Arta bizantina

De Virgil Andrei,
an I Sculptura
 Cum a aparut arta bizantina?
★ Epoca artei bizantine (anii 330 și 1453 d.Hr.) a reprezentat o mișcare
incredibil de importantă în istoria artei si apărut după ce împăratul
roman, Constantin cel Mare, a realocat vechea capitală imperială de
la Roma la Bizanț, care a fost redenumit orașul Constantinopol în
onoarea sa. Meșteșugarii romani au fost mutați în oraș pentru a
decora bisericile creștine cu o varietate de mozaicuri romane antice,
deoarece împăratul Constantin declarase în sfârșit toleranța față de
creștinism.

★ Constantinopolul a fost denumit și "Noua Romă", datorită statutului

nou descoperit al orașului de capitală politică a Imperiului Roman.
Locuitorii orașului erau creștini vorbitori de limbă greacă, care se
considerau romani și, prin urmare, moștenitori ai vechiului Imperiu
Roman. Astfel, arta bizantină își are originea în cultura greacă
creștinată care exista în Imperiul Roman, si are elemente atât ale
creștinismului, cât și ale mitologiei grecești clasice fiind exprimate
artistic în operele de artă produse.
 Periodizare
1. Arta bizantină timpurie (circa 330 - 750 d.Hr.)
in anul 330 d.Hr., împăratul roman Constantin a adoptat creștinismul ca religie predominantă și
a schimbat capitala de la Roma la Constantinopol. Această schimbare religioasă a afectat în mod
drastic tipul de artă care a fost creat în Imperiu, deoarece creștinismul a început să înlocuiască
zeii greco-romani ai antichității care defineau anterior religia și cultura romană.

1. Arta bizantină mijlocie (circa 850 - 1204 d.Hr.)

S-a pus un accent mai mare pe construirea de biserici și pe decorarea interiorului, ceea ce a adus unele
schimbări în Imperiul Bizantin.
Arta și arhitectura bizantină au început să înflorească în timpul perioadei de artă bizantină mijlocie, ca urmare
a creșterii bogăției Imperiului și a înființării unor patroni de artă bogați. Arhitectura din această fază s-a
îndreptat spre planul centralizat în formă de cruce în pătrat, pentru care arhitectura bizantină este cel mai bine
cunoscută. Producția de manuscrise și de sculpturi în piatră și fildeș a atins un apogeu în perioada bizantină
mijlocie, odată cu apariția unui interes reînnoit pentru arta clasică și literatura antică.

2. Arta bizantină târzie (circa 1261 - 1453 d.Hr.)

Această fază s-a concentrat pe renovarea și restaurarea bisericilor ortodoxe care au fost distruse.Pe măsură ce
picturile de icoane s-au dezvoltat în continuare, suferința trăită de populație a dus la un accent mai mare pus
pe imaginile de compasiune. Picturile care înfățișează suferințele lui Hristos au devenit ceva obișnuit în arta
bizantină târzie, deoarece invocau sentimente de simpatie și tandrețe.
 Caracteristici
- îndepărtarea de naturalismul tradiției clasice și trecerea la o
artă mai abstractă și mai universală, printr-o preferință clară
pentru reprezentările bidimensionale și prin predominanța
acelor lucrări de artă care conțin un mesaj religios.
- presupunea utilizarea pietrelor strălucitoare, mozaicurilor de
aur, picturi murale pline de viață, fildeș sculptat în mod
complicat și metale prețioase, în general aur.
- artiștii bizantini au înfrumusețat totul, de la clădiri la cărți,
iar cea mai mare și mai durabilă moștenire a lor sunt, fără
îndoială, icoanele care continuă să decoreze bisericile
creștine din întreaga lume.
- marea majoritate a pieselor de artă din Imperiul Bizantin
care au supraviețuit au demonstrat că religia a fost una
dintre cele mai dominante teme de-a lungul acestei perioade.

Cea mai veche icoană cunoscută care
îl înfățișează pe Iisus Hristos (secolul
al VI-lea) din Mănăstirea Sfânta
Ecaterina, Egipt.
Icoanele - reprezentări ale unor figuri sfinte -
au fost create pentru a fi venerate de creștinii
bizantini începând cu secolul al III-lea d.Hr.
Ele sunt cel mai adesea întâlnite în mozaicuri,
picturi murale și în mici opere de artă realizate
din lemn, metal, pietre prețioase, email sau
fildeș. Cea mai comună formă era reprezentată
de mici panouri din lemn pictat, care puteau fi
purtate sau atârnate pe pereți. Astfel de panouri
au fost realizate folosind tehnica encaustică, în
care pigmenții colorați erau amestecați cu ceară
și arși în lemn sub formă de incrustații.
Subiectul din icoane este de obicei reprezentat
frontal, fie cu întreaga figură, fie doar cu capul
și umerii. Ele se uită direct la privitor, deoarece
sunt concepute pentru a facilita comunicarea cu
divinitatea. Figurile au adesea un nimb sau o
aureolă în jurul lor pentru a le sublinia
sfințenia.
Mozaicuri
Majoritatea mozaicurilor de perete și de tavan
care au supraviețuit prezintă subiecte religioase
și se găsesc în multe biserici bizantine. Una
dintre caracteristicile lor este utilizarea plăcilor
de aur pentru a crea un fundal strălucitor pentru
figurile lui Hristos, ale Fecioarei Maria și ale
sfinților. Ca și în cazul icoanelor și al picturilor,
portretele respectă anumite convenții, cum ar fi
o vedere frontală completă, aureola și lipsa
generală de mișcare sugerată.
Sculptura
Sculptura portretelor realiste a fost o
caracteristică a artei romane târzii, iar tendința
continuă la începutul Bizanțului. Hipodromul
din Constantinopol era cunoscut ca având
sculpturi în bronz și marmură ale împăraților și
ale cărăușilor populari, de exemplu. Fildeșul a
fost folosit și pentru sculptura în figuri, deși a
supraviețuit un singur exemplu de sine stătător,
Fecioara cu Pruncul, care se află acum la
Victoria and Albert Museum, Londra.
Sarcofagele din marmură și calcar au
reprezentat o altă piață de desfacere pentru
meșteșugul sculptorului. După secolul al VI-lea
d.Hr., însă, portretele tridimensionale sunt rare,
chiar și pentru împărați, iar sculptura nu a mai
atins nici pe departe popularitatea pe care o
avea în antichitate.
Arhitectura= domina edificiul cu plan longitudinal, tip bazilica, cu una, trei sau cinci nave. Edificiile cu plan central
erau in general rezervate mausoleelor si baptisteriilor

Bisericile=din punct de vedere al edificiilor de cult, arhitectura bizantina timpurie manifesta o tendinta catre
centralizarea spatiului, recurgand la tipul cruciform si la tipul de bazilica cu cupola. Sub aspectul tehnicii
constructive, se remarca o predilectie pentru utilizarea acoperirilor boltite si indeosebi a cupolelor pe pandantivi.
Din modul structural alcatuit din cupola ridicata pe pandantivi asezati pe patru arce cilindrice se genereaza, atat in
spatiu, cat si in proiectie orizontala, o forma de cruce (biserica Sfanta Irena, Istambul)

- in secolul al IX-lea, dupa perioada iconoclasta, devine tot mai frecvent planul de biserica in cruce greaca.
Greutatea cupolei nu se mai sprijina pe stalpi masivi, ci se descarca pe peretii laterali, servindu-se de patru
bolti in leagan.
- incepand din secolul al X-lea, apare si ornamentatia exterioara (mici arcade oarbe, randuri in zig-zag din
caramizi asezate pe muchie, alternanta zidariei din caramida cu piatra sau insertii de placi ceramice
smaltuite in zidarie).
- din secolul al XV-lea, exteriorul este decorat si cu sculturi si fresce
 LOCUINTA

- La inceput, casele bizantine imitau somptuoasele case romane. Apoi, ca

urmare a influentelor orientale, apar case cu doua, trei etaje si fatade cu
portice, construite din zidarie alternata piatra cu caramida
- Cladirile aveau acoperisuri in doua ape, ferestre zabrelite, balcoane si
cornise ornamentale, scari exterioare din piatra sau marmura.
- la parter sau la etaj se afla sala mare de primire rezervata barbatilor.
Apartamentele femeilor (gineceul) erau separate de cele ale barbatilor.
Unele case aveau si o incapere destinata incalzitului, altele aveau langa
bucatarie un cuptor de paine. Toate casele aveau latrine. |
- in curtile interioare foarte spatioase se aflau grajdurile, o mica gradina
si fantana.
Arta
Farfurii de argint ștampilate cu imagini creștine au fost produse în număr mare și folosite
ca serviciu de masă casnic.
O ultimă utilizare a metalelor este reprezentată de monede, care erau un suport pentru
portretele imperiale și, începând cu secolul al VIII-lea d.Hr., pentru imaginile lui Iisus
Hristos.

Bibliile au fost realizate cu texte frumos scrise cu cerneală de aur și argint pe pagini vopsite
cu purpură de Tyrian și frumos ilustrate.
Cărțile, în general, primeau adesea coperți rafinate, folosind aur, argint, pietre
semiprețioase și emailuri.
Relicvele - recipientele pentru relicvele sfinte - au reprezentat o altă cale pentru artele
decorative.
Obiectele portabile erau foarte des decorate cu imagini creștine, iar printre acestea se
numără obiecte de zi cu zi, precum cutii de bijuterii, fildeșuri, bijuterii și semne de
pelerinaj. Obiectele realizate din fildeș, cum ar fi panourile și cutiile, erau o specialitate
specială a Alexandriei
Textilele - din lână, in, bumbac și mătase - au fost un alt mediu de exprimare artistică, unde
desenele erau țesute în țesătură sau imprimate prin scufundarea țesăturii în coloranți, unele
părți ale acesteia fiind acoperite cu un rezistor pentru a crea desenul.
În Imperiul Bizantin, nu exista o distincție, sau foarte puțină, între artist și meșter, ambii creau obiecte frumoase cu un scop specific, fie că era vorba
de o cutie pentru a păstra un obiect prețios sau de o icoană pentru a stârni sentimente de pietate și venerație. Unele titluri de meserie pe care le
cunoaștem sunt zographos și historiographos (pictor), maistor (maestru) și ktistes (creator). În plus, mulți artiști, în special cei care au creat
manuscrise ilustrate, erau preoți sau călugări. Nu există dovezi că artiștii nu erau femei, deși este probabil ca acestea să se fi specializat în textile și
mătăsuri tipărite. Sculptorii, lucrătorii în fildeș și emailarii erau specialiști care dobândiseră ani de pregătire, dar în alte forme de artă, era obișnuit ca
același artist să producă manuscrise, icoane, mozaicuri și picturi murale.

Înainte de secolul al XIII-lea d.Hr., era rar ca un artist să își semneze lucrările, ceea ce poate reflecta lipsa de statut social al artistului, faptul că
lucrările erau create de echipe de artiști sau că o astfel de personalizare a operei de artă era considerată ca fiind în detrimentul scopului acesteia, în
special în arta religioasă. Artiștii erau susținuți de patroni care le comandau lucrările, în special împărații și mănăstirile, dar și multe persoane
particulare, inclusiv femei, în special văduve.
 BIZANŢ ÎN SPAŢIUL ROMÂNESC
Biserica Sf. Nicolae Domnesc de
la Curtea de Argeş
- A fost ridicata de primii domni Basarabi, inainte de 1352 si este cea
mai veche ctitorie voievodala din Tara Romaneasca
- Arhitectura bisericii este una de tip bizantin, planul bisericii
aparținând tipului “cruce greacă înscrisă”, varianta
constantinopolitană, încheiată cu trei abside la răsărit.
Ancadramentele din piatră sculptată ale ferestrelor datează din
secolul al XVII când biserica a fost renovată.
- Naosul, încăperea principala şi cea mai caracteristică a bisericii,
cuprinde în mijloc patru stâlpi, dispusi în plan pe o formă pătrată.
Prin intermediul acestora, interiorul este împărțit în trei
compartimente lungi, trei nave: una mediană, largă, și două laterale,
înguste şi prelungite spre răsărit cu câte o absidă.
Cele peste 300 de scene ale picturii originale din secolul al XIV-lea reprezintă,
conform opiniei specialiştilor, unul dintre cele mai valoroase exemple de artă
bizantină din sud-estul Europei, fără a putea fi integrate într-o şcoală şi un curent
particular. Pe unul dintre pereţi există o pictură unică în lume, care o reprezintă pe
Maica Domnului însărcinată. Unele dintre fresce prezintă scene din viaţa Sfintei
Filofteia, ale cărei moaşte au fost aduse la Biserica Domnească în anul 1396.
Moaştele au rămas în lăcaşul de cult până în 1894, când au fost mutate la
Mănăstirea Curtea de Argeş.
Imperiul a perseverat până la căderea Constantinopolului în 1453, când turcii otomani,
conduși de Mehmed Cuceritorul, au pus stăpânire pe capitala odinioară măreață. Cu toate
acestea, moștenirea sa în artă a rămas, deoarece multe state din Europa de Est au continuat să
păstreze cultura sa ilustră.
La fel ca multe alte culturi dinaintea sa, Imperiul Bizantin și-a continuat domnia, ca să
spunem așa, ca influență majoră în domeniile artei și arhitecturii mult timp după căderea sa.
Teritoriile islamice, de exemplu, au adoptat o gamă largă de stiluri și au încorporat mozaicuri
elaborate pe pereții fiecărei structuri, create de mâinile artiștilor creștini.
 1. Arta de Traditie Bizantina in Romania
MONAHIA ATANASIA (ADELA VAETISI)

2. Arnott Hamilton, J.
Byzantine Architecture & Decoration.
Batsford, London, 1956.
BIBLIOGRAFIE 3. Bagnall, R. The Encyclopedia of Ancient History.
Wiley-Blackwell, 2012.
Cormack, R. Byzantine Art.
Oxford University Press, 2018.
4. Talbot Rice, D. Art Of The Byzantine Era -.
Frederick A. Praeger, 1963.
5. Golfin, Marin Nicolau - IstoriaArtei, vol I, Editura
didactica si pedagogica Bucuresti