Stilul gotic

Numit și ogival (stilul arcului ascuțit), se naște din arta romanică, în a doua
jumătate a secolului al XII-lea sub influența Cruciadelor, și a dispărut odată cu
Renașterea (în jurul anului 1500).
Arta gotică datorează mult contribuției masive a
societății laice, fiind creată și reprezentată de meșteri și
artiști laici. Gloria stilului gotic sunt catedralele, prima
fiind construită în Franța (Bazilica Sf. Denise), lucrare
efectuată la comandă starețului Suger între anii 1140-
1144. Acesta, descriind construirea bisericii de la Saint-
Denis, scria despre o nouă lumină care urma să invadeze
biserica ajutând experiența religioasă. Dorința sa era de a
preface lumina într-un element arhitectural care
determina înlocuirea zidurilor solide prin structuri
scheletale și ferestre. Printr-un procedeu strict geometric,
arhitectura luminii a ajuns să influențeze tehnicile de
construcție timp de decenii.
Din punct de vedere tehnic, sistemul gotic oferea posibilitatea de a stabiliza
structuri mult mai înalte prin utilizarea unor suporți mai puțin masivi, introducând
arcadele în stil gotic, bolțile cu nervuri sau contraforturile aparente. De asemenea,
arcurile butante sunt considerate drept elemente reprezentative ale stilului. Ele atrag
privirea și creează o senzație de înalțare mult mai accentuată decât formele
rotunjite caracteristice stilului romanic.
Bolta semicirculară este înlocuită cu o boltă în formă de arc de cerc frânt, sau
ogivă, la care presiunea verticală este mult mai redusă. Meșterii înalțau pe patru
coloane, dispuse în plan pătrat, câte două perechi de arcuri în ogivă. Fiecare arc
este susținut de două coloane diagonal opuse. Prin multiplicarea acestor grupuri de
arcuri se putea obține o construcție foarte solidă, capabilă să susțină, prin
încrucișarea de ogive, bolta edificiului, oricare ar fi fost dimensiunile ei. Arcurile
de susținere sprijină, din exterior, pereții înalți ai navei centrale, alături de
contraforturi, pentru a contrabalansa presiunea laterală a bolților.
Decorațiunile pietrelor plasate în partea de sus a ferestrelor respectau
tendința gotică generală, subțiindu-se și creeând adevărate dantelarii. |n decursul
timpului, aceasta tehnica, numita ornamentare traforata, a dat nastere unor motive
decorative complexe chiar si pe bordurile boltilor.
Unul dintre edificiile reprezentative ale stilului gotic dar și a Vienei,
respectiv a Austriei e Catedrala Sfântul Ștefan,
În forma sa romanică și gotică, așa cum este
văzută astăzi în Stephansplatz, a fost în mare măsură
inițiată de Ducele Rudolf al IV-lea și se află pe ruinele a
două biserici anterioare, prima fiind o biserică parohială
sfințită în 1147. Cel mai important edificiu religios din
capitala Austriei, Catedrala Sf. Ștefan a fost martorul
mai multor evenimente importante din istoria acestei țări
și a devenit, cu acoperișul său din țigle multicolore, unul
dintre simbolurile cele mai cunoscute ale orașului.
Biserica a fost construită inițial în stil romanic și a
fost dedicată solemn în 1147 Sfântului Ștefan, în
prezența unor nobili gwemani care urmau să plece în Cruciada a doua. Deși prima
structură a fost finalizată în 1160, reconstrucția și extinderea majoră a sa a durat
până în 1511, proiectele de reparații și de restaurare continuând până în present. În
1258 un incendiu a distrus o mare parte din clădirea originală și o structură nouă,
mai mare, tot în stil romanic și reutilizând cele două turnuri, a fost construită pe
ruinele vechii biserici și sfințită la 23 aprilie 1263. Aniversarea acestei a doua
consacrări este comemorată în fiecare an de un sunet al clopotului Pummerin timp
de trei minute, seara.
În 1304 regele Albert I a dispus construirea unui altar cu trei nave în partea
de est a bisericii, acesta fiind consacrat în 1340. Nava din mijloc este în mare parte
dedicată Sf. Ștefan și tuturor sfinților, în timp ce Sf. Maria și cei 12 apostoli oferă
motivele pentru navele din nord și respectiv sud.
În timpul celui de-al doilea război
mondial Catedrala Sf. Ștefan a fost salvată de
la distrugerea sa intenționată din mâinile
forțelor germane. La 12 aprilie 1945, cu toate
acestea, incendiile magazinelor din apropiere -
provocate de jefuitorii civili atunci când
trupele ruse au intrat în oraș - au fost
propagate de vânt la catedrală, avariind grav acoperișul și determinându-l să se
prăbușească.
Din fericire, cărămizile de protecție construite în jurul amvonului, mormântul
lui Frederic al III-lea și alte comori au minimalizat deteriorarea celor mai valoroase
opere de artă.
Biserica a fost dedicată Sfântului Ștefan și a fost
îndreptată spre răsăritul soarelui în ziua sărbătorii sale
din 26 decembrie. Construită din calcar, catedrala are o
lungime de 107 metri, o lățime de 40 de metri și o
înălțime de 136 metri la cel mai înalt punct. Edificiul
are patru turnuri, cel mai înalt fiind cel sudic, cu 136,44
metri. Chilia din turn este accesibilă urcând 343 de
trepte, de unde se deschide o panorama deosebită asupra
Vienei. Tot aici sunt atârnate în total 13 clopote. Cel
mai cunoscut clopot al Domnului Sf. Ştefan, numit
Pummerin, se găseşte însă în turnul nordic ce măsoară
68,3 metri. Acesta este al doilea cel mai mare clopot
bisericesc funcţional cu balans liber din Europa.
Acoperişul este decorat cu ţigle colorate ce formează
vulturul imperial cu două capete, precum şi stemele
oraşului Viena şi ale Austriei.

Bibliografie:
https://www.wien.info/ro/sightseeing/sights/st-stephens-cathedral
https://ro.wikipedia.org/wiki/Catedrala_Sfântul_Ștefan_din_Viena
https://www.tititudorancea.com/z/stephansdom_catedrala_sfantul_stefan_viena.htm
https://ro.wikipedia.org/wiki/Arhitectura_gotică
https://ro.wikipedia.org/wiki/Arta_gotică
https://www.crestinortodox.ro/liturgica/arhitectura-bisericeasca/stilul-gotic-
70714.html
https://www.idproiect.ro/stilul-gotic/
https://en.wikipedia.org/wiki/Gothic_architecture