Caracterizarea ciobanului moldovan

Ciobanul moldovan este personajul principal,masculin al baladei

„Miorița”, deoarece ia parte la toate momentele subiectului. El este în
acelaşi timp și un personaj mitic,deoarece nu are nume
şi exprimă prin atitudinea sa, concepţia despre moarte văzută
ca un final firesc al vieţii . Fiind un personaj principal, el este
caracterizat atât direct cât şi indirect.
Ciobanul este caracterizat in mod direct de către autorul anonim şi
de către mama sa. Autorul îl descrie direct prin versurile „Că-i mai
ortoman/Ş-are oi mai multe,/Mândre și cornute,/Și cai învățați,/Și cîni
mai bărbați!...” ca fiind mai bogat decât restul ciobanilor, fapt care
naște invidia lor față de cel moldovean . Prin caracterizarea directă ,
mama sa descrie portretul fizic al ciobanului: „Mândru ciobănel /Tras
printr-un inel”, „Fețișoara lui,/Spuma laptelui /Mustăcioara lui,/Spicul
grâului/Perișorul lui,/Pana corbului/Ochișorii lui,/Mura câmpului”.
El apare ca un Făt- Frumos al basmelor populare româneşti.
Caracterizarea indirecta este realizată de faptele ciobanului, care îşi
exprimă mila,onestitatea şi iubirea faţă de mama sa : „ Să te-nduri de
ea/Și-i spune curat”.De asemenea, din versurile „Că m-am însurat/
Cu-o mîndră crăiasă/Că la nunta mea a căzut o stea...”,putem
desprinde ideea că el nu este modest, iar în versurile „Ca să mă
îngroape/Aice pe-aproape,/În strunga de oi/Să fiu tot cu voi”, este
accentuată relația păstor-animale și faptul că nici după moarte nu vrea
să-și lase stâna în singurătate sau departe de el . El asociază moartea
cu o nuntă fiind evidenţiată atitudinea sa pozitiva şi acceptarea morţii
ca un nou început.

Ciobanul moldovean este un erou, un personaj-simbol al

curajului,onestităţii şi a frumuseţii fizice şi morale. Deşi el pare să fie
un om simplu ,el reprezintă o filosofie al culturii româneşti. El nu are
un nume concret,deoarece este un personaj mitic ,care nu
întruchipează un individ ,ci întregul neam românesc şi idealurile
acestuia .