Stilul Gotic

Stilul gotic și-a făcut apariția în perioada cuprinsă între a doua jumătate a secolului al
XII-lea și sfârșitul secolului al XIV-lea. Pentru a-și arăta supremația, arhitectura clădirilor era
făcută astfel încât să conțină turnuri cât mai înalte. În ciuda faptului că stilul gotic este asimilat
deseori cu clădiri și încăperi întunecoase și sumbre, mesajul ascuns al acestui stil arhitectural se
referă de fapt la iluminarea interiorului din biserică și totodată, la nivel simbolic, la iluminarea
sufletului omului.
Denumirea acestui stil are legătură cu poporul goților, fiind folosit la început ca un
termen cu sens negativ. La început nu era foarte bine văzut deoarece, nu mai urma tehnicile și
canoanele specifice artei romanice. Astfel stilul gotic a început să se remarce datorită
originalității sale. Mai târziu, atunci când religia și biserica se aflau în centrul societății; meșterii
și constructorii care urmau să construiască bisericile în stil gotic erau aleși de către clerul
bisericesc.
Primele edificii care se regăsesc sub forma acestui stil se remarcă în anul 1130 atunci
când abația Saint-Denis din Franța utilizează arcuri frânte, denumite și ogivale, orientate spre
construcții verticale astfel încât orientarea înspre culmi și înălțimi să fie cât mai mare. În
următorul secol, goticul de tip clasic își face apariția atunci când accentul cade mai mult pe
verticalitatea clădirilor decât înspre rafinamentul cu care acestea sunt construite. În ciuda
înălțimilor impresionante, sunt create metode noi prin care lumina să poată pătrunde în interior.
Următoarele rânduri vor urmări descrierea detaliată a elementelor componente acestui stil
pornind de la arhitectura realizată în exterior, interiorul bisericilor, iconostasul, icoanele, altarul.
Privite de sus, bisericile în stil gotic sunt alcătuite sub forma unei cruci, asemănându-se
ușor cu cele romanice.
 Sursa imaginii: http://simina-harmonie.blogspot.com/2012/05/catedrale-gotice-3.html
În interior se poate observa că, în general, bisericile aveau o navă centrală, două nave
laterale (sau mai multe, tot timpul în număr par), un transept, un deambulatoriu, absiole (tot
timpul de număr par). De asemenea, în interiorul unei biserici gotice se poate distinge așezarea
pe mai multe nivele sau etaje.
Primul nivel este consacrat arcadelor (de obicei frânte) care sunt sprijinite pe niște
coloane permițând astfel legătura între nave.
La nivelul următor se găsește tribuna sau triforumul. Deseori aceste elemente pot fi
extinse chiar pe două niveluri astfel încât enoriașii să poată avea vedere înspre nava centrală și
altar.
La ultimul nivel se află ferestrele care au rolul de a ilumina în mod direct nava centrală.
Ele sunt acoperite de obicei de vitralii. Acestea din urmă sunt pictate astfel încât să desemneze
diferite motive religioase (flori, cruci etc. ), fie conțin o scenetă sau un personaj biblic. Lumina
care pătrundea prin aceste vitralii conferea un joc de lumini spectaculos. Fiecare culoare utilizată
în pictarea acestora conținea un simbolism ascuns și anume: negrul era utilizat pentru a desemna
moartea atât fizică cât și spirituală a ființelor de pe pământ, albul era folosit pentru a distinge
caracterul pur al oamenilor, albastrul semnifică cerul, raiul sau chiar îngerii, movul desemnează
culoarea purtată de către regi, roșul este un simbol al iubirii dar totodată și al martirilor care și-au
sacrificat viața pentru Dumnezeu, galbenul arată soarele.

Sursa imaginii: https://www.dafermann.ro/vitraliile-o-istorie-pe-scurt.php

 Pe lângă numeroasele vitralii din biserică, se afla și rozasa, o fereastră rotundă, de mari
dimensiuni, diferită de restul și care are rolul de a conferi luminozitate bisericii. Aceasta putea fi
și ea pictată în diverse culori pe partea interioară.
Boltele se bazează pe o încrucișare de ogive și pe contraforți de obicei prin intermediul
arcelor butante și sunt construite la o înălțime de zeci de metri față de sol.
Având în vedere structura acestui stil arhitectural, catedralele și bisericile gotice sunt
construite din arce ogivale, coloane, stâlpi fasciculați și arce butante. Arcele ogivale sunt
sprijinite de coloanele din interior. În exterior se poate observa adesea faptul că arcele butante se
sprijină în mod orizontal de zidăria din exterior tocmai pentru a ușura sprijinirea întregiului
acoperiș și tavan asupra întregii construcții.
Acoperișul este realizat tot prin folosirea arcelor ogivale care se întrepătrund în repetate
rânduri fără a se sprijini pe bolțari ci conțin doar o umplutură de zidărie.

Studiu de caz: Catredala Notre Dame din Paris

Sursa imaginii: https://fr.vikidia.org/wiki/Cath%C3%A9drale_Notre-

Dame_de_Paris#/media/Fichier:Notre-Dame_de_Paris_2792x2911_(no_people).jpg

Considerată a fi printre cele mai populare edificii din lume, această construcție realizată
în stil gotic și-a pus bazele la începutul anilor 1163, urmând a fi finalizată două secole mai târziu,
în anul 1345. Catedrala este renumită datorită naturaleței cu care picturile de pe vitralii și
sculpturile din piatră au fost realizate. Prin această tehnică se evidențiază modificările aduse în
această perioadă făcând trecerea de la arta romanică la cea de stil gotic.
Piatra de temelie a catedralei a fost pusă de către Papa Alexandru al III-lea. Până la
moartea episcopului Maurice de Sully, sub conducerea căruia s-a realizat o mare parte din
construcție, s-a concretizat cu finalizarea absidei, stranei și altarului. Nava principală era și ea în
curs de finalizare. În anul 1200, au început lucrările asupra fațadei vestice inclusiv a rozasei din
partea de vest cât și a turnurilor. În jurul anilor 1250, transepturile au fost remodelate urmând cel
mai recent stil și anume stilul gotic de tip rayonnant. Ferestrele din clerestoriu au fost extinse. În
secolul următor au fost finalizate și ultimele elemente componente ale acestei catedrale.
Din punct de vedere arhitectural, catedrala măsoară 128 de metri în lungime, 12 metri
lățime între nave. Forma sa cruciformă, nava înălțată, transeptul și turnurile au fost realizate
urmând stilul romanic. În schimb, arcurile și nervurile au fost realizate respecând strict
elementele stilului gotic. De asemenea, această catedrală este una dintre primele care a introdus
arcele butante. Acestea din urmă nu au fost menționate în planul inițial dar din cauza faptului că
pereții exteriori erau mai subțiri și prin urmare nu putea să susțină întreaga boltă, construirea
unor arce butante a venit ca un sprijin și a ușurat greutatea cu care bolta apăsa pe pereții și
coloanele bisericii. Pe lângă aceste arce butante, au mai fost construite în jur de doisprezece
piloni de susținere a pereților exteriori.
Notre-Dame este renumită și pentru statuile și garguile amplasate în exterior, de jur
împrejur, nu doar pentru a crea un efect stilistic impresionant dar și de a oferi un suport
suplimentar coloanelor și de a permite ca apa să se scurgă.
Această întărire a clădirii prin utilizarea unor contraforturi, piloni sau alte suporturi făcute
din piatră, a făcut posibilă extinderea zidului pe care să fie montate vitraliile. Astfel lumina care
pătrundea ușor în biserică ajuta la creearea unei atmosfere predominate de liniște, concentrare și
pace.
Fațada sobră a catedralei este decorată cu sculpturi din piatră, în special în jurul porții
centrale, fiind flancată cu statui ce înfățișează scena Judecății de Apoi. Modelul fațadei se
echilibrează cu verticalitatea turnurilor.
Porțile din transept sunt de asemenea decorate cu sculpturi în relief, ușa din partea de sud
evocă scene legate din viața Sfântului Ștefan împreună cu alți sfinți locali, în timp ce
decorațiunile din jurul ușii din partea de nord evidențiază copilăria lui Iisus Hristos dar și
povestea lui Sfântului Teofil.
Cu ajutorul șabloanelor și a picturilor elementare, maeștrii zidari au condus cu
meticulozitate construcția acestei catedrale. Practicile lor de calcul, bazate în mare parte pe
rapoarte matematice simple, au fost bine păzite și transmise cu rigurozitate generațiilor viitoare.
Dorința clerului bisericesc de a construi clădiri cât mai înalte a oferit impulsul dezvoltării
continue.
 Biserica Neagră din Brașov

Biserica Neagră este cel mai cunoscut edificiu gotic din România. Spre deosebire de
catedrala Notre- Dame, aceasta a fost construită câteva secole mai târziu și anume în anul 1383.
Totuși construcția a durat aproximativ două secole, din cauza unui incendiu provocat de invazia
poporului turc în anul 1421. Biserica a fost finalizată însă în anul 1477.
În prima parte au fost finalizate navele, fațada de vest și strana, iar turnul sudic a fost
proiectat ca având o înălțime de 65 de metri. În el au fost montate trei clopote.
Biserica a fost ridicată astfel încât înălțimea navei centrale să fie egală cu înălțimea
navelor laterale. Inițial au fost proiectate două turnuri însă doar unul în partea de sud a fost
realizat. Biserica este alcătuită din trei nave despărțite de cinci stâlpi care la rândul lor
delimitează șase travee ( în nava centrală sunt dreptunghiulare iar în cele laterale sunt pătrate).
Bolțile stelare din navele laterale și traveea vestică aduc un element de originalitate.
Contraforții sunt decorați cu fiale și pinacli. Șase coloane subțiri susțin bolta care este așezată la
aproximativ 50 de metri față de sol.
În exterior, Biserica Neagră deține cinci porți, una orientată spre apus și care este utilizată
ca intrare principală și patru care se află pe părțile laterale. Ele sunt fixate pe o ramă
dreptunghiulară, iar în partea de sus a acesteia, se află șase arcaturi oarbe bilobate. Poarta din
partea nordică este cunoscută și sub denumirea de Poarta de Aur, deoarece este prevăzută cu o
nișă boltită care se încheie spre fațadă cu o arcadă largă.
Zidurile sunt susținute de contraforturi. Acestea din urmă sunt oranementate cu diverse
sculpturi, reflectând diverse etape ale stilului gotic. Statuile fac parte din perioade diferite, fiind
realizate diferit. În partea de sus contraforții sunt alungiți printr-un pinaclu piramidal, decorat cu
motive florale sau frunze.
Majoritatea statuilor care împodobesc biserica sunt așezate împrejurul contraforților
corului dar și a absidei, fiind totodată protejate de baldachine.
Lumina pătrunde în biserică prin vitralii colorate în culori vii, astfel că partea corului
beneficiază în cea mai mare parte de aceasta.
După un incendiu izbucnit în anul 1689, acoperișul a fost refăcut și alungit până deasupra
galeriei. Galeria a fost sculptată în lobi ajurați. Din păcate interiorul bisericii și-a pierdut
majoritatea elementelor gotice. Bolțile gotice au fot înlocuite cu cele semicilindrice și totodată
pentru a mări spațiul, în navele laterale s-au construit galerii în stil baroc.
Altarul este realizat în stil neogotic. Amvonul însă este construit în stil baroc. Pe partea
din față a acestuia se află stema Brașovului sculptată în relief.
În partea de vest, în părțile laterale au fost zidite pietrele funerare ale personalităților care
au locuit în decursul secolelor XVI și XVIII.
În concluzie, diversele evenimente istorice au avut o influență asupra stilului arhitectural
care a dăinuit vreme de secole. Astfel că, putem observa faptul că Biserica Neagră a suferit o
mulțime de modificări, nerespectând tiparul gotic, în timp ce catedrala Notre-Dame își propune
să păstreseze cât mai mult din acest stil arhitectural.
 Sitografie:

1. Vitralii bisericesti, https://vitralier.com/vitralii-bisericesti/

2. http://www.visual-arts-cork.com/architecture/notre-dame-paris.htm
3. https://www.crestinortodox.ro/liturgica/arhitectura-bisericeasca/stilul-gotic-70714.html
4. https://www.academia.edu/4782748/
Teorii_estetice_in_Gotic_si_expresia_acestora_in_arhitectura_perioadei
5. http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Biserica_Neagr%C4%83