Stilul bizantin – apariţie şi elemente specifice

ARTA BIZANTINĂ
Iniţial arta bizantină este o continuare a celei romane dar printr-o serie de
transformări impuse de estetica creştină, între sec.IV şi VI , arta bizantină capătă o
totală independenţă şi originalitate faţă de arta romană.

Este precedată şi pregătită de arta paleocreştină

Se impune prin forme monumentale şi orginale sub Justinain , în sec.VI

În primul rând arta bizantină este o artă creştină axată pe evanghelii ,pe ideea
măntuirii şi personalităţii lui Isus Hristos , a Fecioarei şi Sfinţilor protectori.Ea
preamăreşte lupta spiritului împotriva ispitelor pământeşti , ale materiei , ale
trupului.
Caracteristicile artei bizantine

-in domeniul constructiilor se stabileste o stransa corelatie intre coloane si arcade.

Arhitectii bizantini fixeaza cele doua extremitati ale arcadelor pe capitelurile a doua
coloane alaturate, dand astfel arcadei rolul pe care il avea arhitrava in arhitectura greaca.

-se adopta si se prefera procedeul cupolei pe pandantivi. Cu exceptia bazilicilor, cupola va

aparea astfel ca forma arhitecturala consacrata si caracteristica pentru intreaga arhitectura
bizantina.
-se foloseste un nou tip de capitel, numit capitel-imposta. Imposta se numeste adaosul de
deasupra capitelului, pe care se sprijina picioarele arcadei. Cu timpul, imposta se
contopeste cu capitelul si acesta capata o forma cubica sau de trunchi de piramida
rasturnata;
-se adopta un plan de biserica in cruce greaca, adica cu brate egale;
-se reduce sculptura la un relief marunt, aplicat ca o broderie, si la obiecte de mici
dimensiuni, din metal sau fildes;
-se foloseste mozaicul ca sistem preferat de ornamentatie, deoarece permite realizarea de
compozitii solemne, de o sinteza rece, cu figuri calme si maiestuoase.
San Vitale, singura biserică bizantină intactă
din lume fascinează prin mozaicurile ei
spectaculoase
Arhitectura bizantina

Arhitectura bizantină este un stil de construcție care a înflorit sub domnia împăratului roman
Iustinian, între anii 527 și 565 d.Hr. În plus față de utilizarea extensivă a mozaicurilor
interioare, estetica definită este rezultatul ingineriei din spatele înălțimii domului. Arhitectura
bizantină a dominat jumătatea estică a Imperiului Roman în timpul domniei lui Iustinian cel
Mare, dar influențele s-au petrecut secole, începând cu anul 330 d. Hr. Până la căderea
Constantinopolului în 1453 d. Hr. - și astăzi în arhitectura bisericească.

Arhitectura bizantină include adesea aceste caracteristici:

- Biserici în plan pătrat, planul central planificat, proiectat după crucea grecească
- Cupole centrale de înălțime mare, care se ridică dintr-o bază pătrată pe stâlpi
- Mozaicuri
Arhitectura bizantina –
particularitati de realizare
 turla

Absida estica - altar

Absida laterala
sudica

In interior: naos

pronaos
Pridvor
Biserica Domnească din Curtea de
Argeş este o construcţie de tip bizantin,
planul său fiind în formă de cruce greacă
înscrisă
Tip nou de capitel
Sistem de arcade
Reprezentările artistice au un sens teologic

- Omul este un suflet întemniţat în trup adică în lumea degrdantă a simţurilor.

- Frumosul este un atribut şi o emanaţie a lui Dumnezeu şi este esenţial spiritual şi
identic cu Binele.
- Lumea este doar o reflecţie a frumuseţii divine .
Idei neoplatonice care vor fi ilustrate în arta care redă sfinţi acorporali pe un fundal
de aur.
- Punctul de plecare al esteticii bizantine este deci opoziţia dintre lumesc şi
dumnezeiesc cu proclamarea absolută a superiorităţii spiritului asupra trupului.
- Esenţa lumii spirituale este imobilitatea ; numai lumea răului este schimbătoare şi
mobilă.
- Pacea şi liniştea sunt atribute ale sfinţeniei.
-Arta bizantină va dispreţui frumuseţea formei

In opoziţie cu tradiţiile clasice greceşti şi romane arta nu mai redă volumul ,

corporalitatea modelului ci imagini plate, fără carnaţie, spirite pure.
- Arta este codificată în cadrul unor reguli şi norme precise, artistul nu face o operă
personală
- Arta trebuie să emoţioneze sufletul si să devină obiect de contemplare.
- Este o artă mistică si simbolică.
Caracteristica teologica principală este dematerializarea formei şi hieratizarea chipului pentru
a lăsa impresia de redare a unei lumi animată de sfinţenie , imaterială şi imaculată.Pictura este
spiritualizată ,figura umană este hieratică ,fără aluzii la corporalitate .
Acorporalitatea şi imaterialitatea imaginii nu se opunnfastului şi strălucirii obţinute cu ajutorul
materialelor preţioase şi considerate de altfel atribute ale divinităţii.
Urbanistica şi arhitectura

Oraşul bizantin - este oraşul roman modificat în

conformitate cu noile cerinţe de viaţă socială,
economică, spirituală.

Fortificaţiile sunt întărite, cele patru porţi ale oraşului

roman sunt reduse la două iar forul dispare.

Capătă importanţă palatul sacru şi nenumăratele

biserici - În Constantinopol erau peste 5oo).
Stilul şi arta gotică
Arhitectura gotică reprezintă unul din stilurile
arhitecturale asociate cu lacasurile de cult,
din aproape toată Europa în timpul perioadei
medievale începând cu secolul al XII-lea şi
încheind cu secolul XVI-lea

Exemplu de constructie gotica

Bolta semicirculară este înlocuită cu o boltă în

formă de arc de cerc frînt, sau ogiva, la care
presiunea verticală este mult mai redusă
Elemente definitorii ale goticului
Elementele arhitecturale ale stilului gotic sunt:
arcul frânt, care mai este numit și ogivă, rozeta, ca
basorelief sau formă ornamentală și arcul butant
care susține arcul frânt și oferă posibilitatea creării
unor interioare spațioase și luminoase. Acesta
preia greutatea bolții și anulând necesitatea unor
ziduri groase, oferind totodată posibilitatea
introducerii ferestrelor mari. Pe exterior apare
contrafortul.
Goticul clasic este cuprins între a doua jumatate
a secolului al XII-lea si aproximativ 1230. În
aceastã perioada se construiesc cele mai mari
catedrale: Notre-Dame de Paris, Notre-Dame de
Reims, Notre-Dame d'Amiens, Notre-Dame de
Chartres si Saint-Etienne de Bourges. Acum este
privilegiat colosalul în detrimentul
rafinamentului, elanul vertical este din ce în ce
mai pronuntat, iar stilul se uniformizeazã.
Datoritã solutiilor tehnice gasite de arhitecti,
lumina inunda edificiile de cult.
 A doua etapã este "goticul curviliniar" sau " Decorated Style", cu coloane mai fine si mai
elegante decât în goticul primar, precum si cu montanþi care separã diferitele pãrti ale
uneiferestre.

A treia etapã, care începe sã se

dezvolte spre 1340, este "goticul
perpendicular", tipic britanic.
Lumina, acest element fundamental
al stilului gotic, începe sã inunde
edificiile, datoritã unor ferestre
mari, care urmeazã anumite
liniiorizontale si verticale ce stau la
baza termenului "perpendicular".
Apar, de asemenea, boltile în
evantai, care sparg verticalitatea
constructiei si creeazã un efect
decorativ extrem de interesant.
Bolti cu nervuri – modele elaborate Bolta stelata
Nervura in stea

Tierseron

Bolta in evantai

Este cea mai intensa forma de

modelare in piatra - boltile par sa
realizeze in piatra ceea ce se face de
obicei in lemn: arce retezate,
imbinate, pandantive atarnate si
curbate, “conuri”evantai care leaga
pandantivele de bolta.

Ex. Capela King s College

Contraforti

In timpul Imparatului Iustinian (sec VI

d. Hr) a aparut dorinta introducerii
efectelor luminoase in biserica,
precum si marirea capacitatii acestora
de a primi un numar cat mai mare de
persoane.
Din aceasta cauza s-au ingrosat parti
din zidarie, in care se concentrau
fortele de frecare, permitand astfel ca
partea de zid dintre acestea sa fie mai
subtire si sa aiba deschideri mai mari.
Ingrosarile puteau lua forma unor
ziduri masive, perpendiculare pe zidul
exterior – acesta este un contrafort
 Două dintre elementele caracteristice ale arhitecturii gotice sunt bolta în arc frânt,
sau ogiva, care este de fapt o intersecție longitudinală a doua bolte clasice ale stilului
romanic, și arcul de susținere al ogivei, așa numitul arc butant. Un al treilea element
definitoriu, care apare la multe clădiri gotice, nefiind însă omniprezent, este rozeta,
prezentă atât în basoreliefuri cât și în alte forme ornamentale.

Arhitectura
gotica cu
decoratiuni
florentine la
ferestre
Goticul lanceolat
Prima etapa a goticului a avut drept
caracteristica prezenta turlelor-clopotnita, in
forma de lance, plasate deasupra intrarii
navelor laterale ale catedralei. Ascutite,
inalte, acestea dadeau caracterul original de
zveltelte, de lansare a arhitecturii noi.
Desfasurarea verticalitatii edificiului, cu
turnurile lance, asigura impresia generala a
sensului ascensional, opus orizontalei
dominante si caracterului static si masiv al
constructiilor romanice
Goticul radiant Este considerat momentul clasic al stilului, avand caracteristica
ponderea, echilibrul proportiilor, armonia ansamblului. Prezenta ferestrei
in forma circular, rozeta plasata pe fatada vestica a catedralei, dadea de
asemenea particularitatea goticului radiant. Rozeta era considerata
centrul compozitional al structurii plastic a fatadei

Catedrala Notre-Dame din Paris este

capodopera goticului radiant
Goticul flamboyant Arhitectura perioadei are caracteristica abundenta
decorarii fatadelor cu sculpturi in relief, dominarea golului
asupra plinului fatadelor si acoperirea golului cu vitralii.

Sculptura in ronde-bosse si relief

creaza grandiosul spectacol al
impodobirii intregului exterior al
catedralei, siluetele si scenele
figurative fiind amplasate si
integrate arhitecturii de la sol
pana la acoperis si muchiile
acestora, dispuse pe arcele
boutante si stalpii de sprijin ai
acestora

Ex. Catedrala Notre-Dame,

Reims
 Catedrala
romano-
catolica din
Alba Iulia

Catedrala
romano-
catolica a fost
construita
intre anii
1246-1291
sub forma de
basilica cu trei
nave
prevazuta cu
turnuri in
partea de vest
.

Catedrala este cel mai valoros monument al arhitecturii medievale timpuri din
Transilvania, arhitectura sa imbinand armonios elementele romanice cu cele
gotice.