul unui peisaj imaginar. Buna Vestire

Fresca „Cina cea de taină” este cea mai cunoscută

imagine religioasă a tuturor timpurilor.

Doamna cu hermină
Da Vinci a făcut mari descoperiri în domeniul anatomiei,
ingineriei civile, opticii și hidrodinamicii.
 ceea ce l-a dus la obținerea unor rezultate strălucite și la
perfecționarea propriului stil.

Școala Ateniană, frescă

Madonna della Sedia Madonna Sistină

Punerea în mormânt
Raffaelo Sanzio –(1483-1520) a fost un pictor și arhitect de
seamă al Renașterii italiene, unul din cei mai mari artiști ai
tuturor timpurilor, iar moartea sa prematură a pus capăt unei
cariere excepționale. La vârsta de unsprezece ani, Rafael
rămâne orfan. Rafael își ajuta maestrul în realizarea a
numeroase comenzi, de aceea pe unele tablouri ale lui
Perugino (pedagogul lui Rafael) criticii înclină să recunoască
urmele penelului său. Rafael studiază stilul vechi al lui
Masaccio, cuceririle lui Leonardo da Vinci și Michelangelo,
 Una din primele sale picturi a fost Sfânta Familie (Doni
Tondo).

Alte sculpturi și picturi:

Statuia lui David

Michelangelo- a fost de Leonardo da Vinci, cel mai important

artist în perioada de vârf a Renașterii Italiene. Geniul său
universal este deopotrivă oglindit de pictură, desen, sculptură
și arhitectură. A scris și poezii, în special în genul sonetului și
madrigalului.
 David a fost scuptat pe parcursul aMoise
3 ani,
începând cu vârsta de 26 ani. Inaugurată
inițial la Piazza della Signoria din Florența în
1504, sculptura de 14 metri a fost mutată în
galeria dell Academia în 1873, unde rămâne
azi expusă sub un luminator proiectat
special pentru lucrarea arhitectului Italian
din sec. XIX- Emilio de Fabris.

Pieta. Această faimoasă operă de artă o întruchipează pe

Fecioara Maria ținând în brațe trupul lui Isus după crucificare.
Această temă este de origine nordică, populară la vremea
respectivă în Franța, însă nu și în Italia. Interpretarea dată de
Michelangelo lui Pietà este unică. Este o lucrare de o
Renașterea în Franța
deosebită importanță întrucât împletește idealurile de
frumusețe renascentiste cu cele naturaliste. Este unica Renașterea în Franța începe abia în sec. XV, când renașterea
lucrare semnată de maestru. italiană ajunse în faza apogeului. La răspândirea curentului
artistic în afara Italiei au constribuit reprezentanți ai
intelectualității, aristocrației și comercianților. Un rol decisiv
în răspândirea renașterii l-a avut situația politică creată de
războaiele italiene începute în 1494. În sec. XIV, romanii au
atacat Atena (în același timp ea fiind atacată și de turci),au
jefuit sculpturi și alte opere de artă. Grecii s-au refugiat în
Pictura se dezvoltă puțin.
Se clădesc din ce în ce mai puține biserici (Atunci a aparut, din
interpretarea unor filozofi arabi a textelor antice, recunoasterea principiului
veritas duplex, conform căruia pentru explicarea divinitatii este necesar de
credinta, iar pentru cunoasterea lumii de știinta, iar cele doua nu sunt
compatibile.Astfel: ) se pune accent pe clădiri orășenești, primării

Italia aducând cu ei texte (informații din diferite domenii). Are și casele oamenilor.
loc renașterea italiană.
Cu timpul apare tendința de a încadra scene biblice în peisaje
În sec. XV, francezii atacă Italia. Toscanii (italienii) se refugiază contemporane.
în Franța răspândind arta lor deja pe teritoriul francez și astfel
Jean Fouquet (1420-1480) a fost pictor francez celebru din
începe renașterea franceză.Unii artiști din Italia au fost nevoiți
Epoca Renașterii Timpurii. S-a născut în Tours fiind fiul
să se refugieze în Spania sau Franța. Monarhi în Franța erau o
nelegitim al unui preot. A studiat pictura la Paris sau Nanates
serie de artiști ca Leonardo da Vinci sau Sebastiano Serlio (de
într-un atelier de miniaturi. A vizitat Roma între anii 1445-
fapt nu erau monarhi dar au slujit la curtea regală în Franța).
1447. Acolo a făcut portretul papei Eeugen al IV-lea. Desenele
Arhitectura religioasă franceză din sec. XV este tributară
sale au fost bine gândite: a aplicat mijloace tehnice pentru a
goticului (sec.XII) flamboyant, au fost preluate prea puține
atrage atenția privitorului printr-o compoziție bazată pe
elemente renascentine și nu erau deloc evidente. Arhitectură
cercuri și poligoane regulate.
laică (care nu ține de biserică) cunoaște succes în sec. XVI.
Deși, la baza construcțiilor stăteau tradițiile gotice, apar o Încoronarea lui Ludovic al VI-lea
serie de schimbări, adaptări și împrumutări renascentine.
Portretul papei Eugene al IV-lea
În sculptură s-a simțit influența artei antice. Materiale
Madonna și copilul Etienne Chevalier cu Sfântul
folosite: lemnul colorat și aurit, marmura fină sau cea cu
Ștefan
grăunte și calcarul.
 estetice. Ca model pentru manieriști au servit lucrările
titanilor renașterii italiene: Leonardo da Vinci, Raffaelo
Sanzio, Michelangello, Tiziano.

Manierismul se împarte în 3 perioade: prima perioadă de

pictori manieriști erau mulți florentini: Pontormo, Rosso,
Bronzino, Giulio Romano, Dosso Dossi li se alătură manieriștii
toscani a lui Vazari, Primaticcio, Rosso (care au plecat în
Franța unde au creat școala lor). La acești pictori se adaugă
mai apoi familia Caraci, Agostino și Anibali. Din genereția
Dipticul de la Melun rârzie fac parte manieriștii Dominichino, Guido Reni. Lucrările
lor se apropie de începutul sec. XVII și se resimte începutul
stilului baroc. Lucrări în stilul baroc se observă bine la pictorul
Caravaggio. În lucrările sale de la începutul sec. XVII el
utilizează tenebrosismul. Pictorii manieriști: Rosso Fiorentino,
Parmegianno, Francesco Primaticio, Bronzino, Pontormo,
Georgio Vazari, Ludovico și Agostino Carraci, Anibali Carraci.

Rosso Fiorentino (Florența 1494-Paris 1540)

Galeria Francis I, Fiorentino

MANIERISMUL sec. XVI-XVII

În ce constă manierismul?

Termenul de manierism se referă la maneră, la imitarea

operei unui maiestru sau la repetarea propriei formule
Înger muzicant, , Fiorentino

Parmegianino (Parma 1503- Castelmaggiore 1540)

Madona cu gâtul lung, Parmegianino

Coborârea de pe cruce, , Fiorentino

Francesco Primaticcio (Bologna 1504-Paris 1570)
Bronzino (Florența 1503 – Florența 1572)
Trei nimfe, Primaticcio
Portretul Elonorei de Toledo cu fiul său, Bronzino
Ulysses și Penelope, Primaticcio
Portretul Ducelui Guidobaldo II de Urbino

Pontormo (Empoli 1494- Florența 1557)

Vizitațiunea, Pontormo
 Ludovico Carracci (1555-1619)

Madona cu copilul și Sfinții, Carracci Conversiunea

Sfântului Paul, Carracci
Georgio Vasari ( Arezzo 1511- Florența 1574)

Perseu și Andromeda, Vasari

Botezul lui Hristos, Carracci Martirul Sfintei
Margareta, Carracci
Agostino Carracci (1555-1602)

Ultima împărtășanie a Sfântului Ieronim, Agostino Carracci DATE BIOGRAFICE ALE LUI CARAVAGGIO

Creația
 Caravaggio Michelangelo Merisi sau Ameridi (1573-1610)
este unul dintre cei mai neliniștiți artiști. A fost un pictor
lombard (din Lombardia). Se îmbrăca elegant. Folosea pânze
și catifele nobile. Avea un temperament dinamic și răscolitor.
A trăit imprudent. A fost un bun spadasin. A cunoscut
scandalul, duelul, omorul, procesele și închisoarea. A evadat
din închisoare și a început să pribegească de la Roma până la
Sicilia apoi în Malta. În urma intervenției cardinalului Gonzaga Martirul Sfântului Matei
, Papa îl iartă pe Caravaggio. În 1610 la 18 iulie, pictorul
moare pe o plajă la portul Ercole.

Plecat din Caravaggio (localiatea în care s-a născut și în

care a slujit drept patronim) Michelangelo Merizi se va afla la
Bergano și Milano unde va învăța fresca, la Venezia unde va
studia culoarea și-l va admira nespus de mult pe Giorgioni. La
20 ani pleacă la Roma unde pictează un șir de lucrări ce țin de
Apostol Matei:

Chemarea Sfântului Matei

Răstignirea Sfântului Petru

 Picturile lui sunt realități brutale(viața complicată). Unele
lucrări comandate au fost refuzate la cumpărare din acest
motiv. El picta mereu scene dramatice. A pictat în perioada
când inchiziția l-a ars pe rug pe Tomato Campanela, drama lui
Galiei.

Caravaggio:

- a fost un pictor italian considerat precursor al stilului baroc

- respinge ierarhia genurilor și canonul frumuseții în pictură,

conceput de umaniștii care au idealizat corpul omenesc

- folosește un dramatic contrast de clarobscur

- scenele biblice le înfățișează ca imagini de viață cotidiană.

Barocul, arta veacului XVII, arta contraformei, nu va scăpa de

prezența noului. Europa aderă la principiul realismului
Sfumatul lui Leonardo da Vinci, clarobscurul discret și nuanțat „caravaggist”. Realismul caravaggist va fi prezent în lucrările
al marelui ictor toscan este înlocuit de Caravaggio cu pictorilor spanioli ca Zurbaran, Velasquez și a pictorului
contrastele dintre lumină și umbră. olandez-Rembrandt.

Personajele pictate de Caravaggio sunt tineri îmbrăcați Tenebrosizmul lui Caravaggio pătrunde și în pictura franceză.
elegant, în costumele epocii, grupați la jocuri de cărți, Ghicitoarea, Caravaggio
cântăreși din lăută sau împodobiți cu coroane de ciorchin sau
frunze de vie.
 Spania

În timpul Epocii de Aur, printre pictorii care au lucrat în

Spania s-au numărat El Greco, José de Ribera, Bartolomé
Esteban Murillo și Francisco Zurbarán. Tot în perioada barocă,
Diego Velázquez a creat unele dintre cele mai faimoase
portrete spaniole, precum Las Meninas(d) și Las Hilanderas.

În sec. XV, în Spania apar 3 stiluri arhitecturale:

Medusa, Caravaggio ● Plateresc

(„ asemănător cu argintarul”( este un meșteșugar care

confecționează sau vinde obiecte și podoabe de argint sau de
alte metale prețioase.)) A fost principalul stil arhitectural al
Spaniei la sfârșitul sec XV-XVI. Se caracterizează printr-un
ornament de relief complicat și detaliat, aplicat pe suprafața
clădirilor pentru un vizual decorativ extravagant. Elemente
preferate sunt coloanele răsucite, bluze heraldice (cu steme)
și suluri (cilindru de lemn, de metal sau din alt material solid,
care se poate roti în jurul axei sale) sinuase(Care are o linie
șerpuitoare, plină de cotituri). Suprafața ornamentată
contrastează cu suprafața plană a peretelui.

● Churriguerresc
Sec. XVIII. Denumirea provine de la Churriguera, o familie de
arhitecți spanioli. Stilul se caracterizează prin o varietare de
ornamente, bijuterii, decor bogat.

● Mudejar

Sec. XI-XVI. În acest stil se împletesc elemnete din stilul gotic,

maur și din renaștere. Au fost create construcții în stil
mudejar atât de crești cât și de musulmani.

Universitatea din Salamanca

Catedrala din Valladolid

El Escorial
 Pictori spanioli

El Greco (1514-1614) manierist

Prinderea lui Iisus (El Expolio) El Greco

Apostolul Petru, El Greco

Înmormântarea contelui de Orgaz, El Greco
Cardinalul inchizitor don Fernando Nino de Guevara, El
Greco
 Jose de Ribera (1591-1652)

Arhimede, Ribera Piciorul strâmb,

Ribera
Vedere din Toledo pe timp de furtună, El Greco
Martiriul Sfântului Bartolomeu, Ribera

Scălămbul, Ribera

Zurbaran Francesc (1598-1664)

Apariția Sfântului Apostol Petru în fața Sf. Petru Nolasco,

Zurbaran
Călugărul Capucin, Zurbaran

Sfântul Francisc îngenunchiat, Zurbaran

Crucificarea sau Hristos îndurerat de coroana spinilor,

Zurbaran
 Sfântul Bonaventura pe patul de moarte, Zurbaran
Sfânta Casilda, Zurbaran
Rugăciunea Mariei copil, Zurbaran

Murillo Esteban Bartolome (1618-1682)

Nașterea Maicii Domnului, Bartolome

Immaculate conception, Bartolome Murillo

Cerșetorul, Murillo
 Cusătoreasă, Velazquez
Velazquez (1599-1660)

Portretul unui bufon cu câine, Velazquez


BELGIA
1.Arta flamandă. Stilul baroc în țările de jos.
Arta flamandă a înflorit din sec. XV-XVII în Județul Flandra
care făcea parte din componența Țărilor de Jos. Județul era
popular din cauza numărului mare de pictori ,și artiști la
general, care au influențat apoi arta tuturor statelor din
grupul Țărilor de Jos. Flandra a livrat principalii pictori din
Europa de Nord și a atras mulți tineri pictori promițători din
alte țări. Acești pictori au fost invitați să lucreze la curți
străine și au avut o influență la nivel european.
Mai întâi: Ce este barocul?
Barocul este un stil artistic care a înflorit din sec. XVII-1740 în
Europa. A succedat arta renascentistă și manierismul, și a
precedat rococoul și neoclasicismul. Stilul baroc folosea
contrastul, mișcarea, detaliile exuberante, culoarea
profundă, măreția și surpriza ca să atingă un sentiment de
uimire. Stilul a apărut la începutul secolului al XVII-lea, în
Roma, apoi răspândindu-se rapid în Franța, Italia de nord,
Spania și Portugalia, iar mai târziu în Austria, sudul Germaniei
și Rusia. Până în anii 1730, evoluase într-un stil și mai
flamboiant, numit rocaille sau rococo, care a apărut în Franța
și Europa Centrală până la mijlocul secolului al XVIII-lea.
Motive noi introduse de baroc sunt: cartușul, trofeele și
armele, coșuri cu fructe sau flori, și altele, realizate în
marchetărie, stucaturi, sau sculptate.
Până în sec. XVII, sub stăpînirea Spaniei, teritoriul era
constituit din 17 provincii ale Țărilor de Jos. În 1648, acestea
își capătă independența și devin o mare putere maritimă și
economică.
2.Viața și activitatea pictorilor Rubens și Van Dyck
Peter Paul Rubens (1577-1640) a fost cel mai renumit pictor
flamand. În decurs de 40 ani a pictat peste 1400 tablouri și a
realizat sute de desene. Este originar din Germania dar și-a
perfecționat abilitățile în Italia. În picturile sale Rubens
folosește un șir întreg de genuri cu diverse tematici:

1. Religioasă Răstignirea și Coborârea de

pe cruce
2.mitologică Răpirea fiicelor lui Leucip
Hercule și Leul din Nemeea 4.Compoziții cu scene galante, cu trupuri elegante, personaje
în repaos sau plimbare

Les jardins des carresses

5.Scene de vânătoare

Vânătoarea de lei

Bacchanalia

6.Scene de petrecere

7.Portretistică, autoportrete

Portretul Elenei Fourment Elena

Fourment

3.Tematică istorică. Lucări dedicate Mariei de Medici

8. Peisajuri cu vederi panoramice

9. naturi statice cu desfășurări gargantuelice, cu fructe, vânat,

flori.

Tenebrosismul caravaggist este prezent foarte puțin în lucrări.

Flosea de structura centripetală Răpirea fiicelor lui Leucip, pe
diagonală Coborârea de pe cruce, compoziții de tip nelicoidal,
sinusoidal, zigzagat. Prin creația sa se revarsă dragostea de
viață.
 Extazul Sf. Augustin van Dyck

3.Inspirate din Vechiul Testament

Suzana și bătrânii van Dyck

2.mitologică

Jupiter și Antiopa van Dyck

 Portetul ecvestru al lui Carol I van Dyck

Capodopera lui Anthony van Dyck (Luvru)

Triplul portret al lui Carol I, regele Angliei van Dyck

Carol I la vânătoare van Dyck PICTURA OLANDEZĂ

Viața și activitatea pictorilor Rembrandt și Frans Hals

Franz Hals (1582-1666) a fost un pictor neerlandez care a

excelat în arta portretistică, expresie a unei filosofii aparte în
pictură, care pune accent pe vivacitate, suflu amplu și
coloritul vieții. Este denumit Pictorul râsului.
Țiganca, Franz Hals

Băutorul vesel, Franz Hals

Malle Babbe, Franz Hals

 Rembrandt (1606-1669) a fost un pictor și gravor neerlandez
din secolul al XVII-lea, considerat unul din cei mai mari pictori
din istoria artei, celebru și pentru desenele și gravurile sale.
Rembrandt este autorul a 600 picturi, 300 gravuri și peste
2000 desene.

Lecția de anatomie a doctorului Tulp, Rembrandt

Regenții azilului de bătrâni din Haarlem, Franz Hals
Rondelul de noapte , Rembrandt

Artistul și Saskia, Rembrandt

Titus-fiul artistului, Rembrandt

 Boul Jupuit, Rembrandt

Titus cântând

Danae , Rembrandt
 autentică, cuprinde 37 de tablouri. Cele mai multe reprezintă
scene de fiecare zi sau alegorii.
Fata cu cercel de perlă, Vermeer van Delft

Alegoria picturii, Vermeer van Delft

Vermeer van Delft (1632-1675) a fost un pictor neerlandez,
unul din cei mai cunoscuți reprezentanți ai stilului baroc. În
timp, reputația lui Vermeer a crescut tot mai mult, astăzi el
fiind considerat unul dintre cei mai mari pictori olandezi ai
vârstei de aur, fiind cunoscut mai cu seamă ca un maestru al
folosirii luminii în lucrările sale. Întrega sa operă, considerată
 Fata cu pălărie roșie, Vermeer van Delft
Lăptăreasa, Vermeer van Delft
 Construcții importante: Catedrala Sfinții Petru și Pavel

Palatul Menshikov din Sankt-Petersburg

BAROCUL RUS

În sec. XVII, țarul rus, Petru cel Mare, vizitează vestul Europei
și anume Chateaux de la Fontainebleu și Palatul de la
Versailles, rămâne impresionat și la întoarcere în Rusia începe
construcția unor monumente arhitecurale în Sankt-
Petersburg.
În timpul domniei împărătesei Ana și a Ecaterinei, arhitectura
rusă reprezenta o formă luxoasă a barocului creată de
Bartolomeo Rastrelli, italian. Clădiri specifice lui sunt:

Palatul de iarnă

Mănăstirea Smolnîi

Palatul Ecaterinei
Unele caracteristici ale bisericilor baroce sunt:

-spațiu central mare

- o cupolă ridicată

-interiorul cupolei este decorat cu picturi cu îngeri și sfinți

-statuete de stuc cu îngeri și quadratura

-picturi tridimensionale pe tavan înconjurate de stucaturi fie

reale sau pictate

Portretistica barocului rus

Ivan Nikitin (1690-1742)- pictor rus, reprezentant al stilului

baroc. A înființat Școala rusă de portrete în sec.XVIII. Este
unul dintre primii pictori sau chiar primul care s-a abătut de la
stilul iconoclast răspândit în pictura rusă și care a început să
picteze în stilul Europei de atunci. Astfel, el este considerat
fondatorul manierei de pictură rusească care continuă să se
dezvolte și în prezent.

Portretul țarevnei Parascovia Ivanovna, Porterul lui

Petru I, Nikitin
Nikitin
Portretul Anei Petrovna, Nikitin Petru I pe patul de
moarte, Nikitin
Alexei Antropov (1716—1795) pictor baroc, unul dintre
primii care a început să realizeze portrete laice (ce nu se
referă la biserică). S-a nscut în Sankt-Peterburg. În 1742,
participă în calitate de pictor la încoronarea Elizabetei în
Moscova. De asemenea, picta icoane.
Portretul Ecaterinei a II-a, Antropov Autoportret,
Antropov
Portretul marei cneazine Ecaterina Alecseevna, Porterul
lui Petru I, Antropov Antropov
Dmitry Levitzky (1735—1822) pictor rus clasicist ,maestru în
portrete de paradă și cameră, academician. Pictorul de curte
a Ecaterinei a II-a.

Porterul arhitectorului Kokorinov, Levitzky Hrușiova și

Hovanskaia, Levitzky
Portretul lui Demidov, Levitzky Ecaterina a II-
a, Levitzky
Borovikovski (1757-1825) pictor rus de origine
ucraineană,academic. Stilul sentimnetalism.
Portretul Lopuhinoi, Borovikovski Lizonika și
Dașenika, Borovikovski
Portretu lui Pavel I, Borovikovski Portretul surorilor Gagarin,
Borovikovski
11.09.2021

CLASICISMUL FRANCEZ sec. XVII

Arta franceză din sec. XVII, cunoaște o înflorire totală și o

orientare spre un stil artistic diferit de cel baroc-
CLASICISMUL.

Cauzele apariției lui:

1. Păstrarea tradițiilor puternice ale renașterii franceze

 2. Psihologia poporului fracez (calmi, raționali)
● Preclasicismul( domnia lui Henric al IV-lea)
3. Instaurarea monarhiei absolute ( monarhul Ludovic al
XIV-lea a adus în țară cei mai vestiți maeștri) ● Clasicismul (domnia lui Ludovic al XIII-lea)
4. Slăbirea influenței religiei catolice
● Clasicismul Versaillez (domnia lui Ludovic al XIV-lea)
Clasicismul (1635) reprezintă o nouă renaștere a
antichității și este un model a perfecțiunii, ideal artistic și Arhitectura și sculptura
moral ce are ca scop tranformarea lumii conform canoanelor Palatul Luvru (palatul de fapt nu este anume în stil clasic, el
rațiunii, aspirația spre construcția unei societăți exemplare. cuprinde modificări din mai multe curente ca stilul gotic,
baroc, clasic, modern (din sec. XIII până în XX)
Clasicismului i se atribuie: valoare etică, măreție, eroism,
noblețe, onoare, ideal înnalt, curaj, armonie-toate sunt
incluse în marele opere franceze.

În arta plastică clasicismul se manifestă prin forme

geometrice clare, precise, dispuse ritmic, linii drete stricte,
echilibru, simetrie, ordine, prevalarea rațiunii asupra
sentimentului.

Arta franceză se discută în 2 etape:  

Curtea palatului
● Prima jumătate a sec. XVII (baroc timpuriu)

● A doua jumătate a sec. XVII (clasicism)

În arhitectură divizarea are loc în trei perioade:

 Colonada palatului Luvru

Pavilionul ceasornicului de la palat

Curtea pătrată a palatului Luvru

Arhitectura lui Ludovic al XIV-lea mai este numită „stilul
francez”, pentru că reprezintă grandoare Franței, o puternică
amprentă aristocratică (ansamburi regale, locuințe nobile și
urbanism).

Palatul Luxemburg 1612-1615

Castelul Maison-Laffitte

Castelul Blois
Ansamblul de la Versailles

Sculptura franceză a sec. XVII se aseamănă mult cu arta antică

(sobrietate, simplitate, eleganță, armonie, tematică
mitologică) deși ea formează un decor baroc, tendința către
expresivitate, neliniște, stare psihologică agitată, gesturi
patetice, efecte teatrale, spirit sărbătoresc, forme
monumentale, subiecte alegorice, simbolice etc.

Pierre Puget

Perseu și Andrometa, Pierre Puget

Hercule, Pierre Puget

Sfântul Sebastian, Pierre Puget Milo din Crotona, Pierre
Puget
Francois Girardon

Apollo servit de Nimfe, Francois Girardon

Statuia ecvestră a lui Ludovic al XIV-lea

,Francois Girardon
Răpirea Propersinei de către Pluto,
Francois Girardon
 Pictura. Creația pictorului Nicolas Poussin

Nicolas Poussin îi depășește pe toți pictorii francez ai sec.

XVII. Tablourile lui sunt pline de o poezie fermecătoare.

Martiriul Sf. Erasm, Nicolas Poussin (influențată de

barocul roman) Nimfa purtată de Satyr, Nicolas
Poussin
Ciuma de la Ashdod, Nicolas Poussin
Bacchanalia, Nicolas Poussin

Imperiu Florei, Nicolas Poussin

Pan și Syrinx, Nicolas Poussin

 Vindecarea orbului, Nicolas Poussin

Tancred și Erminia, Nicolas Poussin

Rebeca at the Well, Nicolas Poussin

Peisaj cu polypheme, Nicolas Poussin
 Școala de la Barbizon

Școala de la Barbizon a reunit un grup de pictori francezi la

Echo și Narcis, Nicolas Poussin
mijlocul sec. XIX. Numele vine de la mica localitate Barbizon
situată în apropierea pădurii Fontainebleau. Membrii
fonatori ai acestei școli au fost Jean-Baptiste Camile Corot,
Teodore Rousseau, Jean Francois Millet, Charles Francois
Daubigny la care se alătură încă un mare număr de alți pictori
printre care și Nicolae Grigorescu. Ca rezultat al operelor lor,
peisajul francez se înnobilează. Ei erau influențați de peisajele
olandeze și engleze unde pe prim plan se situează pictura de
atmosferă și se renunță în mare parte la stilul clasicism.
Termenul a apărut în 1890 datoriă lucrării criticului de artă
scoțian David Thomson întitulată „Școala de pictură din
Barbizon”.

Începând din anul 1890, tot mai mulți pictori sosec la Babizon,
localitate care a devenit cunoscută în 1829. Venind, aici cu
traiul s-au oprit la un han. Barbizonul în scurt timp devine
locul de întâlnire a tinerei generații de artiști. Ei studiază
lucrările pictorilor flamanzi: Peter Brughel cel Bătrân, Jacob
cl. XII van Reoisdaen. Unul dintre cei mai importanți pictori ai
acestei școli a fost Millet care s-a condus după lucrările lui F.
12.09.21 Bouche și Fragonard. Ei refuză academismul și romantismul,
organizează un șir de expoziții cu vânzarea tablourilor. Ei
primii organizau lucrări la plein-air.

Influența babizonienilor depășește în curând granițele

Franței. La Barbizon sosesc în curând pictori din alte părți.
Grigorescu vine în 1862. Sosesc la Barbizon pentru un popas
mai scurt pictorii maghiari, belgieni, polonezi. Școala de la
Barbizon se deschide pentru lumea întreagă. Ea va deschide
drumul pentru impresionism.
Gospodărie la Greville, Jean Francois Millet
Școala de la Barbizon ,de fapt, nu era chiar o școala. Era mai
mult un atelier unde se adunau pictorii și pictau sau desenau.

Stejarii din pădurea de la Fontainebleau, Theodore Rousseau

Stejar de la Fontainebleau, Jean-Baptiste Camille Corot

Stejari la Apremont, Theodore Rousseau

 Vaci la păscut, Constant Troyan

Pădure la Fontainebleau,Narcisso Diaz de la Pena

19.09.21

Charles-Francois Daubigny, Fermă CURENTUL IMPRESIONIST

● Esența curentului
În 1872-1873, Claude Monet a pictat tabloul „Impresion.
Soleil levant” (Impresie. Răsărit de soare), muzeul Marmotan,
Paris. Este un peisaj din Le Havre care a fost expus la prima
expoziție din 1874. A doua zi, criticul de artă Louis Leroi în
articolul său a folosit numele de „impreionism”.
Pictura impresionistă s-a dezvoltat în perioada cuprinsă între
1867 și 1886, caracterizată prin concentrarea asupra
impresiilor fugitive produse de o scenă sau de un obiect,
asupra mobilității fenomenelor, mai mult decât asupra
aspectului stabil și conceptual al lucrurilor, preferând pictura
în aer liber și folosind o cromatică pură și tușeuri fine de
penel pentru a simula lumina reală.
Claude Monet înainte de a-și expune tabloul a fost întrebat:
cum se numește lucrarea?. Fără să stea pe gânduri acesta a
răspuns: „Mettez impression. Soleil levant”. L a expoziție au
participat așa pictori ca Pissaro, Monet, Renoir, Cezanne,
Berthe Morisot. Toți aceștia au organizat expoziția în salonul
fotografului Felix Nadar. Curentul se răspândește în
Germania, Italia, Danemarca, Suedia.
Precursori ai impresionismului au fost pictorii spanioli Diego
Velázquez și Francisco Goya , pictura engleză cu William
Turner și John Constable, precum și francezii Jean-Baptiste
Camille Corot, Charles-François Daubigny și reprezentanții
Școlii de la Barbizon.
● Creația pictorului impresionist, Claude Monet
Oscar Claude Monet, pictor impresionsit (1840-1926). Familia
sa s-a mutat în Le Havre în Normandia când el avea 5 ani.
Tatăl său dorea ca el să intre în afacerea familiei, băcănia, dar
Monet vroia să picteze. Primul lui învățător a fost Eugene
Boudin, care picta la plein-air. În 1862, el a studiat arta cu
Charles Gleyre la Paris, unde face cunoștință cu Pierre-
Auguste Renoir, cu care a fondat mișcarea impresionistă.
În 1923, el suferă de o intervenție chirurgicală la unul din ochi
deoarece tot mai mult îi scade vederea. La 5 decembrie se
stinge din viață. El a rămas în istorie drept părintele fondator
al mișcării impresionste. Vânzarea recentă a unei picturi a lui
Monet a depășit 18000000 E.
LUCRĂRI:
Impression. Soleil levant, Claude Monet
Nuferi, armonie verde, Claude Monet La
promenade, Claude Monet
Bărci roșii in Argenteuil, Claude Monet
 LUCRĂRI:

Le Dejeunner des canotiers, Auguste Renoir

● Creația pictorului impresionist, Auguste Renoir

Auguste Renoir, (1841-1919) a fost unul dintre cei mai celebri

pictori francezi, considerat unul din creatorii
impresionismului. Sub influența șui Ingres, începe în 1883 să
picteze prin culori mai blânde și pictează trupuri feminine
strălucitoare. Este numit „pictorul bucuriilor vieții”.Fiind
începător, timpul liber în petrecea la Louvre unde copia Sur la terrace, Auguste Renoir La plage du
lucrări expuse în muzeu. În 1862, este admis la Academia de Guernesey, Auguste Renoir
Arte Frumoase, Paris. La școala lui Gleyre se împrietenește cu
Monet, Bazille și Sisley. Ultimii ani de viață sunt marcați de
moartea rudelor apropiate, război și boală. Se stinge din viață
la 78 ani pe 3 decembrie 1919.
Le Bal au Moulin de la Galette, Auguste Renoir
21.09.21

● Creația și viața pictorului impresionist Aduard Manet

Edouard Manet (1832-188) a fost un pictor francez,

precursor al impresionismului. În lucrări lega sugestiile
vremurilor vechi cu elemente moderne. A stârnit destul de
des scandal și indignare deși niciodată nu a avut acest Dejunul pe iarbă, Manet
scop, dar a dorit să schimbe pictura pentru și s-o
reînnoiască. Vestit pentru eleganța sa, Manet frecventa
concerte de modă, cafenele, parcuri. Acolo își găsește
inspirația și pictează viața pariziană. Criticii nu-și ascund
dezaprobarea: "Pictura lui Manet supără ochiul, exact în
același mod în care muzica falsă supără urechea", scria
unul din aceștia.

LUCRĂRI:

Concert în parcul Tuileries, Manet Olympia, Manet

Pe balcon, Manet

● Creașia și viața pictorului Edgar Degas

Edgar Degas (1834-1917) a fost un pictor francez care a

început cu academismul clasic, revine la realism ca apoi să
întemeieze impresionismu cu Monet, Renoir și Pissarro,
însă își formează stilul independent pe care-l numește
 realist. Afolosit pastelul, a încercat numeroase tehnici de
pictură și grafică și a lăsat cca 2000 de lucrări.

Curse de cai, Degas

Clasa de dans, Degas Dansatoare pe

scenă, Degas
Femeie pieptănându-se, Degas (fuziunea culorilor prin tușe foarte mici ca punctele) în
pictură cu Seurat. A pictat foarte mult în porturi. După 1896,
mărește treptat suprafețele culorilor, îndepărtându-se într-o
oarecare măsură de tehnica pointillistă, dar păstrând
întreaga prospețime și pregnanță optică a materiei colorate.
În timpul vieții s-a bucurat de recunoaștere unanimă ca
artist.

LUCRĂRI:

Palatul papilor din Avignon, Signac

NEOIMPRESIONISMUL

Neoimpresionismul este o mișcare artistică în Franța la

sfârșitul secolului al XIX-lea promovată în special de pictorii
Georges Seurat și Paul Signac, având ca scop
fundamentarea științifică a achizițiilor făcute de
impresionism în domeniul culorii și luminii.

Paul Signac (1863-1935)-pictor francez neoimpresionist,

grafician, acuarelist, teoretician al tehnicii divizioniste
Vedere asupra portului din Marseille, Signac Geurges Seurat (1859-1891) pictor francez, neoimpresionist,
creator și teoretcian al tehnicii divizioniste în pictur. Stilul lui
pare a fi o revoluție plastică. Pissarro, Van Gogh, Matisse
aderă pentru o perioadă la această nouă viziune.

LUCRĂRI:

La scăldat, Asnieres, Seurat

Portul La Rochelle, Signac

O duminică de vară pe insula Grande-Jatte, Seurat

Modelele, Seurat

Circul, Seurat