În balada “Miorița” culeasă de V.

Alecsandri, personajul principal este

moldoveanul. El este caracterizat direct de către narator, alte personaje și
indirect din acțiunile sale.
Direct, mama descrie portretul fizic al moldoveanului, slab “ tras printr-
un inel” palid la față “ Fețișoara lui/ Spuma laptelui”, cu mustețe tinere “
Mustacioara lui/ Spicul grâului”, părul îi este de culoare închisă, brunet
“Perișorul lui/ Pana corbului”, ochii căprui, aproape negri “Ochișorii lui/ Mura
câmpului”. De către alte personaje, cel vrâncean și otoman, constatau că cel
moldovean este mai sârguincios, un bun gospodar, boier ce are grijă de
animalele sale “Că-i mai ortoman/ Și are oi mai multe/ Mândre și cornute/ Și
câini învățați/ Și cai mai bărbați”. Mioara îl caracterizează ca “Drăguțule
bace” denotând dragostea către cioban.
Indirect este caracterizat prin acțiunile sale. Cel moldovean este într-o
bună comuniune om-natură, având grijă de ea, grija de Mioara “Ori ești
bolnăvioară?/Drăguță mioară”. Aflând soarta sa de moarte este smerit și
acceptabil îndemnului “Vreau să-mi te omoare[…] Și de ar fi șa mor/ În câmp
de mohor […] Ca să mă îngroape/Aice pe aproape”. Dar fiind fiu iubitor, nu-și
lasă maica să plângă de jale, spunând mioarei să-i transmită ca s-a însurat “Iar
tu de omor/ Să nu le spui lor/ Să le spui curat că m-am însurat”.
Astfel, își arată dragostea către părinți și creștinismul său. Descrie natura
adevărată a unui moldovean ce nu poate muri fără de a se însura “Iar la cea
măicuță/ Sa nui spui drăguță/ Că la nunta mea/ A căzut o stea”, respecta
tradițiile naționale.