De Virgil Andrei,

an I Sculptura

Arta bizantina
 Cum a aparut arta bizantina?

★ Epoca artei bizantine (anii 330 și 1453 d.Hr.) a reprezentat o mișcare

incredibil de importantă în istoria artei si apărut după ce împăratul
roman, Constantin cel Mare, a relocat vechea capitală imperială de la
Roma la Bizanț, care a fost redenumit orașul Constantinopol în
onoarea sa. Meșteșugarii romani au fost mutați în oraș pentru a
decora bisericile creștine cu o varietate de mozaicuri romane antice,
deoarece împăratul Constantin declarase în sfârșit toleranța față de
creștinism.

★ Locuitorii orașului erau creștini vorbitori de limbă greacă, care se

considerau romani și, prin urmare, moștenitori ai vechiului Imperiu
Roman. Astfel, arta bizantină își are originea în cultura greacă
creștinată care exista în Imperiul Roman, si are elemente atât ale
creștinismului, cât și ale mitologiei grecești clasice fiind exprimate
artistic în operele de artă produse.
 Periodizare
1. Arta bizantină timpurie (circa 330 - 750 d.Hr.)
in anul 330 d.Hr., împăratul roman Constantin a adoptat creștinismul ca religie predominantă și
a schimbat capitala de la Roma la Constantinopol. Această schimbare religioasă a afectat în mod
drastic tipul de artă care a fost creat în Imperiu, deoarece creștinismul a început să înlocuiască
zeii greco-romani ai antichității care defineau anterior religia și cultura romană.

1. Arta bizantină mijlocie (circa 850 - 1204 d.Hr.)

S-a pus un accent mai mare pe construirea de biserici și pe decorarea interiorului, ceea ce a adus unele
schimbări în Imperiul Bizantin.
Arta și arhitectura bizantină au început să înflorească în timpul perioadei de artă bizantină mijlocie, ca urmare
a creșterii bogăției Imperiului. Arhitectura din această fază s-a îndreptat spre planul centralizat în formă de
cruce în pătrat, pentru care arhitectura bizantină este cel mai bine cunoscută. Producția de manuscrise și de
sculpturi în piatră și fildeș a atins un apogeu în perioada bizantină mijlocie, odată cu apariția unui interes
reînnoit pentru arta clasică și literatura antică.

2. Arta bizantină târzie (circa 1261 - 1453 d.Hr.)

Această fază s-a concentrat pe renovarea și restaurarea bisericilor ortodoxe care au fost distruse.Pe măsură ce
picturile de icoane s-au dezvoltat în continuare, suferința trăită de populație a dus la un accent mai mare pus
pe imaginile de compasiune. Picturile care înfățișează suferințele lui Hristos au devenit ceva obișnuit în arta
bizantină târzie, deoarece invocau sentimente de simpatie și tandrețe.
 Caracteristici
- trecerea la o artă mai abstractă și mai universală, printr-o
preferință clară pentru reprezentările bidimensionale și prin
predominanța acelor lucrări de artă care conțin un mesaj
religios.
- presupunea utilizarea pietrelor strălucitoare, mozaicurilor de
aur, picturi murale pline de viață, fildeș sculptat în mod
complicat și metale prețioase, în general aur.
- artiștii bizantini au înfrumusețat totul, de la clădiri la cărți,
iar cea mai mare și mai durabilă moștenire a lor sunt, fără
îndoială, icoanele care continuă să decoreze bisericile
creștine din întreaga lume.
- marea majoritate a pieselor de artă din Imperiul Bizantin
care au supraviețuit au demonstrat că religia a fost una dintre
cele mai dominante teme de-a lungul acestei perioade.
-

Cea mai veche icoană cunoscută care îl
înfățișează pe Iisus Hristos (secolul al
VI-lea) din Mănăstirea Sfânta Ecaterina,
Egipt.
Icoanele - reprezentări ale unor figuri
sfinte - au fost create pentru a fi venerate de
creștinii bizantini începând cu secolul al III-lea
d.Hr. Ele sunt cel mai adesea întâlnite în
mozaicuri, picturi murale și în mici opere de
artă realizate din lemn, metal, pietre prețioase,
email sau fildeș. Cea mai comună formă era
reprezentată de mici panouri din lemn pictat,
care puteau fi purtate sau atârnate pe pereți.
Astfel de panouri au fost realizate folosind
tehnica encaustică, în care pigmenții colorați
erau amestecați cu ceară și arși în lemn sub
formă de incrustații. Subiectul din icoane este
de obicei reprezentat frontal, fie cu întreaga
figură, fie doar cu capul și umerii. Ele se uită
direct la privitor, deoarece sunt concepute
pentru a facilita comunicarea cu divinitatea.
Figurile au adesea un nimb sau o aureolă în
jurul lor pentru a le sublinia sfințenia.
Mozaicuri
Majoritatea mozaicurilor de perete și de tavan
care au supraviețuit prezintă subiecte religioase
și se găsesc în multe biserici bizantine. Una
dintre caracteristicile lor este utilizarea plăcilor
de aur pentru a crea un fundal strălucitor pentru
figurile lui Hristos, ale Fecioarei Maria și ale
sfinților. Ca și în cazul icoanelor și al picturilor,
portretele respectă anumite convenții, cum ar fi
o vedere frontală completă si prezenta aureolei.
Sculptura
Sculptura portretelor realiste a fost o
caracteristică a artei romane târzii, iar tendința
continuă la începutul Bizanțului. Hipodromul
din Constantinopol era cunoscut ca având
sculpturi în bronz și marmură ale împăraților și
ale cărăușilor populari, de exemplu. Fildeșul a
fost folosit și pentru sculptura în figuri, deși a
supraviețuit un singur exemplu de sine stătător,
Fecioara cu Pruncul, care se află acum la
Victoria and Albert Museum, Londra.
Arhitectura= domina edificiul cu plan longitudinal, tip bazilica, cu una, trei sau cinci
nave. Edificiile cu plan central erau in general rezervate mausoleelor si baptisteriilor

Bisericile=din punct de vedere al edificiilor de cult, arhitectura bizantina timpurie

manifesta o tendinta catre centralizarea spatiului, recurgand la tipul cruciform si la tipul de
bazilica cu cupola.

-in secolul al IX-lea, dupa perioada iconoclasta, devine tot mai frecvent planul de biserica in
cruce greaca. Greutatea cupolei nu se mai sprijina pe stalpi masivi, ci se descarca pe peretii
laterali, servindu-se de patru bolti in leagan.

- incepand din secolul al X-lea, apare si ornamentatia exterioara (mici arcade oarbe,
randuri in zig-zag din caramizi asezate pe muchie, alternanta zidariei din caramida cu
piatra sau insertii de placi ceramice smaltuite in zidarie).
- din secolul al XV-lea, exteriorul este decorat si cu sculpturi si fresce
În Imperiul Bizantin, nu exista o distincție, sau foarte puțină, între artist și meșter, ambii creau obiecte frumoase cu un scop specific, fie că era vorba de
o cutie pentru a păstra un obiect prețios sau de o icoană pentru a stârni venerație. Unele titluri de meserie pe care le cunoaștem sunt historiographos
(pictor), maistor (maestru) și ktistes (creator). În plus, mulți artiști, în special cei care au creat manuscrise ilustrate, erau preoți sau călugări. Nu există
dovezi că artiștii nu erau femei, deși este probabil ca acestea să se fi specializat în textile și mătăsuri.

Înainte de secolul al XIII-lea d.Hr., era rar ca un artist să își semneze lucrările, ceea ce poate reflecta lipsa de statut social al artistului, faptul că lucrările
erau create de echipe de artiști sau că o astfel de personalizare a operei de artă era considerată ca fiind în detrimentul scopului acesteia, în special în arta
religioasă. Artiștii erau susținuți de patroni care le comandau lucrările, în special împărații și mănăstirile, dar și multe persoane particulare, inclusiv
femei, în special văduve.
 BIZANŢ ÎN SPAŢIUL ROMÂNESC
Biserica Sf. Nicolae Domnesc de
la Curtea de Argeş
- A fost ridicata de primii domni Basarabi, inainte de 1352 si este cea
mai veche ctitorie voievodala din Tara Romaneasca
- Arhitectura bisericii este una de tip bizantin, planul bisericii
aparținând tipului “cruce greacă înscrisă”, varianta
constantinopolitană, încheiată cu trei abside la răsărit.
Ancadramentele din piatră sculptată ale ferestrelor datează din
secolul al XVII când biserica a fost renovată.
- Naosul, încăperea principala şi cea mai caracteristică a bisericii,
cuprinde în mijloc patru stâlpi, dispusi în plan pe o formă pătrată.
Prin intermediul acestora, interiorul este împărțit în trei
compartimente lungi, trei nave: una mediană, largă, și două laterale,
înguste şi prelungite spre răsărit cu câte o absidă.
Cele peste 300 de scene ale picturii originale din secolul al XIV-lea reprezintă,
conform opiniei specialiştilor, unul dintre cele mai valoroase exemple de artă
bizantină din sud-estul Europei, fără a putea fi integrate într-o şcoală şi un curent
particular. Pe unul dintre pereţi există o pictură unică în lume, care o reprezintă pe
Maica Domnului însărcinată. Unele dintre fresce prezintă scene din viaţa Sfintei
Filofteia, ale cărei moaşte au fost aduse la Biserica Domnească în anul 1396.
Moaştele au rămas în lăcaşul de cult până în 1894, când au fost mutate la
Mănăstirea Curtea de Argeş.
Imperiul a perseverat până la căderea Constantinopolului în 1453, când turcii otomani,
conduși de Mehmed Cuceritorul, au pus stăpânire pe capitala odinioară măreață. Cu toate
acestea, moștenirea sa în artă a rămas, deoarece multe state din Europa de Est au continuat să
păstreze cultura sa ilustră.
La fel ca multe alte culturi dinaintea sa, Imperiul Bizantin și-a continuat domnia, ca să
spunem așa, ca influență majoră în domeniile artei și arhitecturii mult timp după căderea sa.
Teritoriile islamice, de exemplu, au adoptat o gamă largă de stiluri și au încorporat mozaicuri
elaborate pe pereții fiecărei structuri, create de mâinile artiștilor creștini.
 1. Arta de Traditie Bizantina in Romania
MONAHIA ATANASIA (ADELA VAETISI)

2. Arnott Hamilton, J. Byzantine Architecture &

Decoration. Batsford, London, 1956.
3. Bagnall, R. The Encyclopedia of Ancient History.
BIBLIOGRAFIE Wiley-Blackwell, 2012.
Cormack, R. Byzantine Art. Oxford University Press,
2018.
4. Talbot Rice, D. Art Of The Byzantine Era -.
Frederick A. Praeger, 1963.
5. Golfin, Marin Nicolau - IstoriaArtei, vol I, Editura
didactica si pedagogica Bucuresti